158 matches
-
Leonido, să nu mă lași. Trezește-te că-ți trag palme mă-nțelegi! (îl zgîlțîie, el nimic) Lasă omule fleacurile. (îi dă palme îl stropește) Scoală monșer, nu face pentru dumneata să te dai în spectacol! Ești om serios. Un volintir! (lui Leonida) Soro! Soro! (intră o figurantă în soră medicală cu trusa de prim ajutor, dar Efimița o gonește cu un gest) Fugi, nenorocito! Efimița începe să plîngă, își adună forțele, ia paharul, toarnă apă în el, pune un lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
repriza a doua. Arbitrul nici nu vrea s-audă. Ghiță își frânge mâinile, turbează de necaz și nu știe ce atitudine să ia. Atunci, cu o îndrăzneală de care m-am mirat și eu, intervenii în fruntea a vreo zece volintiri, printre care: Dinulescu Stelian, Condurățeanu Vasile și Hinna Constantin, cei mai puternici din clasă. ― Domnu' arbitru, îi spun eu abia înăbușindu-mi furia, vă rugăm și noi să-i dați voie lui Drăghicescu să joace... Fără el, Lazărul pierde meciul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fiind fost lipsă de dorobanți, aflîndu-se împrăștiați din pricina cholerii ce urmează în această cetate"!293. În "tacrirul" luat la 11/22 martie 1849 lui Nicolae Marghiloman din Cerneți, suptocîrmuitor al plasei Blahnița din județul Mehedinți și ulterior căpitan de panduri "volintiri" din oastea lui Magheru de la Câmpul lui Troian, împricinatul afirma printre altele că "de la iunie 15 și până la 30 iulie/27 iulie - 11 august st.n., m-am îndeletnicit în operația de a lîsa sânge în plasă-mi la mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
confuzii. Agresiv, aleargă după bietul Crăcănel, care este amantul Miței, dar nu cel cu „traducerea”. Mache Razachescu, „ce-i mai zice și Crăcănel” este marele naiv al piesei. Ajuns la vremea „bărbuțelor și a cheliei”, sfidează romantic destinul vitreg de „volintir” în garda națională și, pierzându-și orice speranță că nu va mai fi „tradus”, are predispoziții spre iertări „lăcrimoase”: „am plâns, cum plâng și acuma, căci eu țin mult la amor; am plâns și am iertat-o, nu de multe
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
glumeț Creangă, juristul Mandrea cu hazliul Paicu, agerul și recele Buicliu cu sentimentalul Gane, spaniolul Vârgolici cu obscurul german Bodnărescu, horațianul OllănescuAscanio cu liricul ofițer Șerbănescu, tăcutul Tasu cu vorbărețul Ianov, viul cugetător Conta cu poligraful Xenopol, exactul Melic cu „volintirul“ Chibici, amarul critic Panu cu blândul Lambrior, anecdotistul Caraiani cu teoreticianul Missir“, bunul „papa“ Culianu cu epi gramaticul Cuza, izbucnitorul Phillippide „Hurul“ cu blajinul Miron Pompiliu, super gingașul Volenti cu filologul Burla, popularul Slavici cu rafinatul Naum, înaltul visător Eminescu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
secol XX : unitatea de „monolit” dintre conducerea țării și popor. Un bătrân cu plete, barbă și mustăți colilii, simbol al trecutului voievodal de glorioase lupte, vine agitând hârtia de la stăpânire. La auzul știrii, sar în aer și căciulile, și pălăriile. Volintirii dau năvală. Doar femeile - de, simțitoare - se iau cu mâinile de cap la auzul cuvântului război. Totuși, își dau și ele, patrioate, binecuvântarea conjugală bărbaților care pleacă pe front. Juna Rodică, aleasa inimii lui Peneș Curcanul, gesticulează și facializează cam
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
împărătește de toată permisia acordată satirei de a exagera -, Conu Leonida apare în opera lui Caragiale, ca tipul extrem al "revoluționarului": Conu Leonida e pur și simplu "republican" și, dacă ar avea și el un "Galibardi", cu "o mie de volintiri", ar schimba România în republică. În această comedie, Caragiale ridiculizează și "mentalitatea" republicană ploieșteană 1 . Comedia cea mai bună, pentru că este o satiră mai 1 Despre semnificația ei mai profundă, vezi "Viața romînească", 1922, nr. 5. ă Articolul Conu Leonida
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de bambou (de Mao Tsé-Toung à Fidel Castro), Paris, 1975; The Church in Today’s Catacombs, USA, 1975; Au fond de l’abîme, Paris, 1976; Vania Moïsséieff (Le Jeune martyr de Volontirovka), Paris, 1976; ed. Vania Moiseev (Tânărul martir din Volintiri), Chișinău, 2000; Les Enfants du goulag (Chronique de l’enfance opprimée en URSS), Paris, 1979; ed. (Copiii Gulagului), tr. Mioara Izverna, București, 2000; Le Calvaire de la Roumanie chrétienne, Paris, 1987; ed. (Calvarul României creștine), Iași, 1992; Maîtresse, Dieu existe, Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]