665 matches
-
ei, Ruby stătea la calculator În camera cu stocuri, onorând o serie de comenzi primite pe e-mail. Ușa era deschisă și putea să o audă perfect pe Chanel vorbind oamenilor din magazin. Era extrem de amabilă, observă Ruby, dar mai puțin vorbăreață decât de obicei. Era clar că Începuse să-și facă probleme din cauza programării la doctorul ăsta nou. Când veni timpul ca Chanel să plece, Ruby Îi ură mult noroc și o Îmbrățișă. — Îți țin pumnii. —Mersi, spuse Chanel zâmbind, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la Întrunirea cu Ruby erau exact așa cum se așteptase. Erau sfrijite, Pilatate 1 și yogacizate, membre ale cercului de bogătașe ale căror burtici aspectuoase erau perfect asortate cu șuvițe Fulham ultimul răcnet, genți Fendi și cizmele Ugg. Erau un grup vorbăreț, destul de prietenos totusi, și, ca să fie obiectivă, se gândi Ruby, nu erau mai puțin nerăbdătoare decât alte viitoare proaspete mămici. Nu se mai puteau sătura de sfaturile lui Ruby cu privire la sutienele pentru gravide, camerele video pentru supravegherea bebelușilor sau scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la micile necazuri ale altuia? Vorba despre repetenție a zburat repede prin tot satul, căci s-a grăbit s-o răspândească unul, Marin Foiște, profesor suplinitor de toate disciplinele, fost alcoolic Încrâncenat, poet ratat, leneș, impotent de tânăr, curios și vorbăreț ca o țață, intrigant și purtător de vorbe În doi peri. Pe el, care a terminat Literele În urmă cu o grămadă de ani, dar nu și-a dat niciodată licența, vestea că aș fi rămas repetent l-a uns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ieșeau pene. Cei care nu știau despre ce era vorba nu pricepură nimic. Dar aproape nimeni nu Înțelese povestea de pe un Plocon de câțiva ani mai târziu. Curtea Tușii se Învecina cu cea năpădită de bălării a unui Învățător leneș, vorbăreț, iscoditor ca o babă și care făcea stihuri pe care le recita seara la divane. Nu Înțelegea nimeni mare lucru din poeziile lui, dar Îi arătau respect pentru că erau Încredințați că știa multă carte. Pe deasupra, le citea și ziarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cumpăra, pe lângă altele folositoare grelei munci de Învățăcel, și acea hârtie albastră de la prăvălia fără firmă de la capul satului, numită după vremelnicii gestionari. Pe când magazinașul Înghesuit Într-o singură odaie strâmtă se numea La Titi, Ectoraș (care se Împrietenise cu vorbărețul gestionar ce se plângea tot timpul că, după cât câștiga În urma negoțului său, ar fi fost mai Înțelept din partea lui să investească o sticlă de gaz și un băț de chibrit ca să dea foc Întregii șandramale și să-și vadă liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-l lămurească pe Ectoraș că nimeni nu furase niciodată nimic din păguboasa lui prăvălioară și că ar fi fost bine să-și reia relațiile de prietenie. După moartea lui Titi, afacerea fusese preluată de o femeie, pe nume Marioara, vorbăreață și pricepută În a-și atrage mușterii de tot felul: femei, bărbați, tineri, bătrâni, copii. Se purta frumos cu fiecare și se mișca repede, ca să nu aștepte oamenii prea mult la coadă. O singură greșeală făcuse - și nici măcar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
96. După Revoluția din 1789, ideea de egalitate funcționa ca orizont imaginar al societății burgheze, niciodată atins, dar invocat mereu ca o denunțare a respectivei societăți 97. Ea făcea obiectul multor controverse și încăierări, adunând în berării o mulțime de vorbăreți dornici să rezolve pe loc impasul cu pricina. Între acești tineri pierde-vară se afla și Karl, fiul unui avocat evreu convertit la protestantism 98. Tradiția rabinică a familiei sale, mergând pe linia ambilor părinți până în secolul XVII, nu îi asigura
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în jur? Gardurile sunt înalte, mijlocii sau lipsesc? Au bănci la poartă sau nu? Forma și înălțimea gardurilor sau banca de la stănoagă pot spune ceva despre modul de viață al țăranilor, despre mentalitatea lor (sunt suspicioși, egoiști, deschiși, ospitalieri, curioși, vorbăreți etc.)? Evitați pasajele descriptive lungi. Elementele de culoare trebuie dozate abil și fără exces. Contează locul unde plasați aceste elemente, dar, mai ales, relevanța lor. Folosiți descriptivul într-un paragraf distinct de început. În rest, reveniți la descriptiv doar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
