377 matches
-
și s-au ofticat Lucreția din cetatea Suna din Italia din carele i s-au tras și moartea), S. Gessner (Întâiul corabiariu), Marmontel (Laurette), Chateaubriand (Atala) sau din scriitori mai puțin celebri - Aug. Bohse, I. F. Castelli, L. Schiemann. Două vodeviluri de Aug. von Kotzebue au fost jucate la Brașov, în 1840, după texte (care nu s-au păstrat) intitulate, în traducerea lui B., Cetățuia pe drumul țării și Pustnicul din insula Forrea. Laborios și înzestrat pentru activitatea de traducere și
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
unui repertoriu, el apelează la traduceri din Racine, Voltaire (Alzira), Goldoni (Camarierul di doi stăpâni), V. Alfieri (Saul) sau din librete de operă (Norma, Attila). Prelucrările sale din Aug. von Kotzebue corespund gustului epocii pentru dramele larmoaiante, pentru comediile și vodevilurile acestuia, jucate, în 1837, la Conservatorul ieșean: Lapeirus (melodramă, în decor exotic, despre căpitanul La Péyrouse), Fiul pierdut, Văduva vicleană sau Temperamentele, Contrabantul sau întunecimea de lună și Sărăcie și fudulie. Originalitatea, ce se observă în unele elemente de localizare
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
ritmul popular au facilitat răspândirea poeziilor Milcovul sau Cântec și a canțonetelor Muntianul și Pandurul cerșetor. Multe dintre versurile lui au circulat și în Transilvania. Până în 1860, ar fi tradus, adaptat și localizat peste o sută de drame, comedii și vodeviluri. Cele despre care se poate afirma cu certitudine că îi aparțin sunt însă mult mai puține. Cea mai cunoscută dintre aceste localizări este Urâta satului, prelucrată după o dramatizare a romanului La Petite Fadette de George Sand. Transpunerile sale dramatice
CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
puține. Cea mai cunoscută dintre aceste localizări este Urâta satului, prelucrată după o dramatizare a romanului La Petite Fadette de George Sand. Transpunerile sale dramatice se conformează modei romantice a vremii (intrigi neverosimile, subiecte contorsionate, motivație psihică precară) și manierei vodevilului și comediei franțuzești de atunci. Efortul de a se apropia de realitatea națională se face simțit în localizările Bucureștenii, Ion cucierul, Cimpoiul dracului, Păcatele vechi, Căpitanul negru, Frații din munte (în colaborare cu C. Dimitriade, după romanul scriitorului francez E.
CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
toamna lui 1864 până în vara lui 1865 face parte din trupa lui Matei Millo. Ambițios și întreprinzător, faptul că ratează angajarea în Teatrul cel Mare din București nu-l va descuraja, și în decembrie 1866 deschide stagiunea unui Teatru de vodevil român. Într-un turneu întreprins în anul următor se oprește la Giurgiu, unde, cunoscându-l pe M. Eminescu, îl poftește în trupa sa. În 1867, înjghebează, împreună cu Daniil Drăgulici, o efemeră asociație actoricească. Din 1869, se vede angajat, în fine
CARAGIALI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]
-
încă din 1845, societar al Teatrului Național, însă demersul rămâne fără rezultat. În timpul războiului din 1877-1878, pe vară, își alcătuiește o trupă cu care dă spectacole la Podul Mogoșoaiei. Actorul boem, de remarcabil talent, interpret de roluri în comedii și vodeviluri, se săvârșește din viață aproape uitat. C., acest histrion prin vocație, nu a fost decât un dramaturg improvizat. „Canțonetele” sale, scrise în maniera celor ale lui V. Alecsandri, sunt rareori înviorate de nostimada unor situații de un comic autentic, precum și
CARAGIALI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]
-
puteau să se recreeze. Forța care propulsa Giulia era transformarea de sine. Privind În largul mării, cultivatori de tutun se Închipuiau șoferi de curse, vopsitorii de mătase se vedeau magnați pe Wall Street, vânzătoarele de confecții se visau dansatoare de vodevil la Ziegfeld Follies. Oceanul Întunecat se Întindea În toate direcțiile. Europa și Asia Mică zăceau moarte În urma lor. Înainte erau America și noi orizonturi. În a opta zi pe mare Lefty Stephanides, grandios, stând Într-un genunchi, sub ochii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
