375 matches
-
05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Să săvârșim iubito, din nou o cruciadă și să oprim invazia din noi gondolieri cu vele de paradă pe-o mare bântuită de foamea unei ploi Ce sfântă clevetire ne colorează-n tremur ne viscolesc zăpezi cu sturzi decapitați claxonul veșniciei e-un vaier de cutremur foșnirile celeste cu îngeri extrădați Ce caldă e ninsoarea copilului din pântec psalmodieri captive la margine de cântec... Referință Bibliografică: Psalmodieri captive / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PSALMODIERI CAPTIVE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364606_a_365935]
-
nămeți. Văd tremurătoare lacrimi și regret Ce stabilesc a timpului măsură, Toamnele ascunse-n suflet de poet, Și vorbele ce ni se sparg în gură. Ce-am cântărit eu le așez în față, Ca pe nebănuite sărbători; Nicicând n-am viscolit această viață Și n-am furat din curcubeu culori. 16-03-11 Un porumbel Spre dimineață am visat un porumbel. Vâslea pe muchea încremenit-a zării, Cu ochii înflăcărați ardea acel Verzui abis nemuritor al singurării. Bătea grăbit cu aripa în vânt
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
zării, Cu ochii înflăcărați ardea acel Verzui abis nemuritor al singurării. Bătea grăbit cu aripa în vânt perfid, Așa micuț pe-o cale anevoioasă. Simțea în pieptu-i zări ce se închid, Și mândri frați ce-l așteptau acasă. Tacit mă viscolea o rece apăsare, O spaimă grea făcea prin mine semne, Și trupul istovit îi mirosea a soare, La revenirea lui din zările solemne. Parcă aud cioc micuț bătând în ușă... Văzduhul a-mblânzit cu zborul său rebel ? A sfârtecat el oare
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LUMINĂ ÎNFRIGURATĂ Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1215 din 29 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului LUMINĂ ÎNFRIGURATĂ În amintirea anilor mei tineri Tainele întunericului Acoperă drumurile. Bezna cuprinde șoseaua Și câmpul și ograda. Viscolește cu ger Și ploaie și ninsoare. Mașinile sunt derapate Pe margini de șosele blocate. Ceața orbește până și noaptea. Școala rămâne o oază De lumină și de culoare. Îngheață apa pe table, Mâinile sunt degerate. Îngheață gerul din oase, Speranțele
LUMINĂ ÎNFRIGURATĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348046_a_349375]
-
să ne îmbrăcăm în fulgi Dumnezeu Însuși cu goarna semn să-ți dea unde să fugi tu femeie de zăpadă să-ți sparg sânii ca pe nuci îngerii din cer să cadă Vai femeie de zăpadă Dumnezeu iarăși cu goarna viscolește o baladă hai să ne jucăm de-a iarna Să ne dezbrăcăm de fulgi din carne ninsori să-mi smulgi poezie de Hai să ne-mbrăcăm în fulgitu femeie de zăpadăsă-ți sparg sânii ca pe nuciîngerii din cer să cadăVai
IARNĂ-N DOI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347559_a_348888]
-
de-a iarna Să ne dezbrăcăm de fulgi din carne ninsori să-mi smulgi poezie de Hai să ne-mbrăcăm în fulgitu femeie de zăpadăsă-ți sparg sânii ca pe nuciîngerii din cer să cadăVai femeie de zăpadăDumnezeu iarăși cu goarna viscolește o baladăhai să ne jucăm de-a iarnaSă ne dezbrăcăm de fulgidin carne ninsori să-mi smulgipoezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 ianuarie 2013) Hai să ne jucăm de-a iarnasă ne îmbrăcăm în fulgiDumnezeu Însuși cu goarnasemn
IARNĂ-N DOI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347559_a_348888]
-
tine și cu cei pe care îi trimiți împotriva mea. Să știi că sunt puternică și, dacă Firea se va întoarce împotriva mea, voi lupta chiar și împotriva Firii. Furioasă, aruncă un munte de zăpadă în vârtelnița lui Moș Vreme, viscolind-o cu suflarea-i turbată. Apoi ieși ca un uragan dând peste cap vânturile de la răscruce, șuierând și făcând cărări de zăpadă prin Țara Norilor, ajungând în Palatul de Gheață Veșnică frântă de oboseală. Chemă garda și trimise după Negru-Cioară
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
în: Ediția nr. 485 din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Mă întorc la tine, iubito, lângă foc, La casa răzlețita, ca un cuib uitat, noaptea dorinței o mângâi s-o sufoc, la geam vântul se-ncinge ne-ncetat. am somnul viscolit de un fior rece În care sânii-ți plâng după vesminte, Auzi fuge timpul prin ceasornic trece luna prin perdele se face că minte. Trupul tău mă arde că un șarpe de jar, peste voința sedusa și sihastra, În sobă
TU DORMI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361970_a_363299]
