466 matches
-
să coboare lin, alunecând pe o pantă cufundată în umbră...” Se vor îndrepta, așadar, spre o zonă a întunericului, invizibilă. Această deplasare a materiei spre invizibil contează pentru Genet mai mult decât tentativa de desprindere din strânsoarea ei. Artă a vizibilului, dar însuflețită de elanul spre invizibil, așa ar putea fi definit teatrul lui Genet, un teatru deseori obsedat de amintirea umbrelor de piatră ale lui Giacometti. Asemenea sculpturilor lui Giacometti, formele teatrale ar trebui să fie și ele înconjurate de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în definirea esenței teatrului ca artă: ea cristalizează ideea unui obiect imposibil, dar și pe aceea a capacității de a figura nereprezentabilul. Fantoma lasă frâu liber imaginației, o duce dincolo de limitele reprezentării, către un dincolo de vizibil, către un altceva decât vizibilul. Iată de ce problema fantomei în teatru atrage inevitabil și atât de des în discuție „viziunea” - cea a omului cufundat în somn, cea a nebunului, a melancolicului, a inițiatului ori a poetului -, o viziune înțeleasă ca vedere a ceva ce se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
propriu-zise etc.). Dar ea este o rezultantă a altor „calități”. Corelativitatea dintre acestea nu este directă, univocă, cumulativă, ci este mediată, pluridirecțională, selectivă. E posibil ca într-o structură de formare necalitativă să se „miște” indivizi performanți. E de domeniul vizibilului că în structuri performative „încap” și persoane necompetitive. În același timp, structura se dovedește a fi de calitate oarecum a posteriori, după ce absolvenții au ieșit din sistem, printr-o rabatere a însușirilor înspre dispozitivul de formare, fasonând în timp calitatea
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
inclusiv interiorul pântecului matern și al creierului, vin în serviciul științei, însă depășesc acest orizont, frizând conotații sociopolitice, culturale și artistice. În timp ce perpetuează tendința de obiectivare a trupului, de informare și de aducere a misterului sau a invizibilului în registrul vizibilului, aceste tehnologii transformă corpul într-un mediu de comunicare, cu propriile mesaje și coduri, canale de transmisie și recepție și întreaga recuzită comunicațională. De la mumiile egiptene la păpușile de ceară ale panopticonului și, mai nou, la cadavrele digitalizate, se poate
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dintre organic și inorganic. Exemple renumite sunt fotografiile digitale ale artistei Nancy Burson, „Untitled” (1989, 1990Ă sau „Evolution II” (1984Ă care realizează sinteza dintre un chip uman și un cimpanzeu, dar și morphing-ul din filmele cyberpunk. Astfel, când hipervizibilul sau vizibilul în exces devine greu de suportat pentru artiștii virtualității, corpul este interfața intermediară dintre imagine și realitate și concurează cu atotprezența informației numerice. În mod analog cu fenomenul hipervizibilului, corpul devine un hipercorp, un corp înscris în regimul hiperbolic al
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ținem pasul cu consecințele amețitoare ale acestui proces în desfășurare, este imperios să abordăm în mod egal emergența biotehnologiilor care operează sub piele (sau în interiorul corpurilor fără piele, precum bacteriileă și astfel în afara vederii. Mai mult decât de a face vizibilul invizibil, arta trebuie să ne facă conștienți de ceea ce rămâne în mod ferm dincolo de raza noastră de întindere vizuală, dar care totuși ne afectează în mod direct (Kac, 1998, onlineă. Pentru a aplica acest deziderat artistic, robotica și rețeaua Internetului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tematic-vizual, cibernetic-iconografic, al naturii vegetale și acvatice este completat de elementele viscerale ale corporalității (reprezentări/ construcții optice de organe, vase de sânge și oaseă scopul de a accentua relația dintre lumea pământului și interioritatea trupului. Astfel, cele trei paradigme ale vizibilului artistic din instalație sunt peisajul vegetal, pământul subteran și trupul visceral. În cadrul acestui registru vizual intervine structura temporalului, a condiției efemerității: spațiul virtual se schimbă în mod continuu, în funcție de dimensiunile derulării zi-noapte și ale trecerii anotimpurilor. De pildă, râul se
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
trecut cu Securitatea să se ridice în picioare. Parabola se răstoarnă, însă. Există mereu în noi, încă un om, un fel de Gheorghe Popescu, un individ nevăzut care s-a ridicat în picioare cînd a fost întrebat, chiar dacă în aria vizibilului, gestul nu a fost dus pînă la capăt. Teatralitatea se regăsește și în detalii. De multe ori se face referire la motivul măștii, de această dată alegîndu-se din polisemia termenului sensul de disimulare, de tăinuire. Minciuna pornește de la fiecare devenind
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