petrecută la teatru. Bunicul meu, neștiind că avea să fie concediat În curând, se răsfățase cu patru bilete pentru Minotaurul, care juca la Teatrul de Familie. La Început Desdemona refuzase să meargă. Era Împotriva teatrului În general, În special a vodevilului, dar În cele din urmă, incapabilă să reziste temei elene, Își pusese o pereche nouă de ciorapi de mătase, o rochie neagră și un pardesiu și o pornise cu restul lumii, mai Întâi pe trotuar și apoi În Packardul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acum, nu de data asta. ― Oprește-te, i-am spus. ― Ce? ― Oprește-te. ― De ce să mă opresc? ― De aia. ― De ce de aia? ― Pentru că nu te plac În felul ăsta. Se ridică. De parcă ar fi fost tipul din vechea schiță de vodevil, cel din patul pliant care se tot Închide, Jerome se ridică perfect treaz. Apoi sări din pat. ― Să nu te superi pe mine, am spus eu. ― Cine spune că m-am supărat? spuse Jerome și plecă. Restul zilei trecu Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uniforme de paradă, cu toate tinichelele lor de decorații, sclipind pe piept, călcând ritmic în sunetele festive ale fanfarei conduse de un capel maestru cu favoriți abundenți și care parcă nu mai murea niciodată... mi s-a îmbrehăit de acest vodevil! O adevărată grădină zoologică, în care Leo, jivina mea pe rotile, cheală și umplută cu paie, părea cea mai decentă vietate. Poate de aceea, simțind cât de tare îi disprețuiesc, clienții s-au rărit peste măsură. Legea fiecărui negustor, de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dar că e perfect asimetrică și că tocmai această asimetrie face chipul uman recognoscibil și memorabil. Fotografiam numai fața clienților, căci foarte puțini dintre ei mai vroiau să se pozeze cu Leo. Poate pentru că masca și rolul lor ridicol de vodevil ieftin deveneau mai evidente în vecinătatea lui. Odată ajuns acasă, am revelat jumătatea din dreapta a feței, după care am întors clișeul și am revelat aceeași jumătate în partea stângă. Experiența mi-a reușit din plin. Am rămas consternat a doua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
uniforme de paradă, cu toate tinichelele lor de decorații, sclipind pe piept, călcând ritmic în sunetele festive ale fanfarei conduse de un capel maestru cu favoriți abundenți și care parcă nu mai murea niciodată... mi s-a îmbrehăit de acest vodevil! O adevărată grădină zoologică, în care Leo, jivina mea pe rotile, cheală și umplută cu paie, părea cea mai decentă vietate. Poate de aceea, simțind cât de tare îi disprețuiesc, clienții s-au rărit peste măsură. Legea fiecărui negustor, de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dar că e perfect asimetrică și că tocmai această asimetrie face chipul uman recognoscibil și memorabil. Fotografiam numai fața clienților, căci foarte puțini dintre ei mai vroiau să se pozeze cu Leo. Poate pentru că masca și rolul lor ridicol de vodevil ieftin deveneau mai evidente în vecinătatea lui. Odată ajuns acasă, am revelat jumătatea din dreapta a feței, după care am întors clișeul și am revelat aceeași jumătate în partea stângă. Experiența mi-a reușit din plin. Am rămas consternat a doua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu m-am mai putut gândi la altcineva pe care să-l trimit, în locul lui, să-mi aleagă un cal. La sfârșitul lunii mai a anului 1942, progeniturile - șapte la număr - ale lui Les și Bessie (Gallagher) Glass, actori de vodevil ai teatrului ambulant Pantage, acum pensionați, se găseau zvârlite, ca să mă exprim extravagant, în toate colțurile Statelor Unite. Eu, de pildă, al doilea fiu la număr, eram internat la spitalul militar din Fort Benning, Georgia, fiind bolnav de pleurezie - un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dintr-una din sălile de conferință ale vechiului Murray Hill Hotel. Toți cei șapte copii, de la Seymour până la Franny, am evoluat în spectacol sub diverse pseudonime. Ceea ce poate să pară o anomalie, ținând seama că eram copii de actori de vodevil, o sectă care, de obicei, nu e adversă publicității, dar mama mea citise odată într-o revistă un articol despre crucea pe care sunt nevoiți s-o poarte micuții profesioniști - înstrăinarea lor de societatea normală și presupus dezirabilă - drept care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
când Seymour avea opt ani și eu șase, părinții noștri au dat o petrecere pentru șaizeci de persoane, în cele trei camere și jumătate pe care le dețineam în vechiul hotel Alamac din New York. Părinții noștri se retrăgeau oficial din vodevil și petrecerea era o ocazie tristă și festivă în același timp. Noi doi am căpătat permisiunea de a coborî din pat, în jurul orei unsprezece, și de a arunca o privire. A fost mai mult decât o privire. La cererea musafirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu pardesiul și cu pălăria și ieși pe ușă fără să-și ia rămas-bun. Cunoscîndu-l, am bănuit că supărarea i se evaporase Înainte să ajungă la gară. Ceea ce mă mira era absența lui Fermín. Îl văzusem deghizat În preot de vodevil În piața San Felipe Neri, așteptînd ca Nuria Monfort să iasă În goana mare și să-l conducă la marele secret al Întregii intrigi. Încrederea mea În acea strategie se prefăcuse În scrum și mi-am Închipuit că, dacă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vremii, au reflectat agonia unei societăți, încercările ei ridicole de a-și menține privilegiile. Oglindirea unei societăți în descompunere a impus un anumit mod de prezentare și - cum comicul înlesnește omenirii să se despartă cu voioșie de trecutul ei - comedia, vodevilul, farsa au predominat în această epocă, slujind, prin evidențierea aspectelor negative, la „îndreptarea moravurilor”. S-a afirmat că „în zorii literaturii noastre moderne, primele întrupări ale genului comic se suprapun celor dintâi exerciții de caracterologie, îngemănare menită parcă să confirme
