208 matches
-
metafizic, pentru c îl disprețuia, socotindu-l un semn al senilitții și al sclerozei, atunci, în orice caz, a unei viziuni și explicații coerente, esențiale și generale a condiției umane Constant a întregului scris al eseistului de la Viața Româneasc, respingerea vitalismului și a biologismului st, fr îndoial, la baza întregii construcții ideatice din Explicarea omului. Ființa uman apare aici ca rezultat al unei duble inhibiții: biologice și socio culturale. Anularea constrângerilor datului natural nu face decât s înlocuiasc o determinare prin
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
porunc sau de vreo amenințare, ca s se risipeasc cu drnicie. Numai cei lipsiți au nevoie de impulsia datoriei ori a pedepsei spre a împrtși și altora propriile bogții. Simpatia, altruismul, buntatea, nasc singure, spontan. Dar aceast form generoas a vitalismului, exacerbat sau interpretat tendențios de Guyau și Nietzsche a fost, într un anume fel, sancționat de Ralea, care nu a aderat principiilor și ideilor filosofului german al supraomului. Contrazicându-l pe Guyau, care susține disponibilitatea risipitoare, filantropic a omului plin
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
un fel de curiozitate asupra formei, asupra procedeului, asupra modului și mijloacelor de concepție și de execuție a construcției. Ca și în alte împrejurri anterioare, Ralea ni se recomand și în planul convingerilor sale estetice drept un adversar intratabil al vitalismului. Lucrul e cu atât mai demn de remarcat, cu cât curentul esteticii vitaliste e bine reprezentat, atât în gândirea strin, cât și în cea româneasc, de la Jean-Marie Guyau și Nietzsche pân la Eugeniu Speranția (Papillons de Schumann, Radu I. Paul
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
de comportamentul sub-ansamblelor din care acestea se compun; c) principiul vitalist (în special la Thom și Prigogine), potrivit căruia organismele vii sunt în mod fundamental ireductibile la procesele fizice și chimice dezvoltate în organismele respective (de unde deducem, printre altele, că "vitalismul" se află într-un raport de contradicție cu "mecanicismul"); d) implicit, spiritualismul, prin care se face o distincție de natură (nu de grad) între spirit și corp. Principiul spiritualist indică și o recuperare, în cadrul modernității contemporane, a unei stări specifice
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Morții încă ne populează nopțile, și nu degeaba Hesiod face din Hypnos fratele mai mic al lui Thanatos. Prin cultul visului, suprarealismul a putut regăsi așadar dinamica esențială, inima vie a imaginii. Dar, din punctul de vedere al animismului și vitalismului exacte pe care ea le presupune, doar perioada originară a idolilor (așa cum o vom analiza) ține de magia în sensul propriu, arta ajungând în imagine atunci când magia se retrage din ea. André Breton pare să trateze magia ca pe o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
guvernează orice stare de sănătate, idee pe care își edifică doctrina sa „animistă“ „flogistică“, Stahl limitează puterile chimiei, fizicii, experimentelor, anatomiei, respectiv laturii materiale a organismului, întrucât sufletul, pe care-l identifică cu natura vindecătoare, (Natura medicatrix) este responsabil prin vitalismul său, de sănătatea și bolile oamenilor. Pulsul accelerat, febra, epistaxis-ul etc. sunt semnale de atenționare ale sufletului că ceva strică, amenință echilibrul funcționalității integrale a organismului uman care, trebuie readus la starea anterioară prin autovitalism. Terapeuții secolului XIX vor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
John Brown (1735 - 1788) susține că excitabilitatea sistemului nervos răspunde la stimulii exteriori și interni care, în funcție de intensitate, pot produce „boli stenice“ și „astenice“, ținând seamă și de sensibilitatea organismului. Concepția lui Brown a avut ecou în Europa, ca și vitalismul lui Stahl. Ecoul avut la Montpellier desprinde „forța vitală“ de suflet și de legile fizico chimice și o distribuie, în concepția lui Theophile de Bordeau (1722 - 1776) pe toate organele, fiecare cu resursele sale vitale concretizate în sensibilitate, iritabilitate, excitabilitate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
flogistică a lui Stahl, cea a lui Brown, care clasează bolile în stenice și astenice. Pe linia acestor teorii încep să apară noi lucrări. Chiar Bichat susține tonifierea spirituală a pacientului, cerință a eficientizării tratamentului. Opus lui Bichat, dar și vitalismului, animismului și spiritualismului în special este François Magendie (1783 - 1855). Pasionat fiziolog și experimentalist, materialist declarat, medic la Hôtel Dieu, profesor doar la Collège de France, director de laborator, Magendie suspectează de incompletitudine medicina anatomo-clinică. Face experimente pe animale, respinge
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în această concentrare, în această supunere totală sub o mînă și sub o minte, în această încordare sufletească de fiecare ceas stă îndemnul și orgoliul faptului". Acest elogiu al "conducătorului absolut" Mussolini este și pe linia Cuvîntului, și pe linia vitalismului lui Sebastian, și consună cu o amintire a lui Felix Aderca: în 1934, în timpul scandalului De două mii de ani..., Sebastian i-ar fi mărturisit lui Aderca una din dorințele lui tainice (cu un cod psihologic ușor de înțeles în condițiile
