1,121 matches
-
și stări de spirit. Epitetul de "manierist" nu s-a lăsat nici el prea mult așteptat, însă în înțelesul său tipologic, de ingeniozitate și rafinament al compunerii imaginii și decorului confesiunii. Răsfrângeri de peisaj italian, și natural și muzeistic, Umbria visată și mai apoi frecventată cu încântare, ca simbol dominant, exemplar, ținut sacru și franciscan, au îmbogățit, marcând în profunzime, o poezie atrasă deopotrivă de miracolul naturii genuine și de șlefuirea artistică a obiectelor. Fraza poetică însăși a fost și este
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
Covrig Roxana Șansele de a câștiga la loterie sunt considerate de mulți oameni șanse reale. Ei devin superstițioși și sunt convinși că pot câștiga. Superstiția poate fi ușor explicată: jucătorii mizează pe data nașterii, data căsătoriei, vârsta copiilor, pe numerele visate. Jucătorii își imaginează că pot câștiga și se activează partea motivațională a creierului. Această motivație îi determină să cumpere mai multe tichete. Superstiția, optimismul prind oamenii în joc ca într-un cârlig. Daily Mail scrie că, în Marea Britanie, joacă la
Motivul inedit pentru care oamenii sunt dependenți de LOTO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77276_a_78601]
-
rece, de o cutremurate a conștiinței În care teama și speranța duc o luptă tacită: “prin versuri desfrunzite trec eu Însumi // frumoasa mea nădejde Încă tace”. Vaporul așteaptă ancorat la țărm cu toate băgățiile primite În dar. Călătoria spre largul visat Începe. Furtunile pândesc soarele amiezii, arde uneori, necruțător. Credința poetului, că va fi suficient de puternic pentru a ajunge la limanul sperat, se clatină dureros de multe ori. Nopțile stă de veghe și, cu buzele arse, buze care mai păstrează
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toate acestea despre viață - deoarece ea nu reprezintă numai fericirea și seninul, ci și durerea „mărăcinilor” rătăcirea gândului - și prăbusirea În hăuri, de unde rareori mai poți ieși la lumină. Dar, cu speranță dorință și cuget curat... vom ajunge pe culmile visate. ...Și, nu știu cum - Într-o zi - a Încolțit În inima-mi naivă...visul de a deveni scriitor. M-am născut Într-o localitate din zona Moldovei (H., jud. Iași), zonă de altfel atât de frumoasă, dar unde sărăcia devenise o „modă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fac, iar tu îmi vei transmite, pentru că eu nu pot veni, ea știe.” Femeia plecă, iar mama rămase, sărmana, într-o mare nedumerire. Nu știa nici ce să creadă. Gândul că, în sfârșit, va veni clipa cea atât de mult visată și dorită ca să meargă din nou pe picioare, să fie cea care a fost mai înainte, îi umplea întreg sufletul de bucurie și speranță, dar simțea, în același timp, și o frică, zicea ea. Tata nu era acasă, nu avea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ale ei. Vișinel și Voica voiau să fie cât mai departe de relele și vicleniile lumii. Aveau convingerea că numai iubirea adevărată este singurul drum spre culmile cele mai înalte și că inimile lor unite îi pot duce către limanurile visate. În timp ce pașii lor excaladau muntele înzestrat cu puterea de a le împlini visurile de care erau animați, orizonturile încețoșate începură a se limpezi. Peste înălțimile din zări licărea o stea, asemenea unei candele vii, chemătoare. Seara se lăsa încet, încet
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cineva cu un suflet atât de mare. - Te mai întreb încă o dată: ești convins că faci o alegere bună? Că ne cunoaștem îndeajuns? Eu sunt, Alex, un pom neîmpodobit. S-ar putea ca, din ramurile mele, să nu culegi fructul visat și crescut în așteptările tale. - Vrei să insinuezi că nu cunosc decât o parte din tine? Că există și o Ina enigmatică? Știu acest lucru. Impresia mea sinceră este că, deși tot timpul te afli după cortina unui zâmbet, nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
aceea îndepărtată în care-l vizitase pe Alex revenea din când în când, tulburându-i liniștea, amintindu-i câtă ură adunase o dată cu închiderea ușii în urma ei și cum zgomotul strident al yalei o scosese dintr-o lume atât de mult visată! De atunci, se deschisese o prăpastie între ea și Alex și acum, una și mai adâncă între ea și Ina. Am coborât în mine până la ultima treaptă își spuse sieși, odată ajunsă aici, mă întreb ce urmează acum? Atunci nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
