304 matches
-
actele așa cum am hotărât. A doua zi lucrurile s-au desfășurat așa cum le stabiliseră în casa bătrânească, actele au fost oficializate în scurtă vreme, dar norii necazurilor se adunaseră la orizont amenințând să se prefacă în furtună. Ruxanda fiind din ce în ce mai vlăguită de boală, în scurtă vreme a răposat. Fetele ei, speriate că ar fi avut o boală molipsitoare, nu au catadixit să vină ca să pregătească pentru înmormântare, tot greul pregătirii a revenit lui Costache și Mariei, ajutați cum se cuvine de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
arme și nu mai avea cum să-i ajute în gospodărie. Trimisese fotografii în uniformă iar ai lui s-au întristat, văzându-l cum arată de schimbat în uniformă militară. Costache gândea cu tristețe la viitorul ce-i așteaptă, el, vlăguit de puteri din cauza durerilor de spate, fără vite de muncă și acum și fără cai și cu atâtea griji ale gospodăriei. Avea noroc cu nevasta cea harnică, dar care nu mai putea munci ca în tinerețe și cu copiii rămași
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fel de recompensă, chipurile, am fost duși la cea mai apropiată lagună, unde ni s-a dat voie să intrăm în apă și să înotăm după pofta ini mii. Ne simțeam ca într-o nesperată vacanță. Dar, cînd eram deja vlăguiți de zbenguială, pe neașteptate a sunat alarma. Ne-am îmbrăcat fără să ne ștergem, cît am putut mai repede. Comandantul ne aștepta cu cronometrul în mînă. Abia ne-am aliniat și am fost trimiși să ne luăm fiecare ranița, lopata
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să-mi exploatez literar aprehensiunile și nervii iscați de conflicte. Mi-a fost lene și jenă să-mi culeg propriile-mi impresii și idei. Iar cînd mi am învins indolența și am făcut-o, am răsucit frazele pînă le-am vlăguit de toate umorile rele, încît, uneori, sensul lor inițial s-a denaturat. Și, întrucît ceea ce nu-i autentic e inutil, nu o dată am abandonat paginile la jumătate și m-am refugiat în lectură. Aș vrea, deci, Doamne, să mă treci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Paisie și hirotonit preot, în 1758, având în jurul său o obște de șaizeci și patru de monahi. Aflat cu ucenicii săi în Schitul Sfântului Ilie, pe un teritoriu supus unor biruri uriașe de turci și văzându-și obștea primejduită și vlăguită de plata acestor taxe, starețul Paisie, în vârstă acum de patruzeci și unu de ani, hotărăște să se întoarcă în 1763, împreună cu toți ucenicii, pe singurul tărâm care nu-l alungase, ci îi dăruise în trecut liniște și adăpost: Țările
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ți-ai lipit buzele/ scârboase de buzele mele./ Cuvintele tale roase de râie, năpădite de păduchi,/ curvele tale de cuvinte/ mușcă sânii domnișoarelor, mușcă părul cărunt/ de pe pieptul bărbaților,/ pui de cățea, iubirile mi le-ai schilodit, viața mi-ai vlăguit-o, mierea zilelor mele ai risipit-o/ pe limba nerușinaților” (Viață distrusă de poezie). Singurul mod de eliberare de sub teroarea harului, a frumuseții constă în „a-i săvârși faptele”. M. o face - cum remarca Eugen Simion - într-un limbaj „lipsit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
De ce m-ai aruncat? Oricum era prea târziu. Umbra îmi fusese deja luată. — Vin și te iau după ce se mai așază lucrurile pe-aici. Despărțirea e doar temporară. O să fim din nou împreună. Umbra oftă și privi prin mine. Era vlăguită de arșița soarelui. Eu nu mai aveam umbră, ea nu mă mai avea pe mine. Nu cred că asta ți-ai dorit, spuse Umbra. Lucrurile nu merg cum trebuie aici și presimțirile mele nu sunt tocmai bune. Ar trebui s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din izvorul meu până când el nu va fi secat de-a binelea. O să mă trezesc în toiul nopții și o să beau din izvorul meu, iar fața mea păroasă va fi înfricoșătoare în lumina lunii. Apoi ființa de lângă mine va cădea vlăguită pe cearșafurile albe și va rămâne stearpă pentru o zi sau două. Iar eu o să-mi întind mâna stângă și o să aprind lampa de pe noptieră. O să iau cartea de pe noptieră și o să o răsfoiesc cu atenție. Trupul meu sătul va
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
