382 matches
-
termeni psihanalitici, Henry poate fi asemănat cu ceea ce Freud numește Id, prietenul ce încearcă să îl disciplineze fiind Super-ego-ul. Jocul în care clovneriile unuia sunt comentate de celălalt amintesc de un anumit tip de interludiu, the minstrel show, folosit în vodevilurile americane, în care doi comici albi deghizați și machiați în negri imitau limbajul și comportamentul acestora, spre marea distracție a publicului, care nu auzise încă de political correctness. Acrobațiile formale și verbale, dificultatea limbajului, amestec de registre dintre cele mai
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sec. al XIX-lea, menit să ridiculizeze comportamentul și felul de a vorbi al negrilor din Sud, devenit foarte popular în spectacolele de tip minstrel show. Deși profund rasist, acest tip de spectacol, de fapt un fel de interludiu în vodevilul american, s-a bucurat de succes până spre sfârșitul perioadei Mișcării drepturilor civile. Astfel, poetul John Berryman (vezi) folosește formula minstrel show-ului, cu doi protagoniști, unul de tip Jim Crow, în faimoasele sale Dream Songs, distinse cu premiul Pulitzer
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în două perioade, cea a teatrului din timpul Imperiului al Doilea și teatrul de la începutul Republicii a Treia. Teatrul Imperiului al Doilea este cel al dominării scenei de genurile noi sau renovate, corespunzând funcției de divertisment social (comedia de moravuri, vodevilul și opereta). Marea rivala a tragediei clasice și a dramei romantice este acum comedia, care se impune cu tot fastul reprezentării teatralizate. Fără un teoretician veritabil cu exceptia romanticilor, care, în numele apropierii genurilor, includ comedia în dramă, si mai ales a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
structura tragică nu mai corespunde publicului burghez, care cere un spectacol reușit și amuzant al propriei condiții. Pe masura trecerii timpului, comedia de moravuri cedează locul comediilor vesele, publicul vrea să râdă fără a reflecta prea mult (de aici proliferarea vodevilului, operetei, bufonadei ș.a.)173. Critică actuala îi reproșează teatrului acestui timp varietatea mică a subiectelor, lipsa de nuanțe și demonstrația moralizanta, dar apreciază că temele gravitează în jurul problemelor de actualitate 174. Sursă unei noi teatralități este în mare parte căutată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și Isolda 217), în paralel cu o tradiție comică (dezvoltată în fabliaux-rile și lais-uri despre soții înșelați și soțiile leneșe, cochete, care se dedau luxului). În românul francez din secolul al XIX-lea se recunosc mai mult elementele constitutive ale vodevilului: soțul, soția, amantul, toți iubindu-se, toți lași. Românul realist din secolul al XIX-lea este descendentul ambelor tradiții, astfel încât distincția sentimentelor, eufemizarea personajelor și a aventurilor lor, estetică sublimului ce caracterizează abordarea dragostei sunt deturnate în mod sistematic prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și acest lucru o surprinde chiar și pe Nana348. Redusă la o aparentă, mondenitatea nu mai este considerată cod de referință și normă de valori. Decăderea contesei Muffat nu se deosebește de aventurile ordinare, istoria ei are un final de vodevil: "la comtesse Sabine, dans un détraquement suprême, venait de s'enfuir avec un chef de rayon d'un grand magasin de nouveautés, scandale affreux dont tout Paris causait déjà. [Zola, Nana, p.443]. Lui Nana îi face plăcere să-și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
condiția clasei sale357. Nana devine simbolul decăderii Parisului. Ea molipsește Parisul și îl descompune. Fetele că Nana sunt elementul subversiv care guverneaza societatea. Totul favorizează ridicarea și reușită, în acestă epoca, a demimondenei: atmosferă de sărbătoare, febra de îmbogățire, succesul vodevilului, apariția numeroaselor teatre mici și a locurilor de distracție ușoară, foarte la modă. Ele furnizează și lansează un număr mare de curtezane: "Leș hommes ne șont pas heureux avec leurs femmes et leș trompent avec d'autres, en particulier avec
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
864]. Zola își propune să urmeze, în teatru la fel ca și în român, "anchetă universală asupra adevărului" psihologic, concret și individualizat și exprimarea "naturalului" (în jocul actorilor, detaliile punerii în scenă, a costumelor, a decorului și a accesoriilor). 173 Vodevilul este o comedie ușoară, improvizată pe străzile și la bâlciurile Parisului. Dezvoltarea vertiginoasa a vodevilului pe parcursul secolului al XVIII-lea și al XIX-lea în Franța se constituie într-un gen tip. O trăsătură esențială a vodevilului este că aceste
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
