1,110 matches
-
sub coaste, a pus un furtun cu canea, l-a tras greu, i-a dat drumul, să iasă apa pe care-am înghițit-o. Și din mine tot curge apă cu mătasea-broaștei și mormoloci mici, negri-cenușii. - Dă-te de-acolo, vomiți pe trandafirii de dulceață ai maică-tii... Toți de lângă ștrand știu să-noate, numai eu nu, de obicei mă lasă să păzesc hainele sau mă trimit să le-aduc chiștoace mai mari, că unii nu fumează până la filtru, așa, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să te transformi într-o gâlmă. - Voievoade, eu nu pot să beau. A doua zi mi-e așa de rău, am capul plin de cioburi, scârțâie, se umflă și-mi plesnesc ochii, nici apă nu reușesc să înghit. Nu pot, vomit imediat. - Ai să mori de bătrânețe, după ce-ai devenit reprezentativ pentru locul de baștină. Cu bust în sat. Ai să-ți lipești în fiecare dimineață peruca linsă, cu cărare la mijloc, ai să ții conferințe, ai să iei pilule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de pulpă! Îmi lasă pene la cap, multe pene, dar pe mine nu mă pot păcăli, știu cine sunt, nu-i pot confunda așa de ușor. - Nu guițați degeaba! Gata, fac lumină! M-am săturat de tot tărăboiul! Vreau să vomit. Sunt prea multe obiecte și cel puțin câteva tăioase în calea ta când nu ai direcție, când țeasta-ți sună ca buhaiul de Anul Nou. Și, nu știu cum, ai uitat cu desăvârșire pe unde-s răspândite, acum te-agăți de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
reteză capul victimei, care nu mai avu vreme să scoată nici un sunet. Capul se rostogoli la picioarele lui Sebastián Mendoza, care făcu un salt Înapoi, scîrbit, iar ochii mortului Îl contemplară pentru Încă o zecime de secundă pe norvegianul care vomita peste el, căci i se făcuse rău deodată din pricina spectacolului macabru. Dominique Lassa, descleștîndu-și mîinile de pe macetă, o rupse la fugă, pierzîndu-se din raza lor vizuală prin păduricea de cactuși, iar Oberlus, care rămăsese serios și indiferent privind trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
am ajutat-o pe Brandy cea cu corpul mort și îndopat cu medicamente să ajungă înapoi la etaj și, din nou, i-am dat jos toate hainele. Când am încercat să-i mai arunc în gură niște Darvon, le-a vomitat, așa că am întins-o iar pe pardoseala băii și, când mi-am împăturit peste braț jacheta ei, în buzunarul interior am simțit vârât ceva de carton. Cartea lui Miss Rona. Strecurat în carte e-un suvenir din viitorul meu. Trântită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
putu să suporte prăbușirea înlăcrimată a nevestei lui. Veni lângă ea și-i ceru asigurări că nu-l mințea. Femeia îi făcu hatârul, lipsită de puterea de-a mai interpreta gestul lui infantil. La un moment dat, Luana începu să vomite tot ce înghițea, să aibă amețeli și o stare generală din ce în ce mai proastă. Noia se trezi total neputincios. I se făcu milă de ea, se simți vinovat pentru tot răul pe care i-l făcuse și-o sfătui să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era paralizat. Voia să ridice mâna să-și șteargă fruntea de transpirație, dar n-avea nici o putere. Nici măcar degetele nu și le mai simțea. Îl durea din nou pieptul, uitase de coaste, dar acum Îl chinuiau și-i venea să vomite. A dat din cap. A fost tot ce a reușit să facă. Z s-a uitat tulburată spre șofer, apoi s-a aplecat spre Adam și i-a vorbit În șoaptă. — Ai necazuri, așa-i? Despre ce-i vorba? Mie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pernă, peste față, și am râs ca și cum atunci nimic nu s-ar fi întâmplat. Am simțit nevoia să dau afară tot, tot, am simțit nevoia să ajung jos, la limită, să te pedepsești? poate. Stăteam pe vine în fața blocului și vomitam, ție îți vine? da, dar nu pot, spunea Pinochio, care nu era Păianjen deloc, și el ghemuit pe marginea bordurii, la 1 metru de mine, hai să te duc acasă, vrei să stau cu tine? ce bine că ai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și el mi-a dat dreptate, s-a ridicat de la masă, iar eu l-am luat pe Pinochio de mână și am început să alergăm, să alergăm până când am obosit, pe vine, la marginea bordurii, mie îmi vine iar să