1,402 matches
-
o părere prea bună, fiindcă mie nu mi-au plăcut niciodată cameleonii politici..., ci despre..., dădu să răspundă Nando Rossi. Dar nu reuși să spună mai mult. În ușă se auzi o bătaie scurtă și în cabinet intră un bărbat voinic, între două vârste ca și Dej, îngrijit îmbrăcat, a cărui figură surâzătoare îi păru familiară lui Nando. Era, fără nici o îndoială, un personaj important din ierarhia superioară a partidului, al cărui nume, totuși îi scăpa momentan. Cu un aer jovial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să le spună, dar nimeni nu se arătă dispus să stea și să-l asculte. Fiii clasei muncitoare nu doreau decât să se facă nevăzuți cât mai repede de acolo. Totuși, ceva mai târziu, după ce mulțimea se împuțină, un muncitor voinic, cu o figură isteață, se opri din drumul său și-l ascultă pe Nando, cu un ușor zâmbet în colțul buzelor, bălăngănindu-și în mâna stângă servieta jegoasă de mușama, în care-și căra zilnic mâncarea la pachet sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tocmai bine la lingurea și-l făcea să-l privească chiorâș... Și ce mai faci dumneata, tovarășe pensionar, așa, în general?... vru să se știe Brânzan Ilici Vasile, fără să fi băgat de seamă nemulțumirea lui Tarbacea. Tot tânăr și voinic, tovarășe Dumitrescu? Teodorescu, îi reaminti Stelian, dregându-și glasul stânjenit de familiaritatea pe care i-o arăta celălalt. A, Teodorescu, uitasem! se plesni Ilici Vasile cu palma peste frunte. Unde dracu mi-o fi capul!... Ei, așa se-ntâmplă atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ham! s-a oțărât Lupaș spre el. -ioai! ne mușcă, au fugit speriați în hohotele de râs ale fetelor. —Afurisitul, ai văzut că nu te lasă să te atingi de ele. O păzește ca un bodyguard, al naibii! — E mare, voinic și rău. E câine lup, de aceea este sălbatic ca și neamul lui. Râdeți de noi că ne-am speriat. —Vă prindem odată fără el, gagicilor, le-au amenințat băieții îndepărtându-se. Într-o după amiază,Elena s-a dus
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cuc, lăcrimează unchiul Filip, bătându-l pe umăr pe Matei. Lasă, unchiule, că mâine, poimâine, vin ai mici ai noștri și o să-ți umple casa. Dacă voi mai apuca zilele acelea. Cum să nu le apuci , cuscre, că ești teafăr, voinic, arăți mai bine ca mine, îl încurajează Virgil Zamfirescu, tatăl lui Matei. Cecilia i-a servit cu niște aperitive și pentru că altceva n-au mai dorit să mănânce, le-a dat prăjituri, băutură și le-a făcut câte o cafea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
închisă, dar nu din pricină că n-ar fi fost nevoie de a fi deschisă, ci din pricină că era prea din cale-afară de înțepenită, ca s-o poată urni cineva, mai cu seamă că lucrau numai femei în acel loc, și niciuna prea voinică, pentru a fi în stare să ducă o asemenea provocare până la capăt. Ferestruica aceea, la drept vorbind, nu era deloc pusă acolo cu gândul de a fi deschisă, ci doar cu gândul de a lumina locul, și atât. Această cameră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să înțeleg, iertat îmi fie nefericitul oximoron, pasiunea extrem-orientală pentru moderație. În România și în restul Europei, ca să nu mai vorbim de America, toată lumea m-ar considera zvelt, ba chiar puțin prea slab pentru înălțimea mea. Aici însă, devin aproape voinic dacă aleg să mă compar cu trupurile de hârtie, aplatizate de secolele de vegetarianism, ale insularilor. În Tragedia lui Iuliu Cezar, Shakespeare imaginează unul dintre cele mai savuroase dialoguri posibile atunci când îl pune pe cel ce avea să fie asasinat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
locurile erau minunate, în timp ce glodul pe care-l frământam era cea mai puternică plămadă pentru pâinea coaptă la soarele ce strălucea în sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg copilăria, apoi m-am ridicat nu prea voinic, dar sănătos la minte. Dealurile, văile și pădurile viu colorate în verde, m-au modelat pentru a nu mă împiedica de ciulinii de pe câmpia vieții. Cu spiritu-mi în comunicare sănătoasă cu aștrii abajurului albastru și sufletul născut cu respect și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mei, pe vaporul în care călătoream pe Oceanul Atlantic: "Doi Români: unul din Ardeal și altul din Vechiul regat s-au luat la ceartă, pe vapor, din motive naive de politică și... regionalism. De la ceartă au ajuns la bătaie. Ardeleanul, mai voinic, trântește pe jos pe regățean, după ce-l snopise în bătăi, apoi îi pune mâna-n gât și vrea să-l sugrume. Un turc, mai voinic ca Ardeleanul, ce se plimba pe covertă c-un șirag de mătănii în mână, văzând