universală asupra adevărului" psihologic, concret și individualizat și exprimarea "naturalului" (în jocul actorilor, detaliile punerii în scenă, a costumelor, a decorului și a accesoriilor). 173 Vodevilul este o comedie ușoară, improvizată pe străzile și la bâlciurile Parisului. Dezvoltarea vertiginoasa a vodevilului pe parcursul secolului al XVIII-lea și al XIX-lea în Franța se constituie într-un gen tip. O trăsătură esențială a vodevilului este că aceste mici "peripeții și încurcături neprevăzute din lucrare nu au menirea să pună în relief anumite
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a accesoriilor). 173 Vodevilul este o comedie ușoară, improvizată pe străzile și la bâlciurile Parisului. Dezvoltarea vertiginoasa a vodevilului pe parcursul secolului al XVIII-lea și al XIX-lea în Franța se constituie într-un gen tip. O trăsătură esențială a vodevilului este că aceste mici "peripeții și încurcături neprevăzute din lucrare nu au menirea să pună în relief anumite sentimente sau relații familiale, ci să demonstreze un joc de-a sentimentele, la capătul căruia se află anumite scopuri morale" [Corbu, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cu interpretări pline de nerv în roluri de primă ingenuă, mai întâi, iar în zenitul carierei, de femei pasionale, etalând o întreagă gamă de exaltări. Cu o intuiție suplă, căutând să pătrundă în tainițele sufletești ale personajelor, trecea ușor de la vodeviluri la melodrame și drame psihologice ori la partituri din repertoriul clasic și romantic. Aici, îndeosebi, se manifesta la cote înalte jocul ei fremătător. O avantaja și silueta cu atribute statuare. Din sutele de creații, au rămas multă vreme în amintirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
Drept din București și își continuă studiile la Paris, începând din 1858. Magistrat, apoi avocat, a fost în două legislaturi deputat liberal de Vlașca. Scriind, L. trece cu ușurință de la teatru la poezie, de la proză la cronica literară și dramatică. Vodevilul George sau Un amor românesc (1851), piesă convențională despre triumful dragostei asupra moravurilor „moleșite”, este influențat de vodevilurile lui E. Scribe și Mélesville, după cum Sanuto (1851), o dramă emfatică, plasată în Veneția secolului al XVI-lea, pare mai curând tradusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287759_a_289088]
-
două legislaturi deputat liberal de Vlașca. Scriind, L. trece cu ușurință de la teatru la poezie, de la proză la cronica literară și dramatică. Vodevilul George sau Un amor românesc (1851), piesă convențională despre triumful dragostei asupra moravurilor „moleșite”, este influențat de vodevilurile lui E. Scribe și Mélesville, după cum Sanuto (1851), o dramă emfatică, plasată în Veneția secolului al XVI-lea, pare mai curând tradusă ori cel puțin prelucrată. Alte lucrări dramatice sunt Massim pictorele (1858) și Boierii și țăranii odinioară, piesă reprezentată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287759_a_289088]
-
carieră administrativă lipsită de strălucire, mai mereu fără bani, s-a dedicat compensatoriu scrisului. De-a lungul anilor, începând cu Poezii fugitive (1846), publică o puzderie de opuri cuprinzând versuri lirice și epice, impresii de călătorie, nuvele, romane, tragedii, melodrame, vodeviluri ș.a. E o literatură de fundal, ilustrând, și dincolo de limita cronologică, tendințe ale epocii pașoptiste. Autorul, care scria în 1845 la „Vestitorul românesc”, iar în 1848 la „Pruncul român”, și-a exprimat, fără orgoliu, doar credința exaltată în puterea literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
animatori s-a numărat și Aglaia; când s-a mutat la Cernăuți (1882) era o cântăreață și artistă de teatru deja formată, fiind, de regulă, cap de afiș și jucând în piese de Alecsandri, Bengescu, Cornea, cântând în operete și vodeviluri (cele mai multe piese fiind "aranjate" ori compuse de Tudor Flondor). De extremă importanță pentru atestarea înzestrării artistice a sorei lui Eminescu mi se pare a fi însemnarea lui Titu Maiorescu (18 febr. 1883), referitoare la spectacolul "Florin și Florica", pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și, totuși, puțin cunoscută în Literatura română. În Foaea au mai publicat: V. Mitrofanoviță, V. Burlă, dar cel mai larg spațiu la avut Vasile Alecsandri. În această Foae și-a publicat un fragment din Jurnalul de călătorie în Maroc - Africa, vodevilul „Florin și Florica”, comedia „Arvinte și Pepelea”, „Cânticele comice”, „Barbu Lăutaru”, „Surugiul” etc. Lucrări ale lui Alexandru Russo, C. Negruzzi, C. Negri au fost publicate aici de V. Alecsandri, însoțite de note bibliografice întocmite de poet. Poezii de M. Pompiliu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1874), Matei Millo, cu trupa creată de el, își disputa întâietatea, la București, cu trupa lui Mihail Pascaly. După ce acesta din urmă va obține concesiunea Teatrului cel Mare, Matei Millo va da, timp de câteva săptămâni, spectacole cu comedii și vodeviluri, mai agreate de către publicul bucureștean, în sala Bossel. La mijlocul anului 1874, datorită intervenției lui Vasile Alecsandri, lui Millo i se vor acorda în mod excepțional două zile de reprezentații pe lună la Teatrul cel Mare (v. Ma ssoff, Teatrul românesc
