2,768 matches
-
înfocat și se aruncă în brațele lui Jurubiță strângându-l la sânul ei aproape centenar. Gurile lor se lipiră. (Propoziție, sigur, manglită) Ochii lor pe jumătate închiși de delirul pasiunii, clipeau din când în când cu scântei de amor și voluptate,... Erau beți de fericire. Pe geamul deschis, se auzea strigând un coșar prin mahalaua Scaunelor și un vardist fluerând după cine știe ce... Două oare după aceea, Jurubiță putea să se laude că învățase pe dinafară alfabetul norocului... Dar eroul în chestiune
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
clar. A.R.: Pe mine tocmai acest final m-a derutat. I-am găsit o tentă dostoievskian-creștină; nevoia de răscumpărare prin umilință, prin autoflagelare, prin jertfa de sine. Desfășurarea romanului nu m-a pregătit pentru asemenea final. Nu am înțeles voluptatea pe care o simte Yoel în umilință. A.O.: Dumneata îl consideri un final cu tentă creștină și eu îl consider cu tentă iudaică. Dumneata vezi o autopedepsire și eu văd o activitate necesară. Munca lui în spital e o
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
creștină și eu îl consider cu tentă iudaică. Dumneata vezi o autopedepsire și eu văd o activitate necesară. Munca lui în spital e o realizare a faptului că în viață trebuie să faci ceva util. A.R.: Dar de ce atîta voluptate a umilinței? A.O.: Pentru că ani la rînd a fost arogant. Pentru că ani la rînd a fost implicat în activități care l-au distras de la realitățile vieții. Pentru prima dată e fericit pentru că se simte util, necesar. Acum se simte
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
locală. Atemporale, ca niște păpuși neolitice aduse în bidimensional, abia desprinzîndu-se din fundaluri magmatice, aceste forme sînt inciziile magice ale unei memorii redeșteptate. Dacă uneori le însoțesc umorul și ironia, dacă o bucurie difuză răzbate din toate ungherele pînzei și voluptatea exprimării se contopește cu întregul ceremonial plastic, nu înseamnă nicidecum că în statica atemporală se insinuează agenții relativismului. Ci doar că totul capătă suflu vital și prezență nemijlocită. Georgeta Năpăruș a știut să conjuge inconfundabil sentimentul duratei cu irizările clipei
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
al unui important centru de cercetare, a publicat recent la editura pariziană Autrement, o surprinzătoare carte intitulată Sărutul. Este vorba despre o adevărată fenomenologie a sărutului, ilustrată de exemple literare, sprijinită pe practici culturale dintre cele mai variate. Cu o voluptate demnă de subiectul ales, autorul radiografiază aspectul corporal, spiritual și simbolic a ceea ce la prima vedere e doar o prozaică mișcare a mușchilor labiali, dar care se dovedește a fi, sub privirea atentă și pasionată a cercetătorului, un limbaj complex
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
retorice în stare să sfîrșească prin a se comporta ca harfiile din poveste: strică tot ce ating. În schimb, descopeream un stil spumos, pe alocuri frapant, care face capital din ideile intermediare și care nu poate, în nici un caz, ascunde voluptatea scăldatului în marea muzică, a jocului cu valurile ei, a imersiunilor ori surfing-ului, înotării spre țărm sau, dimpotrivă, spre larg, întotdeauna cu gîndul și sufletul la comorile pe care arta sunetelor le are în proprietate. V-am citit, concomitent
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
unei gîndiri prin excelență intermitente a cărei justificare stă în chiar desfășurarea actului ei. Dragomir nu vrea să demonstreze nimic și nu are intenția de a apăra o cauză, o idee sau un punct de vedere. El gîndește din pura voluptate pe care i-o dă senzația de a gîndi pe marginea a ceva. În momentul în care această gîndire, exercitîndu-se asupra unei teme, a luat sfîrșit, în același moment rezultatul gîndirii a fost atins, căci rezultatul acesta, departe de a
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
la forme inițiale. Nu există materie moartă, ci doar necunoscută. Criticând teroarea perfecțiunii descurajante a Demirgului, tatăl clama, chipurile, modest: , Nu avem ambiția să-L concurăm.Vrem să fim creatori în sfera noastră inferioară, vrem creația pentru noi, tindem spre voluptatea creației, vrem, într-un cuvânt, să fim creatori". Nu pretind perenitatea, mulțumindu-se cu provizoratul și efemeritatea unei singure forme. Altminteri spus, omul-manechin. Și continuarea ,lecției" este cu adevărat surprinzătoare. Omul-manechin nu trebuie tratat cu ușurință, căci materia nu cunoaște
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