-
mai văzuse astfel de zăpezi târzii, așa că-și vedea de drum. Doar că furtuna deveni și mai puternică, iar vântul sufla turbat și rece. Se porni un viscol ca în miez de iarnă. Totul fu năpădit de zăpada albă, multă, viscolită cu putere. Artemie cam suferea de frig, nu se aștepta la viscol puternic în primăvară. Frigul îl încerca și prin suman. Pășea din ce în ce mai anevoios prin nămeți. Se-nsera de-a binelea și-n curând se făcu beznă totală. Începu să aibă
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > DE-AR VISCOLI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului De-ar viscoli, mă biciuiască vântul Și aspre mușcături să-mi ia din carne, Să nu-i aud singurătății, gândul Iar piatra-i pe mormânt
DE-AR VISCOLI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365502_a_366831]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > DE-AR VISCOLI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului De-ar viscoli, mă biciuiască vântul Și aspre mușcături să-mi ia din carne, Să nu-i aud singurătății, gândul Iar piatra-i pe mormânt mi se răstoarne. Să plec de-aici unde tăcerea-i boală, Din pragul netrecut al casei mele, Cu
DE-AR VISCOLI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365502_a_366831]
-
-i aud singurătății, gândul Iar piatra-i pe mormânt mi se răstoarne. Să plec de-aici unde tăcerea-i boală, Din pragul netrecut al casei mele, Cu viața stinsa, netrăită, goală Doar m-oi aprinde iarăși, între stele. De-ar viscoli, de tot să mă îngroape, Să-mi piară urma sub nămeți de gheață, Să-mi fie numai viscolul aproape, Așa precum mi-a fost întreaga viață. Referință Bibliografica: De-ar viscoli / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2147
DE-AR VISCOLI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365502_a_366831]
-
Doar m-oi aprinde iarăși, între stele. De-ar viscoli, de tot să mă îngroape, Să-mi piară urma sub nămeți de gheață, Să-mi fie numai viscolul aproape, Așa precum mi-a fost întreaga viață. Referință Bibliografica: De-ar viscoli / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2147, Anul VI, 16 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DE-AR VISCOLI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365502_a_366831]
-
Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XXIX Lupta lui Mărțișor cu forțele Iernii. În asaltul lor avântat, luptătorii Iernii s-au aruncat cu furie și asupra palatului imperial, troienind aleile din grădina palatului, viscolind zăpada pe uși și ferestre. Căpitanul Foc-Nestins a alergat într-un suflet la împărat, transmițând alarmanta veste: - Nenorocire, Majestate! Dușmanca ne atacă chiar la palat. - Cum? Nemernica a îndrăznit să ne atace? s-a înfuriat împăratul. Nerușinata este o iresponsabilă
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
și cu așteptarea. Tot sub semnul acelorași corespondențe se află și speranța, legată de soare, care „renaște-n răsărit” ( Când speranța se destramă). Stelele - „se aprind în infinit” - sintagmă deloc nouă. Iarna însă, poate fi anotimpul unei povești de iubire: „Viscolea cu vise/ Iar noi dansam în câmpul nemuririi” (Poveste de iubire). „Și era iarnă, glăsuia doar vântul,/ Zăpada ne-mbrăca în straie sfinte,/ De-atunci am căutat mereu cuvântul/ Să te descriu, dar nu mai am cuvinte!” Un capitol foarte
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
care n-auzisem și nici nu credeam că există o asemenea ciudățenie: rechinul-topor. Are în fața gurii și a nasului, a botului să zicem, un fel de „barieră”, o cârmă ca lama unui plug care curăță zăpada pe drumurile înzăpezite și viscolite pe care o scoate la înaintare, de fapt e mereu acolo că nu și-o retrage ca s-o ascundă, un fel de mașină d-alea bolid care-și înfruntă adversarii cu bara de direcție, poate că cea mai bună
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
gândim bine, treaba asta stă în firea oricărui texan. Trista faimă de Diavol Verde i se trage de la confruntările nu tocmai plăcute cu autoritățile. E greu să ni-l închipuim pe John învins de capriciile vremii. - Brrr... al dracului mai viscolește, parc'ar fi sfârșitul lumii! - Te temi de moarte, yankeule, ha? - Cu păcatele noastre... - Ăștia suntem și buni și răi, îl înțepă ironic John pe însoțitorul său. - Ah, John, ești un mare ticălos. Și asta încă nu-i nimic pe lângă
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
