1,035 matches
-
la un punct de pe podea. — Nu te-am mințit cu nimic, zise în cele din urmă, fără să ridice ochii. — Cum poți să spui asta? Simțeam că mă cutremur; gâtul, mâinile, toate îmi erau slăbite și tremurau, lipsite de orice vlagă. — Pentru că ai avut grijă să-ți alegi cuvintele așa încât, practic, să nu spui nici o minciună? Ideea e că nu mi-ai spus de ce mă aduceai de fapt aici. M-ai lăsat să cred că mă ajuți, în paștele mă-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mi se agăță de picior și am scăpat de ea azvârlind-o în perete, unde se sparse ca o momâie plină de încălțări și șosete vechi. Bum. Puf paf paf paf. I-am tras mormanului două, trei șuturi lipsite de vlagă, și m-am lăsat în genunchi... — Pulă bleagă ce ești! După următorul acces de furie, am lăsat-o mai moale. Un alt val anestezic mi se ridica din stomac. Ochii mei dureroși se uitau în gol. Trecură nenumărate minute, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mult sînge, ți se face frig, frig de tot, asta trebuie să fie explicația, zice Roja simțind un fior rece în piept, chiar dacă sîntem în toiul iernii, așa mă simt eu acuma, ca după o transfuzie, la pămînt și fără vlagă. Nimic ieșit din comun, își dă cu părerea Dendé, neliniști de revoluționar, e limpede că ar fi fost loc și de mai bine, însă mai mult nu s-a putut. Cu toate astea, sînteți deja erou, dom’ Roja, nu oricine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a dus pe pulă jandarmeria română! În loc să apărăm cetățeanul, stăm la dispoziția boșorogilor ăștia. Eu am o singură icoană în casă, o rugăciune știu de la bunica, cu ea mă culc, cu ea mă trezesc. Sunt putrezi de bogați și au vlagă în ei, că poți să-i înhami la plug. Eu, până la leafă, trebuie să mă descurc cu două mii; ei, ehei, movilele acestea de cenușă câte averi au ascuns! Mi s-au lipit mațele de șira spinării, de când stau aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decît atunci cînd constată că ele se verifică printr-o îndelungată experiență. Urmează de aici că ori de cîte ori un adversar are prilejul de a lovi, o face cu patimă de partizan politic, pe cînd ceilalți se apără fără vlagă; astfel încît cel care vrea să introducă legi și orînduiri noi și se sprijină pe aceștia este în primejdie de a nu izbuti. Dacă voim să tratăm limpede această chestiune, este necesar să cercetăm dacă acești înnoitori ai legilor domnesc
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
noi numim meschin pe acela care nu își îngăduie decît prea puțin să se bucure de ceea ce îi aparține); unii sînt considerați darnici, alții lacomi, unii cruzi, alții miloși; unii sperjuri, alții oameni care își țin cuvîntul; unii lipsiți de vlagă și lași, alții cutezători și curajoși, unii binevoitori și apropiați, alții mîndri; unii iubitori de plăcere, alții caști; unii oameni întregi, alții vicleni; unii încăpățînați, alții docili; unii serioși, alții ușuratici; unii cu credință în Dumnezeu, alții fără religie, și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Călătoria, suișul descris în termeni cât se poate de concreți, în dimensiune fizică, are probabil la origine o experiență personală de ordin mistic 119. La un moment dat, îi întâmpină o lumină extrem de puternică; Abraham se simte sfârșit, părăsit de vlagă. În interiorul acestei lumini se află o mulțime de figuri cu chip omenesc, modificându-și însă necontenit forma și aspectul, închinându-se și cântând într-o limbă total necunoscută. Apoi, un foc înaintează către ei. Iar din foc țâșnește un glas
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
singura lumină într-un întuneric de smoală. A stat așa, nemișcat în bătaia valurilor, până când se zări țărmul. Lumina se mișca înaintea lor. S-au luat după lumina aceea și un val i-a aruncat pe țărm. Au zăcut fără vlagă acolo, pe nisipul înghețat, sub cerul care se lumina încet cu strălucirea zorilor. Când s-au ridicat să privească după ciudatul lor tovarăș, pe țărm nu mai era nimeni doar resturile corăbiei lor, zdrobită de stânci. Lângă ei se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar în iubirea aceea nu te puteai teme de nimic și de nimeni și când m-am uitat, mâna mea se făcuse ca și cealaltă sănătoasă. Am dat cu mâna pe față, obrazul nu-mi mai era căzut și fără vlagă. Am strigat de bucurie și limba nu mi s-a împleticit. Eram om ca toți oamenii. De asta am venit aici, cum am aflat că L-au prins. Vreau să dau mărturie, mâine, la proces. Am nume bun în satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