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din motive naive de politică și... regionalism. De la ceartă au ajuns la bătaie. Ardeleanul, mai voinic, trântește pe jos pe regățean, după ce-l snopise în bătăi, apoi îi pune mâna-n gât și vrea să-l sugrume. Un turc, mai voinic ca Ardeleanul, ce se plimba pe covertă c-un șirag de mătănii în mână, văzând că sub ochii noștri se va petrece o crimă. Sare deodată între beligeranți, despărțindu-i și dând voinicește un brânci Ardeleanului. Ca scăpat dintr-un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
iscusință de meșterul Gepetto. Arm îl privea cu sprâncenele ușor ridicate. Sărutându-i mâna delicată și îndemnând-o să se facă repede comodă, îi declară că în ziua aceea se simțea ca scos de la cutie, ușor ca o pană și voinic ca un zmeu din povești, și că grație ei în curând avea să facă turul orașului pe jos. Pe când se lăuda astfel, îl prinse o slăbiciune neașteptată și se clătină pe picioare gata să își piardă echilibrul. Noroc că Arm
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-se de pantalon sfâșiindu-l m-am uitat îndărăt întorcând capul în timpul săriturii m-am uitat la botez la pruncul pe care popa îl scotea din cristelnița pusă afară la umbra amiezii de iulie fiind foarte cald de mâinile popii voinice cântând în iordan botezându-te tu doamne m-am uitat la botezul pruncului prea clar numit prea distinct față de lumea din jur dinadins îndrăznind să capete un nume despărțindu-l de ea și în zbor peste gardul de mărăcini spinul
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
Constantin Țoiu Unchiul Eddy, căruia i se spunea așa de la Eduard, evident, și Mereuțeanu, ardelean fiind, din Mereuți, - tatăl său cunoscut avocat de stânga - fusese un băiat răsfățat, născut înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Tânăr, frumos, înalt, voinic, cu părul castaniu, tuns scurt, - un castaniu spre blond, pe care îl răsucea mereu-mereu, inele-inele, cel mai des cu degetul drept arătător, purtând pe inelar o splendidă camee prinsă sub încheietura degetului cu un arc de aur lat. Astfel avea
Un personaj... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7934_a_9259]
-
Tatăl nostru", după care mulțumea lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune care le văzuse sau pățise în acea zi. A trait 101 ani. Într-o seară m-a, chemat la el...nu era bolnav...mi-a zis: să crești mare și voinic, să nu te temi! A doua zi a căzut din pod. Am apucat să îi văd ultima expresie de pe chip: s-a uitat la mine și a dat din cap zâmbind..." Exprimarea recunoștinței excede poate de o mie de ori
Emoții care ne pot vindeca - Recunoștința () [Corola-journal/Journalistic/68279_a_69604]
-
prozodia este însă riguros respectată, fără nici o licență. Nu întîmplător îl atrag formele fixe, compozițiile de trei catrene sau sonetul (vezi sonetele La lună, Culcates romanițe, dar mai ales Boul, mică reușită fără vîrstă): „ De-a pururi trist, în mijlocul cîmpiei, Voinicul bou privește înainte, Cu ochii mari, cu sufletul cuminte, Ca un simbol antic al poeziei. [...] Trec norii, trec, spre asfințit de soare, Înveștmîntînd senina lui tăcere Într-un mister de umbre călătoare. El pleacă trist, să cate mîngâiere, Urmînd pe
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
de ce, poate de absurditatea posturii în care se regăsește), îmbrăcată întro rochiță strălucitoare, flancată de fetele de pe locurile doi și trei, prințesele, care zîmbesc nemaipomenit înspre aparatul foto și care sînt ușor apatice în frumusețea lor, comune, descendente ale acelor voinice fete „de măritat” de care nu era foarte interesată Jane Austen. Și-apoi. Pe cînd Rebecca era gata de absolvirea liceului, cînd Julie era în anul doi la Barnard și Rose se gîndea deja la divorț, a sosit Greșeala. Beverly
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
Toate pînzele sus! (1973), după Radu Tudoran (ediție nouă, 2010); Sandu Florea - În lumea lui Harap Alb (1979), Moș Ion Roată și Unirea (1982), după Ion Creangă; Valentin Tănase - Muma lui Ștefan cel Mare (1983), după D. Bolintineanu, Prîslea cel voinic și merele de aur (1987), după Petre Ispirescu. Parteneriatele literatură română- scenariu-desen continuă și după 1989, în forma unor co-auctoriate la fel de relevante sociologic și semnificative estetic: Viorel Pîrligras - Caragiale. Dl. Goe. Amici. Telegrame (2002), după I.L. Caragiale; Edmond Baudoin - Travesti
