374 matches
-
de râu, în stropii de ploaie, pe care-i priveam îndelung cum lunecă-n tremurul firavelor frunze sau fire de iarbă, fără să-mi fi văzut vreodată chipul ori culoarea ochilor. Ajuns undeva, fără să știu unde sunt, cu trupul vlăguit și sufletul adânc sfârtecat, mi-am ridicat privirea spre ceruri și am văzut soarele urmărindu-mi atent rătăcirea. Am privit îndelung, de jur împrejur, să înțeleg și m-am văzut singur. - Unde mă aflu, Doamne? Care izvor îmi va răcori
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355688_a_357017]
-
cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți
OFERTĂ DE CARTE (21) IUNIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346095_a_347424]
-
ale sufletului umed de lacrimi sau zâmbitor de radiații venite din semnul existențial al semenului. Cuvântul mușcă sau sărută pătimaș obrazul celui căzut în vraja deochiului care se lasă purtat, cu picioarele goale, pe pietrele încinse ale drumului vieții. Îngenuncheat, vlăguit și hăituit de faptul că niciunul, dintre cei prezenți, nu a înțeles rostul cuvântului său, robul rostirii elevate geme înroșind cu sângele scrierilor sale slovele, din care picură neîncetat sacra substanță a vieții cărților lui. Le strânge la piept și
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
în această clipă chinuită, smulsă din viață. Ori poate că era numai o iluzie? Poate că deja el nu mai aparținea vieții, poate că deja conștiința adia ca un firicel pe sub pleoapa întredeschisă, neștiind încă dacă să-i împresoare trupul vlăguit sau să mai aștepte câteva zile. Acea detașare a spiritului de substanța lui se lăsa așteptată, greu cucerită, ca o ceață densă, abandonată în mângâierea ultimelor suflări. Pacea, liniștea și aroma blândă a celeilalte lumi îi fura orele, minutele, secundele
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
în când și-i șterge cu batista albă și privește iar la cer. - Nu cred că azi va mai ploua. Pe la orizont este un norișor dar nu e de ploaie. Și iar tace. Gândurile sunt încălzite și ele. Brațele sun vlăguite dar pot duce la gură cana cu apă. Două sorbituri îi ajung. Cine să-i mai aducă până deseară încă o găletușă cu apă? Toți sunt pentru ei de parcă seceta asta i-a făcut pe toți egoiști. La colțul ogrăzii
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
nu se mai zbătea. Era epuizat. Pădurarul veni aproape, să-l vadă. Atunci puiul de căprioara începu să se zbată disperat. Dar această zbatere nu-i folosea la nimic, doar îl extenua și mai mult. Vătuiul căzu într-o parte, vlăguit. Nu i-a fost greu pădurarului să pună mâna pe el, să-l prindă zdravăn în brațe și să-l descâlcească dintre răzlogii în care se încurcase mica vietate a pădurii. Se văzu, deci, cu puiul de căprioară în brațe
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
fără folos. Pădurarul observă că un picioruș îi este frânt, așa că nu se mai punea problema să-l lase în zăpadă, să devină pradă sigură pentru fiarele din pădure. Luă puiul de căprioară cu el, acasă. Drumul era greu. Puiul, vlăguit, se lăsă blând în brațele pădurarului, nu mai încerca vreo mișcare pentru a scăpa. Era cam grăsuț, crescuse bine pe timp de vară. Mergând greu prin zăpezi, cam după două ceasuri, pădurarul ajunsese acasă, frânt de oboseală. Dar efortul lui
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
Curând și soțul o părăsi. Venea doar pentru a-și vedea copilul și a-l lua în lungi plimbări în împrejurimile orașului Roman. De divorț nici nu putea fi vorba. Dar nici despre o viață comună. Un miros de om vlăguit părea să se instaleze în casa în care cunoscuse cândva clipe de viață adevărată. Apoi, bolnava se instală într-un cărucior, din care nu mai vru să iasă niciodată. Ani în șir, bărbatul venea până în fața porții și luându-și
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
Autorului Beriere intangibile veghează Să fim străini de orice sentiment; Prejudecăți absurde cer cu insistență În fața lumii să sfârșim decent. Departe vei rămâne deci, de mine, Pierdută într-o lume de artiști. Vei completă un cerc de figurine Cu demoni vlăguiți și îngeri triști. Eu voi rămâne undeva, deoparte, Ascuns după hârțoage prăfuite; Te voi uita lipind imagini sparte Și murmurând cuvinte nerostite. Rigidă și lipsită de instinct, Alegi o cale fără nici o rază. Când eu aprob, tacit, acest verdict - Bariere
