597 matches
-
în engl., inspirată siglă) au fost preluate mai ales din mass-media. Presa scrisă, etalon, asta-i din Kafka. De-acolo și concluzionez. Și î din a. Barbarismele reintră în circuit odată cu (lasă-l așa - cine știe?) apariția pe pistă a vocabulelor din saxona mută. Primele încearcă rahitic să se cupleze cu ultimele, care-s însă de Formula Unu, să ne imaginăm că ne-am îndrăgostit lulea de Gabi Szabo și-ncercăm să ne consumăm căsătoria în timp ce ea aleargă 5000 de metri
Stejar, extremă urgență! by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11086_a_12411]
-
Becky Thatcher, dar ale cărui vise sunt bântuite de femei felliniene, capabile să inhibe prin formele lor excesive și cel mai performant gigolo), un estet al limbii care, precum Creangă în alt timp, a descoperit miezul plin de savoare al vocabulelor interzise. , Ia gramofonul, pîlnia-i înclin-o/ Spre viața dusă-n pizda mă-sii, Pino!!!", scrie Emil Brumaru și în aceste două versuri condensează un întreg tom de filozofie existențială. Este inutil de argumentat valențele poetice ale expresiei aparent triviale ,dusă
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
filosofie de viață, o concepție asupra societății și a familiei, o atitudine socială, intelectuală și morală - cu intersectări subtile și diferențe semnificative. Sonoritatea numelor e la fel de ciudată, aproape exotică, în context românesc. Moromete ar putea fi slav la origine (ca vocabulă), după cum Ioanide e vag grec. Terminația vocativă în "e" din ambele cazuri creează impresia unei identități de structură fonetică. Moromete mi se pare, în anumite privințe, o replică la Ioanide. Seamănă atitudinea celor doi față de lume (abstragere și detașare), destinul
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
prin lege a unui anumit statut poate că merge când te referi la realitățile din interior. Când e vorba de cele externe, dulceața cuvântului cultural poate fi de mii de ori mai eficientă decât sunetul dogit, săpat în bronz, al vocabulei legislative.
Ineficienta grandilocvență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11024_a_12349]
-
nu pot fi înțelese în afara acestui dialog între transfigurarea interioară pe care o parcurge, în anii războiului, filosoful și, respectiv, contextul politic românesc, tot mai nefast. În acest cadru, Razne, titlu dat ultimei sale cărți scrise în românește, este o vocabulă care apare și în fruntea altor texte publicate de Cioran în revistele exilului. Conform Enciclopediei exilului literar românesc, a lui Florin Manolescu, sub acest titlu (și sub un al doilea: Fragmente), apar în revista Luceafărul a scriitorilor români din exil
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
de politica zilei, Pleșu are un suc al glandelor chilifere cu care, dinlăuntru unui vocabular propriu, poate macera orice subiect într-o manieră frapant de personală. La Pleșu există o cochetărie a adjectivelor care culminează într-o concizie tăioasă, de vocabule scurte și totuși simandicoase. Cine vorbește de „musculatura morală excesivă” a unor interpreți sau de „receptaculul optim al credinței” face stil în timbru personal. E ca un protocol savuros de potrivire a cuvintelor grație unui imbold de a găsi formule
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
idei coerente, cărora le lipsește corespondentul în literă. Cu aceste precauții preliminare, Frenkian trece la descrierea universului din Iliada și Odiseea, de-a lungul unui periplu filologic în care reprezentările pe care elinii le aveau despre lume sunt însoțite de vocabulele originale. Toată cartea e ca un dans de cuvinte grecești cărora un comentator savant (se înțelege, Frenkian) le potrivește pașii și le hotărăște sensurile. Așa aflăm cum arată cerul, pămîntul, infernul sau Hadesul în imaginația homerică (Hadesul este lăcașul aflat
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
o sugestie de o formidabilă plasticitate: „Cunoașteți procedeul anaglifelor? Prin contopirea a două imagini ușor diferite, privite cu ochelari bicolori (o lentilă verde și una roșie), se obține o uimitoare senzație de relief. Același efect îl dă contemplarea paralelă a vocabulelor moft și kitsch, ambele - «silabe vaste cu nețărmurit cuprins». Prin zona lor de fuziune semantică, ele își sporesc reciproc priza la obiect. Prin ceea ce au ireductibil, își extind una alteia spațiul de rezonanță. Cuvântul kitsch poate servi unui străin spre
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
Mavhima ilustrează, în diferitele lui secvențe, diferitele etape din viața de dansatoare a artistei, în drumul către sine. Mai întâi, într-o lungă și largă rochie albă, mișcarea sa evocă o primă fază neoclasico-modernă, în care se mai infiltrează căteva vocabule clasice. Apoi, în secvențele coregrafice următoare, într-un costum simplu, sumar, sursa proprie a mișcărilor sale iese treptat la iveală, învăluită într-o mireasmă de subtilă senzualitate, notă cel mai adesea absentă la o bună parte dintre dansatorii de dans
