468 matches
-
a gloatei de alaopoliți, este de fapt ostaticul luciferienilor, soldați malefici ai socialismului utopic în faza marxist-leninistă a programării comuniste universale. Grefierul, demn sucub al judelui și al comisarului, al grilei evazionsite deci, trăiește prin fulgurații onirice, infiltrații ale invizibilului vizibil, posedat intermitent de clipa sau lumina grației suprafirești. Este un miracolato, survolând prăpastia lumii, în levitația morții anunțate. Ceea ce nu exclude sensibilitatea sa la provocări livrești, cum ar fi câinele sau umbra acestuia numită Schlemihl, sau ceasul lui Lichtenberg ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
carteziene) nu ar putea fi aplicată celebrelor Apophthegmata Patrum (popular denumite Patericul), redactate la mijlocul secolului al V-lea1. „Zicerile Părinților deșertului” ilustrează cu asupra de măsură flexibilitatea conceptului de „nevoință” în creștinismul antic 2. Modele de comportament aparent contradictorii (în sfera vizibilului) își probau convergența spirituală și teologică (în sfera invizibilului). La fel, rațiunile teologice oferite în apărarea practicilor ascetice nu au coincis întotdeauna. Într-un studiu recent, John Behr a arătat diferența majoră între protologia și eshatologia care justifică sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și pe care tocmai l-au parcurs și acela către care se îndreaptă în timp ce observatorul vede tabloul în ansamblul lui și construiește narațiunea în întregimea ei. Corrian arată, în finalul comentariului, că eclerajul nocturn care în planul enunțului, prin selecționarea vizibilului și heterogenizarea spațiului pictural, creează ierarhii și parcursuri structurând narațiunea și lectura tabloului, prefigurează pentru énonciataire, în planul enunțării, o poziție enunțiativă sau mai exact, plasarea lui în parcursul narativ al enunțului. Ea consideră însă că observatorul nu este tematizat
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
sinestezică, o separare a modalităților sensibile. Soluția problemei relațiilor intersenzoriale în imaginea picturală ar putea veni, într-o oarecare măsură, dinspre Analyse des sensations. Le rapport du physique au psychique de Ernst Mach. El propune ideea unei sinestezii comandate de vizibil și compromise prin eliminarea lui: „Dacă întoarcem privirea sau închidem ochii...putem simți tactil arborele, putem gusta fructul, putem simți focul; dar nu le putem vedea. În acest fel, lucrul în aparență unitar se divide în părți care sunt conectate
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
simți tactil arborele, putem gusta fructul, putem simți focul; dar nu le putem vedea. În acest fel, lucrul în aparență unitar se divide în părți care sunt conectate nu numai între ele, dar care pun în evidență și alte aspecte. Vizibilul se separă de tactil, de ceea ce poate fi gustat” Beyaert arată că pictura lui Matisse cere o altfel de abordare. În tablourile lui, unele construcții enunțiative întrerup rutina perceptivă și suspendă reperele iconice, ferindu-le de perspectiva lineară simplificatoare și
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
mentalitate în monumentala sa sinteză, Iconographie de l'art chrétien: "În gândirea medievală, natura întreagă, la fel ca și istoria umanității apărea ca un simbol religios. Nu a existat niciodată o mai mare obsesie a divinului. Totul este semn și vizibilul nu este decât ceea ce acoperă invizibilul""34. Or, tocmai acest "invizibil" era cel care îl preocupa pe omul medieval, pentru care elementele concrete ale naturii trimiteau obligatoriu la cele abstracte, transcendente. Așa se face că încă din Evul Mediu timpuriu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
