189 matches
-
cum să tacă în fața acestui înțelept locuind un trup devenit inutil și imobil. Împinse cu putere poarta de lemn, cu inima strânsă de frica vreunei schimbări. Dar toate păreau a fi la locul lor.. Numai poteca dispăruse, cotropită de vegetația vorace. Se lăsă înghițit de labirintul umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
of the worlds. Promisiunea de alianță ascunde vocația de cucerire și de distrugere a rasei malefice. Potențialul de pră bușire a umanității sub povara propriilor ei ezitări, dileme și crime este întruchipat de această seminție antropoidă, animată de o cruzime vorace. Textul lui Oesterheld și Solano recuperează miturile pe care le pune în circulație arta cinematografică. Întâlnirea de pe Marte este preludiul unei invazii ce pare de neoprit. Kurno își trimite emisarii ei către Terra, iar semințele ființelor vegetalo-electrice rodesc pe Pământ
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sunt un alt nume al continuei dominații exercitate asupra spațiului latino-american. Disperată, rezistența căreia i se alatură Salvo este cu atât mai eroică cu cât se îndreaptă împotriva unor inamici invizibili și coalizați cu lașitatea capitulardă a marilor puteri. Rasa vorace de marțieni a lui Breccia și Oesterheld distruge și reduce la sclavie tot ceea ce întâlnește în drumul ei. Oricât de curajoasă, opoziția umană este inutilă și irelevantă. Aruncat în timp și spațiu de un accident tehnologic, Salvo este unul dintre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acest Turgheniev mă face să fiu mai melancolic decât de obicei, exclamase Corto și aerul nopții marine îl învăluise, ca un sarcofag înmiresmat. În zilele în care în jurul său se murea, iar corpurile chircite ale soldaților erau asaltate de șobolanii voraci ce ieșeau din tranșee ca dintr-un canal hrănit de speranțe năruite și de lacrimi care nu încetează să curgă, Corto rămânea cu volumul de Nerval în fața sa, iar lumea înconjurătoare se îndepărta de el, ca și cum între el și tragedia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de sordid În această țară În care nu se moare ca ceea ce s-a povestit până acum, nu În toate sectoarele acestei societăți Împărțite Între speranța de a trăi veșnic și teama de a nu muri niciodată reuși maphia cea vorace să-și Înfigă ghearele ei Încovoiate, corupând suflete, subjugând trupuri, mânjind puținul care mai exista din bunele principii de odinioară, când un plic care ar fi adus ceva ce ar fi mirosit a mită era trimis Înapoi În aceeași clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mi-l prind de spirit, fac sângele-mi febril visare-n mine, ideile schimbându-mi-le-n carne. Lumina-aceasta-a vieții-mi de s-ar stinge și-ar dejuga materia de spirit, pierdut aș fi prin negura celestă și în adâncul beznelor vorace. — Cum ți se par? - o întrebă Augusto de cum i le citi. — Ca pianul meu, puțin sau deloc muzicale. Și „cum se zice“ ăsta... — Da, ca să-i dau un aer de familiaritate... — Și „dulce Eugenia“ mi se pare o umplutură. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
traumatizați de imprevizibil și de moarte. Dispăruse, brusc, și Autoritatea. Se bucurau, nu le mai spune nimeni ce au de făcut, dar erau și buimăciți, ca niște orfani, neștiind să regăsească sensul clipei, singura reală, un prezent renăscut, voltaic și vorace, trebuia apucat repede și nu mai știau cum, cu ghearele gura ochii mintea, mușcat salivat halit înghițit digerat eliminat, ducă-se pe pustii, asta-i totul, o clipă, un cutremur, n-avem drept să pierdem secunda, că se întorc curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâini tremurânde, o bancnotă de un leu, după care coboară Încet scările care duc spre stație, cu acea prudență pe care numai vârstnicii o au. Antoniu mulțumește, plecându-și capul și strecurând mica bancnotă În buzunarul sacoului. Sirena poliției insistentă, vorace, dezlănțuită, Îl crispează, și-i dă o senzație de greață. Soarele a urcat pe cer și obrajii lui dolofani și firbinți Îi Încălzesc lui Antoniu spinarea, Îi mângâie ceafa. A obosit să stea cu mâna Întinsă, se foiește, ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Furios, un vânt turbat, Crengi de stejar scuturând, Și...vrând sau nevrând, Ciunga bolnav-atingând, A fost făr' de putință, (Să fi avut ciunga știință?!) Ca măcar O omidă, din cele păroase, Atât de periculoase, Să nu ajungă-n stejar! Omizile vorace, cu grabă, Bănuiți...cam ce treabă Rea au făcut?! Aflați: Începând cu cei mai înalți, Au lăsat găunoși și uscați Toți stejarii; Apoi, au venit pădurarii, I-au tăiat și...i-au ars, De-a rămas, Pădurea tristă și goală