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]
-
citește această poezie): „De urci, gândule, Carpații, Din Ardeal oftează frații! Dacă faci să tacă Prutul, Frați se plâng că-i bate cnutul! Și de-o iei în zbor spre Pind, Frați pierduți auzi doinind... Fă-te, gând, trei șoimi voinici Și-n trei vânturi mergi să zici: Bună veste, feți și fete, Dor de frate mă trimete Să vă spun că-n vânt ascultă Suspinarea voastră multă, Că prin minți îi curg fiebinte Lacrimile voastre sfinte... Dar se jură către
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
trei vânturi mergi să zici: Bună veste, feți și fete, Dor de frate mă trimete Să vă spun că-n vânt ascultă Suspinarea voastră multă, Că prin minți îi curg fiebinte Lacrimile voastre sfinte... Dar se jură către cer Pe voinice mâini de fier, Pe Voivozii din mormânt Și pe greul lanț ce-a frânt, Să nu-și rabde clipa lină Nici icoanei când se-nchină! Nici când codrul pâinii frânge, Nici când prunc în brațe strânge, Pân-ce fruntea abătută
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
odraslă legitimă, ci vreun copil adulterin făcut cu unul din lunga listă de amanți care crește din an în an. Ecaterina avea pe atunci 25 de ani. Și se afla - după cum spun martorii vremii - în deplinătatea frumuseții sale, de femeie voinică și inteligentă. Primul bărbat căruia i se atribuie paternitatea a fost tânărul Serghie Soltikof, "frumos ca lumina zilei" după cum spunea însăși împărăteasa Ecaterina. Nu e o poveste lămurită totuși; pentru că Serghie Soltikof fusese precedat de Zahar Cernikos, alt june amant
Portrete (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6716_a_8041]
-
dintre cele mai evidente. La Camil Petrescu, bunăoară, perechea inaccesibilă - stricată e omniprezentă. Nu doar Doamna T., femeia adevărată, face constrast cu disponibila și ușurica Emilia. În Ultima noapte de dragoste..., Gheorghidiu se consolează pasager cu „o cocotă destul de frumușică, voinică și nespus de vulgară”. Ela, care-i fusese icoană, va decădea chiar mai mult decât pomenita distracție întâmplătoare. Versurile din , de după ce iluzia se spulberă, i se potrivesc mănușă unei povești moderne, în care portretul femeii se urâțește doar în
Venere și Madonă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4752_a_6077]
-
educație nu tocmai îngrijită, fiindcă părinții mei n-au avut mijloace să-mi dea una aleasă; dar am puțin bun-simț și [...] mă exprim, fără vreun fel original de gândire, destul de limpede și comod. Pe lângă asta, sunt, slavă Domnului! sănătos și voinic; duc bine la tăvăleală; dovadă că pot fi, în același timp și fost sufleor și copist la teatru, și corector într-o tipografie mare, la două ziare și dau lecții la niște copii; așa că pot, cu una cu alta, câștiga
Portretul unui geniu: "Moș Virgulă", 162 de ani de la nașterea sa () [Corola-journal/Journalistic/46994_a_48319]
-
ales unele perspective de fugă; era obsesia noastră permanentă, evadarea în Vest, eliberarea de teama securiștilor, a închisorii, a persecuțiilor, a batjocoririi valorilor în care crezusem și care erau spulberate cu cinism. Ne-amprezentat amândoi, dar numai Stelaru care era foarte voinic și rezistent a fost primit. Din zilele acelea grele am amintirile cele mai vii. Stelaru era răbdător și puternic, ca un taur, ducea treaba până la capăt, cu o îndârjire țărănească. Jos în port, era o muncă de sclavi și într-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4414_a_5739]
-
Hai, Molly, nu-ți mai face atîtea griji. O să-și revină el. Stăteau amîndouă aplecate peste pervazul ferestrei, privindul pe domnul Gates și pe fiul lui. Tatăl era un bărbat scund, vînjos și zdravăn, iar fiul era un băiat înalt, voinic și arătos. Cele două femei se uitau la băiat, care se întorcea cu un coș gol și înșfăca altul plin din spatele căruciorului, ascultînd ordinele tatălui său cu zîmbetul pe buze și dînd din cap. În acel moment, exista o înțelegere
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
cu noi toată speranța. Maimuțele ne privesc triste, melancolice. Una își mănâncă absorbită părul, fir cu fir, cu o infernală aplicație. Când credem că spectacolul s-a terminat - el de-abia începe. Urmează lupii, urșii, leii, greul menajeriei. Un băiat voinic taie carne pentru lei. Cât mănâncă un leu? 15-20 de kile pe zi. A tăia carne pentru regele animalelor, cu acest aer visător, poate fi o meserie... Ca a fotografului ambulant de pe Promenade des anglais înainte de a se apuca, propriu-zis
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]