câte un simbol veterotestamentar, astfel: 1. Rugul aprins - corespunde separării de rău și eroare; 2. Stâlpul de nor - corespunde „cunoașterii lucrurilor ascunse care, prin cele sensibile (fenomenale) conduce sufletele până la natura nevizibilă. Este ca un nor gros care întunecă tot vizibilul, dar care conduce sufletul și îl obișnuiește să se întoarcă spre ceea ce este ascuns”<footnote In Canticum canticorum, P.G., XLIV, col. 1000D. footnote>. 3. Tenebre - corespunde vieții mistice autentice. Avem aici o ierarhie a celor trei ordine de cunoaștere: 1
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
din plin patologia Securității, al cărei principal scop era linșarea ritualică a victimelor sale. Cartea-document îngrijită de Cristina Anisescu este foarte bogată în transcrierea de note informative, rapoarte, interogatorii, declarații, procese-verbale, extrase, mandate, radiograme, fiind înrudită cât se poate de vizibil și asumat cu Ultima carte. Text integral al declarațiilor la anchetă ale lui Anton Golopenția aflate în Arhivele SRI (introducere și anexă de Sanda Golopenția, Editura Enciclopedică, București, 2001). De altfel, Daniela Țăranu-Mărgineanu, fiica profesorului, a secondat-o constant cu
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
cea a rigorii, cea a iubirii și cea a dreptății. între cele nouăzeci și nouă de nume divine pe care le celebrează islamul se află o serie de contrarii, care, dominate de Unitate, acoperă aspectele realului : Exteriorul și Interiorul sau Vizibilul și Ascunsul, înnoitorul și Conservatorul, întîiul și Ultimul, Cel ce dă și Cel ce ia. Dincolo de ele și de Unitate, rămîne numele inefabil, pe care divinul și-l comunică, poate, în experiența mistică, atunci cînd ființa e zdrobită și realcătuită
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ilustrația copertei "Venus ieșind din mare". E-o pictură cu tâlc a modernului Raphaelle Peale: ascunsă după un cerșaf întins la uscat, din Venus rămâne vederii un braț, ceafa și laba unui picior. Cam asta ar fi, se sugerează, proporția vizibilului și viabilului din literatura română! Negrici are și n-are dreptate. Sedus și luat de valul propriei demonstrații, se încrâncenează și exagerează. Autorul este un intelectual rasat, cu bogată informație la zi, capabil să opereze nu numai în concretețea paginii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
libertăți, pentru relevarea a ceea ce ne-am obișnuit să numim esența umană. Mai mult, asemenea mecanisme complexe, ce reglează majoritatea relațiilor dintre indivizi, au dat naștere unor entități cvasiontologice, avînd statut clar de realitate care "este un tot în care vizibilul și invizibilul, materialul și spiritualul se întrepătrund, se unesc"3, Simmel considera că orice interacțiune trebuie privită ca un schimb. Mai mult, el plasează schimbul la baza științei și a vieții sociale. A oferi și a primi. Din această raportare
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
îndemnați și de superiorii mai mari la îndeplinirea datoriilor lor. Și într-adevăr, gândul P-lui Director n-a fost fără rost. În ziua hotărâtă pentru sfânta vizită, aproape toți terțiarii erau adunați dis de dimineață în biserică purtând scapularul Vizibil pe piept și fiind încinși peste haină cu cingătoarea franciscană. La orele 8, P-le Delegat a citit liturghia, a făcut predică și a dat terțiarilor sf. Împărtășanie. După liturghie P. Director a prezentat toți membrii fraternității P-lui Delegat
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
unei realități transcendente, fără ca prin aceasta să Înceteze a rămâne ele Însele. Prin aceasta se relevează comunicarea sacrului cu profanul, a ființei cu cele ce ființează, a absolutului cu relativul, a ceea ce este etern cu ceea ce devine, a invizibilului cu vizibilul, a ceea ce este nelimitat cu ceea ce este limitat și determinat. Ori, de asemenea probleme, cugetarea filosofică nu este deloc străină, ci dimpotrivă, de aici Își trag seva toate marile sisteme și gânduri metafizice. Putem decela trei momente constitutive ale structurii