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
noua sensibilitate, apelul la „creația abstractă, corsar, plictiseala biciuită până la exasperare, cartea-fulger, cartea-miracol, cartea-afiș, cartea-hangar de avioane”. „Ritmul vremii” și ritmul cărții trebuie să comunice, așadar, până la identificare, - iar, întrucât suntem sub zodie constructivistă, ce mai păstrează puternice note de vitalism futurist, expresia acestei relații e mereu frenetică, paroxistică. Imaginea pe care Voronca o oferă acum despre „epocă” este a unui spectacol neîntrerupt, într-o desfășurare vertiginoasă, pe măsura dinamicii mașiniste. Peisajul citadin e o perpetuă feerie, o imensă scenă tumultoasă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la contribuție în alcătuirea discursului poetic, ceea ce primează e freamătul interior al unei subiectivități agitate și efervescente: “înțelesul” - scrie poetul - „trebuie perceput cu antenele ființei întregi, mai presus de inteligență și logică”, poezia e funciarmente „ritm”, tradus în termenii unui vitalism exacerbat, pe care fluxul imagistic e chemat să-l întrețină: „Poemul țipă, vibrează, dizolvă, cristalizează, umbrește, zgârie, înspăimântă sau calmează. Imaginile se îmbulzesc nu în comparații sterpe, ci în asociații-fulgere, frunziș în noapte. Orice vers e o sumă de noi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de factură postmodernistă, căci, decretând "moartea lui Dumnezeu", filosoful german nu ajungea până la moartea Zeului, ci înlocuia o valoare cu altă valoare, pe Dumnezeul creștin cu zeii precreștini, preferându-l îndeobște pe Dionysos aureolat de Apollo, zeu în care vedea vitalismul anunțător al Supraomului, căci omul post-dionisiac ar fi fost vlăguit de mila creștină. Nietzsche trăia față de creștinism o idiosincrasie nebuloasă, datorată, în bună măsură, teologiei scolastice supraviețuinde. Într-un fel, Heidegger va urma un traseu similar cu al lui Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aparenței de expresivitate involuntară. Și aici se abordează decomplexat sordidul existenței zilnice, fervoarea erotismului neinhibat, anecdoticul, frustrările și inflamările jubilatorii ale cotidianului, reveria și sentimentalitatea (toate rostite în chip violent), iar în ultimă analiză, deși bine ascunse sub carapacea de vitalism agresiv ori de platitudine căutată, marile chestionări existențiale, „partea poetului”. SCRIERI: Din confesiunile distinsei doamne M., București, 2001; Pagini, Iași, 2002; Fisuri, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Adrian Alui Gheorghe, Poezia din tabără, CL, 2001, 1; Nicoleta Cliveț, Feminitatea în fel
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
pepsina), provenită din transformarea pepsinogenului secretat de celulele stomacului. Stabilește faptul că drojdia este un microorganism unicelular de tip eucariotic, aparținând regnului ciupercilor (ce numără 1500 de specii diferite), care se multiplică prin mitoză. Drojdia Schwann, Schleiden și Virchow neagă "vitalismul" (Wohler) și netezesc calea spre înțelegerea fizico-chimică a vieții. Vitalismul mistifica biochimia, separând-o de chimie. Ei critică cu severitate teoria despre apariția generațiile spontanee, contribuind la progresul biomedicinei. Rudolph Carl Virchow (1821-1902), medic, antropolog, biolog, scriitor, editor și politician
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
faptul că drojdia este un microorganism unicelular de tip eucariotic, aparținând regnului ciupercilor (ce numără 1500 de specii diferite), care se multiplică prin mitoză. Drojdia Schwann, Schleiden și Virchow neagă "vitalismul" (Wohler) și netezesc calea spre înțelegerea fizico-chimică a vieții. Vitalismul mistifica biochimia, separând-o de chimie. Ei critică cu severitate teoria despre apariția generațiile spontanee, contribuind la progresul biomedicinei. Rudolph Carl Virchow (1821-1902), medic, antropolog, biolog, scriitor, editor și politician, este unul dintre pilonii sănătății publice, asemănător lui Pasteur, supranumit
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
celula devine unitatea organică fundamentală pentru înțelegerea bolilor. El formulează în 1858 dictonul rămas celebru Omnis cellula e cellula ("fiecare celulă își are originea într-o celulă") sau orice celulă vie este produsul unei alte celule vii, dând lovitura capitală vitalismului și teoriei generațiilor spontanee. El pune bazele patologiei celulare, ridicând-o la rangul major de instrument diagnostic în patologia umană și stabilește importanța celulei ca fundament al patologiei comparate. Ilustrații ale celulelor văzute la microscop de Virchow În 1849 este
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
