928 matches
-
a constituirii statului. "Țările" aveau dimensiunea unui voievodat și erau alcătuite din mai multe "cnezate de vale", vechile uniuni de obști. "Țările" mai mici, Oașul și Amlașul, nu au fost voievodate. Astfel, conform documentelor, la începutul secolului al XIV-lea, voievodatul (țara) Maramureșului era alcătuit din șapte "cnezate de vale", situate pe văile principale ale acestui ținut. În Țara Hațegului, existau șase asemenea "cnezate", structuri teritoriale mai mici, conduse de familiile feudale, având ca reședințe cetăți și biserici, formațiuni teritoriale autonome
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din secolele XII-XIII, tind să devină ereditari în familiile respective, concret, în Maramureș, familiile Codrea și Bogdan. În Banat, documente numeroase menționează, înainte de mijlocul secolului al XIII-lea, un voievod ale cărui teritorii uzurpate sunt recuperate de urmașul său, așadar, voievodatul devine o instituție ereditară.36 Transilvania sub regii unguri După stabilirea lor în Panonia, ungurii au adoptat creștinismul apusean, în jurul anului 1000, apoi și-au extins stăpânirea asupra teritoriilor învecinate, Slovacia, Transilvania ș. a. Noii veniți au încercat să înlocuiască vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fictiv, pe hârtie. Mercurius nu și-a exercitat efectiv atribuțiile de principe, nu există nici o urmă a prezenței sale în Transilvania. Nici instituția (apuseană) a principatului nu s-a impus, fiind respinsă ca străină de tradiția populației românești. Cnezatele și voievodatele aflate pe văile râurilor și în regiuni natural organizate, în "țările românești", prezente pe întreg cuprinsul Transilvaniei și organizarea politică mai cuprinzătoare a voievodatului au continuat să existe și după 1111. Deoarece "Terra Transilvaniae" nu fusese încadrată organic, administrativ și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a principatului nu s-a impus, fiind respinsă ca străină de tradiția populației românești. Cnezatele și voievodatele aflate pe văile râurilor și în regiuni natural organizate, în "țările românești", prezente pe întreg cuprinsul Transilvaniei și organizarea politică mai cuprinzătoare a voievodatului au continuat să existe și după 1111. Deoarece "Terra Transilvaniae" nu fusese încadrată organic, administrativ și politic, în regatul Ungariei, voievodatul Transilvaniei, ca instituție politică, nu intra încă în preocupările cancelariei regale.37 În schimb, regatul ungar a reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și în regiuni natural organizate, în "țările românești", prezente pe întreg cuprinsul Transilvaniei și organizarea politică mai cuprinzătoare a voievodatului au continuat să existe și după 1111. Deoarece "Terra Transilvaniae" nu fusese încadrată organic, administrativ și politic, în regatul Ungariei, voievodatul Transilvaniei, ca instituție politică, nu intra încă în preocupările cancelariei regale.37 În schimb, regatul ungar a reușit să impună comitatele, ca instituții locale politice-administrative. Acestea își vor căuta loc între vechile instituții ale țării, districte și cnezate, care n-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
districte" delimitate teritorial, cu un hinterland variabil în jurul unei cetăți și care ulterior devenea comitat. În fruntea comitatului, regele numea un om de încredere, comitele, cu atribuții administrative, juridice, fiscale și militare. La început, comitatele erau foarte întinse teritorial, corespunzând voievodatelor din secolele X-XI: Bihor, Timiș, Solnoc, Alba aveau dimensiuni mari. După consolidarea regatului ungar, comitatele și-au micșorat dimensiunile, iar numărul lor a crescut. Comitatele erau alcătuite din două entități dependente una de cealaltă: cea militară, garnizoana ce ocupa cetatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
