35,255 matches
-
creștin ortodoxă, cealaltă va redeveni gerco-catolică. Dar când am fost eu pe teren, toată lumea striga, era o adevărată bătălie între cele două părți ale populației, pentru a permite recuperarea uneia dintre ecele două biserici de către greco-catolici, în timp ce ceilalți creștini ortodocși voiau să rămână ortodocși. Ierarhia religioasă însăși, Patriarhia ortodoxă, mitropoliții, fuseseră numiți sub control comunist. Și, așa cum se știe încă, mulți români s-au întrebat dacă era legitim ca ierarhia ortodoxă să rămână neschimbată și dacă, dimpotrivă, nu era nevoie ca
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
îți ridicai puțin noaptea de pe ochi/ șam ai plătit lumină mă întrebai/ erai pudica eu te duceam cu vorba/ îmi plăcea întunericul tău/ mă bălăceam în el/ pînă ajungeam pe emisfera cealaltă/ acolo mă așteptau douăzeci de băietei/ ascuțeau creioane/ voiau să știe ce mai face ramses/ le răspundeam vorbește la telefon" (Șam ai plătit lumină mă-ntrebai). Fantezia înseamnă abolirea limitelor. În chip caracteristic, Nora Iuga suspenda limitele dintre regnuri, producînd un peisaj de hibrizi amuzanți care însă posedă un
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
ăia la Plevna o luau la sănătoasa tot așa..., acum eram pașalâc turcesc! - Lasă, mă, copilul! Ușurel, tată, ușurel! Vezi că e pe-aci! - m-a apărat bunicul când și-a dat seama că Îmi luasem inima În dinți și voiam să mă Întorc, dar nu găseam cuțitul. Porcul se zbătea și țipa ca prins În menghină. Nu mai auzeam nimic. - Hai, du-l! Du-l tu, că ești bărbat, ce Dumnezeu! - m-a Îndemnat Elena În timp ce mia pus În mână ditamai
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
mai înmărit de cum au fost cu 240 de pungi și cu aceasta s-au împăcat și l-au primit de s-au împreunat." Se pune întrebarea firească dacă această politică mai slujea "folosului de obște" sau nu. Dar ce anume voia să apere "clasa politică" prin această maleabilitate extremă care ducea compromisul până, sau chiar dincolo, de limita admisibilă? Concret, se urmărea "pacea" și "odihna" țării. Dar în ce scop, care era "proiectul ideal" de existență al populației acestor meleaguri, cu
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
de curînd un post francez de televiziune reproducea cîteva declarații din Le Monde despre felul în care, în timpul războiului din Algeria, bineștiutul om politic francez de extremă dreapta, Jean-Marie Le Pen, pe atunci locotenent, îi tortura pe algerienii de la care voia să smulgă informații. Ce legătură este, îndefinitiv, între toate acestea? Una simplă: e vorba de aceeași combinație între violența (fizică ori verbală) și extremismul ideologic. E ciudat (și totuși!) să constați cît de bine merg împreună. Violența îi vine extremismului
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
mare necunoscută. Ce fel de educație se poate realiza astfel, ce fel de om va fi cel de mîine, vă las pe dv. să spuneți. Zilele trecute am văzut, la o emisiune-concurs televizată, un puști (era în preajma Zilei Copilului) care voia să devină miliardar răspunzînd unor întrebări din toate domeniile. Era un puști simpatic, vioi, care, evident, gîndea. Ghiciți unde s-a încurcat? S-a încurcat acolo unde din zece puști care voiau același lucru doar unul a știut răspunsul: la
Școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15123_a_16448]
-
televizată, un puști (era în preajma Zilei Copilului) care voia să devină miliardar răspunzînd unor întrebări din toate domeniile. Era un puști simpatic, vioi, care, evident, gîndea. Ghiciți unde s-a încurcat? S-a încurcat acolo unde din zece puști care voiau același lucru doar unul a știut răspunsul: la alfabet! Da, cum citiți: puștii nu cunoșteau alfabetul, cu ce începe și cu ce se termină, care este ordinea literelor. Constatarea m-a zguduit. Iată performanța cea mai mare a școlii de
Școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15123_a_16448]
-
cultural de pe atunci, domnul Viorel Grecu, el însuși un om de litere... M.P.M.: Vreți să explicați puțin titlul ultimului roman tradus în românește? De ce iarnă și de ce lucidă? F. Ch.: Scrisesem deja într-o primă formă această carte, pe care voiam s-o intitulez altfel, când, la o expoziție de manuscrise literare, mi-au căzut ochii pe acest vers al lui Mallarmé. L-am găsit extrem de potrivit pentru povestea mea. Am renunțat la context și am păstrat doar substantivul și adjectivul
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