tine, poezie, nu mi-e frig și nici târziu... Ninge-acum peste cuvinte și mi-e iarnă și mi-e dor De poemul meu cuminte ce-l aveam netroienit Am pierdut o sărbătoare și mi-e iarnă în pridvor Și mă viscolesc nebune gânduri negre și cumplit Mă despică necuvântul ce-i întemnițat de-acum În celula neputinței și așteaptă-un anotimp Cu Lumină de la îngeri rătăciți pe-un tainic drum Unde ruga se înalță înspre cer din timp în timp... Clopotele
CUVINTE FRÂNTE-N ALBUL ZĂPEZII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351973_a_353302]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TOAMNE CU PRIMĂVERI TÂRZII Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 708 din 08 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Toamne cu primăveri târzii ninge viscolit cu jocuri dureri și mister în clinchet din clopoței- lăcrămioare scuturate de cer fulgi inocenți în dorul crăpat la voia întâmplării se aștern puri nemotivata absență lasă buzele arse jivinei pe moarte urlând în pustiu de explozia cuvântului ce îl
TOAMNE CU PRIMĂVERI TÂRZII de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351541_a_352870]
-
albite de promoroacă se-pleacă spre lacul de cleștar. Luna argintie, cu mantia-i brodată-n stele, vegheată de Luceafăr, Pământu-l luminează. Mulate-n rochii negre din catifea, ciori zgribulite poposesc croncănind pe Altarul de gheață al Iernii. Pretutindeni, zăpada viscolită-n troiene acoperă discret păcatele omenirii. Aduceri aminte mă copleșesc... inima-mi bate năvalnic, freamătând de iubire. Ferestrele-s pictate-n dalbe flori de gheață, focul încălzește căminul și lumina difuză creează magie... Împodobit cu globulețe și ghirlande din beteală
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
VII. TOAMNE CU PRIMĂVERI TÂRZII, de Cavalerul Rătăcitor , publicat în Ediția nr. 708 din 08 decembrie 2012. Toamne cu primăveri târzii ninge viscolit cu jocuri dureri și mister în clinchet din clopoței- lăcrămioare scuturate de cer fulgi inocenți în dorul crăpat la voia întâmplării se aștern puri nemotivata absență lasă buzele arse jivinei pe moarte urlând în pustiu de explozia cuvântului ce îl
CAVALERUL RĂTĂCITOR [Corola-blog/BlogPost/351565_a_352894]
-
la voia întâmplării se aștern puri nemotivata absență lasă buzele arse jivinei pe moarte urlând în pustiu de explozia cuvântului ce îl ascund sub ruine înerbate de uitată cetate reîntregindu-te sub pleoape închise ... Citește mai mult Toamne cu primăveri târziininge viscolit cu jocuridureri și misterîn clinchet din clopoței-lăcrămioare scuturate de cerfulgi inocenți în dorul crăpatla voia întâmplăriise aștern purinemotivata absență lasă buzele arsejivinei pe moarte urlând în pustiude explozia cuvântuluice îl ascund sub ruine înerbatede uitată cetatereîntregindu-te sub pleoape închise...
CAVALERUL RĂTĂCITOR [Corola-blog/BlogPost/351565_a_352894]
-
în provizorat, era înghețată bocnă. Am deschis ușa casei să ies afară să curăț zăpada și mi s-a lipit mâna de clanță de metal. Sâmbătă noapte a nins în Sirnea de o jumătate de metru, iar pe unde a viscolit zăpada s-a făcut de un metru. Așa încât, în chiar duminică alegerilor parlamentare a trebuit vreo patru ore să curăț zăpada din jurul casei. Luni-noapte a fost un ger năprasnic, a nins doar de o palmă și a viscolit mai puțin
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
unde a viscolit zăpada s-a făcut de un metru. Așa încât, în chiar duminică alegerilor parlamentare a trebuit vreo patru ore să curăț zăpada din jurul casei. Luni-noapte a fost un ger năprasnic, a nins doar de o palmă și a viscolit mai puțin, ies acum să curăț zăpada ca să pot coborî scările la parter. Zăpada scârție sub tălpile bocancilor, în jurul meu se răspândește o ceață rece, groasă, albastră și lipicioasă. Ușa exterioară de la bucătărie, din lemn vopsit roșu, e plină de
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
Sosea din străinătate. Afară ningea. Intră repede. Se oprește brusc, și, cu glasul înduioșat, cu privirile pierdute parcă în depărtările trecutului, începe să povestească, spre surprinderea celor ce eram de față pentru a-l întâmpina: - Parcă văd ... Seara. Frig. Ninge; viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția ani ... O femeie săracă, într-o odaie fără foc, se chinuiește, nemâncată, pe o saltea de paie ... Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri grozave ... și toată noaptea o duce așa
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]