monede bizantine denotă intensele legături economice, politice și culturale cu Bizanțul din secolele XI-XII ale ținuturilor din sudul Transilvaniei. La acestea se adaugă descoperirile de la Morești și tezaurul de la Sălacea (jud. Bihor), cu 800 monede.38 Sistemul de guvernare al voievodatului Transilvaniei a fost rezultatul a două procese corelate: 1. pe de o parte, constituirea unor arii teritorial-sociale și teritorial-etnice, autonome și privilegiate, cele ale nobilimii în comitate, cele ale sașilor și secuilor în unitățile lor teritoriale, entități social-etnice de confesiune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țării și apărarea privilegiilor; 2. pe de altă parte, suprimarea progresivă, dar și cu reveniri, a autonomiilor teritorial-politice ale autohtonilor (românilor) și, în cele din urmă, în secolul al XIV-lea, excluderea lor din congregații și din sistemul "constituțional" al voievodatului, în calitatea lor de "schismatici" (ortodocși). Spațiul intra-carpatic a fost integrat în limitele (hotarele) voievodatului, în a doua jumătate a secolului al XII-lea și prima a celui de-al XIII-lea, când s-a fixat definitiv și configurația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autonomiilor teritorial-politice ale autohtonilor (românilor) și, în cele din urmă, în secolul al XIV-lea, excluderea lor din congregații și din sistemul "constituțional" al voievodatului, în calitatea lor de "schismatici" (ortodocși). Spațiul intra-carpatic a fost integrat în limitele (hotarele) voievodatului, în a doua jumătate a secolului al XII-lea și prima a celui de-al XIII-lea, când s-a fixat definitiv și configurația etnică a țării, în urma colonizărilor masive de elemente germanice între Târnave, Olt și Carpații sudici, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În limitele (interiorul) acestui spațiu, integrat sub autoritatea regalității ungare, au fost înființate și s-au dezvoltat comitatele, cadru teritorial al puterii regale, și, în cadrul acestora, s-au instituit autonomiile teritorial-politice ale nobilimii ungare, mai ales în nordul și apusul voievodatului, și acelea teritorial-etnice ale sașilor și secuilor, în sudul și răsăritul Transsilvaniei. Pe baza acestor trei arii fundamentale de autonomie teritorial-politică și etnică, s-a constituit în Transilvania sistemul de guvernare medieval, caracterizat prin cooperarea între puterea centrală (regalitatea) și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin cooperarea între puterea centrală (regalitatea) și corpurile privilegiate-forțele politice reprezentate în adunări nobiliare (congregații) și prin excluderea din sânul sistemului politic a masei neprivilegiaților (românii "schismatici"). Cea dintâi în ordinea constituirii și însemnătății politice, în sistemul de guvernare al voievodatului, a fost nobilimea. Aceasta s-a dezvoltat pe temelia stăpânirii pământului, în cuprinsul teritorial al comitatelor regale, o parte din atribuțiile lor trece la reprezentanții nobilimii. În secolul al XIII-lea, stăpânirea nobiliară de pământ s-a consolidat, iar dominația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și largă scutire de dări nobililor și oamenilor lor, imunitatea fiscală a domeniului nobiliar, completată, sub Ludovic, cu imunitatea judiciară. Sub Ladislau Cumanul și Andrei III, afirmarea socială a nobilimii se convertește în forță politică. Funcția juridică a nobilimii din voievodat a permis constituirea adunării generale a nobililor Transilvaniei, astfel încât din stare socială privilegiată, nobilimea devine corp politic, asociat la exercițiul puterii. Afirmarea autonomă a voievodatului Transilvaniei se va accentua în anii următori și adunarea stării nobiliare se transformă în instituție
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
