1,084 matches
-
la faptul că dacă nu-i salarizează pe needucați, copiii acestora vor rămâne și ei needucați și lucrurile se vor repeta mereu, ca Într-un cerc vicios. Asta... asta este magnifica burghezie! Cu un rânjet larg pe față, bărbatul cel voinic s-a aplecat spre bărbatul cel slab și i-a zâmbit: - O cam Încasezi, Garvin. Cum te simți? Pirpiriul a făcut o Încercare să zâmbească și să se comporte ca și cum toată situația era prea ridicolă pentru a fi luată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu este căutarea potirului sacru, poate fi În schimb un joc grozav de amuzant. Timp de un minut n-a mai vorbit nimeni, după care bărbatul cel solid s-a interesat: - La ce universitate ai fost? - Princeton. Brusc, bărbatul cel voinic a devenit interesat. Expresia ochelarilor săi uriași s-a modificat ușor. - Mi-am trimis fiul la Princeton. - Chiar? - Poate că l-ai cunoscut. Se numea Jesse Ferrenby. A fost ucis anul trecut În Franța. - L-am cunoscut foarte bine. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bleagă Să culeagă Ierburi noi, crăițe, melci... Era umed în bordei Și tuleam și eu cu ei. I Tot așa o dată, iar, La un sfânt prin Făurar Ori la sfinții Mucenici, Târla noastră de pitici Odihnea pe creastă, sus, - Eu voinic prea tare nu-s: Rupt din fugă, Subt o glugă De aluni, pe buturugă, Odihnii Și eu curând... Vezi, atunci mi-a dat prin gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de box. Era un bărbat voinic, nu prea înalt, cu înfățișare pitorească, rezistent și, zice el într-un poem, plin de farmec: „Păi când intram eu la restaurant/ Muierile veneau ca la stupină/ La orice târfă se făcea lumină// Eram voinic deși nu prea înalt/ Nici astăzi nu mă dau pe-o crâșmă-ntreagă/ Ca mine, când prin șnapsuri dau asalt/ Nu era altul la măsea să tragă ... Afară de Pucă, ce-i drept, nu prea era altul la fel de pitoresc ca Pâcă
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
cerul albăstrui,fără a te emoționa scânteierile astrelor și fără a te supăra pe numeroasele voci pe lângă cre treceai agale. Erau pe maluri nu numai tineri veseli,bine dispuși ,îmbătați de murmurele tale ,de splendoarea trupukui tău ,a unui adevărat voinic . Și câte legende,povestiri și bame nu s-au scris!! Câte generații căutând cu privirea,răscolind cu mintea și punându-și la încercare fanteziile,visurile au alcătuit au povestit despre minunile pe care le-ai făcut ! Oare atuci când vreun
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]
-
nebunește în iureșul luptei. Cu armăsarul ridicat în două picioare se năpustește asupra vrăjmașilor lovind năprasnic în stânga și-n dreapta. Capete însângerate sar într-o parte și-n alta, trupuri spintecate alunecă de pe cai. În chiote de luptă, oastea de voinici se avântă după stăpânul lor. Căpitanul Buzduganlovește cu buzduganul în stânga și în dreapta ca să-și facă loc spre domnitor. BUZDUGAN: Măria Ta, ești înconjurat!... Rezistă că-ți suntem alături! Măria Sa, înconjurat de turci, lovește din răsputeri cu paloșul. Căpitanul Buzdugan încercară
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
la chimir, ca și piatra transparentă și scoica albastră sidefie, toate le poartă băiatul la brâul ăsta lat. Și se bătu fălos pe cingătoarea lată ce-i cuprindea mijlocul. - Păi, atunci, de ce te mai plângi atâta ca o babă, domnule voinic? - De, măi Norocel, tu mi-ai dat curaj! Acum n-are decât să m-atace! Așa am un chef să-i pocnesc! Și Mărțișor se ridică în picioare, făcând salturi uriașe și icnind, răsucindu-se, dând din picioare, așa cum văzuse
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Nu-mi mai puteam controla simțurile, gândurile mi se învălmășeau în cap. Eram în transă, atât eu, cât și ea... O zvâcnire a pornit din amândoi și un fluid cald a umplut cavitatea atât de dornică de a îmbrățișa tăria voinicului. Câteva clipe nici n-am știut ce s-a întâmplat cu noi. Nu ne-a mai interesat dacă prin zonă a trecut vreo barcă, sau vreo altă ambarcațiune pentru plimbat turiștii pe mare. Când ne-am revenit, eram transfigurați de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
norilor lipiți de orizont, ca sărutul unei codane îndrăgostite, de buzele vreunui fericit flăcău, apoi deveniră violete și apa mov deschis, spre vioriu. Din adâncuri se ridică centimetru cu centimetru, un cerc de foc ce creștea secundă cu secundă, ca voinicul din poveste, tot mai mare, tot mai portocaliu, tot mai aprins. Curând a ajuns cât roata carului și dintr-o dată și-a luat zborul spre înaltul cerului. Desprinderea din îmbrățișarea mării, era parcă a tânărului plecat la cătănie, ce se