BARIERE INTANGIBILE de MARIUS NANU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353135_a_354464]
-
LUI DUMNEZEU Rădăcina pătrată din mila lui Dumnezeu Extrage omul numai la greu. La bine, omul își înmulțește infatuarea cu sine. Adună privilegiile cu șolduri late Și scade recunoașterea de multele păcate. Pe el se vrea icoană, El, cea mai vlăguită poamă. Și totuși e și oportunitate frumoasă, Cel sieși iarbă, cel sieși coasă. ZBORURILE SUNT STĂRI NEVINDECABILE Zborurile sunt stări nevindecabile, Răni prin care pătrunde Boala altui fel de a fi, Depărtare aflată Prin însumarea felurilor de-a iubi. Aripile
REGAL DE LUNI, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358382_a_359711]
-
de râu, în stropii de ploaie pe care-i priveam îndelung cum lunecă-n tremurul firavelor frunze sau fire de iarbă, fără să-mi fi văzut vreodată chipul ori culoarea ochilor. Ajuns undeva, fără să știu unde sunt, cu trup vlăguit, cu suflet adânc sfârtecat, mi-am ridicat privirea spre ceruri. Am văzut soarele urmărindu-mi atent rătăcirea. Am privit îndelung, de jur împrejur, să înțeleg și m-am văzut singur. - Unde mă aflu, Doamne? Care izvor îmi va răcori fruntea
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358469_a_359798]
-
auzită. Omul dinaintea noastră își învinsese, ca sub șocul unui impuls electric, ezitarea. Dom' locotenent! strigase. Dom' locotenent, sunteți rănit! Stați așa! Lăsați-vă mereuț pe mine!... Îl ridicase pe tata în cârcă, aplecându-se adânc sub greutatea lui. Acesta, vlăguit, se lăsase cu totul în voia sa. Hai, dom' locotenent, spusese, icnind la fiecare mișcare, noul venit, hai că răzbim noi cumva la liman!... Mie nu-mi aruncase nicio privire, de parcă nu aș fi fost de față. Îmi trebuiseră câteva
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
închipui că ești pe Lună, pe Marte, în rai, să-ți imaginezi că este viața și dincolo de Terra, idee cu care te distrezi cumplit de degajat în anii tinereții că mai apoi să te ageți cu toate fibrele antrenate sau vlăguite, de o emisfera, care este dispusă să te primească și după ... Citește mai mult CaruselulDin copilărie te acaparează caruselul cu multe scaune zburătoare. Nu există nicio jucărie mai impunătoare decât caruselul. Dacă te urci pe el, nu vei uita niciodată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
închipui că ești pe Lună, pe Marte, în rai, să-ți imaginezi că este viața și dincolo de Terra, idee cu care te distrezi cumplit de degajat în anii tinereții că mai apoi să te ageți cu toate fibrele antrenate sau vlăguite, de o emisfera, care este dispusă să te primească și după ... XXIV. TIMPUL ASCULTA, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011. Timpul asculta durerea omului care trece printr-un monolog al valsului cărămizi roșii de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
marilor noastre iubiri, ușile marilor dezamăgiri, ușile rănilor, ușile răutăților, ușile mândriei, ușile...ușile... Ferestrele curiozității, ferestrele pasiunilor trecătoare, ferestrele profesionale, ferestrele credinței, ferestrele... Nu închidem ușile, nu închidem ferestrele, decât din când în când, brusc sau duios, câte una, vlăguiți sau cu lecția de viață învățată. Uneori cu gust amar, alteori cu poze de dezamăgiri sau cu false trăiri. Adeseori ne domină ceea ce simțim, nu ceea ce gândim. Ne întoarcem în trecut pentru a-l înțelege, pentru a-l bandaja cu
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
treilea, pe care o revendicau, se laudau și se-ncaierau toți ca fiindu-le propria mândruță. Dezlegarea misterului nopții cu pricina a venit când Panacoadă mai că nu-i căzuse în genunchi lui văru-său. După ce încercase zadarnic cu muierea lui, vlăguiți, „cu cerul și cu pământul” sumedenii de combinații și năzăriri posibile, totul le era searbăd în jur. Nimeni și nimic ne le intra-n voie, pământul mai putea aștepta un bob zăbavă în mișcarea lui în jurul soarelui - cum au auzit
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
de foc și lumină, soarele trimite raze opărite și pârjolește tot ce-ntâlnește. Nu-i nor pe cer și plin de mister vântul s-a furișat, de nimeni aflat stă acum ascuns în loc de nepătruns. Frunzele-s ofilite și de apă vlăguite, florile-s toate supărate c-au fost uitate și nici roua dimineața nu le mai spală fața. Căldura, e mare și ,e atâta soare, o mare de lumină strălucește senină și arde la-ntâmplare de la mic la mare. Doar la
