484 matches
-
patru religii. Se cunosc prea puțin rezultatele acestei anchete. Unii s-au declarat că vreau să rămână în legea veche, deci cu ceremoniile pe care unirea cu Roma le lasă neatinse. Mulți au declarat că ei cred în ceea ce crede Vlădica de la Bălgrad. În acest timp, în părțile Chioarului, alți 12 preoți, și ale Sătmarului alți 58, în frunte cu protopopul din Ruseni, au aderat la unire, solicitând jurisdicția episcopului Camillis de Muncaci. Făcând vizitații canonice, cu deosebire în părțile mai
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
de sub jurisdicția Bălgradului, s-a hotărât să convoace un nou sinod la 4 septembrie 1700, iarăși cu o largă participare, la care au fost prezenți protopopii, fiecare cu “juratul” său, cu câte doi preoți și câte trei țărani fruntași. După ce vlădica a pus în discuție problema unirii, s-au declarat toți de acord, inclusiv boierii din Țara Făgărașului. Mai greu s-au lăsat convinși cei din Hunedoara și din scaunele săsești ale Brașovului și Sibiului. În ziua a 2-a, la
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
prevăzut ca fiecare casă era datoare să dea preotului o claie de grâu, o „feldără” de ovăz și două zile de clacă. Din aceste venituri preoții erau obligați, la rândul lor, să plătească atât contribuția față de stat, cât și față de vlădică. Împotriva acestei stări de lucruri s-a ridicat cu hotărâre episcopul Inocențiu Micu-Klein, într-unul din memoriile sale înaintate Curții de la Viena, în care arăta că: Abia în 1743 episcopul Inocențiu Micu-Klein a reușit, după multă insistență, să obțină pentru
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
vorba de o localitate cu același nume de lângă strâmtoarea Kerci, din Crimeea. În anul 1402, Alexandru cel Bun a adus moaștele Sfanțului Mucenic Ioan cel Nou la Suceava. Alaiul cu moaștele Sfanțului Ioan au fost întâmpinat la locul numit "Poiana Vlădicăi", în apropiere de Iași, de către domnitor și soția sa, de mitropolitul Iosif, de marii dregători, egumeni, călugări, preoți și credincioși, care l-au însoțit până la Suceava. Acolo au fost așezate în biserică Mirăuți, care cu multe refaceri de mai tarziu
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
din care 1106 bărbați și 1111 femei, ca și confesiune 2158 fiind ortodocși, 22 catolici, 11 iudaica și 11 nedeclarați. Că naționalitate 2158 erau români și 58 germani. În anul 1890 erau 550 locuințe în Volovăț și 2 în Podu Vlădichii, având o populație de 2473 persoane și 10 în cealaltă, dintre care bărbați 1245 + 4, iar femei 1228 + 6. Erau de confesiune ortodocsă 2382, catolică 47, iudaica 50 și 4 nedeclarați. Că naționalitate 2378 români, 95 germani, 4 ruteni, alte
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
va pierde în 1785, primind din nou, în 1786, sătul Burla. Anul 1855 situează Volovățul ca fiind satul făcea parte din districtul Rădăuți, iar satul Burla devine independent. Spre final de secol XIX, mai exact în 1898, înglobează cătunul Vadul Vlădichii din nord-est (în 1773, episcopul Dositei Herascul ridică aici o biserică de lemn) pe care il administreză până în 1919, când acesta trece în componență Rădăuțiului. În 1925 primește cătunul Lupășteni, iar în 1950, îngloba și satul Burla. Din 1956 este
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
Herascul ridică aici o biserică de lemn) pe care il administreză până în 1919, când acesta trece în componență Rădăuțiului. În 1925 primește cătunul Lupășteni, iar în 1950, îngloba și satul Burla. Din 1956 este menționat pentru ultima dată cătunul Vadul Vlădichii, ca făcând parte din Volovăț. De-a lungul timpului, pe pământul altă dată aparținând Volovățului au luat ființă și sate noi, un exemplu elocvent fiind comună Marginea. În 1776 erau numai un grup de case, pe teritoriul numit Prundul, aparținând
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
ne dau denumirile vechi ale acestor țarini, păstrate până astăzi: Coltova, Apust, Cotul Balahurii, Cotul Hlinitei, Dealul Badeuțului, Dealul Morii, Dolinca, Dumbrava, Heleșteie, În Bare, La Măliniș - La Malini, Livezi, Loza, Podul Verde, Poieni, Porcărești, Soliste (Săliște) , Șaga, Toloaca, Vadul Vlădichii, Vadul Andrieș, Vadul Ciocoiului, Vadul Horodnicului, Vadul Rădăuțiului, Făgețel, Fântânele, La Stuh, Znamen, Priloage, Scrunteie (Scruntari). La fel si dealurile (Dealul Burlei, Scorpan), Văile (Carpenis, Piciorul Robanului), pădurile (Carpenis, Calnovat, îngrăditura, În Pietriș) sau râpile (Cărpiniș, În Porcovăț, Zneamăn, Gârla
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