plimbă prin gura mea își regăsește locul, iar eu înghit în sec cu teama că m-aș putea îneca în propria mea salivă împuțită. Și nu strănut. Slavă Domnului, nu strănut. Iar efortul de a supraviețui acestor secunde interminabile mă vlăguiește, iar dorul de a mesteca un miez de nucă devine o durere a simțurilor. Închid ochii și simt cum o lacrimă tulbure mi se scurge din ochiul drept și se prelinge pe cearcănul zbârcit, pe obraz, pe crețurile gâtului. Apoi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Ați găsit-o?" O luă pe după umeri și o duse într-o dependință folosită ca grajd pentru cal. Îi vorbi îndelung, ochi în ochi, făcând apel la rațiunea și înțelepciunea bătrânei. Totul stătea de acum înainte pe umerii ei firavi, vlăguiți de vârstă. Motea cea bondoacă plânse ghemuită la pieptul lui și apoi, înțelegând că nu putea să conteze decât pe ea însăși, își veni în fire. Merse să pregătească o cameră unde să depună corpul, înainte de a-și lua inima
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sate. Marea masă a poporului a făcut, atunci ca și acum, sport prin muncă: marșuri lungi cu unelte de muncă în spate, cu ulciorul de apă și cu „mâncarea” până la „bucată”, la ogor. Toate muncile agricole presupun efort mare care vlăguiau de forță pe cei care arau, săpau, prășeau, secerau etc. Nu e de mirare că masa mare a poporului român nu a avut și nici acum nu are o părere prea bun despre sportivi și cei care se ocupă cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întâi înfricoșată de posibilitatea morții, apoi îngrozită de valul luminos de ceață care purta pe el întipărit chipul lui Pampu. Pentru Zogru lucrurile au fost și mai surprinzătoare. Căzuse pe pământul împietrit ca și când ar fi alunecat într-o prăpastie. Era vlăguit și în același timp învins de o scârbă grea. Ar fi vrut să fugă, dar i se rupea sufletul de Pampu, pe care îl simțea pierdut pentru totdeauna. Când a început să iasă în aerul dimineții de mai, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fi fost cei Învinși, vrăjmașii i‑ar fi fript la fel și i‑ar fi devorat. La noi, ar fi fost o chestiune de rațiune. La ei era un fapt de viață. Jungla nu abundă În vânat. Vânătorii adeseori ajung vlăguiți de puteri În căutarea de hrană. Americanul Își continua speculațiile ilustrând cu Leningradul În zilele asediului nazist, cu soldații japonezi sechestrați În jungla filipineză, care și‑au mâncat morții, ba chiar menționa și atleții sud‑americani al căror avion se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
oameni îl făcea pe Teja să desconsidere complet trupul și hainele. De unde și profunda transformare interioară pe care a suferit-o. Nu se mai credea om, ci duh întemnițat de demoni în spurcăciunea cărnii, într-un înveliș care se târâia vlăguit spre o descompunere eliberatoare. Acesta era un păcat grozav, căci Cel Atotputernic crease trupul ca pe o teacă a sufletului. Chiar și lui Teja, care nu vedea vreo deosebire între aur și fecale, i-ar fi lipsit curajul să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zarva acelor nărăvași au atras atenția avarilor, făcându-i să se abată iute înapoi. Rotari a sărit pe un cal și a pus-o pe Gaila pe un altul. Timpul presa, și tot mai multe animale scăpau din mâna longobarzilor vlăguiți și sleiți de foame. Eu, Grimoald și Rodoald am reușit în fine să încălecăm. Multe femei însă, văzându-i pe avari apropriindu-se, și-au strâns copiii la piept, rămânând acolo, paralizate de spaimă. L-am căutat din ochi pe Gumbert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de trei ore. Nu Încăpea nici o Îndoială că Yojiro tocmai primise Încă o veste proastă. Și nu mai avea curaj să-i transmită știrea lui Mitsuhide. Mustrat de stăpânul său, Yojiro coborî, Încă o dată, colina. Privi În jur, se rezemă vlăguit de trunchiul unui copac și ridică ochii spre stele. Un călăreț se apropie și se opri În fața lui. — Prieten sau dușman? strigă Yojiro, sfidându-l cu o lance pe care o folosea drept baston. — Prieten, răspunse omul, descălecând. Doar privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
realitate, poetul voia o presă pusă exclusiv în slujba intereselor națiunii. Anunțata campanie se declanșează cu articolul Dorobanții, apărut în nr. din 30 decembrie 1877. Eminescu este indignat de starea în care se întorceau de pe front ostașii, în zdrențe și vlăguiți de foame: Nu sunt în toate limbile omenești la un loc epitete îndestul de tari pentru a înfiera ușurința și nelegiuirea cu care stârpiturile ce stăpânesc această țară tratează cea din urmă, unica clasă pozitivă a României, pe acel țăran
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
îndeplinită aici decât de către un domnitor drept și ferm, înconjurat de miniștri luminați, hotărâți. Dar unde să găsești astfel de oameni? Cerul nu e darnic în această privință. Cei mai înflăcărați dintre competitorii la tron își simt neputința; ei declară vlăguite casele domnitoare ale țării. Dacă cer un domn străin, aceasta înseamnă un strigăt de suferință și de îndoială, căci nu cred în niciunul dintre ei. Nimeni n-a reușit în epoca modernă să domine elementul românesc și să se servească