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
care să ne apere viețile și averile de năvălitori. - Îți vom sprijini domnia cu galbeni, vom plăti tribut turcilor, numai să ne lase în pace. - Iar de va fi nevoie, vom sări la război cu mic cu mare, adăugă un voinic în floarea vârstei. Tânărul principe colindă trei zile ținutul în lung și-n lat. Atât neamul boieresc, cât și țăranii, îl primiră cu bucurie și speranță în ciuda vârstei fragede pe care o avea. Mihai Valdescu prinse încredere în propriile-i
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
dintre Brazi) și lacuri de origine carstica (Tăul fără Fund, Soarbele). Patrimoniul natural al Retezatului este deosebit de valoros datorită speciilor rare care se întâlnesc pe suprafața lui. Speciile rare de garofița, darie, flămânzica, anghelina, floare de colț, pelin sau sângele voinicului sunt adevărate nestemate ale Retezatului. O treime din totalul speciilor de plante existente pe teritoriul României se găsesc în Retezat. Întâlnim păduri de carpen, gorun și tei în special pe versanții însoriți ai văii Râul Mare și bazinul Jiul de
PARCUL NATIONAL RETEZAT, O EXPERIENTA DE NEUITAT de ALEXANDRU CĂNĂVOIU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360990_a_362319]
-
lor către un ideal. Spațiul traversat devine tot mai mult o funcție a timpului. După ce se potolește tornada care i-a surprins în pădurea de Sibile, drumeții zăresc pe cer „două luni în loc de una”. Calul, etern raisonneur avizat, îi conștientizează voinicului că se află pe tărâmul Gheonoaiei care se și ivește „cu trup de șarpe și cap de broască”. I se taie coada (în basm i se tăia un picior) și Spaima-Spaimelor se predă și, în chip neașteptat, îl invită pe
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
neașteptat, îl invită pe învingător acasă și-i propune ca soție pe una din cele trei fete ale sale, ca și o treime din moșia care găzduia o câmpie enormă de oseminte de temerari ce se avântaseră pe teritoriul ei. Voinicul nu cedează tentației și-și continuă drumul, mai bine zis se teleportează în alt topos malefic, căci „Vremea trece...să revină/Și revine ca să treacă”... După ce înfruntă și aici vânturile răzvrătite, zăresc pe cer doi sori în loc de unul. Au ajuns
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
moderne. Peste tot s-au înălțat sate și orașe, câmpiile s-au acoperit de holde. Scorpia și sora sa Gheonoaia au devenit niște legende de care foarte puțini locuitori își mai aduc, destul de vag, aminte. Și-n timp ce fostul voinic stă, intrigat, de vorbă cu acești oameni care-l cred căzut de pe altă lume, îmbătrânește rapid, sub ochii lor. De-abia mai ține frâul în mâini iar barba albă îi ajunge până la brâu. Calul face o ultimă încercare să-l
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
pe un deal de la marginea orașului, plin de mireasma proaspătă a ierburilor; un miros sălbatic și pur îmi năvălea în nări, pe când seara se lăsa liniștită și greierii își începeau cântul. Acolo găseam o floare gingașă care se numea „Sângele voinicului” (Negritella rumba). Căpșorul meu țesuse povestea cu un făt-frumos care se luptase cu zmeii pentru a scăpa omenirea de Rău... Făt-frumos fusese rănit, sângele se scursese pe câmpul de luptă la apusul soarelui, iar a doua zi dimineața, flori roșii
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
a scăpa omenirea de Rău... Făt-frumos fusese rănit, sângele se scursese pe câmpul de luptă la apusul soarelui, iar a doua zi dimineața, flori roșii cu un parfum deosebit, au răsărit în acel loc și floarea s-a numit „Sângele voinicului”. Nădăjduiam pe atunci, în lungile mele plimbări făcute pe câmpul de la marginea orașului, să găsesc printre flori, un Făt-frumos, așa, precum în basmele pe care mi le citiseră - mama, tata. Mergeam deseori în poiana descoperită, culegeam flori de câmp și
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
a ierbii, pe care mă rostogoleam spre vale, la plecare spre casă. Întruna din zile când mă întorceam de la școală cu acea colegă care locuia prin apropiere, mă cuprinsese bucuria că aveam cui spune povestea zămislită pentru acele flori „Sângele Voinicului”, descoperite în poiana din apropierea casei și am început să-i povestesc, ajungând bine înțeles și la sfârșitul poveștii, imaginându-mi întâlnirea cu Făt-frumos ... Fetița a ascultat și la urmă mi-a spus: „No, dragă, tu ești cam bolândă!” Venisem din
