73,434 matches
-
regres, ce poate duce la reîntoarcerea la haosul confruntărilor specifice secolelor XIX și XX. O superputere care să blocheze, fie și manu militari, această agresivitate, care să elimine terorismul internațional este, în consecință, necesară. Justificarea, susține Todd, este falsă pentru că vizează efectele și nu cauzele actualei stări a lumii. Globalizarea economică și financiară nu a făcut decât să accentueze discrepanțele în interiorul societăților și între societăți și acestea nu pot fi controlate decât prin alfabetizarea în masă și planning-ul familial. Statisticile
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
și recitirea poemelor arhicunoscute. Pentru ei, Mircea Cărtărescu a ales să publice această carte, oferindu-le (în sfârșit) versuri inedite (chiar dacă nu noi), perfect onorabile și în ochii celor mai pretențioși dintre cititorii lui. Cu alte cuvinte, această carte nu vizează un succes de prestigiu, pe care oricum îl va avea, dar este un gest născut tocmai din generozitatea prestigiului. Mircea Cărtărescu ar fi putut foarte bine să nu publice niciodată sonetele ocolite odată și nu ar fi avut nimic de
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
Saviana Diamandi Personajele acțiunii, pe care o vom aduce în prim-plan, sunt personalități bine conturate, nu de puține ori chiar personaje-cheie, reprezentative cultural, supuse, și ele, în plină maturitate unei schimbări, pe care, articulând spațiul vizat spre un câmp comportamental, am numi-o, de această dată, mai degrabă, o schimbare de morală, de etică, și de ce nu - o schimbare de Lebensanschauung, fără să îndrăznim să ridicăm ochii spre sfera mai largă a Weltanschauung-ului. Speranța iernii
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
lipit de ochii mei). Ca și: „amintirile despre zilele cînd mă iubisem cu ea/ stăteau în mine/ așa cum stau cadavrele în sertarele refrigeratorului de la morgă” (epică). Distingeam o înfrigurată poezie a greșelii, a stagnării culpabile, a parodiei ce ajunge a viza (a compromite) însăși căderea, a depărtării fatale de celălalt, a utopiei și ucroniei ființei: „tot ce am făcut am greșit. Fiecare drum pe care am pornit/ a dus în același loc - un fel de nicăieri: pe marginea unei prăpăstii,/ (de
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
și a FSN. Ea se raportează continuu la un model moral al rezistentului dinainte de 1989. Astfel privite lucrurile, orice colaborare sau dialog mai extins cu puterea constituită poate deveni un semn de demisie morală. Dezamăgirile sînt, de aceea, mari și vizează nume dintre cele mai importante: Eugen Simion, Mircea Dinescu, Andrei Pleșu, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Mihai Botez. Nici măcar un personaj devenit reper moral al tranziției precum Corneliu Coposu nu scapă de judecata aspră a Monicăi Lovinescu: „...Coposu, prin Herlea (o
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
putut să devină între timp dintre cele mai cordiale. Categoric, autorul unui jurnal are tot dreptul să facă public ceea ce gîndește el despre persoanele cu care intră în contact, dar mă întreb în ce măsură este fair să reproducă discuții intime care vizează un terț. Mai ales că, de cele mai multe ori, persoanele implicate în astfel de situații fac parte din același cerc. România tranziției văzută prin prisma Jurnalului Monicăi Lovinescu oferă un peisaj dezolant în care oamenii se mișcă spasmodic în direcții diferite
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
ar fi fost împărtășită de cea a legătorilor. Ingenios este și numele colecției din care face parte cartea: Périféeries. Volumul își alege astfel cititorii: pe criteriul limbii, în primul rînd, fiind scris în franceză; cronologic, raporturile dintre literatură și pictură vizează în principal secolul XX, profesorii din Lyon fiind cu toții vingtième-iști. O listă a scriitorilor abordați îi cuprinde pe René Char, Yves Bonnefoy, Michel Tournier, Marguerite Duras, Jean Echenoz, Serge Doubrovsky, Nathalie Sarraute, Maeterlinck, Jean Tardieu, Paul Eluard și André Breton
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
chipurile, din Pépin cel Scurt și are o ascendență care obligă. Rezultatul este aberant, firește, și ne face să înțelegem o dată în plus de ce englezii au definit cîndva utopia drept „paradisul proștilor”. Iar societatea zugrăvită de Steinbeck, printre săgeți ce vizează prin ricoșeu însăși lumea americană din acea perioadă, oferă un tablou în fața căruia cu greu îți poți stăpîni rîsul: șefi de partid care se încălzesc punînd pe foc mobilierul de la Versailles, dansatoare de la Moulin Rouge convertite în starețe, principese cu
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