a Suediei. Friedrich Wöhler Este pentru prima oară în istorie când o substanță organică (produsă de organismul uman) este sintetizată, fapt care marchează un moment istoric. Wöhler, medic chimist, sintetizează ureea din cianat de amoniu, în anul 1828 și "învinge" vitalismul, concepție până la el general acceptată, care afirma existența unei diferențe fundamentale între substanțele organice (produse de organism), "însuflețite", posesoare de "scânteie" vitală, sau "elan" vital, și substanțele anorganice, neînsuflețite ale chimiei. Actul de sintetizare a ureei demistifică vitalismul, precum și teoria
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și "învinge" vitalismul, concepție până la el general acceptată, care afirma existența unei diferențe fundamentale între substanțele organice (produse de organism), "însuflețite", posesoare de "scânteie" vitală, sau "elan" vital, și substanțele anorganice, neînsuflețite ale chimiei. Actul de sintetizare a ureei demistifică vitalismul, precum și teoria "magnetismului animal" a lui Franz Anton Mesmer 174, care susținea că există o forță planetară și cosmică care animă animalele, oamenii și substanțele organice. Tot la începutul secolului al XIX-lea, un ilustru chimist, Jöns Jakob Berzelius 175
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
realizează cea mai completă colecție de pietre meteoritice și metale. Teoriei "transmutării speciilor" (termen preluat din alchimie), care exprimă în biologie transformarea unei specii în alta, concepție elaborată de Lamarck 99, Saint-Hilaire100, încă din 1809, și care are tangențe cu vitalismul, i se opun Richard Owen60, Charles Lyell 58 și Wöhler. Darwinismul (selecția naturală) este "groparul" tuturor concepțiilor oculte despre nașterea spontană, transmutarea speciilor sau despre vitalismul forțelor cosmice ale magnetismului animal. Dmitri Ivanovici Mendeleev (1834-1907), chimist rus, a creat primul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
concepție elaborată de Lamarck 99, Saint-Hilaire100, încă din 1809, și care are tangențe cu vitalismul, i se opun Richard Owen60, Charles Lyell 58 și Wöhler. Darwinismul (selecția naturală) este "groparul" tuturor concepțiilor oculte despre nașterea spontană, transmutarea speciilor sau despre vitalismul forțelor cosmice ale magnetismului animal. Dmitri Ivanovici Mendeleev (1834-1907), chimist rus, a creat primul tabel periodic al elementelor, bazat pe greutatea lor atomică. Fiu de preot, născut într-un sat din Siberia, absolvă seminarul teologic, după care, la vârsta de
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
acțiunilor reflexe și mecanismul simțurilor, dar și teoria energiei specifice, afirmând că orice stimulare a retinei se exprimă printr-o senzație luminoasă, acest fapt fiind specific organului senzorial excitat, și nicidecum stimulului. Scoate în evidență importanța celulei. Se declară contra vitalismului. 65 Robert Friedrich Froriep (1804-1861), medic și anatomist german, lucrează la Spitalul Caritatea din Berlin și devine mentorul în anatomie al lui Rudolf Virchow, pe care-l inițiază în microscopie, dezvoltându-i gustul pentru studiul celulei. Virchow îi succede la
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
neantul sunt „imperiale” Întinse peste tot: „Viața nu este continuă, ea nu e de la sine Înțeleasă, există numai insule de existență, moartea domnește În jur, rotundă, nesfârșită, surâzătoare”. Dar aceasta nu vrea să infirme cele spuse mai sus apropo de vitalismul autorului care sunt și de „lauda ființei, a viului”, cum și-a intitulat Nietzsche un poem; nu mai mult, ci o subliniere, o punere În valoare prin contrast a miracolului viului, a materiei chiar, a ființei. A excepționalității sale, o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
servește drept paravan și drept o firească legitimitate deoarece, nu rareori, În fața scepticismului general ce mă și ne Înconjoară, devenit tiranic ca o modă și exprimat de unii cu atâta eleganță, nu de puține ori mi-am simțit propriu-mi vitalism, acordul meu cu lumea - așa cum e! -, cu istoria, chiar și cu barierele iscusite până la o anume, certă, senzație de „absurd” pe care mi le-a ridicat În cale, ca... pe o vină! Eram un fel de „singuratic” În această profesiune
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
absent. L-am căutat în multe persoane, în profesorii de la școală, unchii mei, alte rude. Amintirea cea mai intensă mă duce la un verișor, acum decedat, avocat, foarte burghez, din Milano; o persoană fascinantă, vorbea germana și spaniola, influențat de vitalismul lui Nietzsche (incredibil pentru acele vremuri) - el a fost cel care mi-a făcut cunoștință pentru prima oară cu filosoful german. Aceasta a fost persoana care m-a influențat cel mai mult în acea perioadă a vieții mele: și el
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ca scheme sau ca niște structuri normale fenomenelor realității istorice și sociale". Oricum, este neîndoielnic că Höffding a dorit să depășească empirismul psihofizic fechnerian și să țină pasul cu getaltismul, ba poate, în parte, și cu acest nou gen de vitalism german (paralel cu care se afirma, într-alt chip, și teoria bergsoniană a elanului vital) cu toate că și-a exprimat și față de ele unele rezerve. Dincolo de această continuă căuatre a unui echilibru între antiteze, poate fi constatat totuși un mai pronunțat
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]