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
I-au tăiat și...i-au ars, De-a rămas, Pădurea tristă și goală! Ba nu! O întrebare și-o mică-ndoială, În...cuvenita ... MORALĂ : Oare în tradiționalul domniilor voastre partid Nu s-a pripășit un oarece... individ, Neo-nu știu cum, vorace și-avar, Ca omida păroasă-n....stejar?! BURSUCII APOLITICI La Văleni în nuș’ce huci, Într-un teren abrupt, nisipos, Locuiau circa...optzeci de bursuci; Vizuini suprapuse pe sus și pe jos; Harnici, gospodari, gospodine, Munceau! Dar...aveu cămările pline
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
o foame...de câine!) După trei luni și cinci săptămâni, Molia leneșă, grosolană, L-a lăsat total fără blană Pe bietul bursuc, Adormit și năuc! Finalul-i fără mister: Fără blană și goi, În strașnicul...ger! Au murit amândoi, Plus voracele...roi! Morală: Și-ntre oameni, bunăoară, Făci bine și rău găsești! ,, Pe cine nu lași să moară, Nu te lasă să trăiești!’’ RONDELUL FRUNZELOR Frunze galbene de toamnă, Leneșe, impertinente, Ne îngroapă, scumpă doamnă, Sub un val de sentimente. Vine
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
aveau ce să caute În soarele mortuar al acelei veri a minciunii. Fiecare Înghițitură de țuică Îi sporea dezgustul, creștea parcă În el un animal cu intestinele, ficatul, plămânii și celelalte organe ieșite pe spinare, atârnându-i În afară, Împuțite, vorace. Și-l Închipuia pe Siboiu râzând de naivitatea lui. Te-ai Înșelat, Ionela, sunt de fapt fratele Karamazov În faza de metastază, Don Quijote doarme În coșciug degeaba. Degeaba și moartea lui Matei, dar și mai degeaba că ăștia au rămas
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de lichid. Am coborât geamul și m-am căutat în buzunare după monede. Meridianul rotofei al sânului lui Catherine stătea adăpostit în mâna lui Vaughan, cu sfârcul umflat între degetele sale, pregătit parcă să hrănească un pluton de guri masculine vorace, buzele a nenumărate secretare lesbiene. Vaughan îl lovea încet, mângâind protuberanțele supranumerare, nu mai mari ca niște delicioase zgrăbunțe, cu buricul degetului mare. Catherine coborî ochii spre sân cu o privire extaziată, de parcă l-ar fi văzut pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți într-un purpuriu vorace, vătămător. Explodară apoi înăuntru amalgamurile de mirosuri, pomezi ieftine, parfum rafinat, copită despicată și deodorant BOB, semne că măgădăii se clintiseră dintre tejghelele și tonomatele lor, doldora de o muzică putredă, parkinsonică, și-și cărăbăneau acum trupurile angrenate în gheme
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deși maică-sa îi repetase, în mod constant, că nu era adevărat, era convinsă că Julia fusese cea pe care taică-su o respinsese în favoarea unei femeiuști de douăzeci și șase de ani, cu picioare lungi și un apetit sexual vorace. De ce-a plecat? îl întrebase Julia pe fratele ei mai mare într-o noapte, la mai mulți ani după ce taică-su îi abandonase. Băiatul ridicase din umeri cu nonșalanță. Presupun că dintr-un singur motiv: pentru că, dintr-odată, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Haralambie am văzut printre gratii solul roșu și bocnă cu alb pe la poli al planetei Marte - Septembrie. Mai întâi pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Muntenia. Douăsprezece zile mai târziu, von Solms îl înștiința pe rege că Panin îi era recunoscător pentru înlăturarea „principalei pietre de încercare” - Principatele. Desigur, pentru rege și partenerii săi de tratative, viitorul românilor nu conta decât în măsura în care favoriza interese proprii, vorace. Este însă de subliniat că toată această sarabandă de proiecte, relative la soarta politică a Moldovei și Munteniei, inclusiv și cu deosebire independența și chiar unirea lor sub sceptrul unui singur prinț, precum și relația care se făcea cu românii transcarpatici