One woman show – SANDRA MAVHIMA by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4057_a_5382]
-
literare, nu s-a întrunit niciodată, dar focurile noastre, ale lui Perpessicius (oarbe), Pompiliu Constantinescu, subscrisul, Vladimir Streinu, Mihail Sebastian, Ion Biberi și Octav Șuluțiu, acționau convergent. Omul de casă al lui N. Iorga, volubilul N. Georgescu-Cocoș, ne îngîna cu vocabula Gîcîlîrî și ne onora, îndeosebi pe Tudor Arghezi, cu pastișe fără sare, iar pe subsemnatul, cu lungi satire pe care le găseam inspide. în anii socialismului, i-a cerut iertare lui Arghezi, care i-a acordat-o de îndată, iar
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
le salută și apoi se lungi în fața lor pentru o porție dublă de scărpinat. Și chiar așa se întâmplă. Ușa aceea trântită de Mira-Mică, cu acompaniamentul zgomos al cheilor, își zise aproape cu voce Mira, semăna atât de mult cu vocabulele dantești, oarecum ușor modificate: Lasciate ogni speranza, voi che uscite cui! Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 11 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1843, Anul VI, 17 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
sunet de trîmbițe ("Mai suntem încă! Și mai rămîn/ În constelații urmele noastre:/ Limba Română, Poporul Român/ Și Cîntărețul «Florii albastre»!"), un poem este închinat lui Sadoveanu, în altul se vorbește de virtuțile dacice. La ele se adaugă pe alocuri vocabule deja tocite (cel puțin astăzi): "cîntec" (pentru poezie), "pasăre albastră", lună, stele, aripi, lacrimă, păduri, frunză, rug, foc, păsări, "semințele țării", îngerii, Orfeu, Iov, etc. în romanțe, poeme galante și chiar poezii ocazionale (specie des cultivată în no man’s
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
lăsat gravidă! M-am culcat cu 20 de bărbați”). UN SHOW PREȚIOS Patapievici: Bună ziua, stimată Sexy-Brăileanca, și bine ați venit în emisiunea “Un show prețios”. Sunt radios să vă am în imediata mea proximitate și să ne exprimăm împreună, prin vocabule, ideile, noțiunile și cele mai dense concepte care ne antrenează rațiunea. Sexy Brăileanca (după ce caută puțin într-un dicționar): Ăă... bună ziua... Patapievici: Am parcurs într-un hebdomadar informația că vă aflați într-o situație aparte, deosebită, particulară, neobișnuită, singulară, neuzitată
Sexy Brăileanca şi Patapievici, într-un show preţios by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19379_a_20704]
-
utilizarea de informații tendențioase, eronate sau falsificate [Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare, de la Calul Troian la Internet, Editura Antet, 2009, p. 21]. Procedeul preferat al agenților de influență este logomahia [cuvânt din greaca veche, însemnând „luptă prin cuvinte”, prin combinarea vocabulelor: lógos, cuvânt, și máhe, luptă], una dintre formele cele mai insidioase ale dezinformării. Urmărind denigrarea, discreditarea inamicului, expunerea sa deriziunii, disprețului sau ridicolului, logomahia constă în folosirea de formulări care să solicite emoțiile și care, prin colportare și promovare sistematică
Laszlo Tokes – Portretul unui agent de influență I [Corola-blog/BlogPost/93279_a_94571]
-
te atingi de cercurile mele! Nu este imposibil, prin urmare, ca printre grecii din timpul lui Alexandru cel Mare să fi existat călători la Roma, deprinși să vorbească latina sau care știau măcar un număr oarecare de cuvinte. Alegerea unei vocabule dintr-o limbă străină era chiar potrivită pentru o organizație secretă, iar Centrum suna destul de bine, nu? Am abandonat chestiunea veridicității asasinării lui Alexandru cel Mare În Împrejurările acelea stranii: om trăi și-om vedea ce și cum, atunci când circumstanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ceea ce credem că putem face. Bine măcar că Eva a avut inspirația să-mi atragă atenția că nu trebuie să mă tâmpesc Încercând să imit vocea Magistrului așa, În general: probabil că n-ar fi ieșit nimic. Concentrarea pe doar câteva vocabule a simplificat mult lucrurile și m-a ajutat enorm. Alegerea lor n-a fost peste măsură de complicată - Încă nu-mi părăsise cortexul și n-avea s-o facă vreodată felul În care, În seara venirii, doctorul Wagner mă conectase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Într-un imperativ. Nu ne mai aflăm În fața unei afirmații, ci a unui ordin, a unei porunci strecurate printre cuvinte. Sau, de ce nu?, a unei indicații subtile oferite celui căruia Îi este destinat mesajul: a bon entendeur, salut! Cele patru vocabule nu