367 matches
-
2257 a lega vine de la lex - a face lege dintr-un lucru 2258 A se tăvăli de râs este o espresie foarte adevărată. Cine râde din toată inima, aceluia-i vine gustul să se tăvălească pe jos. 2257 Pumne e vocativ numele gentil e un vocativ Bate* Bune * *** DERIVAȚIA CU SUFIXE ȘI PREFIXE SUFIXE VII ȘI SUFIXE MOARTE. PREFIXE VII ȘI PREFIXE MOARTE ÎN LIMBA ROMÎNĂ [1] 2261 -tio, -atio închinat - închinăciune întinat - întinăciune spurcat - spurcăciune -țios, -cios spurcăcios închinăcios plecăcios
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lex - a face lege dintr-un lucru 2258 A se tăvăli de râs este o espresie foarte adevărată. Cine râde din toată inima, aceluia-i vine gustul să se tăvălească pe jos. 2257 Pumne e vocativ numele gentil e un vocativ Bate* Bune * *** DERIVAȚIA CU SUFIXE ȘI PREFIXE SUFIXE VII ȘI SUFIXE MOARTE. PREFIXE VII ȘI PREFIXE MOARTE ÎN LIMBA ROMÎNĂ [1] 2261 -tio, -atio închinat - închinăciune întinat - întinăciune spurcat - spurcăciune -țios, -cios spurcăcios închinăcios plecăcios rugăcios stricat - stricăcios - stricăciune spurcăcios
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și apoi la munca independentă, autodirijată. În oricare din aceste faze e necesar controlul activității efectuate de elevi, analiza rezultatelor și reliefarea progresului făcut, indicarea lipsurilor, cauzelor acestora. Executarea repetată a unor exerciții ortografice și de punctuație cu substantive în vocativ, cu aplicarea virgulei, duce la formarea unui grad de automatizare. Aceste exerciții vor fi gradate după puterile elevilor și vor fi diferite de la clasă la clasă. Din tipologia vastă a exercițiilor ortografice și de punctuație, trecând peste variantele mai simple
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
arhitectonicii discursive, o atare formă a polemicii explicite mizeză totuși pe ligamentarea unor secvențe diferite ca, de pildă, oscilarea între transparență și ambiguitate, prin trecerea de la comunicarea tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea de la adresarea directă (prin subjecție sau forme vocative și imperative) la enunțarea constativă, fapte ce imprimă o dinamică și o tensiune retorică specifice textului publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
alții la sfat; și, din același suflu, deplânge pornirile zănatice ale mâniei, întorcându-se în sfârșit la „Acum, așadar...“ Nu există în Iliada stil mai încărcat de emotivitate decât al lui, cum se vede, printre atâtea altele, din adresările prin vocative extinse, din folosirea, frecventă și specifică lui, a unor particule cu valoare emoțională, din violența insultelor și a înjuriilor. Și, nu în ultimul rând, din numărul și anvergura hiperbolelor, asociate cu formulări ipotetice, ca și când marginile realului și măsurile lui nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
alții la sfat; și, din același suflu, deplânge pornirile zănatice ale mâniei, întorcându-se în sfârșit la „Acum, așadar...“ Nu există în Iliada stil mai încărcat de emotivitate decât al lui, cum se vede, printre atâtea altele, din adresările prin vocative extinse, din folosirea, frecventă și specifică lui, a unor particule cu valoare emoțională, din violența insultelor și a înjuriilor. Și, nu în ultimul rând, din numărul și anvergura hiperbolelor, asociate cu formulări ipotetice, ca și când marginile realului și măsurile lui nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
expresivitate și, de aceea, sunt preferate cuvintelor indigene. Tot în localitatea Jeiăn, despre care am mai vorbit, pentru „Dumnezeu“ se folosește cuvântul Domnu, dar ca termen de adresare, care implică și o anumită atitudine afectivă, se întrebuințează Bóže, forma de vocativ a termenului croat. La fel, pentru „fiu“ și „fiică“ istroromâna are cuvintele fil’, fil’é, dar ca termen de adresare se întrebuințează sinco și hčerco, forme de vocativ ale unor cuvinte croate, considerate mai expresive. Cuvântul mort este păstrat din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care implică și o anumită atitudine afectivă, se întrebuințează Bóže, forma de vocativ a termenului croat. La fel, pentru „fiu“ și „fiică“ istroromâna are cuvintele fil’, fil’é, dar ca termen de adresare se întrebuințează sinco și hčerco, forme de vocativ ale unor cuvinte croate, considerate mai expresive. Cuvântul mort este păstrat din latină, dar, într-o povestire încărcată de afectivitate, îi este preferat împrumutul din croată mârtav. Chiar dacă, la început, cuvintele împrumutate sunt folosite pentru expresivitatea lor și înlocuiesc cuvintele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
concurent serios al cuvintelor din vechiul fond, ajungând să le elimine pe acestea din urmă. Așa s-au petrecut lucrurile, cu siguranță, și cu vechile cuvinte românești pentru „tată“ și „mamă“ din istroromână, înlocuite acum complet prin formele croate de vocativ čâie și mâie. „Vitalitatea“ împrumutului Nu toate cuvintele ocupă aceeași poziție în structura lexicului unei limbi: unele sunt mai frecvente, fie pentru că denumesc noțiuni importante, fie pentru că au mai multe sensuri. De asemenea, unele cuvinte nu au concurenți, adică sinonime