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Teatrul cel Mare (v. Ma ssoff, Teatrul românesc, vol. II, pp. 319-320). teatrul național Cu autorizațiunea onor. Comitet instituit de guvern Reprezentație extraordinară [miercuri la 3 martie 1871] Se va da în beneficiul D-lui m. felbariad Piesa lipitorile satelor Vodevil național de V. Alecsandri și dl. Millo persoanele Chir Jani Avdelas D-nul Felbariad Jupân Moise Comino Vântură țérră Gestian Ion, teslaru G. Botez Catrina, femeia lui D-na Dimitrescu Nițu, copilul lor D-nul Fraivalt Gavril Sârbu D-nul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
manieratul și etichetosul de pe cum a creat-o Europides în Hyppolit; a se vedea teatrul nostru gol când Ristori ridică pe Phedra la creațiunea ei etc. etc., este a dovedi că bucureștenii nu sunt pentru altceva decât pentru farse din vodeviluri și pentru bastarda teatrului: opera, pe care n-o înțeleg în limbajul său cel metafizic, dar fac haz când văd pe scenă, între machinării și costume, că-și dau oamenii bună dimineața cântând, se gâlcevesc cântând, se ceartă și se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a înecat. Poetul Geanoglu, amantul ei, era de față. Și el a cântat-o în versurile publicate apoi în Dorul, colecție de poezii foarte populare pe vremuri.253 140 bucureștii de altădată 250. Trupa franceză de operetă, operă bufă, comedie, vodeviluri și drame a Emiliei Keller a dat spectacole în București și în alte orașe din țară din primăvara anului 1872 și până în 1877. Prima reprezentație a trupei franceze la București a avut loc la 15/27 aprilie 1872, în sala
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
faptul divers, reportajul, editorialul, depeșa; genurile discursului literar despre care trebuie să notăm că "alături de marile genuri ca tragedia epistola, epopeea, relativ stabile într-o cultură bine definită, există unele care sunt mai constrânse și supuse unor importante variații istorice: vodevilul, egloga, romanul de curte " (Maingueneau 1990: 133). Aceasta înseamnă că, în afară de formele elementare de secvențializare despre care voi discuta aici, codificări sociale generice se manifestă în cadrul oricărui tip de comunicare verbală (Rastier, 1989: 37), codificări care oricum nu țin de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Exemplu: O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale - drama - specie a genului dramatic, în proză sau în versuri, cu un conflict puternic și un deznodământ grav, în care elementele tragice se împletesc cu cele comice. Exemplu: Despot- Vodă de V. Alecsandri - vodevilul - comedie în acțiunea căreia sunt intercalate cuplete satirice. Exemplu: Piatra din casă de V. Alecsandri - melodrama - creație dramatică în care apar situații exagerate, uneori neverosimile, cu deznodământ facil, artificial și cu tendință moralizatoare. Exemplu: Zgârcitul risipitor de V. Alecsandri Probleme
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
bucuriile și neplăcerile inerente), comediile sale dezinvolte, de o anume grație, vădesc și meșteșug, ceea ce le-a asigurat succesul. Tipărită postum, în volumul Opere complete (1920), piesa La 30 de ani - poate după Paul-Bernard Rosier -, un amestec de farsă și vodevil, s-a jucat stagiuni de-a rândul. Tonul surâzător, de badinerie, este acela care convine cel mai mult comediografului, cum se întâmplă în sprințara idilă Dragoste de cioban. În schimb, Lizi („Convorbiri literare”, 1894) este o melodramă întocmită după regulile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
modelul. În fine, H. încearcă și genul comic, scriind Orthonerozia (1871-1872), intitulată apoi Trei crai de la răsărit (1879). Piesa, îndreptată împotriva snobilor și a stricătorilor de limbă, se dezvoltă ca o reușită comedie de moravuri, cu mijloace superioare celor din vodevilurile lui V. Alecsandri, anunțând trăsături care vor consacra excelența lui I.L. Caragiale. Geniu de o înspăimântătoare vastitate, Hasdeu și-a cheltuit puterile sale creatoare cu o nepăsare pe care numai un prinț, un romantic și un erou ca el și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
ritmul popular au facilitat răspândirea poeziilor Milcovul sau Cântec și a canțonetelor Muntianul și Pandurul cerșetor. Multe dintre versurile lui au circulat și în Transilvania. Până în 1860, ar fi tradus, adaptat și localizat peste o sută de drame, comedii și vodeviluri. Cele despre care se poate afirma cu certitudine că îi aparțin sunt însă mult mai puține. Cea mai cunoscută dintre aceste localizări este Urâta satului, prelucrată după o dramatizare a romanului La Petite Fadette de George Sand. Transpunerile sale dramatice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]