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
vrăjmașul!... Înainteee!... După mineeee!... Victoria este aproape!... Capete însângerate cădeau într-o parte și-n alta, trupuri spintecate alunecau de pe cai. Oștenii văzură cum vodă deschide o cărare însângerată în rândul dușmanilor. Atunci, în chiote de luptă, o ceată de voinici se avântă după stăpânul lor. - Măria Ta!... Întoarce-te, Măria Ta!... Măria Sa, înconjurat de turci, lovea din răsputeri cu paloșul și buzduganul. Voinicii încercară să se apropie de el, dar dușmanul mult mai numeros îl încolțise din toate părțile. Principele
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
cum vodă deschide o cărare însângerată în rândul dușmanilor. Atunci, în chiote de luptă, o ceată de voinici se avântă după stăpânul lor. - Măria Ta!... Întoarce-te, Măria Ta!... Măria Sa, înconjurat de turci, lovea din răsputeri cu paloșul și buzduganul. Voinicii încercară să se apropie de el, dar dușmanul mult mai numeros îl încolțise din toate părțile. Principele se văzu izolat, dar într-o năvală și mai aprigă continuă să lovească. Deodată, alături de el apăru ca din pământ un călăreț cu
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
se adresă judecătorul lui Florin Cocora, imediat ce fata închise ușa după ea. - Ce să zic, domnule jude? Este... un fel de a gândi, este un ceva aproape specific generației din care face parte. Indiferența afișată aparține... - Bună ziua! salută minorul cel voinic, întrerupând discuția abia începută. - Bună ziua! răspunse judecătorul Vasile Diaconu. Deci, ești Safta Mihai, fiul lui Vasile și Florica Safta și ai 18 ani neîmpliniți... Spune, te rog, ești de acord ca părinții tăi să se despartă? - Păi, dacă ei așa
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
-s pleacă la fântână, La fântâna din lucet Ceti, cetioară dragă! Unde curge apa-ncet, Apa-n vadră că lua, Ceti, cetioară dragă! Și-napoi că se-ntorcea Cu pantofii tropăia, Ceti, cetioară dragă! Cu fustița-n vânt trăgea. Trei voinici o întâmpina, Ceti, cetioară dragă! Trei voinici o întâmpina, Primul ce-i lua măr din sân, Ceti, cetioară dragă! Ea din greu îl blestema - Putrezirea-i ca dânsul, Ceti, cetioară dragă! Putrezirea-i ca dânsul. Doilea ce-i lua inel
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
lucet Ceti, cetioară dragă! Unde curge apa-ncet, Apa-n vadră că lua, Ceti, cetioară dragă! Și-napoi că se-ntorcea Cu pantofii tropăia, Ceti, cetioară dragă! Cu fustița-n vânt trăgea. Trei voinici o întâmpina, Ceti, cetioară dragă! Trei voinici o întâmpina, Primul ce-i lua măr din sân, Ceti, cetioară dragă! Ea din greu îl blestema - Putrezirea-i ca dânsul, Ceti, cetioară dragă! Putrezirea-i ca dânsul. Doilea ce-i lua inel din dești, Ceti, cetioară dragă! Ea din
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
Leul că s-a deșteptat Hoiler hai dalerui Și din gură așa a grăit Hoiler hai dalerui Stai (Nume vânător) nu săgetară Hoiler hai dalerui Că ți-o da de surioară Hoiler hai dalerui Turtureaua câmpului Hoiler hai dalerui Iubeața voinicului Hoiler hai dalerui (Nume vânător) acestea n-ascultară Hoiler hai dalerui Leul că mi-l săgetară Hoiler hai dalerui Și lui ca să-i fie fală Hoiler hai dalerui Frumos capul i-l tăiară Hoiler hai dalerui Și în suliță-l
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
la vale, purtate pe valuri. În văzduh zbura o ceată de nori vineți, soldați din trupele lui Nor Vânăt, în armuri plumburii. Cum zăriră trăsura Primăverii, se îndreptară cu viteză spre ea. Se repeziră ca berbecii cu capul înainte, dar voinicii lui Nor Alb îi pocniră în scăfârlii cu jeturi de raze, încât săreau scântei din capetele lor, în tunete asurzitoare. Se luară la trântă, se apucară de cămeșoaie, rupându-le în bucăți, se încolăceau, se răsuceau, iar în urma încleștării lor
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
putut Că de-ncercam... eram bătut. În talpă de-mi intra vreun spin Puteam în somn, doar, să suspin, Iar lacrimi de aveam în ochi Eram scuipat să nu deochi. Eu nu te rog, Doamne, nimic. Măcar de mă făceai voinic; Aș fi dus, ușor, în spate, Sacii grei, plini cu păcate. Eu nu te rog, Doamne, nimic. Am fost sărac și sunt calic; Orfan în viață cu părinți Pe-un drum arat cu suferinți. Zdrențuros pe dinafară, Sufletul îl duc
EU NU TE ROG DOAMNE NIMIC... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366914_a_368243]