448 matches
-
chef să se joace cu fiecare. Jocul poate începe/ În orice clipă. Și moartea se bucură. Și moartea alege." - și propoziții eliptice: "Respirație artficială. Pierdere a voinței." - Culoarea corpului, pag. 37), senzația de comprimare dispare, lăsând loc unei poezii în volute. Agonia e aproape savurată în fiecare stadiu, de la cel sordid până la cel mistic. Claudiu Komartin, Păpușarul și alte insomnii, Editura Vinea, colecția "Debut", 65 pag. Florica Madritsch Marin, Nocturne, Edition Doppelpunkt, Viena, 2003 Florica Madritsch Marin, Și morții sunt fructe
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
continuat să picteze munți de creieri de pasăre și de creieri de flori și numai morminte de grîu și numai morminte...“ „Îndrăgisem un perete Înalt pe care urca iedera“ - Întrerupse tăcerea Nino cu glasul lui moale unduindu-se monoton pe volutele fumului de țigară, - „Îndrăgisem o pasăre de lemn cu două cuie mari În loc de picioare iată apa peste care coboară lumina dacă joc nu mă crede nimeni dacă stau cine mă alungă au fost toate plătite din necunoscutul trup nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era, pur și simplu, tutun. M-a cuprins un atac de panică. În casa aceea nu fuma nimeni, iar pipa lui Barceló, pururi stinsă, era un simplu atrezzo. Am ajuns la sala de muzică și strălucirea unui fulger a aprins volutele de fum ce pluteau prin aer pe ca niște ghirlande din abur. Claviatura pianului alcătuia un zîmbet interminabil lîngă galerie. Am traversat sala de muzică și am ajuns la ușa bibliotecii. Era Închisă. Am deschis-o, iar lumina pavilonului (glorietaă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ce mă călăuzea și pe mine: salvarea cărții. La Început am crezut că Îmi aminteam ruta pe care o urmasem la prima vizită În acel loc, de mînă cu tata, Însă curînd am Înțeles că Întorsăturile labirintului arcuiau culoarele În volute cu neputință de amintit. De trei ori am Încercat să urmez un traseu pe care am crezut că-l memorasem, și de trei ori labirintul m-a Întors În punctul de unde plecasem. Isaac mă aștepta acolo, zîmbitor. — Ai de gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vedea sufrageria În capătul culoarului și masa Încă pregătită de sărbătoare. Prăjitura era tot acolo, neatinsă, iar vesela aștepta În continuare cina. Silueta tatei se contura nemișcată În fotoliu, iscodind de la fereastră. Era treaz și rămăsese În costumul de oraș. Volute de fum se Înălțau leneș dintr-o țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un diavol. Ușa a cedat precum lespedea unui mormînt, cu un scîrțîit brusc, exhalînd suflul fetid și viciat al interiorului. Am Împins-o spre Înăuntru, dezvăluind un culoar ce se adîncea În Întuneric. Aerul duhnea a Închis și a umezeală. Volute de jeg și de praf Încununau colțurile tavanului, atîrnînd ca niște fire de păr alb. Dalele crăpate ale pardoselii, erau parcă acoperite cu o mantie de cenușă. Am zărit ceva ce părea a fi niște urme de pași care pătrundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mi-am dat seama că Nuria Monfort mă privea din pragul holului. Mă observa În tăcere, așa cum te uiți la străinii de pe stradă sau din metrou. Își aprinse o țigară și rămase acolo unde se afla, cu chipul estompat În volutele de fum albastru. M-am gîndit că Nuria Monfort avea, fără să vrea, Înfățișarea unei femei fatale, din acelea care Îl ațîțau pe Fermín atunci cînd se iveau din cețurile unei gări din Berlin, Învăluite În halouri de lumini imposibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a știut după câțiva ani, pe pământurile creștinilor. Priorul Își mângâia bărbia, reflectând. Parcă voia să Își lungească maxilarul inferior, atât de mult trăgea de el. Căzut pe gânduri, Își trecu un deget peste caracterele gravate, străbătându-le Încă o dată volutele. „Alah e mare, dar al-Jazari e și mai mare.” Blasfemie. Trufie oarbă. Și cei mai buni Îi cădeau victime, câteodată. - Când a murit? - Pe la jumătatea secolului. Cu puțin Înainte de Împăratul Frederic. Dante observă din nou mecanismul. Deci, dacă era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