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
făptură enormă, alcătuită din văluri lăptoase și mușchi cabalini, răsare lângă ele și le ține isonul, ridicată pe multe picioare subțiri, adăpostind sub aripa dreaptă o fetiță neagră ce-i cuprinde pieptul. Creatura e întruparea fantasmei recurente a monstrului cărnos, vorace, animalic, transpusă, în Abisul în personajul Raoul Meridian. În The Guest Room/ Camera de oaspeți (1950-1952) alte două copile se lasă bântuite de o fantasmă nocturnă - un intrus scund și puternic, ascuns sub o glugă de călău, le tulbură dormitorul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
1943) și de A. E. Van Vogt în trilogia lumii non-A. Philip K. Dick pune la îndoială, în numeroase povestiri, "realitatea realității". În Explorers We / Noi, exploratorii (1959), de exemplu, obiectele prezente în capsula spațială sunt înlocuite de copii vorace care-i înghit pe pământeni. În Ubik, nu se știe în ce strat al realității se află personajele. Aceste întrebări despre realitate și limitele reprezentării pe care o putem avea despre ea se alătură celor legate de imposibila distincție dintre
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
explica un termen, pentru a-l relua întru înțelegere, în numele unei participări active la parteneriatul scriitor-cititor. Curiozitatea debordantă și interesul în a nu lăsa neelucidate lucrurile, o fac să apeleze, tot timpul, la note de subsol voluminoase, care se hrănesc vorace din chiar corpul expunerii. Ele pot deveni supărătoare când termenii vizați fac parte dintr-un câmp lexical actualmente arhicunoscut. Popasurile explicative devin benefice și constructiviste, însă, când se constituie în articulații conceptuale, când redefinesc sau când unesc mai puternic secvențele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cărnurile tale mustind de sânge/ te beau te absorb cu porii fixați ca niște ventuze// cu tine frumoaso nu e loc de tandrețe/ ești toată ritmul sălbatic al coitului/ ești gloria spermatozoidului învingător/ ești țipătul ascuțit al nou-născutului/ ești unduire vorace de viermi/ viață pură viață atotputernică viață de neoprit/ urlet sfâșietor al singurătății". Dacă Adio adio dragi poezii pare a marca dorința eliberării totale a autorului de Literatură ("dansul bufonului printre catacreze/ printre topoi prăfuiți ori alegorii lungi/ alunecate într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tot ceea ce se tîrăște, tot ceea ce se infiltrează, tot ceea ce se pitește. Se adună și tot ceea ce este lunecos și vîscos, tot cea ce este văzut murdar și nesănătos: șarpele, șobolanul, lipitoarea, caracatița... În centrul acestei colcăieli respingătoare, agil, negru, vorace și păros, păianjenul pare a fi imaginea simbolică cea mai importantă: extrem de răbdător, el întinde curse, își învelește victima în firele sale, o înghite încetul cu încetul. "Ce frumos spectacol, nu-i așa, spune rîzînd unul dintre cei mai importanți
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o glorie puternică..." Această speranță se va împlini atunci cînd, ajuns general victorios, Cap de Aur ucide bătrînul împărat, solemn, binevoitor și slab, simbol al legitimității și al ordinii stabilite. Pleacă, strigă el. Eu voi comanda, pentru că așa e drept". "Vorace, încăpățînat, nesătul", cuceritor imposibil de satisfăcut, el începe atunci o aventură interminabilă care, odată cu fiecare bătălie, îi va conduce ostile spre acele pustiuri din centrul lumii ("Iată că am găsit locul"). Totuși, acolo Cap de Aur va cunoaște și înfrîngerea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]