supunem ei! Ceea ce constituie puterea este un soi de religiozitate și dogmatică a dreptului divin... Evident că o putere politică nu se poate constitui decât pe cele două fundamente: morala și cunoașterea! Concepția lui Kant despre putere se întemeiază pe vizibilul său personal. Kant vedea că monarhi neoabsolutiști precum Frederic al II-lea sau cei ai Luminilor "dețin puterea". Deși suveranul prusac se intitula reprezentant și primul servitor al cetățenilor săi, Kant vede, prin particularismul gândirii sale, că "posesiunea puterii corupe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
combaterea adversarilor de către mecanismele de propagandă politicianistă. Oamenii moderni din sfera cunoașterii și a științelor moderne au făcut politică prin activitatea lor de cercetare, poate mai dur și mai aplicat decât politicienii. Dacă politicienii se află într-un regim al vizibilului filosofic, al avangardelor gândirii filosofice moderne, atunci oamenii de știință au făcut politica lor, de underground (adică necunoscută mediei din prezentul lor!) în parteneriat și în diferență cu regimurile politice ale societăților lor. De ce, mă rog, fizicienii de la Los Alamos
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
avea legături (de sens și de ordine) cu aceștia. Foucault a caracterizat puterea-cunoaștere printr-o "procedură de control continuu"120, ce privește spre viitor la o supraveghere virtuală. Facebook, Yahoo, Google? În spatele acestei puteri se proiectează sufletul 121, devenit un vizibil al ei! Efectul major al acestei puteri moderne este remanierea dintre subiect și individ 122. Profesorul francez a răsturnat viziunea despre geneza științelor umane moderne. Dacă, până la el, contribuțiile diverșilor autori și gânditori celebri au fost analizate și prezentate de către
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pentru studiul arhivei, al practicilor discursive. Întreaga epistemologie occidentală s-a structurat în jurul istoriei, al științei și al relațiilor celor două cu societatea. Epistemologia occidentală vizează principiul prin care relațiile dintre oameni și lucruri devin vizibile, produc adevărul și dreptatea. Vizibilul poate fi exprimat printr-un lizibil, la fel cum lizibilul (arhivelor) ne conduce spre un soi de vizibilitate. În schimb, ceea ce Foucault numea "arheologia cunoașterii" face trimiteri la unele idei de-ale sale: 1) demonstrația științifică se manifestă ca un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care s-a spus că după Auschwitz este imposibil să scrii și să gândești ca înainte de el, după Timișoara nu va mai fi posibil să privim televiziunea în același mod"221. Spre deosebire de occidentali, care au o relație de adevăr cu vizibilul, sau cel puțin consideră că ceea ce se vede "ca evident" este și adevărat, relație întemeiată de o întreagă cultură umanistă occidentală, românii de după 1945, românii din societatea spectacolului stalinist au trăit într-o relație pe duplicitate și de autoapărare cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sau cel puțin consideră că ceea ce se vede "ca evident" este și adevărat, relație întemeiată de o întreagă cultură umanistă occidentală, românii de după 1945, românii din societatea spectacolului stalinist au trăit într-o relație pe duplicitate și de autoapărare cu vizibilul, mai ales din cauza prezenței unui stalinism social-politic în toate activitățile cotidiene românești. Astfel că a fost posibil ca pe străzi să fie adulat regimul și conducătorul iubit, iar acasă, poate chiar în fața televizorului, să fie înjurați și contestați regimul și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în afară de faptul că se descurca în lumea cotidiană, se reconecta la fenomenele primordiale ale existenței și absolutului. Viața era percepută ca un miracol și vocea, ce dădea viață obiectelor și ființelor prin cuvinte, era un mister ce trece dincolo de concretul vizibil. Însuși marele învațat contemporan indian Aurobindo, exeget neîntrecut al "Secretului Vedelor", afirma că noțiunea de cuvânt-sunet-sabda, legată de procesele mentale și psiho-fizice, este un fenomen "mai mult decât natural", adică o virtute nemediată a spiritului. Astfel, linia marilor lingviști indieni
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Privit din perspectiva "limbajului" imaginii, ciclul Hallipilor nu ar face decît să înscrie încă o contribuție la poetica realismului, dominat de visul obiectivității și pretenția de a restitui o amprentă credibilă a lumii, în reflectare proprie. Imaginea (materială, exprimare a vizibilului), cum și obiectul furnizează artistului, în secolele realismului, modele ale neutralității și obiectivității, saturînd cu gustul vizualității discursul reprezentativ. Că avem de-a face cu un sistem, complicat estetic dincolo de postulatele antice ut pictura poesis / mimesis, o afirmă consecvența raporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
viața este atat de fascinantă, încât, chiar în miezul necazurilor celor mai mari, nu vrei să renunți la viață."12 În viziunea lui Pascal Quignard, cele două spaime dintâi au legătură cu întunericul și cu singurătatea, unde întunericul înseamnă absența vizibilului, iar singurătatea absența mamei sau absența obiectelor care o înlocuiesc. Oamenii cunosc aceste spaime: să cadă din nou în imensitatea abisului diform și negru al uterului, teama de a redeveni fetus, teama de a redeveni animal, teama de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