mai puțin a grădinii, fereastra larg deschisă stîrnind pofte exhibiționiste, în timp ce miraculosul se retrage din dulapuri și cămări în pat. Femeia se insinuează și impregnează cu parfumul trupului ei casa și mintea bărbatului evadată imperceptibil în lubrice fantezii. Seducția și voluptatea nu mai cenzurează eroticul, ingenuitatea este acum doar masca frivolității, amorul recapătîndu-și, chiar și în fantezie, carnalitatea. Retorica e impregnată de mărcile imperativului și ale elogiului pre/post-coitum contopite într-un soi de mistică erotică: cînd lumea s-a redus
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
afirma că Infernala comedie este o carte care încearcă să păstreze tocmai candoarea sexualității amenințată de alienare, făcînd din dorință și din plăcere senzații indistincte și proiectînd în sacru corpul și percepțiile lui senzuale. În spațiul casnic al intimității totale, voluptatea explorării minuțioase a trupurilor conferă perversiunilor tandrețe și o semnificație superioară. Felația este un prelung sărut, iar, dacă devianța este abia ea specifică umanului, cum ne spun Pascal Bruckner și Alain Finkielkraut, atunci abia prin coprofagie are loc adevărata profunda
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
on). Dar, fără să spună vreodată Eu, în ,Umbra Evei", Blaga vorbește, de data asta, despre pasiunea sa, despre deziluziile sale, despre aspirația sa spre mit! Din dulcele chin, din amara plăcere ce între moarte ne poartă și înviere, din voluptățile nopții, din calda împărăție, o umbră-ți rămâne sub ochi, ușor albăstrie. Cu ce să aseamăn adaosul, când vraja pereche nu are? Cu o priveliște, cu vreo-ntâmplare, uitate-n ținuturi uitat-legendare? De izbânzi, răspunzând în pierzanii, de-un farmec
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
complexitate - și dibuielile lui, ezitările, incertitudinile sunt mai autentice și mai expresive decât tonul rezolut și siguranța afișată a multor comentatori. Aceștia știu cum e cu Statele Unite și, în lecțiile savante predate neofiților, li se poate înregistra cu ușurință marea voluptate explicativă. În schimb, Radu Pavel Gheo simte America pe propria piele, ca vânzător la KFC ori Trader's Joe, ca sortator de cărți la o librărie din lanțul Barnes & Noble, și caută să înțeleagă - ca un avanpost al interesului public
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
responsabilități, ferindu-se de orice angajament, evitînd "să dea socoteală", în fine, ahtiat după singurătatea socială. Deficient sentimental și apatic spectator al propriei vieți ("îmi place viața, nu-mi place s-o trăiesc" spunea într-o carte anterioară), trăind cu voluptate gratuitul, hazardul și lentoarea, nostalgic și avid după discreție, anonimat și insignifiant ("sînt fericit cînd pot să trăiesc estompat, cînd, totodată, trăiesc și nu trăiesc"), în căutare permanentă a acelui loc securizat al letargiei, dincolo de expectativă, el este și mefient
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
citatele și comentariile pe care le face pornind de la alții sînt un fel de mise en abîme. Nu știi cu adevărat cînd vorbește despre ceilalți sau cînd e întors cu totul spre sine. Așa cum e cazul acestui comentariu la Pascal: voluptatea repaosului nu înseamnă absența fericirii ci fericirea însăși, prin urmare, continuă Livius Ciocârlie explicîndu-și empatia cu tema morții, "fericirea e în ce seamănă cu moartea, fără să fie ea". Refuză utilitatea scrisului, scrisul ca terapie, ca mod de exorcizare a
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
nici perplexități. Își derogă orice responsabilitate și față de sine și față de ceilalți - nu e moralist, nu e nici "intrigant" - preferînd să rămînă un organism al intermediarului, undeva la limita imperceptibilă a indiferenței. Metafizic vorbind, el se sustrage morții cu aceeași voluptate cu care refuză viața socială. Mărturisirea lui e un crez emoționant al respingerii, în fond, a literaturii a cărei glorie, dacă se datorează existenței, este meschină: Cînd am renunțat la critică n-a fost un capriciu și nici o eroare, cum
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
de unde. Din cîte locuri, din cîte unghiuri. Cîte seri doar pentru un actor sau altul, pentru un costum, o umbră, o prelungire a unui element de decor, pentru vibrațiile stranii ale oglinzilor, strecurată ici, colo, cu o imaginație debordantă, cu voluptatea intrusului-martor-însoțitor, trăitor cu iluzia unicității a ceea ce vede doar el, atunci, în acea secundă de grație. Cîte seri poziționată bizar pentru prinderea unei anume priviri, aceea, a unei expresii, aceea, a unei ipostaze care tulbură. Pur și simplu. Așa cum tulbură
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
