239 matches
-
horrescere devenit rom. (a) urî avem a face cu termeni curenți atât în latină, cât și în română, în alte cazuri cuvinte curente în latină, ca verbul vomare, moștenit în arom. voame, nu mai sunt importante în română (verbul a voma este un neologism împrumutat ulte rior). Există și situația inversă: cuvinte curente în română, cum sunt ceață sau (a) asuda, nu erau curente în latină (caecia, assudare). Mai mult decât atât: multe dintre cuvintele de origine latină care sunt curente
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
spăl cu apă de la izvor, dacă ai credință îmi spune Daniel, încă nu mă pot duce în biserică să pictez, asta e credința mea, vederea oricărui desen îmi face rău, rău fizic, mi se frământă toate viscerele, îmi vine să vomez numai când îmi cade din întâmplare privirea pe vreo schiță, totuși mai liniștit astăzi, și Daniel crede că are credință și pentru mine și că apa adusă de el, l-am pus să-mi citească din Evanghelii și el mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Dar nu știa cu adevărat. Apoi, cineva de la muncă a rămas însărcinată. Arabella, o femeie ascuțită și ușor periculoasă, care era foarte inteligentă și arăta impecabil. Peste noapte, a devenit mai bolnavă ca un câine abandonat. Într-o zi a vomat chiar în coșul de gunoi. Când nu era la baie, fie plângând, fie vomitând, zăcea peste birou, ronțăind ghimbir, prea epuizată pentru a munci. Și mâncarea! În ciuda grețurilor pe care le avea în permanență, mânca încontinuu. Singurul lucru care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nimic nu-i mai bun cu untura pentru bătrânul... Nu fu nevoie să meargă mai departe. Steve se ridică de la masă clătinându-se, Își duse o mână la gură și o luă la goană spre toaletă. În timp ce sunetul celui care voma și Împroșca pereții vasului de toaletă răzbăteau din baie, ultimul venit rânji satisfăcut, Înșfăcă sandvișul cu șuncă abandonat de Steve pe masă și Îl Îndesă În gură. — Doamne, cât de bun e! constată el, În timp ce grăsimea Îi aluneca În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
primind rațional moartea. Dar animalele nu. Animalele primeau moartea cu o spaimă pură, fără să înțeleagă nimic. Era insuportabil să le privească în timpul strălucitoarelor sacrificii ale cultelor imperiale. Când era mic, mama sa îi acoperea fața cu mantia ei, pentru că voma. Animalele simțeau mirosul violenței. „Violența miroase“, spunea Germanicus. Mirosul acru, insuportabil și amețitor al unei legiuni când, sub comanda centurionilor, înainta în fața dușmanului, în bătaia soarelui, fără zgomot, numai zornăitul înspăimântător al armurilor, bătaia armelor pe scuturi. Mirosul oribil, persistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mașina era parcată în fața atelierului, cu cheia în contact. Am pornit motorul și am plecat. Am intrat pe strada dreaptă mărginită de pini marini și de trestii veștede. Am frânat fără să reușesc să opresc, am deschis portiera și am vomat din mers. Am căutat sub scaun apa pe care o aveam cu mine, am găsit-o, călduță în sticla ei de plastic. Mi-am clătit gura, am scos capul pe fereastră și am golit pe mine ceea ce mai rămăsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-o vârâtă în șemineu strângându-și capul în mâini, ca și cum ar fi încercat să și-l țină nemișcat. Alcoolul începea să-și facă efectul. — Stinge lumina, a zis, amețesc. Ce ai băut? — Acid muriatic. Râdea din nou, dar nu a vomat. Vorbea, ținându-și în continuare capul. — Îți aduci aminte de vânzătorul ambulant, acela cu rochia? Era tatăl meu. O făceam cu el. Mă culcam cu tata. Nu l-ai denunțat? — De ce? Nu era un monstru, era un nenorocit, unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