Rădăuți coborând de pe dealurile din estul depresiunii, după retragerea apelor și asanarea mlaștinilor. Condițiile naturale erau favorabile vieții, pădurile oferind vânat, iar apele, mai ales cele din regiunea „Ochiurilor”, fiind bogate în pește. În vadul Suceviței, lângă fostul sat Vadul Vlădicii, au fost descoperite primele unelte, primele urme ale locuirii pe aceste meleaguri. După unii istorici Rădăuțiul ar fi fost cunoscut ca așezare stabilă încă din timpul dacilor sub denumirea de "Rottacenum" dată de ostașii garnizoanei romane de peste râul Siret. Sub
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
participanții de la sinodul din 4 septembrie 1700, ținut la Alba Iulia. Actul este format din trei file (șase pagini), primele două formate dintr-o coală unică îndoită în două iar a treia filă lipită ulterior. ""Noi mai în gios scriși, vlădica, protopopii și popii besericilor rumânești dăm în știre tuturor cărora să cuvine, mai vărtos Țărăi Ardealului. Cercând noi schimbarea aceștii lumi înșelătoare și nestarea și nieperirea sufletelor, căruia în măsură mai mare trebue a fi decăt toate, den bună voia
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
și rămășițele noastre (urmașii noștri) din obiceiul Bisericii noastre a Răsăritului să nu ne clătească. Ci toate țărămoniile, sărbătorile, posturile, cum pănă acum, așa și de acum înainte să fim slobozi a le ținea după călinadriul vechiu și pre cinstitul vlădica nostru Athanasie nime păn-în moartea sfinții sale să n-aibă puteare a-l clăti den scaunul sfinții sale. Ci tocma de i s-ar tămpla moarte să stea în voia soborului pre cine ar alege să fie vlădică, pre care
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
pre cinstitul vlădica nostru Athanasie nime păn-în moartea sfinții sale să n-aibă puteare a-l clăti den scaunul sfinții sale. Ci tocma de i s-ar tămpla moarte să stea în voia soborului pre cine ar alege să fie vlădică, pre care sfinția sa papa și înălțatul împărat să-l întărească și patriarhul de suptu biruința înălții sale să-l hirotonească. Și în obiceiul și dregătoriilor protopopilor carii sănt și vor fi, nici într-un fel de lucru să nu se
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
ce scri mai sus, cum toată legea noastră, slujba Besericii, leturghia, posturile și carindariul nostru să stea pre loc, iară dacă n-ar sta pre loc acele, nici aceste peceți ale noastre să n-aibă nici o tărie asupra noastră și vlădica nostru Athanasie să fie în scaun și nime să nu-l hărbutăluiască"" și o pecete ce acoperă două litere din penultimul rând. Acest text este adăugat de Atanasie Anghel, conform expertizei grafologice, dar fără semnătura acestuia. Există controverse atât asupra
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
și din Imperiu, care după întoarcerea acasă au contribuit la luminarea poporului român. Autorul statutelor și primul președinte al Eforiei a fost memorandistul Dr. Ioan Rațiu, nepot de frate al lui Basiliu. Basiliu Rațiu, după modelul demn de urmat al vlădicilor ardeleni de pie memorie, care după unirea cu Roma au ajuns la o poziție socială și o situație materială mai bună, a decis să redea poporului din care s-a ridicat toată agoniseala lungii sale vieți, pe care a lăsat
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
cea dreaptă, numai m-am jucat cu învățătura. Având purtarea bună și învățând tot eminent, toți ungurii care mă cunoșteau ziceau în anii în cari eram liceist, că „ebből vagy Püspök lesz, vagy consiliarius” (adecă: „din acesta va fi sau vlădică, sau consilier”). Românii, cari știau bine că românii nu pot înainta pe alte cariere, ziceau că mă voiu face vlădică” . După încheierea studiilor gimnaziale la Cluj, Avram, fratele său, cu performanțe mai puțin înalte la învățătură, revenise între timp la
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
ziceau în anii în cari eram liceist, că „ebből vagy Püspök lesz, vagy consiliarius” (adecă: „din acesta va fi sau vlădică, sau consilier”). Românii, cari știau bine că românii nu pot înainta pe alte cariere, ziceau că mă voiu face vlădică” . După încheierea studiilor gimnaziale la Cluj, Avram, fratele său, cu performanțe mai puțin înalte la învățătură, revenise între timp la Berindu, unde s-a dovedit a fi un bun diac și învățător „de când s-a deschis școala, până prin 1875” . Vasile
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
îl lăsa cu totul pe drumuri, ofertă pe care acesta o refuzase însă cu hotărâre. Ca urmare, părintele Anania a încheiat conversația adresând fiului său și colegului acestuia o vorbă care nu a fost uitată nici până astăzi la Berindu: „Vlădica-i tot vlădică / Dar din voi n-a fi nimică!“ Ca replică la cele spuse, Vasile L. Pop l-a anunțat pe tatăl său că va pleca din Berindu, îndreptându-se către Târgu-Mureș, pentru a-și susține examenele de drept