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
manifestarea lucrului” (ibidem). Cu aceasta, perspectiva se schimbă: dacă pentru Platon ceea ce conta era parcursul ascendent (în care lumea vizibilă avea doar rolul unui punct de pornire), pentru Aristotel categoriile manifestării devin decisive. Mișcarea ascendentă a sufletului cedează privilegiul mișcării vizibilului (căci manifestarea e legată de loc și locul de mișcare). În termeni heideggerieni, aici e reperabilă trecerea de la problematizarea ființei la cea a ființării. Pe de altă parte, continuitatea dintre Platon și Aristotel rămâne patentă; pentru ambii, propriul omului constă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Doctrina implicită a imaginii pe care o identificăm în scrierile lui Platon ne apare ca o deschidere fără precedent și un ansamblu speculativ plin de rafinament asupra raporturilor practice dintre cunoaștere, credință și putere. Întreaga meditație esențială a Occidentului asupra vizibilului își poate afla încă la Platon sursa unor neașteptate preformări. Platon este, în acest orizont, mai mult decât un precursor de complezență. În spațiul Occidentului elenizat, mitologiile (ca repere acționale) reprezintă resortul civilizației citadine (ale civilizației burg-ului, literal a
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unitate fenomenologică între putere, cunoaștere și vedere. „Începând cu Platon a cunoaște înseamnă deopotrivă, în felurite moduri, a vedea, a ști, a fi fost văzut.” Lumea pare să fie, în temeiul acestor premise, reflex vizibil al structurii ierarhice a Ideilor. Vizibilul este martorul (adesea inconsecvent însă deocamdată privilegiat) al inteligibilului. A. Polis -ul și rațiunea civică „Platon urmărea să descopere secretul cunoașterii regale a politicii, a artei de a guverna oamenii.” Arta guvernării cetății este, în viziunea lui Platon, corespondentul terestru
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pitorești. Dar ce să-i faci, o întorcea din condei Cavadia, tineri cum suntem în cunoaștere, și latini pe deasupra, plini de tirani vederii, de elanul de a lua act imediat de mediul înconjurător, de a înainta în el până la granița vizibilului, de unde începe "invizibilul", teritoriu sacru și părăginit al culturilor vechi 44. Rolul inserțiilor ekphrastice - cu cele două tipologii ilustrate descrierea și, respectiv, referința ekphrastică - în construcția celor două romane trebuie apreciat având în vedere definiția picturii în formularea lui Țoiu
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
descrise prin alte procedee, fie prin identificarea formelor geometrice, fie prin analogii care trebuie să apară "în toată evidența lor". Doar astfel putem descrie anumite forme destul de complexe, plecând de la vizibila asemănare cu corpul uman, care poate reprezenta rezerva modelelor vizibilului și care poate face dintr-odată joncțiunea dintre ceea ce se poate vedea și ceea ce se poate spune. [...] Linné enumeră părțile corpului uman care pot servi drept arhetip, fie în privința dimensiunilor, fie în privința formelor: păr, unghii, degete, palme, ochi, urechi, buric
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
and culture in the Middle Ages, traducere de Arthur Goldhammer, The University of Chicago Press, Chicago, 1980. Leibniz, Gottfried Wilhelm, Discourse on Metaphysics & Other Essays, traducere de Daniel Garber și Roger Ariew, Hackett Pub Co, Indianapolis, 1991. Marion, Jean-Luc, Crucea vizibilului. Tablou, televiziune, icoană - o privire fenomenologică, traducere de Mihail Neamțu, Editura Deisis, Sibiu, 2000. Magliola, Robert R. Phenomenology and Literature: An Introduction. West Lafayette, IN: Purdue University Press, 1977. Mill, John Stuart, A System Of Logic, Ratiocinative And Inductive, The