negocieze documente diplomatice pentru România (asta, desigur, în situația improbabilă în care vreun politician din lumea civilizată ar accepta sa stea de vorbă cu el!) Imaginați-vă că uitucul de Butimanu ar avea date-limită pentru a reînnoi sau renegocia contracte vizând destinul tuturor românilor. Probabil că Vadim va spune că pentru asta are consilieri, avocați, specialiști și alți băgători de seamă. Posibil. Dar acum nu i-a avut?! O revistă atât de importantă în jocurile strategice ale partidului e lăsată chiar
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
e, cred eu, prea departe de realitate. Scriitorul e, spun cărțile care-i poartă semnătura, un individ fără coloană vertebrală pentru care "important este să supraviețuiești, în anumite condiții, prin orice mijloace. Cu sau fără demnitate". Criticile sale la adresa regimului vizează "chestiuni de detaliu, chestiuni de metodă, deficiențe de punere în aplicare a doctrinei, deficiențe în alegerea oamenilor potriviți pentru funcțiile de comandă". Acești pași "curajoși" sunt făcuți, de regulă, numai pe jumătate, pentru că orice critică este fie dezavuată de vocea
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
alegerea oamenilor potriviți pentru funcțiile de comandă". Acești pași "curajoși" sunt făcuți, de regulă, numai pe jumătate, pentru că orice critică este fie dezavuată de vocea auctorială, fie edulcorată (personajul e nebun!). Și, oricum, "critica este, de multe ori, temporal defazată, vizează evenimente răcite și, de fapt, consumă noi comandamente ale activității politice". e și ia iluzorie, Marin Preda bate, de fapt, pasul pe loc, tăbăcind salteaua burdușită cu mesaje propagandistice a gândirii oficiale. Cât despre obiectivitate, nici nu poate fi vorba
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
Preda, Florin Manolescu și Ioana Pârvulescu, Marius Oprea și Robert Șerban, Doina Jela și Lucian Pintilie, Cristian Tudor Popescu și Dan C. Mihăilescu, Victor Ieronim Stoichiță și Livius Ciocârlie, precum și mulți alții. E posibil însă ca reproșurile domnului Breban să vizeze o prezumtivă inapetență a Editurii Humanitas pentru numele noi, respectiv refuzul de a investi în oameni care nu au în spate recomandări înalte sau cărți deja publicate și trecute prin examenul criticii. Nimic mai fals. Anchetele de la sfârșitul anului 2004
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
Rusia sovietică, dornică să-și universalizeze modelul social, proiectul uman aberant denumit comunism. Primejdiile generate de consecințele celui de-al Doilea Război Mondial au împins Europa Occidentală, scăpată de valul "eliberator" sovietic, spre o unire pe care intelectualii europeni au vizat-o, nostalgic, de la Renaștere încoace, dar pe care naționalismul, justificat până la un moment dat al evoluției istorice, a frânat-o și a pervertit-o. Unitas in diversitate, noua deviză a unificării Europei nu a devenit posibilă decât după ce factorii politici
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
cercetătoare extrem de bine informată, cu o impresionantă bibliografie ŕ la page, Maria-Ana Tupan, în volumul intitulat Sensul sincronismului, d-sa își propune a "revizita" această noțiune care poartă, la noi, o amprentă lovinesciană, dar nu doar atît. Considerațiile d-nei Tupan vizează un tablou general al raporturilor dintre prezent și trecut în cîmpul cultural sub semnul achizițiilor epistemologice mai vechi și mai noi ori chiar foarte noi. Autoarea pornește de la punctul de vedere că trecutul nu e o "comoară îngropată" pentru totdeauna
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
au devenit vădit neprielnice, să-i îndemne pe scriitori și mai ales pe comilitonii săi din domeniul criticii la o atitudine "militantă", "bărbătească". N-a ezitat a acuza lipsa de solidaritate a confraților în fața unor atacuri care, în fond, nu vizau doar o persoană, ci întregul corp al celor ce s-ar fi cuvenit să se arate însuflețiți de un crez comun, și care, în bună lege morală, n-ar fi trebuit a se disocia tocmai în fața primejdiei: "La noi nu
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
care a pierdut destui elevi și artiști". De la a căuta să afirmăm lucruri extraordinare, simțite și judecate, la a emite blocuri de prejudecăți, în mare parte premeditate, suită de accidente menite să demoralizeze confortul facil, la un confort ușor ce vizează preîntâmpinarea accidentelor. În fine, de la originalitatea care nu înseamnă implicit incorectitudine, la incorectitudinea care indică nemijlocit originalitatea. 10. Varietatea sangvină atrage, culturalmente, exhibarea unei retorici raționale, logice, cea melancolică inflamează zonele crepusculare, tainice, dar și resorturile pasionale, ardente; specia colerică
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
utile și de interesante ar fi aceste date preliminare pentru articularea unui discurs coerent și bine informat asupra temei în cauză, mai interesante mi s-au părut (o percepție, fatalmente, subiectivă, legată de preocupările mele literare) celelalte articole, cele care vizează istoria drogului și a consumului său, cvasiprezența unui imaginar baroc în preajma fenomenului, impactul asupra scriitorului și asupra producțiilor literare, influența exercitată în muzica rock ori în ideologiile hippie, flower-power etc. Lecturând aceste articole, am fost impresionat de aura mistificatoare în