III, afirmarea socială a nobilimii se convertește în forță politică. Funcția juridică a nobilimii din voievodat a permis constituirea adunării generale a nobililor Transilvaniei, astfel încât din stare socială privilegiată, nobilimea devine corp politic, asociat la exercițiul puterii. Afirmarea autonomă a voievodatului Transilvaniei se va accentua în anii următori și adunarea stării nobiliare se transformă în instituție permanentă, prin care nobilimea participă la conducerea politică a voievodatului. În acest fel, corpul nobilimii Transilvaniei ("universitas nobilium"), stare privilegiată în secolul al XIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din stare socială privilegiată, nobilimea devine corp politic, asociat la exercițiul puterii. Afirmarea autonomă a voievodatului Transilvaniei se va accentua în anii următori și adunarea stării nobiliare se transformă în instituție permanentă, prin care nobilimea participă la conducerea politică a voievodatului. În acest fel, corpul nobilimii Transilvaniei ("universitas nobilium"), stare privilegiată în secolul al XIII-lea, devine stare politică. Consacrarea rolului constituțional al nobilimii a impus această stare, ca factor asociat la exercițiul puterii publice (statale), într-un cadru instituționalizat. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tron, regele Andrei III confirma privilegiile stărilor, în februarie 1291, apoi sosea în Transilvania, la Alba Iulia, și conducea congregația stărilor. De fapt, Andrei III încerca să atragă stările Transilvaniei în adunările de stări ale regatului, pentru a curma autonomia voievodatului, dar acțiunea sa n-a reușit. Puterea centrală a regatului ungar se fărâmițează în tranziția de la Arpadieni la Angevini, la sfârșitul secolului al XIII-lea, când închegarea nobilimii ca factor politic instituționalizat era încheiată și ireversibilă.39 Societatea transilvană a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a pământului-în secolele XI-XII, secuii s-au convertit la creștinism, în ritul catolic, ca și ungurii. În secolul al XIII-lea, politica regalității în Transilvania de sprijinire a autonomiei teritoriale pe bază etnică și social-nobiliară, pentru a evita primejdia autonomiei voievodatului, s-a răsfrânt și asupra secuilor. Indiciile autonomiei lor teritoriale apar încă de la 1222, când Andrei II amintește de "terra siculorum". Unitățile teritoriale secuiești, "terrae", în secolul al XIII-lea, "sedes" (scaune), în secolele XIV-XV, erau cadrul teritorial al seminției
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1300, a adus modificări în regimul politic al secuilor: comesul lor trece de sub controlul regalității sub cel al voievodului (Ladislau Khan). Dar, la sfârșitul secolului al XIII-lea, autonomia teritorială a secuilor presupunea statutul de stare privilegiată a acestora în cadrul voievodatului. În 1291, la Alba Iulia, în prezența regelui Andrei III, avea loc congregația țării, cu participarea secuilor alături de nobilii unguri, sași și români. În anul următor, 1292, secuii figurează alături de marii dregători ai regatului, împreună cu nobilii, sașii și cumanii, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Jos, Apoldu de Sus. După 1200, regalitatea ungară a depășit linia Oltului și a pătruns în Țara Făgărașului, unde a înființat mănăstirea cisterciană de la Cârța și a instalat aici noi comunități săsești, precum cele de la Avrig, Agnita și Șercaia. Dar voievodatul Țara Făgărașului și-a păstrat autonomia până la sfârșitul secolului al XIII-lea, iar românii din regiune aveau o cetate la Breaza. 47 În paralel cu autonomiile teritoriale ale nobilimii ungare din Transilvania, constituite în comitate, grupate în "universitas nobilium" și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a păstrat autonomia până la sfârșitul secolului al XIII-lea, iar românii din regiune aveau o cetate la Breaza. 47 În paralel cu autonomiile teritoriale ale nobilimii ungare din Transilvania, constituite în comitate, grupate în "universitas nobilium" și reprezentate în congregația voievodatului, s-au dezvoltat autonomiile coloniștilor aduși aici, sași și secui. Începuturile autonomiei săsești datează încă din a doua jumătate a secolului al XII-lea, la scurt timp după colonizarea lor pe scară largă în sudul și răsăritul Transilvaniei. Evoluția sașilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