au făcut câteva repetiții, atingând viteze la început inferioare, și, progresiv, să urce, până la nebuneasca viteză finală, amintită. Cu cât entuziasm, cu câtă fantezie, cu ce bucurie se lăudau, ei, că vor intra în cartea recordurilor globului, după obținerea victoriei visate. Nu le-a putut sta nimeni în cale. Dimpotrivă. Erau și din aceia care le ovaționau pornirea către neant, interesele pregătirii pe care le-o făceau, în acest scop.Îi încurajau, mințindu-i că le pare rău că nu pot
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mă vedeți, dar n-am reușit să adorm și cum s-a luminat am sărit la fereastră și am privit la garduri. Nu-mi venea să cred ce vedeam și am început să mă frec la ochi. Poate că încă visați, dom’ Roja, zice Tîrnăcop. În pădure răsăriseră brîndușe și ghiocei, un cîmp întreg, de sub frunze, și uite-așa mi-a venit brusc ideea salvatoare, cum să prostesc gărzile care nu mai ascultau de ordinele noastre, pentru că fuseseră aduse din altă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iertare lui Dumnezeu pentru că l-a confundat Într-un vis, cu o șuviță de fum. Balada se termină trist: În genunchi, țăranul se roagă de păsările de pradă să-i sfâșie carnea cu ciocurile lor puternice, drept pedeapsă pentru necuviința visată. Astăzi nu m-a mai durut așa de tare piciorul și am putut să merg singură până la chioșcul de ziare. Îți mulțumesc pentru ceai. Nu l-ai amestecat bine și zahărul a rămas pe fund. Se aud mașinile pompierilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
adesea, aștept romanul Cristina, sau morile de vânt ale vremurilor ca pe un finis coronat opus, sperând că va aduce la cheiul prezentului corabia cu cei plecați cândva la drum, să vedem câți au mai ajuns, dacă au atins țărmul visat și ce bagaje poartă cu ei... Și, revenind la cartea în chestiune, Cursa rapidă, plecată iarăși din rada marelui port Editura Junimea, către noi, cititorii, îmi place s-o evoc pentru că mi-a rămas în amintire ideea centrală o dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
avut visul cu serpentine și draci ce m-a urmărit (aproape vrăjitorește) până acum. Visul ăsta, pe care l-am scris într-o poezie mai demult, arăta cam așa: sau atunci ca printr-un tobogan de lemn o alunecare încetinită visată ca printr-o cochilie căptușită de întuneric luminată de neoane coboram serpentinele spre înserarea întoarsă (nu știu de ce mi se părea ca o) membrană (în fine) prin care pulsa respirația unei ființe uriașe și ascunse de dincolo de marginile prăpastiei de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
foarte Încet spre nord-est, dar Oberlus știa asta și nu părea să dea importanță faptului, pentru că, recăpătîndu-și forțele, avea să pună din nou mîna pe vâsle și să recupereze terenul pierdut; avea să continue să vîslească, neobosit, pînă la mult visatul țărtm peruan. Oricît de departe ar fi fost purtați, În oricît de multe capcane ar fi Încercat să-l prindă zeii din Olimp și oricît de mult i s-ar fi opus, nici măcar ei nu puteau muta din loc continentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
clipă, când Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mâinile spre cer, chemând numele Domnului, ca apoi iar să se stârnească zarva. Și dacă fusese doar vis? Dacă fusese doar visul unui lunatic, un vis În vis, mai aievea decât visul visat, și asta pentru că n‑ai cum să‑l asemui cu trezia, pentru că n‑ai cum să‑l asemui cu amintirea și pentru că dintr‑un vis ca ăsta te trezești tot În vis? Și dacă fusese un vis profetic, visul veșniciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
umilitate. În consecință, o declarară monumentală. Un soi de amețeală cuprinse mulțimea care Își vedea răbdarea și imaginația puse la grea Încercare. Așezați pe un uriaș disc rotitor, oamenii Își simțeau măruntaiele gata să iasă În lume odată cu zumzetul mult visat al artezienei. Și minunea se săvârși: un fir gălbui și firav de apă se Înălță pe neașteptate cam o jumătate de metru deasupra capului somnoros al peștelui apoi, tot pe neașteptate, se prăbuși moale În bazin. Dată fiind absența proteinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