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
particular. Să spunem prin urmare din capul locului: "moștenirea" lăsată de "Titanul și Părintele sculpturii moderne" ni se pare a nu fi fost tratată în mod pe deplin corect, înfățișîndu-se mai mult ori mai puțin alterată de o concepție convențională vizînd "înfrumusețarea" inoportună (pe șleau spus: parazitară) a creației brâncușiene. Chiar așa: "înfrumusețarea", ca și cum un resturator ar fi "corijat" cu penelul său trăsăturile unui tablou consacrat ori ar fi introdus notele sale într-o partitură clasică. Ni se oferă un conform
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
nu mai sunt acum posibile: aspirațiile "greilor" partidului trec cu mult peste simplele avantaje ale serviciilor de protocol. Oricare dintre ei (baroni sau simpli hrebenciuci) pot obține astfel de beneficii doar cu mărunțișul avut prin buzunare. Lupta din interiorul PDS vizează cu totul altceva decât acapararea unui fotoliu sau altul. E vorba de perpetuarea puterii și banilor în anii și deceniile ce vin. Nu-l văd pe Mitrea foarte interesat să devină numărul unu al partidului, șeful guvernului sau președinte. Dar
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
americane, bă! Cum să-l conving să meargă la o producție SUA, cu un titlu atât de american: Splendoare Americană? Pornind de la premisa că nume non-americane pe generic, precum Robert Pulcini sau Paul Giamatti, nu-i vor atrage atenția spectatorului vizat de mine, am șanse să-l întâlnesc, cu o pungă medium sau large de floricele, chiar în rândul din fața mea, și să mă bucur că-l văd, prins ca-ntr-o cușcă, la o peliculă despre jumătatea goală a paharului
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
sens și a unei semnificații trans-raționale și para-senzoriale. Același Derrida este convins că declinul structuralismului s-a produs atunci când structuralitatea însăși a început să fie conștientizată prin reiterare excesivă. într-o accepțiune largă, de-structurarea (disrupția) în plan componistic a vizat atât organizările spațiale (hors temps, cum le numea Xenakis), cât și pe cele temporale (sintactice). Pe de o parte, centrul tonal, regimul funcțional-gravitațional, de cealaltă parte, unitățile formale croite pe calapoade cadențiale. Din acel moment (începutul secolului 20) s-a
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
dintre epoci, opera argheziană nu a fost trecută deocamdată prin proba decisivă a unei revizuiri semnificative, a unei lecturi critice de autoritate (o lectură integrală, fundamental nouă), care să însemne înnoirea argumentelor de perpetuare a rangului ei estetic. Contestările au vizat numai un segment limitat și conjunctural al operei argheziene și anume perioada postbelică acuzată de oportunism. Însă negația nu se poate exercita fără a face distincții și departajări. Pe de o parte, rămân perfect valabile și păstrează legăturile firești cu
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
îl intrigă pe C. Stănescu este ciudata pasiune resentimentară a unor revizuitori, care normal ar fi fost să procedeze în liniște și cu spiritul limpede. Cu atât mai ciudate și mai de neînțeles îi apar criticului resentimentele atunci când ele îi vizează pe Sadoveanu, pe Arghezi, pe Călinescu, pe Vianu, pe Camil Petrescu. Omenește vorbind, ce ar mai putea să aibă cineva de împărțit cu aceștia? C. Stănescu nu este un apărător necondiționat al marilor scriitori, al acelora care, într-o măsură
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
vîrstă decît proaspătul romancier. Nuvela a fost prezentată de dramaturg la "Viața românească", unde prezida ca director chiar romancierul Petru Dumitriu. Rumoare. Gorjanul a schițat și efectuat un gest de eleganță. A cetit-o amicilor în manuscris. Știa că este vizat, fiindcă era secretul lui Polichinelle în mahalaua literară bucureșteană. - Trebuie s-o public. Dacă o refuz pentru lipsă de talent, fiindcă nuvela este fără talent și inspirație, se va spune că n-o public din ranchiună. I-a dat drumul
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
frustrării etnice printr-o consubstanțiere cosmică. Nu pare să existe vreo soluție a stării în cauză, în ordinea practică a lucrurilor. "Visul" gratuit, "copil al suferinței", e rodul de vîrf, de ordin spiritual, al decantării suferințelor colective, precum expresia estetică vizată în Testamentul arghezian, acea "odraslă vie-a crimei tuturor"... Dar Octavian Goga s-a îndepărtat de poezie, lăsîndu-se absorbit de stihia politicianistă. înaintea "realist-socialiștilor", e cea dintîi jertfă notabilă a poeziei noastre pe altarul politicii, deși cu o remarcabilă diferență
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]