conțin o informație, cum sugerează aparențele; ele impun o cale de urmat, comunică o procedură anume, ce trebuie Îndeplinită În chip obligatoriu. Care ar putea fi ea? Hai să mai citim o dată: RĂZBOIUL SCHIMBĂ ORDINEA LUMII! Care sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pare, vîrÎse În el la cină douăsprezece cafele cu coniac Soberano, s-a decis a intra În joc. După ce a studiat circumstanțele agravante ale balului, Fumero s-a grăbit să-i indice sergentului de gardă că o asemenea (și citez vocabula În cea mai descărnată literalitate a sa, În pofida prezenței unei domnișoare, pentru valoarea ei documentară În raport cu Întîmplareaă poponăreală merita o Învățătură de minte și că ceea ce Îi trebuia ceasornicarului, adică lui don Federico Flaviá i Pujades, burbal și de obîrșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Este influențată. — Da, dar n-ar fi o lipsă de voință să-mi las imaginația să zburde pe terenul advers? a obiectat Amory. — Băiete dragă, aici e marea ta greșeală. Asta n-are nici o legătură cu voința - oricum e o vocabulă inutilă idioată. Ce-ți lipsește ție e discernământul - capacitatea de a lua hotărâri pe loc, știind că imaginația te va amăgi dacă-i dai o șansă cât de mică. — Ei, fir-aș al dracului a exclamat Amory surprins. E ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
general-umane și, pentru prima oară, comandantul Felix S 23 trecu cu vederea consumul pronunțat de curent electric pe care-l înregistrau contoarele personale. Se gândea comandantul cu părere de rău că în vocabularul său de bază cuvântul „soție” era o vocabulă abstractă, lipsită de concretețea palpabilă a materialității, o noțiune la fel de vagă precum „hidrobicicletă”, „quasar” sau „obscurantism”. Încercă să-și aducă aminte Felix S 23 dacă văzuse undeva soții adevărate: parcă văzuse, da, soția unui mecanic de întreținere de la Drăgănești-Vlașca, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din "Omul de piatră". Lui îi datoresc atmosfera balcanică din ultimele mele poezii. I-am luat numele, deci eram dator să las ca glasul lui să se facă auzit... Astăzi când români de dată recentă, cu nume abia camuflat sub vocabule indigene, cumulează pentru ei și urmașii lor, cu gâtlej rebel la atâtea sonorități valahe, tot tradiționalismul, fie-mi îngăduit, mie, nepotul lui Ion Barbu constructor zidar, să arăt ce înseamnă instinct tradițional; nu o ideologie la îndemîna oricărui străin botezat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în ultimul timp că versul vrea să fie cuvânt pentru el însuși. Părțile simple ale unei poezii nu sunt cuvintele, ci versurile. Dacă domnul Arghezi ar fi păzit acest adevăr, n-ar fi cultivat glezna, aliterația în contrasens (tampon de vocabule) sau aliterația diluată și năclăită, comițând versuri în felul următoarelor: "Mi-am împlîntat lopata Tăioasă în odaie" ( Între două nopți) " Vino-mi tot tu-n fereastră" (Vino-mi tot tu) " Și am voit atuncea Să sui și-n pisc să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Grație nu știu cărui prestigiu - entuziasmul ochiului care se exaltă, cantitatea considerabilă de vocale care comentează vacuitatea tabloului, în sfârșit, limita circulară impusă acestei calote de cer - nu mai resimțim deloc banalitatea cuvântului "inondé". Dimpotrivă, suntem ispitiți să-l despărțim în două vocabule: "in" și "onde". Procesul propagării ondulatorii a luminii e recreat poetic, și asistăm la un adevărat "vîrtej de lumină", în jurul unui punct ideal. Suntem pur și simplu orbiți. Dar o artă atât de rafinată este într-adevăr inanalizabilă. * Câteodată, unii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sfârșitul ființării lor terestre cu ghimpele ascuțit al amărăciunii personale înfipt ca un cuțit plin de rugină în suflet. Crezul lor inițial sinceri, suferințele îndurate în mefistofelica perioadă sângeroasă a mijlocului de secol XX, straturile de murdărie trupească indicibilă în vocabule exhaustiv definitorii, lupta individuală cu moartea de fiecare zi s-au transformat, în accepția acestora, din elemente funciare pe deplin caracterizante în precepte cu totul și cu totul deșarte de care nimeni nu mai ține astăzi cont. Altfel spus, decadenta
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
vin spre tine stări și oameni și cuvinte și toate se sufocă în starea ta oricum grea și atunci chiar nu poți decât să te agăți de un colț de stîncă dat de un prieten sau să respiri prin nările vocabule ale altuia în noapte, care nu renunță să creadă în tine și tot așa până ajungi în luminișul unei liniști, ale unei clipe cît de cît echilibrate. Și zaci în locul acela cît îți este necesar ca să te ridici și apoi
RESPIRO de LIA ZIDARU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363928_a_365257]