vomit, ție? și mie, dar nu pot, vomit amar, vomit tot, nu mai am ce voma, am ajuns jos, jos, dar nu puteam altfel, iar Pinochio m-a ținut în brațe toată noaptea, noi 2, și nu mi-a mai trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a ridicat de la masă, iar eu l-am luat pe Pinochio de mână și am început să alergăm, să alergăm până când am obosit, pe vine, la marginea bordurii, mie îmi vine iar să vomit, ție? și mie, dar nu pot, vomit amar, vomit tot, nu mai am ce voma, am ajuns jos, jos, dar nu puteam altfel, iar Pinochio m-a ținut în brațe toată noaptea, noi 2, și nu mi-a mai trecut nimic prin cap. Liniște iau eu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de la masă, iar eu l-am luat pe Pinochio de mână și am început să alergăm, să alergăm până când am obosit, pe vine, la marginea bordurii, mie îmi vine iar să vomit, ție? și mie, dar nu pot, vomit amar, vomit tot, nu mai am ce voma, am ajuns jos, jos, dar nu puteam altfel, iar Pinochio m-a ținut în brațe toată noaptea, noi 2, și nu mi-a mai trecut nimic prin cap. Liniște iau eu de la tine, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
prietenii de la care pot împrumuta, până și cu fratele meu, o discuție, e groaznic să discuți de bani în contradictoriu cu fratele tău, te rog, ce naiba, nu țipa la mine, m-am liniștit fumând pe bordură, în fața blocului unde voi vomita, dar asta-n altă zi. Dragoș, știu, e târziu, dar vreau să vorbesc cu cineva, m-aș fi întors la el, m-aș fi întors în noaptea aceea cu lună, când ploua groaznic, m-aș fi întors atunci undeva unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mult ține la mine! El o privea În ochi și zicea fără să clipească: culcă-te. Ea Îi sărea de gât și striga fericită: am știut că mă iubești! El aștepta să rămână singur ca să bea un șnaps sau să vomite. Cu cât iubiții Martei se Înmulțeau, cu atât creșteau și șansele sale de a ocupa locul pe care Îl merita În inima ei. Fidelitatea Își are și ea prețul său. Minunea s-a Întâmplat În anul de grație 1946. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
transpirație, ești bolnav, e doar transpirație și nu gândești cum trebuie. Înaintă câțiva pași, împleticindu-se, lăsând în urmă o dâră de apă maronie. Nu reușeam să mă conving să mă ridic în picioare. Stomacul mi se revolta și am vomitat din nou fără să scot nimic. — O să-ți arăt ceva acum. Îți va fi greu să înțelegi la început, dar ceea ce reprezintă este pacea. Ridică mâna și apucă brațul ochelarilor de soare. — Nu, am sărit. Nu vreau. Nu vreau asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sensul, comunicația, înțelegerea, ideea fundamentală că ochii sunt oglinzile sufletului lipseau cu desăvârșire. Două găvane conceptuale, negre, mișunând de minusculi creveți-gând și viermi-impuls, se uitau fix de pe fața lui la mine. Am icnit din nou și de data asta am vomitat cu adevărat; fiere și resturi de mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii și fuioare de groase mucozități verzi îmi urcară pe gât și se revărsară din mine pe toată podeaua cu dale albe și negre. 15 Luxofagul Duhoarea vomei ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mi-l amintesc e că după cinci minute, a început să-mi fie rău, să mă simt amețită și mă uit țintă la mesajul SEMNAL PIERDUT de pe monitor. — Așa, pur și simplu? Încuviință. — Am dat fuga în baie și am vomitat. S-a dovedit că Polly, sora mea mai mică, scosese cablul ca să dea un telefon și întrerupsese programul de „aranjament“. — Uau. — Știu. Întotdeauna făcea așa. Ne certam de multe ori pe chestia asta. — Ți-ai dat seama că ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pahar, unele ude și lipicioase, pline de fire de salivă. Una mi se lipi de cerul gurii atât de în spate, că aproape îmi stătea în gât. Am zgândărit-o cu degetul, încercând s-o desprind cu unghia și aproape vomitând. Am pus paharul pe noptieră. Ideea de apă? Dacă hotarul dintre lumea fizică și cea conceptuală era acolo, nici nu reușeam să-l găsesc, darămite să-l mai și trec, așa că am luat în schimb pensula antică a lui Fidorous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