grase, iar dacă i s-ar fi făcut foame în timpul nopții, aș fi mers în bucătărie să fur ceva, un pic de pâine, o felie de tobă. Și aș fi privit-o ca o iubire în noapte cum mănâncă. A vomat în farfurie. Efortul a surprins-o, i-a înroșit fața, o venă întunecată i s-a umflat pe frunte. A luat șervetul și l-a dus la gură. — Scuză-mă. I-am strâns mâna nemișcată pe masă, o mână prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în fotoliu și privea pe fereastră. La răsfoirea paginilor își ridica scurt privirea, își arunca ochii pe geam în „micul parc“, care, prin discreția lui, așa modest cum era, îi confirma forma cumpătată de viață. Macaralele se roteau, cuvele își vomau terciul gri, peste noapte apărură orașe satelit, autostrăzile se derulau continuu și acest fluviu de inovații care încă înainte cu un deceniu fusese resimțit ca o dispariție rapidă a ceea ce se moștenise devenise acum ceva obișnuit. Progresul era privit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fără să putem purta o conversație până la sfârșit, fără să ne putem relaxa un moment de teamă că va apărea vreunul dintre copii să ne bea vinul sau că își va înfige un cuțit de friptură în ochi sau va voma în pantofii noștri. Îți sună cunoscut? Îmi suna. În trecut, împărtășisem dezgustul față de astfel de reuniuni de familie forțate. Numai că acum simțeam - știam - că lucrurile vor fi altfel în cazul nostru. Dar nu știam cum să i-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Jenny. Aș putea să vorbesc cu Tally? — Nu. E plecată la un centru de înfrumusețare pentru ceea ce ea numește o dezintoxicare de 24 de ore înainte de petrecerea mea. Și bineînțeles, fata au-pair s-a îmbolnăvit de gripă, iar copiii au vomat toată noaptea de la niște creveți cu curry cu care i-am hrănit eu, neștiind că nu le fac bine. Îmi pare rău, Phil. Ai grijă de copii acolo. —Mulțumesc. Phil a închis mai repede decât mine telefonul. Deci acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ca seducția să se producă treptat, de la o tură la alta. O să începem cu coapsele lipite în „Vampir“, apoi vom fi aruncați unul peste altul în „Trenul Groazei“, ne vom ține strâns în brațe în „Șarpele cu clopoței“, apoi vom voma împreună după învârteala care-ți întoarce stomacul pe dos din „Răzbunarea lui Ramses“. După toată intimitatea aceasta forțată, ziua nu se poate sfârși decât într-un fel. Dar nu eram sigură că eram pregătită pentru asta. —Mai spune-mi o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
arăta desăvârșit. Avea părul lung și mătăsos, pielea îi era translucidă, ochii îi străluceau, iar gurița perfectă îi era arcuită într-un zâmbet încântător. —Salut! Am venit, ne-a anunțat ea. Hei, ce e cu mirosul ăsta oribil? Fiuuuuuu! A vomat cineva? Din hol se auzeau voci care discutau. Tata vorbea cu o altă voce masculină. Era limpede că aveam musafiri. Involuntar, mie mi-a sărit inima din piept. Încă nu încetasem să sper că James o să apară în pragul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să mai pregătesc nici o masă, iar vechea ordine din casă avea să fie restabilită, ceea ce însemna că ea scăpa de belele. Când i s-a pus farfuria în față, Helen a început să scoată niște sunete de parc-ar fi vomat. Câââââââââhhhhhhhh! a zis ea uitându-se dezgustată la farfurie. Ce dracu’ e asta? —Numai paste și sos, i-am răspuns eu calmă. —Sos? a urlat ea. Dar e verde. Da, i-am confirmat eu, fără să neg nici măcar o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
O iau la picior. Ne-am îmbrățișat. —Vin duminică s-o văd pe Kate, a spus ea. Mă bucur că te-am cunoscut, Adam. După care a luat-o la goană în noaptea umedă, aproape lovindu-se de bărbatul care voma. Scuze, i-a strigat Laura. Vocea i-a plutit prin aerul jilav până la noi. Eu și Adam am rămas în ușă preț de câteva secunde. Eu nu eram sigură ce să-i spun, iar el n-a zis nimic. —Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Cum puteam să am grijă de Kate acum că eram singură? Devenisem dependentă de prezența mamei. Mama îmi furniza tot felul de motive pentru care Kate nu se oprea din plâns sau pentru care nu mânca sau pentru care tot voma și așa mai departe. Poți să mă suni oricând, mi-a promis mama. —Mulțumesc, i-am răspuns înlăcrimată. Sunt sigură c-o să te descurci, m-a asigurat ea. Da? am întrebat-o eu patetic. Cu toate că aveam aproape treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