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
furtunoase. Costache Caragiale a îmbogățit repertoriul teatrului românesc cu o serie de piese care, considerate în contextul epocii când au fost reprezentate, se situează printre realizările de seamă: comedia în două acte O soaré la mahala sau Amestecul de dorințe, vodevilul Îngâmfata plăpămăreasă sau Cucoană sunt și „comedia vodevilă” Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc. Satire ale moravurilor vremii, ele ridiculizează încercările proaspeților îmbogățiți de a imita „naravurile boierimii”. Amănuntul focului izbucnit la biserica Amzei, pe care
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și Jupân Dumitrache, își teme nevasta de „papugii”, dar e tradat chiar cu o calfă de spițer. Reacționează ca și jupând Dumitrache când descoperă în patul conjugal cravata lui Chiriac. Așa cum observă Lovinescu, Alecsandri e „mai ușor, mai întors spre vodevil, dar mai felurit și mai bogat; Caragiale mult mai adânc și mai tăios, deși limitat la un număr restrâns de deformări sufletești”.<footnote Lovinescu, Eugen, Caragiale. Comediile sale, în I. L. Caragiale interpretat de..., București, Editura Minerva, 1972, p. 85. footnote
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
putință - reunind nobilul cu grotescul și frumosul cu urâtul” (Barocul sau descoperirea dramei). Repertoriul burlesc - gesturi indescriptibile, înclinări, salturi, grimase și farse - prezintă interes atâta timp cât aceste elemente specifice pantomimei sunt în mișcare și în contrast cu ambianța lor. Pantomima, caricatura veselă sau vodevilul comic sunt îndrăgite mai ales din cauza aspectului lor parodic. Spre a exemplifica, amintim natura comediei dell’arte ce nu poate fi evidențiată de limbaj, ci mai degrabă de jocul actorilor, de fapt de mișcările extraordinare ale acestora. Cel mai talentat
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Începea să pârâie din toate cusăturile. Cei doi soți priveau oarecum pasivi la scena aceasta animată ce avea drept protagoniști propriile lor haine, abordând o mină sobră, ca și cum nu ar fi participat la un spectacol vesel, ce aducea cu un vodevil, ci aveau aerul că asistă la o Înmormântare. Trase de fire nevăzute, „paiațele” se zbenguiau, făcând mișcări atât de bruște, Încât Mathilda, mai sensibilă din fire, lua câte o pernuță sau un alt obiect mai moale aflat În preajmă, Îndesându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i adevărat? Lui Mal îi sări muștarul. — Dudley, ce pizda mă-sii vrei? Eu conduc ancheta asta, iar Upshaw lucrează pentru mine, așa că spune-mi de ce ești atât de interesat de cazul lui? Dudley Smith execută un număr tipic de vodevil: un tânăr luat în tărbacă ce se apropie cu pași târșiți, cu mâinile încovoiate ca niște lăbuțe, cu umerii căzuți și buza de jos bosumflată. — Flăcău, mă jignești. Nu voiam decât să sărbătorim reușita ta și să-ți dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mîine se arată a fi un alt carnaval, Îmi stăpînesc cu greu sîngele gros scurs din abatoarele trupului să- mi joace neastîmpărul de cal tînăr, și asta, În timp ce pe zidul stîng ― numit În derîdere zidul plîngerii, după un vodevil În care eroul moare foarte greu, dar moare ― o mînă harnică scrie: „poezia se află În milă, n-o căutați altundeva!” Vestesc a vieții suavă Înălțare. „ Le temp se leve, il faut tenter de mourir”, ar spune poetul, dar cum
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ani, între fărâmături de hârtie, aveam să descoperim comoara, inutila comoară: registre de cantină școlară de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de tătuca cu șapcă și mustață Stalin la a cărui moarte o școală întreagă a fost trecută în vodevil de plânsete. Mai erau în ladă decorații de tinichea, șanuri de cizme militare, o bluză țărănească, tinerețea totemică a părinților, o carte de bucate cu pagini de Biblie în interior. Vedeam dar nu înțelegeam nimic. Nu înțelegeam că, în sufletul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]