echipă". Șiroaie de sudoare se prelingeau mai ales pe ceafă și pe coapse, sub pantalonul larg din pânză de cort cu care mă înzestrase lagărul de triere din Sverdlovsk. La prânz nu mai eram bună de nimic, eram stoarsă de vlagă. Ulitia a stăruit, și oboseala peste măsură care îmi dădea impresia că membrele îmi sunt din plumb m-a făcut să primesc, să împărțim între noi ziua de muncă. Și în sistemul ăsta se înainta încet ; în prima zi abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
luat vederi, așa minuscule, Made in Japan, ultrasensibile, pe care le-a instalat căpitanul Timpan chiar în această noapte, socotea Ghiță. Porția dublă de nechezol pe care a îngurgitat-o dis-de-dimineață nu și-a făcut efectul energizant așteptat. Stors de vlagă, cu cearcăne la ochi cât potcoava calului și cu o migrenă rebelă în cutia craniană, incapabil de a mai lega fie și una‑două idei, Ghiță s-a prezentat la birou cu un sfert de oră mai devreme și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
urmă s-au mulțumit cu o baracă pe care au renovat-o din temelii, că altminteri erau nevoiți să doarmă alături cu șobolanii purtători de molime. Dar la nemți este altfel... Condițiile de muncă, omenești... Ca să dai randament... Ca să stoarcă vlaga din tine pentru mia de € încasată plus bonificația de două sute a șefului despre care ai fost înștiințat încă de la plecare... la care se mai adaugă încă cele pe care le știi și altele pe care nici nu le poți bănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
seamă, din prima categorie, decât din cea de a doua, numai după o simplă vânturare a buclelor sale minunate prin fața mea și o privire galeșă, m-am lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot pomenește atât. Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale iubiri pentru mine, căci, atunci când flămânzești timp îndelung după
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
De ce mă simt în continuare închis și zăvorât în această apăsătoare cușcă de carne, care mă ține ca strâns în chingi și care îmi aduce doar chinuri sufletești de negrăit, ce mă rod hain pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite? De ce mie acest chin și acest martiriu? În sfârșit, de ce Judecătorul meu este atât de aspru cu mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?1” 1 Dumnezeul Meu, Dumnezeul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai văd pe-aici!" A încercat să se miște, dar groaza a țintuit-o locului, și-a pipăit obrazul și a văzut că sângera. "Afară!!!", a urlat bunica înainte de a leșina. S-a prăbușit ca o cârpă, moale și fără vlagă, ca și cum n-ar fi avut oase și aerul scos o dată cu urletul fusese tot ce-o mai susținuse în picioare. A mai avut timp s-o prindă înainte de a se izbi de mobilă, dar în schimb s-a lovit ea. A
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
perspectivei. Totul se închide în jur și, din marele cuprins al lumii, nu mai rămîne decît perceperea exacerbată a pericolului. Ceea ce face ca o situație-limită să fie fără ieșire nu e atît faptul că e iremediabil pierdută, ci că întreaga vlagă se adună în perceperea ei pasivă. Deși dureroase, genul acesta de coșmaruri nu durează. Toate nenorocirile petrecute în somn au marele avantaj că sînt trecătoare, dovadă imensul sentiment de ușurare pe care îl încerci la trezire. Dar ce te faci
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
Pînă să vină stăpînii, în acea așteptare pe care o anunță titlul romanului, personajele admit ipostaza somnului: unele în hibernare se menajează, profită ca să înmagazineze o nouă vigoare, altele, triste epave, încearcă să conserve în felul acesta restul infim de vlagă. Somnul nu e o metaforă întîmplătoare, într-o lume care cunoaște doar declanșarea pornirii și, după irosirea de energie, eventual, îndelunga preparare a noii izbucniri, repaosul, în-seamnă ocrotirea instinctului. Nimic nu tulbură repetata înfruntare dintre trufia Voinței și aviditatea primară
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