CĂLDURĂ MARE de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359716_a_361045]
-
viza în silogismul mai sus amintit nu doar pe cei puțini și înzestrați care se dedică filosofării, ci și pe aceia mulți ca frunza și iarba, care, incapabili să acceadă la actul pur al filosofării, se dedau la filovrăgeală - filosofarea vlăguită și împopoțonată în pălăvrăgeală. Căci numai după prostituarea ei pe centura gândirii, aceștia (că sunt canalii de sus sau de jos, respectiv politruci sau maneliști, dar cu toții, vorba lui Petre Țuțea „contraindicați la cugetare”) se pot folosi în orice timp
FILOVRĂJEALA, FILOSOFARE ÎMPINSĂ DE MEDIOCRITATE PE CENTURA CUGETĂRII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359100_a_360429]
-
că era seară și căminul era aproape. Și nenoroc (mare) că intrasem într-o lungă și neagră noapte a amorțelii simțului civic, a minciunii răscolioare și gogoșate și a delațiunii infame și dizolvante de concordie. Ai cărei zori plânși și vlăguiți se întrevedeau, mai mult de un sfert de veac mai târziu. Dar, mai bine mai târziu... P.S. „Miștocarii” de-atunci, la tinerețe, sunt printre cei care ne conduc, după „nufărul” din decembrie, destinele!... Referință Bibliografică: Crochiuri din vremuri...parșive! / George
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți
Oferta de carte, luna martie, 2014. Informație distribuită de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339467_a_340796]
-
îi era făcută / din două bucăți într-o parte trupul bolnav / într-alta spiritul lui zburând liber în înălțimile cerului” („Pacientul nr. 834.484 ratează operația”). Spiritul devine mai puternic și preia întrutotul puterea asupra viului și responsabilitatea pentru trupul vlăguit. Arma de luptă o constituie cuvântul. Spiritul creator are ca arsenal o sumă de cuvinte: „voi lupta cu moartea / dinăuntrul propriilor mele cuvinte” („Omul lui Dumnezeu”). Semnele vindecării se găsesc în cuvinte. Trupul este înscris ca temă poetică. Poezia trupului
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
Când untdelemnul se încingea îndeajuns, moș Cioran spărgea ouăle unul câte unul de marginea tigăii, le desghioca cu grijă, conținutul lor alunecând pe fundalul negru al tigăii care încetul cu încetul devenea alb iar gălbenușurile păreau a deveni sori galbeni, vlăguiți, căzuți în zăpezile unei ierni atotputernice. Copii salivau iar moș Cioran înfuleca cu poftă sporită. * Nimeni nu va întâlni, niciodată, un băiat mai cumsecade decăt Titi “Lipiciuc”. Este singurul dintre copiii dimprejur, care niciodată nu i-a trântit în obraz
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
să se ridice sprijinindu‑se de coajă, lipicios și străveziu. După trei zile în eclozionator, vor fi toți ghemotoace galbene, cu ochii gămălii negre. Am ieșit după vreo oră, la pauză de apă; scanaseră poate jumătate de incubator. Eu eram vlăguită, ele, neclintite. Am întrebat‑o pe doamna Antoaneta, care de 30 de ani lucrează cu păsări, de 13 cu familia Oprea, dacă mai poate să mănânce ouă sau pui. S‑a uitat la mine încurcată. Sigur că da, mănâncă de
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
Bungete Publicat în: Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Pleacă iarna să se culce, Să își doarmă somnul dulce, Până târziu, după toamnă, Când se-ntoarece la noi iară. Tristă e și obosită Și de frig e vlăguită. Loc să vină acum lasă, Primăvara cea voioasă! Este sora ei, mai mică, Cea frumoasă și voinică, Brațul plin de flori îl are, Și de păsări cântătoare. Zile calde și senine, Vor începe chiar de mâine, E blândă și iubitoare
PLEACĂ IARNA de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342784_a_344113]
-
exploatat peste 300 000 de tone de uraniu de cea mai bună calitate, cantitate de minereu care ar fi ajuns reactoarelor de la Cernavodă peste 300 de ani. Preluat azi de oamenii de afaceri Ioan și Viorel Micula, orașul stins și vlăguit până mai ieri își caută căile de revigorare pentru a intra în pulsul actual al țării, schimbându-și înfățișarea de la zi la zi. Primarul actual, un om al locului, așezat, tenace, serios și ambițios caută mereu împreună cu ceilalți colaboratori soluții
PRIMARUL ȘI...POEZIA, ARTICOL DE GAVRIL MOISA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343130_a_344459]