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
posesor, s-a ajuns ca formele subordonate de obiect posedat, Zeus și Jovis, să preia sensul întregii sintagme, cel de stăpân absolut al pământului, și să devină formă de nominativ. Italiana continuă, cu aceeași valoare absolută, pe Giove, formă de vocativ. A existat și zeificarea directă, nemijlocită sintagmatic, a obiectelor sau lucrurilor. Astfel, în antichitatea greacă γη,γα, γαια (pământul, solul, lumea, țară, stăpânire etc.) era concomitent Γη, dor. Γα și Γαια “zeița pământului”. La rândul său cuvântul pater este format
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să fie și împărat, adaugă prezidentul Consiliului. Dar oare nu se zice tot astfel domnul Costinescu, domnul Carada? Urmează de aci că Domnul poate fi și speculant de acții Stroussberg ori teșghetar la Măgura? Evident că nu. Domnul Carada cu vocativul "Domnule" e "Monsieur": aceeași vorbă cu vocativul "Doamne" e "Seigneur ". Acum să vedem cum traduceau Domnii noștri vechi acest titlu în limbi străine. Într-un hrisov a lui Mircea de la 1390 el se numește "Mare Voievod". În hrisovul datat din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Dar oare nu se zice tot astfel domnul Costinescu, domnul Carada? Urmează de aci că Domnul poate fi și speculant de acții Stroussberg ori teșghetar la Măgura? Evident că nu. Domnul Carada cu vocativul "Domnule" e "Monsieur": aceeași vorbă cu vocativul "Doamne" e "Seigneur ". Acum să vedem cum traduceau Domnii noștri vechi acest titlu în limbi străine. Într-un hrisov a lui Mircea de la 1390 el se numește "Mare Voievod". În hrisovul datat din Suceava 1407 octombrie 8, dat de Alexandru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
crezut de cuviință a rectifica unele erori ale primului ministru, care, neștiind ce va să zică Domn, precum nu știe nici ce e cancelar, căci în genere foarte puține știe arhigrămăticul nostru, am dovedit și am putea dovedi încă că Domn cu vocativul "Doamne", atribuit șefului statului român, nu 'nseamnă nici împărat, nici rege, ci mare duce. La aceasta " Romînul" zice: Este sau nu evidinte că, daca ceva poate opri pe puterile străine de-a recunoaște rigatul, aceste cuvinte ș-analize ale partitei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
formule de adresare 1. Caracteristica lor principală o constituie decodarea deictică și din acest motiv elementele extralingvistice - gesturi, mimică, intonație - joacă un rol important. Clasele morfologice reunite de această funcție pragmatică sunt pronumele alocutive (personale și de politețe), numele în vocativ și interjecțiile de interpelare. Deoarece aparțin planului vorbirii directe, formulele de adresare au o mai slabă legătură gramaticală cu restul frazei și cele mai multe dispar când enunțul este transpus în vorbire indirectă (interjecțiile adresative, de exemplu). Pronumele au cea mai puternică
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
cercurile înalte ale puterii ar trebui să utilizeze același cod al protocolului. O altă ierarhie cu norme rigide este cea bisericească. Formulele nominale sunt mai frecvente decât cele pronominale și între ele se poate stabili o corespondență: centrul grupului nominal, vocativul părinte, este precedat de un adjectiv; substantivul abstract format pe baza acestui adjectiv este integrat în sintagma pronominală. Astfel, pentru episcopi și arhierei vicari, apelativului substantival recomandat Preasfințite Părinte 16 îi corespunde Preasfinția Voastră. Episcopul Iustin Chira primește următoarea remarcă
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
lingvistică a acestuia a substantivului Startule, care semnifică tocmai funcția pe care el, receptorul, o Îndeplinește la momentul t0 și care are ca principal scop În propoziție tocmai indicarea persoanei căreia Îi este adresat enunțul - prin plasarea sa În cazul vocativ ; Există situații frecvente În care acest enunț apare În forma eliptică Sunt 326, aprobați pornirea. Lipsa marcatorului lingvistic pentru adresant ar trebui să ridice probleme În identificarea acestuia. Chiar utilizarea acestei forme eliptice ne indică faptul că acest lucru nu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Dual Tech. Manu Magda, M., 2003a, "Expresii ale mobilizării și demobilizării verbale în dialogul social românesc", în: L. Dascălu Jinga, L. Pop (coord.), Dialogul în română vorbită, București, Oscar Prinț, p. 73-94. Manu Magda, M., 2004, "Suporturi verbale ale "tipului vocativ" în limba română actuala" în: G. Duda, D. Tomescu (eds.), Direcții în cercetarea lingvistică actuala. În memoriam Magdalena Vulpe, Ploiești, Editura Universității din Ploiești, p. 101-116. Manu Magda, M., 2005, "Considerații referitoare la limba română actuala vorbită" în: Până Dindelegan