doar numele biblice, precum și numele celor dragi sunt scrise cu litere mari). Ciclul stepe (mânuța cu răni, coțofana, cu mestecenii albiți în tinerețe) are drept leitmotiv versul "rozioare buze moi am tot iubit cât a fost să mă mai țină vlaga", cu care începe fiecare strofă de mijloc. Tema rătăcirii, a risipirii se conturează prin "sângele din vene ca viori cu strune plânse..." și, pentru a o ilustra, voi cita în întregime unul din poemele emblematice ale volumului: "o să-mi fie
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
peste chip să-mi trag n-o să-mi cadă niciodată bine/ pielea asta-n care abia de-ncap sufletul în ea nu mi-l mai ține. /rozioare buze moi am tot iubit cât mi-a fost să mă mai țină vlaga/ o să-mi fie teamă când voi tremura lângă țâțișoara ei ca varga/ cicatricele pe pielea mea or să semene cu gura ei rujată/ pe când peste mine se lăsa toată bucuria ei nevinovată / o să-mi fie teamă chiar să mă privesc
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
numit adăpost- Palady. Au fost clipe de agonie și nerăbdare, în același timp, știind că salvez un suflet..clipe ce nu le voi uita niciodată! Zeci de ochi care te privesc, vor să latre ... să facă ceva, dar sunt fără vlaga, leșinați, resemnați... Unii sunt mai curajoși și vin lângă gratii și te privesc fix în ochi sperând că tu esti salvatorul! Am plâns continuu alergând de la o cușcă la alta... vorbind cu mine însămi: "pe care să îl aleg, care
Prin ce emoții trec cei care vor să adopte un maidanez din adăpost by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/71332_a_72657]
-
nu este o impresie subiectivă, ci o realitate obiectivă, palpabilă, cu consecințe vizibile și numai cine suferă de o totală orbire spirituală se poate încăpățîna să n-o recunoască." (p. 65) Lidia Stăniloae e o luptătore care nu-și cruță vlaga spre a lua apărarea părintelui atunci cînd simte că memoria teologului este pîngărită. Se luptă cu gazetarii din țară, cu călugării de azi sau de ieri, sau cu românii din exil care nu-l privesc cu ochi buni pe traducătorul
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
perspectivă / personală” (Dar lucrurile nu se opresc aici). Sau: „punctul înșurubat cîndva cu degetul / pe aer și care arată direcția spre Dumnezeu” (Un arțar învață filosofie). Detaliul e ca un deget ce indică măreția ansamblului. La antipodul poeților anxioși, cu vlaga subțiată de o inadecvare la existența dată, Adrian Alui Gheorghe posedă o impresionantă forță interioară care-i îngăduie a tăia nodul gordian al inextricabilelor probleme pe care le atinge poezia, fie și cu ajutorul umorului. Iată o ironie metafizică, adică o
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
tărîmul opus al Mediteranei, am mers pe urmele acestui rebel, în Africa, înspre Tanger, acolo unde imaginația vechimii pîrguise merele de aur, fermecate, culese de Herakles, acolo unde mitologia localiza de asemeni lupta eroului cu Anteu, care-și refăcea mereu vlaga în contact cu glia maternă. Sertorius ar fi pus să i se dezgroape osemintele, o statură înfricoșătoare, spun legendele, de vreo 30 de metri! Imensitatea care-l incită, însă, pe Gorduz e mai degrabă de ordinul himericului astuțios, rostogolind timpul
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
să termin de recitit volumul încheiat, dar stau trântit pe pat de unde o bine cunoscută lâncezeală nu-mi dă voie să mă ridic. Văd pe perete urmele a trei tablouri ale lui Roman, expuse acum la Mogoșoaia, unde n-am vlaga să mă duc. Încetul cu încetul, viața mea s-a instalat pe pat. Tot restul, afară de chemat la masă, mâncat, stat de vorbă, fumat, e în plus. De vorbit cu prieteni și foști prieteni, trec săptămâni și luni. Până-i
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
lume greacă e paralizată, căci pe toți i-a cuprins panica, fiindu-le teamă să înceapă vreo acțiune în lipsa îndrumării divine ( Cine poate porni la întâmplare?). În ceea ce-i privește, actorii își rostesc replicile fără pic de convingere, lipsiți de vlagă, în fața unui public plictisit de tragedii, îngrozit de comedii și îngrijorat de soarta ce-l așteaptă. De vreme ce nimeni nu-și mai cunoaște viitorul, oamenii se mișcă la întâmplare ca niște bețivi. Mânați de acuta lor nevoie de certitudini, grecii amenință
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]