strica nici ei! conchise sienezul. La amiază Priorul se despărți de prietenul său. Nu știa ce să facă, dezbinat Între dorința de a aprofunda cercetarea și nevoia de a se Întoarce la San Piero. Canicula cocea pietrele din caldarâm, ridicând volute de praf fierbinte. Simți În ochi iritația prafului și, fără să mai stea pe gânduri, o apucă spre mijlocul străzii, ca să ajungă Într-o zonă de umbră din partea cealaltă. Un strigăt din spate Îl făcu să sară ca ars, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neîntreg”. Celălalt păru pe punctul să adauge ceva. Stătea acolo și Își tot masa gâtul, Încercând să-și recapete suflarea. Însă mai apoi se răsuci brusc, plecând În direcția indicată de Dante; acesta Îl văzu cum se face nevăzut În volutele de fum Înecăcios. După o clipă, poetul se dezmetici. Cu un ultim efort, ridică lada pe umeri și o porni către destinația decisivă. Acolo, În chilia lui Arrigo, avea să găsească toate răspunsurile. Privi În jur: prin zonă mișunau oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era o gură spartă fără pereche, dădu fuga să-i povestească vechii sale prietene MĂlanie Bonnipeau, o bigotă cu bonetă, care își petrecea timpul scrutând strada de la fereastra joasă a casei sale, dintre plantele verzi care își desfășurau la geamuri volutele apoase și pisica grasă cu o figură gravă, ca de călugăr. Cele două bătrâne începură atunci să facă tot felul de presupuneri și să se avânte în construirea unor romane de doi bani cu care se îndopau în serile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
limfa pajiștelor pale Se pleacă soarelui ferit Al certei sere animale: Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastru Și varurile zilei scad, E rana Taurului astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur cumpănit, nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1 Edgar Poe Pudrează râul tragic în oglindă, Cu de-amănuntul, cristalin, de bal; Săltate-n coc, volutele să prindă Perucii de argint - un encefal. Privește, este o noapte de gală (engl.). La balul liniștit, de mare gală, De vrei să placi frumosului tău Domn: Treaz, poleiește-ți masca facială Și dinții înverziți de duh de somn; Luminile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a cărei originalitate era crescută de originalitatea vocabularului pietros, a unei anumite tăieturi a versului, a unei respirații largi și virile, umbrită doar prin oarecare retorism. Plecat de la Sburătorul, I. Barbu a evadat din această poezie cosmică, frenetică, cu largi volute de piatră aruncate peste ape spume-gînde, saturată de reminiscențe clasice; a judecat-o, probabil, retorică și factice. Filonul noii sale inspirații n-a mai pornit nici din rocă, nici din mitologia clasică (Pentru marile Eleusine, Ixion, Dionisiaca, Pitagora etc.), nici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și nimic nu-mi potolește dorul de tine oricîte argumente pioase aș îngrămădi în esența din urmă a lucrurilor, m-am convins de asta cu ochii mari deschiși putin oblic si verzi. Iar pentru a vedea bronzul sarde răspîndit în volute nu e nevoie să dorm și să visez, poate c-ar trebui să mă-ndoiesc doar de realitatea acestor fapte, ori de exactitatea lor în acest moment, ca de niște oase care mă strîng pe dinăuntru. Și toate pentru că travellingul
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
și mondene post-decembriste, între care așa-zisul post-modernism românesc, ce afișa cu o anume suficiență refuzul valorilor clasice și moderne în favoarea unei lirici descompuse și uneori barbar improvizate sub scuza autenticismului, poeta noastră a uimit critica de specialitate prin ample volute metaforice, calde, îndrăznețe, abordând, în câteva volume, printr-o splendidă frondă, clasicul sonet poetic și dovedind o excelentă stăpânire a limbii, a mijloacelor specifice, într-o lirică a meditației grave, adânci, exprimată în metafore, în care modernitatea și sensibilitatea secolului
OPERA LITERARĂ A SCRIITOAREI AURA CHRISTI ACCESIBILĂ ÎN FORMAT DIGITAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125]
-
amintite este acela al construcției, al eșafodajului poetic: simplu și discret în aparență, extrem de elocvent și d eplin de substanță, în esență. Imaginile artistice abundă în elemente ce țin de o sensibilitate cultivată, figurile de stil nu se pierd în volute ostentative, dar atrag atenția prin noblețea mesajului pe care îl compun. Comparațiile, epitetele, enumerațiile, repetițiile, inversiunile, invocațiile, interogațiile și exclamațiile retorice se numără printre podoabele cele mai valorificate. Sintaxa frazei curge lin, fără căderi sau opriri bruște, printr-o grație