pe colțul mesei, la cârciumă" (cotidianul.ro, arhiva 6-12.11.2000); "caracterul mincinos al scrierilor dumisale" (timisoara.com/ newmioc); "a dumisale academiciană analfabetă" (virtualarad.net/ news/ 1999); "el își vede bine-mersi de treburile dumisale" (horoscop 2001.profesionist); "intervențiile dumisale sînt voit ciufute și oarecum tendențioase" (atelier. liternet.ro) etc. Există totuși și folosiri "serioase", de pildă în scrisoarea unui cititor: "am luat legătura cu dl. P. (îi mulțumesc, pe calea aceasta, și minunatei dumisale soții)" (formula-as.ro). Pronumele pare să
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
Streinu trebuie considerată originalitatea. Omul era un prețios, cum este uneori și criticul. La un prim contact, îl credeai pe bărbatul superb din fața ta un arogant. N-avea nimic din faconda meridională, din familiaritatea lui Ș. Cioculescu, dar nici nu voia să fie luat drept un Papă al criticii, precum, la bătrînețe, Călinescu. Era mai degrabă rezervat, de o deplină civilitate, distant, comportament prin care se apropia de T. Vianu. Fără geniul lui Călinescu ori perspicacitatea lui Cioculescu, fără volutele ipocrit-malițioase
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
vopsite, cozonacii cu coaja-nnegrită, copți noaptea la foc variabil, fuseseră puși în cămară, imitația de drob de miel făcut din pipote și pateu la cutii aștepta în cuptor. Fluturînd o sacoșă goală, refuzam să mă supun reflexului bine programat: nu voiam să sporesc numărul persoanelor de la coada servil-bucuroasă formată brusc în fața vreunei Alimentare unde se adusese cine știe ce, deși, în asemenea momente, nu e deloc ușor să te sustragi voioșiei publice, mîndriei biruitoare. Singura cumpărătură făcută atunci a fost România liberă, pe
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
îl citise Călinescu pe Goga (ca "poet pur", cîntînd o "jale nemotivată de popor străvechi") ori Negoițescu pe Bolintineanu (ale cărui "sonuri" îl prevesteau pe Ion Barbu), dovadă chiar multe din interpretările pe care noi înșine le dădusem celor vechi, voind cu tot dinadinsul să facem din ei contemporani ai noștri. Chiar dacă mutații atît de profunde se petrec rar în poezie și în percepția ei, e normal să existe o "evoluție" a gustului, care e și una a poeziei înseși. De
Poezia adolescenței, adolescența poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15208_a_16533]
-
în România, reporterii EVENIMENTULUI ZILEI i-au făcut proces de intenție moștenitorului coroanei britanice acuzîndu-l că atunci cînd a vizitat castelul din Bonțida al conților Banffy nu s-a întîlnit cu o venerabilă urmașă a familiei acestora. Doamna cu pricina voia să-l întrebe pe Charles dacă nu cumva sînt rude, fiindcă nu-i venea să creadă că prințul bagă bani în restaurarea castelului Banffy doar de amorul monumentelor medievale. Curiozitatea doamnei e explicabilă, explicabilă e și curiozitatea profesională a reporterilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
ale planetei, destinului și generațiilor: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Nae Caranfil, Cristi Puiu. În răsturnarea sistematică a scării de valori și a ordinii de priorități, care a fost dintotdeauna și e mai flagrant astăzi politica oficialității românești în domeniu, a voi și a reuși să-i convoci în jurul aceleiași mese la București pe cei patru valorează mai mult decît rezultatul tipărit al colocviului. Important e că purtătorul șatafetei între cei patru, Lucian Pintilie, îi enunță conținutul și știe cui să-l
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
conducînd spre "deviaționismul de dreapta", aduse Anei Pauker (rămasă în memoria populară pentru "devierile" ei "de stînga", în caz că astăzi se mai știe care e diferența). E vorba despre colectivizare (pe care o dorea treptată) și problema chiaburilor (pe care nu voia să-i bage la închisoare) și a colectărilor (cărora le-a micșorat dimensiunile), despre foștii luptători în Spania și în Rezistența franceză (pe care i-a sprijinit), despre Lucrețiu Pătrășcanu (la a cărui condamnare s-a împotrivit, deși nu se
Ana Pauker, nici sfîntă, nici diavol by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15262_a_16587]
-
păr./ Mă lăsai îmblînzit lîngă ceafa ca o Capelă Sixtină,/ cu tatuaje ce se învălmășeau,/ mireasma ta era de sepie venețiană/ cu zece mii de mîini și picioare-n satin./ Roșu-ți era părul ca fiara apocalipsei ce se năpustea./ Tu voiai să mori ca o leoaică rănită de dogi,/ eu voiam să mor ca un poet al supremei amăgitoare./ Din turn, la campanile, vedeam muzicanții cu ochi de chihlimbar,/ ei scrîșneau despre orașul de dincolo de lună,/ - Veneția, strigau răzbunători cu spume