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
propoziția poate fi eliptica de predicat; predicatul poate fi exprimat și prin locuțiuni verbale sau alte părți de vorbire (interjecția); noțiunea de verb copulativ; noțiunea de subiect inclus și subînțeles; unele propoziții nu pot avea subiect; să deosebească substantivele din vocativ de cele din nominativ; noțiunile de atribut adjectival și atribut substantival; complementul exprimat prin adverb; noțiunile de părți de vorbire flexibile și neflexibile; substantive defective de număr; gradele de comparație ale adjectivului (fără denumire); alte pronume (posesiv, demonstrativ etc.) fără
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
către receptor *Scop : servește la incitarea acestuia la acțiune /respectiv la încetarea acțiunii prin ordine, îndemnuri, rugăminți, interdicții; se urmărește un anumit răspuns de la receptor, persuadarea lui. Se exprimă gramatical prin persoana a II-a la pronume și la verb, vocativ la substantiv și imperativ la verb. *O întâlnim mai ales în teatru, dar și în orice comunicare ce apelează la dialog sau monolog (comunicarea informală, cotidiană, textele oratorice, jurnalistice, publicistice, în ordine, decizii, regulamente, discursuri politice, predici, reclame etc.). *Ex
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
ceva bun↑ și el vine și# nu știu cum a dormit el noaptea și începe↓ <F cătălina nu știu ce↓ cătălina nu știu ce>↓ și tu ȘTIIND că ai dreptate AI curaj să# (IVLRA: 222). În mod analog, folosirea pronumelui de persoana a II-a în vocativ (tu!), nerecomandată de norma limbii literare (Avram 1986:160) este, în limba vorbită, o strategie de focalizare afectivă a actantului: A: CE ceas să se schimbe. E: ora. A: CE CEAS↓ tu↑ alina. E: s-a trecut la ora de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
există și varianta num’ așe’, lumee, hăi! În acest caz întâlnirea celor două vocale a, (numa’ așe) face ca primul a să-l asimileze pe cel de-al doilea, impunând accentuarea puternică pe vocala e din cuvântul așe, preluat de vocativul lumee și sonorizarea puternică prin prelungirea celui de-al doilea a; strigătura se aude numaaaașee! Lipsa vocalei finale, ca și repetiția, s-a impus în timp, păstrând un sens arhaic. Chiar și forma veche a prepoziției di pentru de este
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
poate vă aduceți aminte, și ilustrate de Ion Barbu prin personaje ca Marie-Jeanne, nașu’ Gică, Păunița Columbeanu, Carlo, Băsescu, Iliescu și Vlad Tepeș. Dar nu asta era ideea. În fine (citez, cititorul e rugat să nu confunde acest nominativ cu vocativul termenului fin!), parodia bate pornografia, like a virgin, mai ales în România. Așa că Mirele fără căpătâi le spune pe șleau și nu se dezminte de la rime. Merg mai departe prin poză, proză, roză Trecând la Mr. Clippit și compania, dau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
de o formă: you etc.); 2) ,,numele de adresare", încadrate într-un sistem nominal de adresare, cuprinzînd substantive proprii și comune, propriu-zise sau provenite din adjective (prin conversiune), numerale cu valoare substantivală etc., caracterizate prin anumite valențe semantice, relaționale, morfo-sintactice (vocative care trimit către anumite ,,roluri" identificabile/reperabile într-o situație de comunicare dată sau creată): a) antroponime - nume, prenume, supranume/porecle: Popescu(le), Ștefan(e), Ursu(le); b) termeni de rudenie: mamă, tată, surioară, mătușă (valorificați și în adresarea inversă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asociate categoriei femininului, cu specificarea că interjecțiile bă și fă sînt nerecomandate (ca expresii ,,antionorifice") în uz. Se remarcă, pentru sistemul termenilor de adresare din limba română, tendința de asociere a acestora în sintagme adresative de tipul: adjectiv + substantiv în vocativ (dragă tată, stimată doamnă, dragă Alexandre); substantiv în vocativ + adjectiv pronominal posesiv (domnul meu); substantiv în vocativ + substantiv în genitiv (fata mamei, dragul tatei); interjecție + substantiv (măi Ioane) etc. Termenii de adresare îndeplinesc, în derularea actului comunicativ, funcții specifice. Din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fă sînt nerecomandate (ca expresii ,,antionorifice") în uz. Se remarcă, pentru sistemul termenilor de adresare din limba română, tendința de asociere a acestora în sintagme adresative de tipul: adjectiv + substantiv în vocativ (dragă tată, stimată doamnă, dragă Alexandre); substantiv în vocativ + adjectiv pronominal posesiv (domnul meu); substantiv în vocativ + substantiv în genitiv (fata mamei, dragul tatei); interjecție + substantiv (măi Ioane) etc. Termenii de adresare îndeplinesc, în derularea actului comunicativ, funcții specifice. Din perspectiva nivelului pragmatic al comunicării, termenii de adresare au
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]