opta independent. Neașteptate sunt remarcile lui Safranski cu privire la Fiesco, a doua piesă predată de debutant la teatrul din Mannheim și respinsă acolo. Personajul este embrionar bivalent: se avântă în conjurația cu fanatica ei derulare și se lasă captivat și de voluptate, avid să guste plăcerile vieții. Din adnotările scriitorului rezultă că până aproape de final nu era sigur pentru care variantă se va decide. Și în artă libertatea asigură protagonistului o anume autonomie. Nu e un hazard ce se întâmplă, un joc
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
de a promova în neștire lucruri pe care "spiritul veacului" nu e dispus să le accepte. Mai curând cred că este răspunsul latin la o anume sensibilitate, ce tinde să fie redescoperită și, în unele cazuri, reinventată. Pasiune mai rafinată, voluptate mai luminoasă și filtrul neîndoielnic al gândului - muzica urmașilor Romei se impune cu maiestuozitate sufletului nostru "bucuros de moarte". Că locul de iradiere al curentului e continentul nou și nu patria mamă, are mai puțină importanță în acest moment; important
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
Pavel Șușară Excedați de cotidian și într-o continuă goană după fapte mari, dispuși să ne valorificăm cu o anumită voluptate chiar și dezastrele dacă ele pot fi bine puse în pagină, trecem adesea nesimțitori pe lîngă gesturi aparent mărunte, pîndite mereu de anonimat și de prăbușirea în uitare, dar care inchid, în tușa lor invizibilă, sensul unei vieți și bogăția
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
sunt diferite, poezia Iuliei Balcanaș le seamănă ca preocupare pentru tipul de sensibilitate al fetiței față cu lumea și cu propriile temeri, percepții și instincte. Poeme lucrate în detaliu, cu o țesătură a metaforei încărcată cu imagini abundente (există o voluptate a metaforei sofisticate) și cu versuri ușor ermetice, unde vocea fetei are nerv și un discurs susținut, alternează cu versuri curate, liniare, încărcate de nostalgia și candoarea unei fetițe întoarse măcar pe jumătate spre gesturile familiale din copilărie. Poate fi
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
are o ureche ruptă sau un picior lipsă. Era cât se poate de limpede că ceea ce o seducea la el era monstruozitatea lui. Fără să și-o mărturisească, ea se supunea unei atracții contra naturii în care exista tot atâta voluptate necurată câtă bunătate creștinească. Frământându-se întruna, Vasia sfârși prin a admite că felul în care Natalia își dovedea interesul față de el era la fel de bun ca oricare altul. Esențialul nu era oare că ea îl accepta, pe când el se temuse
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
actul acuplării un spectacol universal și o metaforă absolută a mîntuirii cărnii prin propria sa vocație și prin infinita ei slăbiciune. Dacă mentalul colectiv a lucrat cu atîta abnegație la conversia spirituală a travaliului fiziologic și la transpunerea geamătului de voluptate pe notele unui portativ celest, conceput anume pentru glasuri angelice, cum ar fi putut artiștii să rămînă reci și nesimțitori în fața misterului împreunării sau măcar în fața promisiunii acestuia. Răspunsul este foarte simplu: n-ar fi putut! Mai pe șest, mai
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
firea în sine e păcătoasă, chiar dacă o folosim noi rău. Sau vom învinovăți pe Ziditor? Oare cel ce a dat fierul spre o întrebuințare necesară și folositoare e vinovat dacă cel ce l-a primit îl folosește pentru ucidere?28 Voluptatea este egoistă, prin urmare este păcat. Sexualitatea în familie nu trebuie a fi folosită pentru a procura plăcerea, pentru că aceasta din urmă nu trebuie văzută ca scop, ci ca mijloc în împreunarea trupească. Este condamnabilă împreunarea pentru plăcere, nu cea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moștenește nestricăciunea (I Cor. 15, 50). Plăcerea privită ca scop în sine devine pentru pătimaș un absolut care-L exclude pe Dumnezeu și-I ia locul. Prin desfrânare, omul își face din voluptate un idol129. Atunci omul nu mai vede centrul ființei sale în chipul lui Dumnezeu pe care-l poartă în sine, ci în funcțiile sexuale. Într-un anume fel, el se reduce la acestea, tot așa cum cel care este stăpânit de
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
acesta din urmă este templu al Duhului Sfânt, Una dintre Persoanele Sfintei Treimi, de aceea, cel care își întinează trupul nu se va împărtăși cu originalul 165, mai ales datorită faptului că, din cauza desfrânării, se creează o legătură tăinuită între voluptate și moarte 166. Din această cauză, cel care a bațjocorit trupul, a batjocorit Biserica 167. Desfrânarea este cel mai adesea privită ca o formă de nebunie. Sfântul Vasile cel Mare vede în manifestările acestei patimi fapte săvârșite de un suflet
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]