stomacul pe dos amintindu-și clar acel lucru. Apăsă pe trăgaci. Graham își pierdu cunoștința aproape imediat, așa că nu văzu cum glontele despică codița mărului și se înfipse în peretele din spatele Lucilei și n-o văzu căzând în genunchi și vomând pe parchetul lustruit. Era vag conștient de muzica și glasurile puternice, de oamenii care-l băteau pe spate și îl sileau să bea cafea, dar nu și-a revenit cu totul în simțiri până ce nu s-a pomenit șezând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu părea să aibă sistem de alarmă și i-am ordonat să nu se miște. Am văzut o bodegă deschisă non-stop vizavi, căci era clar că fata asta avea nevoie de apă. Dar când m-am Întors am constatat că vomase din nou - de data asta pe toate hainele - și că avea ochii apoși. Cumpărasem două sticle de apă Poland Spring, una ca să o bea și cealaltă ca s-o spăl, dar era deja prea grețos. I-am deșertat o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Pellegrinoă. La naiba, doar trăseserăm multe beții la Señor Frog’s În vacanța de primăvară, și dăduserăm gata trei sticle de vin roșu când sărbătoriserăm ziua În care ne cunoscuserăm În clasa a opta. Lily Îmi ținuse părul În timp ce eu vomam cu fața lipită de closet, după orgia de după examenele finale, și trăsese pe dreapta de patru ori pe când ne Întorceam la cămin după o noapte În care băusem opt pahare de rom și cola și interpretasem karaoke absolut oribil, cântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cele din urmă, o scoase din Încăpere și o goli Într-unul dintre coșurile de gunoi, din sîrmă, din biroul domnișoarei Chisholm. La ora șase și jumătate, Viv era În garderoba de la Portman Court. Stătea Într-o despărțitură a toaletei, vomînd În closet. Vomă de trei ori, apoi se Îndreptă, Închise ochii o clipă și se simți minunat de liniștită și de bine. Dar cînd Îi deschise, văzu cocoloșul cafeniu pe care Îl dăduse afară - un amestec de ceai și biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o scoase din Încăpere și o goli Într-unul dintre coșurile de gunoi, din sîrmă, din biroul domnișoarei Chisholm. La ora șase și jumătate, Viv era În garderoba de la Portman Court. Stătea Într-o despărțitură a toaletei, vomînd În closet. Vomă de trei ori, apoi se Îndreptă, Închise ochii o clipă și se simți minunat de liniștită și de bine. Dar cînd Îi deschise, văzu cocoloșul cafeniu pe care Îl dăduse afară - un amestec de ceai și biscuiți garibaldi - borî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
atît. CÎnd Caroline auzi asta, Își schimbă tonul. Își sprijini șoldul În voie de una dintre chiuvete, și scoase o gumă de mestecat. — O, spuse ea, rulînd-o În gură. Știu totul despre chestiile astea. Trebuie să fi fost nasol, dacă vomezi la ora asta Încă! Sper că tipul a meritat. Întotdeauna Îmi spun că nu-i rău, dacă te-ai distrat bine. Partea cea mai proastă e-atunci cînd tipul e-un cretin și bei, sperînd că o să arate mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă bag În pat lângă Richard, care sforăie, când aud un țipăt din camera alăturată, un țipăt ca de animal vânat În vis. Intru În cameră și o găsesc pe Em În fund În pat, cu mânuțele la urechea stângă. Vomă peste tot: pe cămășuța ei, pe plăpumioară - of, Doamne, plăpumioara Barbarei - pe păturică, pe oaie, pe hipopotam, chiar și În păr. Se uită la mine cu o privire Îngrozită și rugătoare: Emily detestă să-și piardă demnitatea. Mi-e rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fierbinte până acum o oră. —Și În cursul zilei de azi? — Nu știu. Doctorul face o mișcare ca să-i pună mâna pe frunte lui Ben. Cel mic scâncește când mă simte că-i dau drumul. I-a fost rău, a vomat În ultimele douăzeci și patru de ore? — Cred că i-a fost rău ieri după-amiază, dar Paula a crezut, Paula e dădaca mea, noi am crezut că e doar stricat la burtică. A avut scaun de atunci? — Mă tem că nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu rebeliunea, de prea multa rîvnă pe care o aveau, pentru că fusese dezonorată demnitatea regală a lui Henric care se umilise în acel mod înaintea Pontifului; încît, așadar, Henric a cedat presiunilor lor și s-a întors la ceea ce a vomat. Era unica logică a acestor prelați! Demnitatea regală era dezonorată pentru că regele se lăsase corectat în viciile sale de către Papă; de aceea aveau intenția să-l pedepsească ei pe rege et quidem, în fapt. 222 Iată adevărata origine a învestiturilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]