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
unei poetici fenomenologice / 11 Partea I Perspective ale inaparentului. Interpretări Lucian Blaga și misterul deschis al originarului. Minunea prin care se vede / 29. Ce rămâne în vedere / 36 • Ion Barbu. Lucrurile care se văd și forma increatului. Imaginea-undă / 40. Decreația vizibilului / 49 • B. Fundoianu sau inimaginabilul priveliștii. Lumină și transparență: o viziune a sufletului / 54. Scena originară / 62 • Ion Vinea și epifania vizibilului. Irealizare și desensibilizare / 67. Departele - un peisaj evacuat / 73 • Perspectiva inversă în poezia lui Adrian Maniu / 78 • Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
29. Ce rămâne în vedere / 36 • Ion Barbu. Lucrurile care se văd și forma increatului. Imaginea-undă / 40. Decreația vizibilului / 49 • B. Fundoianu sau inimaginabilul priveliștii. Lumină și transparență: o viziune a sufletului / 54. Scena originară / 62 • Ion Vinea și epifania vizibilului. Irealizare și desensibilizare / 67. Departele - un peisaj evacuat / 73 • Perspectiva inversă în poezia lui Adrian Maniu / 78 • Ion Pillat. Jocul imaginii în fuga ființării. Vederea din umbră - în lumina neobișnuitului / 87. Ce dă transparența / 93. Epifania ca dia-fanie / 95 • Dan
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
333 • Imaginea retrasă (Gheorghe Istrate) / 335 • Vălul care dezvăluie (Adrian Popescu) / 337 • Chipul de sub imagini (Irina Nechit) / 341 • Restaurarea chipului din nimic (Dan Damaschin) / 343 • Chipul ascuns în lumină (Nicolae Ionel) / 348 • Cuvântul care deschide vederea (Ion Mureșan) / 351 • Exilul vizibilului (Andrei Zanca) / 357 • O avanscenă a inevidentului (Kocsis Francisko) / 359 • Nevăzutul zidirii (Zeno Ghițulescu) / 361 • Dincolo de evident (Nichita Danilov) / 363 • Golul transparent (Friedrich Michael) / 368 • Drumul vederii. Înapoi și de la capăt (Liviu Georgescu) / 370 • Altfel decât a vedea (Teodor Dună
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cazuri, ceea ce nu apare și totuși face semn, că este ca și cum n-ar fi, arată o imagine transparentă, imprezentabilă, posibilul invizibil al unei luminări. Avem de a face cu o imagine eclipsată care, deși absentă din vederea imediată, întemeiază posibilul vizibilului, permite luminii să treacă tocmai întrucât e absentă, o absență transparentă, un mediu de trecere și de luminare. Mediu imaginal care se constituie ca trup de lumină al semnificabilului originar: inimaginabil, din perspectiva percepției sensibile sau a unei intenții explicite
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca trup de lumină al semnificabilului originar: inimaginabil, din perspectiva percepției sensibile sau a unei intenții explicite, care - în poem - ia trupul poetal al unei imagini, se configurează în forma inevidentă, dar iradiantă a transparenței care dă de văzut, adâncește vizibilul deschizându-i o perspectivă nebănuită. Perspectivă inversă, pentru că imaginea nu se proiectează pe ecranul lumii (sau al lumii unui text) ci, dimpotrivă, pe golul lumii ecranate, pusă în paranteza exteriorității aparente. Inversarea nu privește doar răsturnarea imaginii în oglinda care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înțelege dacă nu tocmai urmând calea pe care ea ne-o deschide, pătrunzând în adâncul niciodată explorat, altfel inaccesibil, ca într-o terra incognita care ne cheamă și ne ia în pază? La rândul ei, fenomenologia inaparentului (a nu încă vizibilului) lucrează asupra unor astfel de fenomene de tipul imaginilor poetale (diafane sau transparente) acoperite, ascunse în corpul poetic, trans-aparente însă în lumina proiectată care le expune în perspectiva incertă a unor medieri, în intervalul unui fond în "trupul" căruia își
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]