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
totul pe drumuri, ofertă pe care acesta o refuzase însă cu hotărâre. Ca urmare, părintele Anania a încheiat conversația adresând fiului său și colegului acestuia o vorbă care nu a fost uitată nici până astăzi la Berindu: „Vlădica-i tot vlădică / Dar din voi n-a fi nimică!“ Ca replică la cele spuse, Vasile L. Pop l-a anunțat pe tatăl său că va pleca din Berindu, îndreptându-se către Târgu-Mureș, pentru a-și susține examenele de drept. El i-a
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
1900 spune că biserica era construită în 1711 având hramul "Sf. Nicolae". O a doua sursă pomenește că ușa bisericii de lemn purta, încrustat, amintirea momentului edificării bisericuței. Aceeași sursă amintește inscripția "" Această sfântă biserică s-au făcut în zilele vlădica Anastasie 1713"", obiectul pe care este făcută această inscripție aflându-se în noua biserică . Pentru a putea asigura banii necesari întreținerii bisericii dar și pentru a menține o conduită morală ridicată în parohie, preotul și consiliul parohial stabileau taxe pentru
Biserica de lemn din Aiton () [Corola-website/Science/314952_a_316281]
-
fost profesor la IATC. Pe scena craioveana realizează, în perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959), nu mai puțin de 14 roluri, între care Jack Worthing ("Ce înseamnă să fii onest " de Oscar Wilde), Vedernikov ("Ani de pribegie" de Aleksei Arbuzov), Vlădica Ilarion ("Tudor din Vladimiri" de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului ("Tragedia optimistă" de Vsevolod Visnevski), Bepe ("Gâlcevile din Chioggia" de Carlo Goldoni), Horatio ("Hamlet" de Shakespeare), Colonelul Dobre ("Ecaterina Teodoroiu" de Nicolae Tăutu), Otto Katz ("Soldatul Svejk" de Jaroslav Hašek), Esteban
Amza Pellea () [Corola-website/Science/298368_a_299697]
-
treia țeapă" de Marin Sorescu - 1979). Ultimul rol creat la teatru îl readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizând - în regia lui Gheorghe Harag - personajul bătrânului moșier Muromski în "Procesul" de Suhovo-Kobilin - 1983. Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vlădica Hariton din "Tudor din Vladimiri" de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din "Croitorii cei mari din Valahia" de Al. Popescu, rolurile din "Tudor", "Răscoală", "Haiducii", "Dacii", "Columna", "Mihai Viteazul"), cât și personaje contemporane (Ailincii din "Secundă 58" de Dorel Dorian, Manole
Amza Pellea () [Corola-website/Science/298368_a_299697]
-
este o mănăstire de călugări amplasată la marginea municipiului Iași, în localitatea Vlădiceni (din comuna suburbană Tomești), pe locul numit în cronici "Poiana Vlădicăi". se află la poalele unui deal împădurit, de unde se poate vedea întreaga zonă industrială a municipiului Iași. Drumul care duce la mănăstire este un drum asfaltat, dar care nu a fost întreținut. Potrivit tradiției locale, în anul 1415, domnitorul Alexandru
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
unde se află astăzi Mănăstirea Vlădiceni, alaiul care ducea moaștele Sf. Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Albă către Suceava, capitala de atunci a Țării Moldovei. Cu această ocazie, poiana unde a fost întâmpinat alaiul a fost denumită "Poiana Vlădicăi", denumire existentă și în cronici . Din acest motiv, după câțiva ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a dispărut cu timpul. Între anii 1908-1910, câțiva călugări au construit în valea Cozmanei din apropierea Poienii Vlădiceni o primă biserică a
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
fost construită între anii 1691-1692. Episcopul Varlaam este creditat drept ctitor al bisericii în mai multe documente vechi. În Hotărârea Sinodului Mitropoliei Moldovei din 2 noiembrie 1712, prin care schitul devine metoh al Episcopiei Hușilor, se arată ca și ctitor Vlădica Varlaam. Într-o carte domnească din 1761, domnitorul Ion Theodor Callimachi scrie că "„Ne-au spus cinstit părintele și rugătorul nostru Sfinția Sa Kir Inochentie, episcopul Hușilor, cum că are sfințita Episcopie un metoc, anume Brădiceștii, în Ținutul Fălciului, făcut de
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
din țară a lui Alexandru Lăpușneanu. Acest eveniment este relatat tot de cronicarul Grigore Ureche astfel: „Dispot vodă după goana ce au gonit pre Alixandru vodă până la Huși, s-au întorsu înapoi și au venit până la Iași, unde au poftit vlădicii, pre Grigorie mitropolitul și Anastasie episcopul de Românul și episcopul Evthimie de Rădăuți și toți boierii târai, de i-au cetit molitva de domnie și i-au pus nume Ion vodă Dispot”. Domnia lui Ioan Vodă cel Cumplit (1572-1574) a
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]