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]
-
tău revelat - păstrează poemul acesta în buzunarul inimii tale. CLIPA DE TAINĂ Rătăcitori. Intersecții sinaptice. Prin miracolele întâmplate, într-o nesfârșită căutare, acolo, la începutul cuvintelor, în adâncimea lor, din prezentul rostuit o lumină strălucitoare străbate cerul, țărmurile se ridică, volute ritmice, înalte și limpezi, se estompează, asemeni stropilor de apă. Orele bogate, fragile, se întorc de unde au plecat, cu bucurii și lacrimi, cu arșița și amarul durerii, cu zâmbetul pe buze și dorul etern. Clipele nemărginite sunt trăite intens, fără
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
într-un basm care când apare, când dispare, cu întrebări imposibile. Printr-un fragment reușești să te strecori prin dimensiuni fragmentate de realități paralele, pătrunzi în irealul împletit cu uitarea, gândurile ni se-ntâlnesc palpitant prin fiecare ciob presărat, asemeni volutelor care urcă spre lumina unui cântec albastru. În tăcere, întotdeauna asculți pașii conectați la picioarele mele, în timp ce liniștea respiră peste tine ca o rană adâncă, ceasul îți ticăie prăbușit în urechi, fiecare cifră devine, acum, o literă sonoră. Ești, oare
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești,poeta simulează glasul destinului, încărcat de linii sintactice bogate în volute. Desfășurarea polivalenței semantice în care trăiește succesiv, poemul „De câte ori te-ai întors?“ (poem înrudit în subsidiar cu mistica abisului) consacră pluritatea neîndoielnică a unei amprente inconfundabile a umanității universale: „Ai băut din izvorul uitării /și ai crezut că ai să
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
ALTĂ LUME NOUĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce ieftină paradă, ce scumpe bibelouri Atârnă de ferestre când nu mai ai rulouri Particule celeste în haine de tăgadă Coboară în volute dar cine să le vadă Când una câte una se schimbă-n energie Scolasticii la care, vor face alergie Acesta e canatul sub care se ascunde Mulțimea de enigme în camerele scunde Din care câte una când flutură la rampă
O ALTĂ LUME NOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368335_a_369664]
-
urmă picta în lumină, adică așternea culorile sale pământii pe fondul luminii. Dar câți alții nu se alătură acestor pictori geniali! Închid ochii și-mi apare în imagine tabloul Santa Maria della Salute cu domul său dublu... Cupola albă cu volutele-i întortocheate, scara-i pentagonală cu o mulțime de statui; o Evă aproape goală, situată pe înaltul unei cornișe.... O copie a tabloului lui Canaletto care se află în muzeul italian. Și coloritul alb-roz, până la cărămiziul pal... Peninsula în capătul
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1387 din 18 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Iubirea ta, iubire absolută, Pe-un piedestal, sculptat cu a ei vrajă, M-a ridicat Pe sunete de banjo-n risipire... Când eu într-o volută Umblam ca ielele în ceață Culegând Sufletul tău Din roua dimineții... Timidă Căutam cuvântul În zborul de cocori Sau libelule, Iar șoapta să mi-o ducă Pân’ la tine vântul, Că-n viața mea Ai fost și ești minune, Că
CHANSON DE NE M’OUBLIE PAS de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349377_a_350706]
-
ascunde Bazine cu făpturi ce dănțuiesc.” Balada și conturul baladesc în lirica lui de confesiune directă intervin ca un punct de cristalizare și, deopotrivă, ca o modalitate de disciplinare a discursului poetic de tip schiller-ian. Gradația sentimentului se realizează prin volute largi, culminând cu strofe de o frapantă frumusețe: „Dar flăcările crește-vor mereu Crește-va mult și strania orgie Și în curând, flămând, iubitul meu, Întâiul meu iubit, fără s-o știe, Mă va cuprinde-atât de mult în el
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > BUNĂ DIMINEAȚA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Bună dimineața Tremurându-și genele umezite de roua zorilor, zările trimit sărutări fâstâcite trecătorilor. Volute largi, elegante, intersectări artistic-savante, traiectorii imprevizibile, capricioase, urcări și coborâri spectaculoase. Cerul vibrează ca membrana unei tobe imense, albastre, întinse peste visurile, peste speranțele noastre. Un zbor al bucuriei, desen ciudat al geometriei, pe care orizontul nu-l cuprinde... Nu
BUNĂ DIMINEAŢA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361894_a_363223]