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Dacă nu au reușit să o facă, cauzele trebuie căutate mai puțin în acordurile semnate de aceștia, și mai ales în refuzul lui Stalin de a le aplica în contextul probabil inevitabil al împărțirii Europei în două blocuri antagoniste. Europa vlăguită de război De altfel ce rămîne de împărțit în Europa anului 1945, în afară de vestigiile măreției sale trecute? Cu toate că luptele au afectat și alte continente, în special Asia unde războiul a durat mai mult decît oriunde, tot bătrînul continent european a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
186 Culturile totalitare..................................................... 190 Practici sociale și timpul liberal maselor.................. 201 Partea a Il-a (1945-1992) De la Yalta la marea Piață Comună și la proiectele de uniune politică europeană...................... 207 Capitolul 6 Europa în timpul "Războiului Rece"........................... 209 Yalta.......................................................................... 211 Europa vlăguită de război......................................... 215 Începuturile "Războiului Rece"................................ 221 Europa "atlantică" sau Europa "europeană"............. 225 Europa împărțită în două........................................... 230 Încordarea relațiilor dintre blocuri și insecuritatea europeană (1950-1954)........................ 235 Începuturile "destinderii".......................................... 243 Capitolul 7 Europa de Vest în perioada dezvoltării (din anii 1950 pînă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Expresia Ťcutare mă seacăť devine deja o axiomă cînd ești față în față cu televizorul. Te seacă, adică nu e propriu-zis lîngă tine ca să-i spui vreo două, dar se află tot timpul în casa ta. Te seacă, adică te vlăguiește prin prezența încăpățînată un personaj, o reclamă, o anomalie, fără ca tu să faci mare lucru" (Costi Rogozanu, Lucruri care te seacă, în Evenimentul zilei, 15.06.2004). Atestările recente de pe bloguri și forumuri sînt extrem de numeroase: "păi io când merg
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
leagă, desigur, sensul nou al lui a seca de sensurile fundamentale ale verbului, oferindu-i astfel termenului o motivație; în unele dintre textele din care am citat mai sus, secarea psihologică este asociată cu efectele tipice ale secării fizice: "te vlăguiește prin prezența încăpățînată", "altfel o să mă usuc ca o legumă". Se manifestă chiar o tendință de a lega expresia de cvasi-sinonimele sale, prin acumulări contextuale: "nu numai că mă seacă, da' mă și usucă simplul fapt că există un personaj
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
tipăresc cărți proaste, o personalitate improvizată. Poezia devine, după 1990, religia unei secte din ce în ce mai restrânse. Apar volume însemnate ale unor poeți șaizeciști, șaptezeciști sau optzeciști, dar noua poezie, scrisă de cei mai tineri, nu mai are publicul anilor 1960-1970. O vlăguiesc (și uneori chiar o compromit) experimentalismul de laborator, textualismul, exhibiționismul sexual. Centralitatea poetică a canonului estetic din perioada comunistă nu mai poate fi imaginată pentru noua literatură, cea care se scrie după 1990. E sigur că un poet nu mai
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
îi cade peste față. Prietena lui Carlton îl strînge la piept, îi mîngîie părul, îi murmură în ureche. S-a pierdut pînă să sosească ambulanța. Puteai vedea cu ochii cum se stingea viața din el. Cînd fața i s-a vlăguit, mama a început să jelească. O parte din ea s-a desprins și a pornit să jelească prin toată casa, unde, de acum înainte se va văita și se va lamenta pe vecie. O simt trecînd prin mine. Trupul ei
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
care va contribui autorul însuși pentru pregătirea revoluției de la 1848. D. Bolintineanu mi se pare mai interesant ca personaj de epocă decât ca scriitor. Când opera a secătuit, biografia poate fi o soluție salvatoare. Când expresivitatea poetică și ficțiunea sunt vlăguite de trecerea timpului, transcrierea experienței social-politice și non-fictivul pot fi alternative de viabilitate. Posibilitatea acestui refugiu este salvatoare, fie și temporar. Reeditarea selectivă a operei lui D. Bolintineanu trebuia să țină seamă de trecerea ei prin aceste vămi ale posterității
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]