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
cu tatuaje ce se învălmășeau,/ mireasma ta era de sepie venețiană/ cu zece mii de mîini și picioare-n satin./ Roșu-ți era părul ca fiara apocalipsei ce se năpustea./ Tu voiai să mori ca o leoaică rănită de dogi,/ eu voiam să mor ca un poet al supremei amăgitoare./ Din turn, la campanile, vedeam muzicanții cu ochi de chihlimbar,/ ei scrîșneau despre orașul de dincolo de lună,/ - Veneția, strigau răzbunători cu spume la gură,/ din cer se sfărîmă și se scufundă în
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
produce, el este sancționat prompt, fără milă. Aproape jumătate de secol de stăpânire bolșevică a distrus spiritul clasic. Valorile europene caracteristice României adevărate au fost desconsiderate, mentalitatea alterată în forme foarte grave. Din nefericire după decembrie 1989 nu s-a voit de către puterea emanată o acțiune hotărâtă pentru restabilirea valorilor caracteristice renașterii românești în epoca modernă, ci a continuat să încurajeze neseriozitatea, impostura, incompetența intelectuală. Puterea politică aflată la putere din decembrie 1989 până astăzi, cu o pauză între 1996-2000, a
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
astfel încât alți vecini au început s-o vadă pe Delia, familiile Victoria și Castro Barros au uitat de cele întâmplate și Mario a continuat s-o vadă de două ori pe săptămână când se întorcea de la bancă. Era vară și voia să iasă câteodată, se duceau împreună la cofetăriile de pe Rivadavia sau să stea pe o bancă în Plaza Once. Mario împlini nouăsprezece ani, Delia așteptă fără nici o petrecere - era încă în doliu - să facă douăzeci și doi. Soții Mañara găseau
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
se culce prea târziu. Când plecară, cam fără voie dar răpuși de somn, căldura intra valuri-valuri pe ușa de la vestibul și prin fereastra salonului. Mario a vrut un pahar cu apă rece și s-a dus la bucătărie, deși Delia voia să i-l aducă ea și s-a supărat puțin. Când s-a întors a văzut-o în geam, uitându-se la strada pustie pe unde odinioară în nopți ca aceasta se pierdeau Rolo și Héctor. Razele lunii se întindeau
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
pe unde odinioară în nopți ca aceasta se pierdeau Rolo și Héctor. Razele lunii se întindeau deja pe jos, la picioarele Deliei, și în farfuria de alpaca pe care o ținea în mână ca pe o altă lună micuță. Nu voise să-l roage pe Mario să guste de față cu părinții, el trebuia să înțeleagă cât o oboseau reproșurile lor, veșnic considerau că a-i cere lui Mario să guste noile bomboane însemna să abuzeze de bunătatea lui. Firește că
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
ca în noaptea cu Rolo; atunci degetele lui Mario se încleștară pe gâtul ei parcă pentru a o feri de oroarea aceea ce-i urca în piept, un icnet între plânset și geamăt, cu râsete curmate de zvârcoliri, dar el voia numai s-o facă să amuțească și strângea numai ca s-o facă să amuțească, vecina din casa cu etaje o fi stând s-asculte cu teamă și desfătare, așa încât trebuia s-o facă să amuțească acum cu orice preț
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
18 martie 1947) și memoria lui I. I. C. Brătianu, el îi ia apărarea (în însemnările lui jurnalistice) marelui om politic. Deși nu l-a iubit, recunoaște onest că acesta „rămâne un fel de Prometeu al neamului nostru. Din cer a voit să smulgă pentru noi focul soartei definitive”. De subînțeles, Marea Unire din 1918. Din păcate, lipsește din Jurnal perioada 18 martie 1947-1952, astfel încât nu știm ce părere va fi avut, printre altele, despre abdicarea forțată a Regelui, pe care-l
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
de viața și de moartea supușilor. El nu dă seamă nimănui, în afara instanței care l-a proptit în scaun: șeful — mai mare sau mai mic — de la partid. Care, la rândul lui..., și tot așa, până la Cotroceni. În condițiile în care voia să-și pună la muncă talentul, Brădișteanu a jucat pe logica sistemului. Cum carierismul s-a combinat exploziv cu un caracter diabolic, el nu s-a dat în lături de la nici una din infracțiunile care-i stăteau în fața măririi: minciună, fraudă
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
Gheorghe Grigurcu Voind parcă a contrazice tezele conform cărora comicul e o „negație continuă a naturii”, o „impostură”, Cristian Simionescu îl tratează drept o expresie patetică a ființei, o „inimă” sui-generis : „Să presupunem că poemul e o casă închisă, fără ferestre și uși
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]