împrumutarea stării persoanei care face obiectul empatiei de către cea care empatizează; 5. funcția performanțială - prin intermediul empatiei reușim să convingem oameni și chiar grupuri să efectueze diverse activități. 90 verbalul (formulele de politețe, expresii de bun venit, concizia și precizia frazeloră, vizibilul (ceea ce vede clientul: aspect, ordine, starea suportului fizic, imaginea personalului. Îmbrăcămintea trebuie să fie prezentabilă, armonioasă, bine croită, curatăă și gesturile (sunt legate de comportament. Pe timpul discuției cu un client și privește în ochii acestuia iar surâsul este obligatoriuă. 3
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
libertăți, pentru relevarea a ceea ce ne-am obișnuit să numim esența umană. Mai mult, asemenea mecanisme complexe, ce reglează majoritatea relațiilor dintre indivizi, au dat naștere unor entități cvasiontologice, avînd statut clar de realitate, care "este un tot în care vizibilul și invizibilul, materialul și spiritualul se între-pătrund, se unesc"3. Simmel considera că orice interacțiune trebuie privită ca un schimb. Mai mult, el plasează schimbul la baza științei și a vieții sociale. A oferi și a primi. Din această raportare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
trebuie să căutăm un astfel de principiu pentru a spera să îl și găsim? Dacă el există, este în mod evident ascuns și necesarmente omniprezent, deoarece el trebuie să clarifice chestiuni dintre cele mai diverse. Or, el nu poa-te fi vizibil peste tot fără a poseda forța evidenței; acest principiu generator trebuie să funcționeze fără nici un efort. Despre ce ne vorbește el? În mod cert, despre om și despre societate, deoarece aici se găsește obiectul întregii ideologii. Dar el ne vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a gloatei de alaopoliți, este de fapt ostaticul luciferienilor, soldați malefici ai socialismului utopic în faza marxist-leninistă a programării comuniste universale. Grefierul, demn sucub al judelui și al comisarului, al grilei evazionsite deci, trăiește prin fulgurații onirice, infiltrații ale invizibilului vizibil, posedat intermitent de clipa sau lumina grației suprafirești. Este un miracolato, survolând prăpastia lumii, în levitația morții anunțate. Ceea ce nu exclude sensibilitatea sa la provocări livrești, cum ar fi câinele sau umbra acestuia numită Schlemihl, sau ceasul lui Lichtenberg ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
golul dintre tine și mine), în fine, nici măcar întâlnirea bizară cu propria moarte (Poate suntem de plâns), nu vor putea fi percepute la fel de dramatic precum zbaterea cumplită a cuvintelor în căutarea actului poetic revelator de frumuseți ocultate în subteranele lumii vizibilului. Examenul autoscopic anterior păruse, ce-i drept, a dezvălui alte cauze ale suferinței auctoriale: riscul inerent al dispersiei identitare, al pierderii sau al rătăcirii de sine ("mă rătăcesc prin mine/ uneori/ cum se mai rătăcesc copii/ prin mahalale" Timp din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fauve, sau pe contraste bine știute, acordurile mai calde și tonice, sau, dimpotrivă, pastele groase de culoare întunecat expresionistă funcționează, și în cazul de față, ca mijloace auxiliare celor lingvistice, urmărind, împreună, să ofere imaginea unei personalități agresate de ordinea vizibilului, dar preocupate de esențial. A se urmări, spre exemplu, complicatele raporturi dintre artist și universul obiectual și uman care îl înconjoară, așa cum apar ele în pânzele reproduse în Veșnica împotrivire, Poema mâinilor înroșite de hohot, Solitudine sau Galeriile amare, titluri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
foarte serios) de-a cuvintele culori îmbinate pe paleta lirică este parțial substituit de Jocul cu cercuri, arcuri de cerc, poliedre, sfere, cilindri, un joc similar actului demiurgic, prin care poeta are ambiția revelării hieroglifelor inscripționate în coaja groasă a vizibilului. În După vernisaj, această ambiție este anunțată doar în Credo: "La început, a fost cuvântul/ și, în el, numărul// Din geometria secretă a universului,/ Dumnezeu a desprins/ spirala logaritmică, secțiunea divină,/ daruri,/ pentru sufletul lumii,/ trup omenesc,/ melci și copaci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cântecului sau al profeției: "Doar orbii orbii aceia/ Cititori de balade, orbii,/ Călăuziții de stele./ Vorbele lor vor cădea/ Ca niște zăpezi peste o junglă aprinsă" (Norul de marmură). Precum acestor orbi hărăziți unei altfel de lumini decât aceea a vizibilului, eului liric îi este interzis accesul la fața diurnă, banală, superficială a lumii. Poetul îl forțează, dimpotrivă, să ia act de cele scrise, "cu litere de purpură", pe zidurile catedralelor sau "la umbra norului de marmură" și să asculte, precum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]