timpul. Lui Șasa i-ar fi plécut acest gînd numai că sé vadé cé pémîntul se Învîrte, altfel Șasa nu suportă caruselul. Pentru cé atunci cînd a fost odaté cu mama la carusel i s-a fécut réu și a vomitat. Dacé pémîntul s-ar fi rotit că un carusel, Șasa ar fi vomitat tot timpul. De aceea, Șasa nici nu putea sé creadé cé pémîntul se rotește, pentru cé nu vomita. Totuși, stétu și În aceasté noapte și aștepté clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cé pémîntul se Învîrte, altfel Șasa nu suportă caruselul. Pentru cé atunci cînd a fost odaté cu mama la carusel i s-a fécut réu și a vomitat. Dacé pémîntul s-ar fi rotit că un carusel, Șasa ar fi vomitat tot timpul. De aceea, Șasa nici nu putea sé creadé cé pémîntul se rotește, pentru cé nu vomita. Totuși, stétu și În aceasté noapte și aștepté clipă cînd pémîntul se va roți. Stétu de pîndé, urmérind copacii ce se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
la carusel i s-a fécut réu și a vomitat. Dacé pémîntul s-ar fi rotit că un carusel, Șasa ar fi vomitat tot timpul. De aceea, Șasa nici nu putea sé creadé cé pémîntul se rotește, pentru cé nu vomita. Totuși, stétu și În aceasté noapte și aștepté clipă cînd pémîntul se va roți. Stétu de pîndé, urmérind copacii ce se vedeau prin geam, negri, luminați de o luné gélbejité, pîné adormi. 22 O vézu ieri, cînd ieșea de la lecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
era mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu se îndoiește. El, în abjecția sa perfectă, nu putea decât să vomite abjecție, un urlet murdar, imposibil de negat, dar plin de energie creatoare, motor al vidului, criminal în serie al păcii moarte de la naștere prin urlet, al trilului păsării Salieri sau Paganini. Născută din urletul născocitor de urlete al orgoliului nemăsurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ochii, iar în fundul fiecărei orbite stinsese cîte un chiștoc de țigară. Fraierule, prostuților, începu iar să bîiguie pentru sine, reușind pînă la urmă să-și reia mersul de patruped, și ăsta e doar începutul, își zise simțind că vrea să vomite și să ucidă. Dînd din colț în colț, un cîine cu un ochi scos se plimbă dintr-o parte în alta a fostului bulevard Victoria Socialismului. Recunoscîndu-l de la depărtare, Roja o ia brusc pe urmele lui ca un bezmetic. Ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o formă (ieftină) de sfidare a convenției. El are o predilecție pentru evocarea mizeriei fiziologice: „am plecat în red lion cu zina în veceu dacă vrei o punem dar sunt pe stop“, „mă masturbez în căutarea ta“, „mă aplec și vomit“, „albumele de artă le vindem pe o sumă de căcat“ etc. Dacă asemenea texte nu au ca scop epatarea cititorilor, ci reprezintă un nevinovat mod de defulare, te întrebi de ce nu se defulează autorul la el acasă, nevăzut de nimeni
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autoarei umerii, felinarele dezgolite își ling rănile, somnul își dărâmă pereții, dragostea invocă starea de necesitate, cireșii își aruncă veșmintele, moartea își trage sufletul, toamna își paște castanele, naivitatea își scuipă întunericul, lumina plânge, gutuia ține un discurs, secundele ceasului vomită amintiri, ucigașul salivează metafore, amurgul se împiedică în pantalonii săi prea lungi... Până și cuvintele (probabil, exasperate) se cațără pe pereți. Se desfășoară, după cum se vede, o febrilă activitate în poezia scrisă de Tincuța Horonceanu Benevic. Nu întâmplător, cartea ei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a mai spart o glastră. / Și-n lift te miri cum putrezesc cotoare. Copiii bat covoare sub fereastră / acum, la ora sfântă de culcare. Să dormi ai vrea, dar sună telefonul / Privești aiurea, țintă la perdele. / Afară, prin vecini, casetofonul / vomită-ntr una, disperat, manele.“ (Pesimism) Stilul colocvial îl face să-l imite uneori, involuntar, pe Marin Sorescu: „Nu e adevărat că umblam / dezbrăcat. / Purtam pe deasupra / aripi de fluturi, un fel de mantii / pictate de unul / Dali, / care în timpul liber / ardea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]