personaj să aibă coșmaruri, nu-i neapărat necesar să fie bolnav sau să fie în criză. Dormitând pe o plajă, o fată își vede prietena înotând în larg, înconjurată de rechini cu gurile larg deschise. E vorba de o situație visată și naratoarea nu știe de către cine: de acea prietenă sau chiar de ea însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri). În Îngerul exterminator, momente coșmarești (dialog cu un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se dedubla au devenit tot mai rare și altele cu conținut tot mai manifest le luau locul, în care ea se urmărea în vis din afară, ca într-un fel de scindare a conștiinței, între cel ce visează și cel visat. Și ea se putea urmări cum se îmbrățișa cu amicul ei de școală, cum se ridica și obiectivul se muta pe umbrela retrasă sub scaun, ce-și arăta subtil doar mânerul către lume. Pe măsură ce înainta pe culoarul autobuzului, perspectiva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
furiș în oglindă, unii râd fățarnic, alții au lacrimi în ochi. Doar că eu acum pot vedea simultan în toate oglinzile. Chipul reflectat în toate unghiurile posibile din fiecare oglindă este fără îndoială chipul meu, cel dintotdeauna interzis, chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
leagăne pentru copii, trambuline. Cele jucate. În urma lor, placente uriașe cu ființe nesigure se rostogoleau, așteptându-și întruparea pe scenă. Era un du-te-vino muzical, pentru că fiecare trecere a fiecărei ființe, a clipei care nu se împlinește, a visului pentru femeia visată, a orei oprite la 2354, ora lui Chagall, a telefonului supărat că nu este apelat, toate aveau fluxul lor muzical, firește, în funcție de vârstă, culoare și funcție; conglomerat frumos de simțuri diferite și îngenuncheate aceluiași ideal. De a fi important. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimic de-a face cu asta. Cu siguranță că existau, în Suedia ca și oriunde, burghezi neîncrezători și închiși. Îmi reveniră în memorie filme de Bergman, cu neveste severe cu guler înalt. Predecesorul meu avea bun-gust. Ea avea aerul scandinavei visate, înaltă, zveltă, blondă cu ochi albaștri, trăsături asortate la delicatețea generală. Cel mai grozav era că, fără s-o știe, era soția mea. Zâmbii terminând de mâncat. Ce situație delicioasă. Nu-i știam prenumele. Mă dusei să fumez o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mă vedeți, dar n-am reușit să adorm și cum s-a luminat am sărit la fereastră și am privit la garduri. Nu-mi venea să cred ce vedeam și am început să mă frec la ochi. Poate că încă visați, dom’ Roja, zice Tîrnăcop. În pădure răsăriseră brîndușe și ghiocei, un cîmp întreg, de sub frunze, și uite-așa mi-a venit brusc ideea salvatoare, cum să prostesc gărzile care nu mai ascultau de ordinele noastre, pentru că fuseseră aduse din altă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
4. Asigurări dolari 5. Impozite dolari 6. Telefoane dolari 7. Vacanțe dolari 8. Mici cumpărături dolari 9. Distracții dolari 10 Daruri dolari 11. Studii suplimentare dolari 12. Donații dolari 13. Altele dolari dolari Totalul cheltuielilor curente: dolari Totalul costurilor lucrurilor visate dolari Totalul costurilor independenței financiare dolari Acum ești conștient de cîți bani ai avea nevoie pentru a duce o viață minunată și cît de mari ar trebui să fie "ouăle de aur" pentru a putea susține o astfel de viață
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
mai Înalt decât Dorița, având destinația finală ... Hotarul. Odată ajunși În lumea plină cu minuni, copilul era lăsat să se joace În voie; uneori mătușăsa coopera, alteori rămânea numai cu gândurile ei care adesea erau legate, magic, de un cavaler visat ca un prinț din povestea citită de Zânița, prinț care avea fie trăsăturile băiatului mijlociu a lui Ștefan Ardeleanu, fie pe cele ale unui soldat liniștit din poligonul cu muniție veche. Copilul, care nu mergea nici călare, nici pe jos
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dar oricum nu mă slăbea cu vocile feminine clare dulci catifelate nu știu ce dracu’ fac cu ele că doar nu le-or fi luînd pentru sex oral!“ Adresanta A tresare, conștientă că tocmai ea este posesoa rea unei voci precum cea visată și dorită de solicitant. Coinci dența o flatează, dar ea nu se oprește aici: intrigată de iritarea prietenei sale, se deplasează la sursă să vadă cu ochii ei cum se produce o carte audio. Îi scrie lui E: „Ei bine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]