D, I, p. 21-24. 35. Istoria Românilor, vol. III, p. 370-374; A. Lukacs, Țara Făgărașului în evul mediu (sec. XIII-XVI), București, 1999; I. Lupaș, Individualitatea istorică a Transilvaniei, în vol. Studii, conferințe și comunicări istorice, București, 1928, p. 49-72; Idem, Voievodatul Transilvaniei în secolele XII-XIII, în AARMSI, XVIII, 1936, p. 83-114; I. Moga, Voievodatul Transilvaniei. Fapte și interpretări istorice, în AIIN 1, 1945, p. 55-148; Șt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj, Editura Dacia, 1972; Idem, Contribuții documentare la istoria românilor în secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Țara Făgărașului în evul mediu (sec. XIII-XVI), București, 1999; I. Lupaș, Individualitatea istorică a Transilvaniei, în vol. Studii, conferințe și comunicări istorice, București, 1928, p. 49-72; Idem, Voievodatul Transilvaniei în secolele XII-XIII, în AARMSI, XVIII, 1936, p. 83-114; I. Moga, Voievodatul Transilvaniei. Fapte și interpretări istorice, în AIIN 1, 1945, p. 55-148; Șt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj, Editura Dacia, 1972; Idem, Contribuții documentare la istoria românilor în secolele XIII și XIV, Sibiu, 1944;V. Spinei, Informații despre vlahi în izvoarele medievale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvaniei, în vol. Studii, conferințe și comunicări istorice, București, 1928, p. 49-72; Idem, Voievodatul Transilvaniei în secolele XII-XIII, în AARMSI, XVIII, 1936, p. 83-114; I. Moga, Voievodatul Transilvaniei. Fapte și interpretări istorice, în AIIN 1, 1945, p. 55-148; Șt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj, Editura Dacia, 1972; Idem, Contribuții documentare la istoria românilor în secolele XIII și XIV, Sibiu, 1944;V. Spinei, Informații despre vlahi în izvoarele medievale nordice, în SCIV 24, 1973, 1, p. 57-81 și 2, p. 259-282. Idem, Informații
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
turanice, șocul provocat de pecenegi, cumani și mongoli. Astfel, așezarea de la București ce data încă din secolul al XI-lea, ocupa o mare suprafață. În procesul de accelerare a urbanizării, un rol l-au avut factorul politic și cel bisericesc, voievodatele și episcopiile existente au impulsionat viața urbană. Concret, la Curtea de Argeș, încă de la sfârșitul secolului al XII-lea, luase ființă o curte voievodală, iar în secolul al XIII-lea, aici se afla reședința, prima capitală a Țării Românești. Argeșul oferă un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în spațiul carpato-dunărean în secolele XII-XIII, precum Imperiul cumanilor (nomad), Regatul ungar, Țaratul vlaho-bulgar, Imperiul bizantin. Ca aspect, aceste formațiuni alcătuiau elementele unui adevărat mozaic politic românesc, conturat în nordul Dunării. Formele tradiționale predominante de organizare politică erau cnezatul și voievodatul. Cnezatul-țară este potențarea politică a stăpânirii pământului cu titlul feudal. Cnezatul, în forma sa cea mai evoluată, era puterea politică exercitată asupra unei grupări de sate (uniuni de obști), în cadrul unor regiuni delimitate natural (câmpii, văile râurilor, păduri). La rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este potențarea politică a stăpânirii pământului cu titlul feudal. Cnezatul, în forma sa cea mai evoluată, era puterea politică exercitată asupra unei grupări de sate (uniuni de obști), în cadrul unor regiuni delimitate natural (câmpii, văile râurilor, păduri). La rândul său, voievodatul era o instituție direct politică, superioară cnezatului, rezultat al delegării atributelor de comandament militar superior de către cnejii mai multor cnezate, un fel de asociații militare și politice. În secolul al XIII-lea, cnezatul și voievodatul erau instituții statornicite (aflate) ereditar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]