naivitatea lecturii. Înțelepciunea e astfel la antipodul demonismului. În tinerețe, Cioran se îmbăta cu aerul tare al ideilor și al iluziilor. Acum, propria existență se revendică de la iluzoriu, astfel încât luciditatea e și alienare. Oricum, pentru Cioran, cel altădată atât de vorbăreț, de fanatic, de pornit împotriva valahilor, înțelepciunea, dacă e să folosim acest cuvânt inadecvat, înseamnă abandon, curgere în șuvoiul fatalității, negarea oricărei convingeri. În fine, sunt acestea ipostaze pe care le viseză, dar care nu-i sunt, din nefericire, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe sine. O dovadă că Cioran nu putea să reziste în fața neantului, pe care cu orice rând îl edifică. De aici, până la urmă, admirația pentru fratele său. „Fratele meu abia a sosit. Ar fi multe de spus despre starea lui. Vorbăreț cum sunt, îl invidiez pentru că nu vorbește; pe de altă parte, tăcerea lui e înspăimântătoare. Numai Angst peste tot...” (30 mai 1983 Ă 571). Peste câteva zile, analiza e și mai minuțioasă, și mai exactă: „Mă îndoiesc că-n materie
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și mai exactă: „Mă îndoiesc că-n materie de abis diferența dintre mine și fratele meu este atât de mare cum crezi. Amândoi suferim de același rău, numai că el, taciturn din naștere, nu are acces la verb, în vreme ce eu, vorbăreț neobosit, îmi etalez suferințele și, ca să le compromit, le convertesc în capricii” (28 iunie 1983 Ă 573). Nu se poate analiză mai exactă a posturii în care se află Cioran. Suferințe etalate pentru a deveni simple capricii, capricii trăite cu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
situa după catastrofa finală. Supraviețuitorilor și nu celor în agonie le erau adresate temerile mele” (28 ianuarie 1987 Ă 577). În agonie, Cioran își judecase singur trecutul. Mai mult, își oferise terapia mortificării Ă și asta împotriva naturii sale vii, vorbărețe, prinse în țesătura prezentului. Înțeleptul, fie și înșelându-se pe sine, își face datoria: nu crede în nimic, nu se lasă fascinat de nici o aparență, crede doar în scepticism, în ironie (ca lege a lumii) și în cinism. Eventual, în
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
într-un roman erotic în care se amestecă istoricul și metafizicul”. Celălalt fir epic mai redus ca dimensiune și ca importanță, înfățișează aventurile și aspirațiile unui personaj opus lui Ștefan Viziru: Spiridon Vădastra, ,,tipul clasic al mitomanului dâmbovițean, impostor și vorbăreț”. Între aceste două planuri se naște un larg spațiu epic, plin de evenimente și de prezentări ale unor destine care creează un fundal propice dezvoltării temelor majore pe care Eliade își propune să le trateze pe parcursul celor peste șapte sute de
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
fatalmente incongruentă cu ambițiile și mîndria sa. În terminologia patologiei medicale, Andreasen explică fenomenul alternării culmilor și depresiunilor ce se manifestă la oameni creativi, și nu numai, după cum urmează: În timpul unui episod maniacal oamenii devin excesiv de energici, ușor de distras, vorbăreți și plini de idei. O culme maniacală este de obicei urmată de o cădere depresivă. Depresia este un mecanism alternativ pentru confruntarea unei disfuncții de input. În acest caz, individul face față situației retrăgîndu-se de la contacte sociale și aproape orice
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
asemenea o tragedie clasică. La aceste ethosuri "generice" trimite indirect P. Hamon când opune "imaginea" "povestitorului" cu cea a "descriptorului". Pentru el, povestitorul "este un personaj mai degrabă masculin, mai degrabă truculent, care știe să trăiască, dezinteresat, sociabil, amabil și vorbăreț [...], personaj perfect în rolul de unchi sau de bunic binevoitor". În schimb, descriptorul "stă mai degrabă de partea savanților austeri care nu au harul vorbii, a oamenilor de știință închiși în laborator, a cărților, în măsura în care ele se opun vieții, a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o teamă masculină în fața complexității sexului slab, pe care însă bărbații vremii refuzau să o recunoască. Deseori, argumentează medievalii fobia în fața dezlănțuirii personalității feminine, ei au de suferit de pe urma acestei limbuții, reputația fiindu-le compromisă, uneori chiar și viața. Femeia vorbăreață este amintită frecvent în literatura medievală, fie în creațiile populare fie în cele culte, și are ca punct de plecare chiar Biblia. În I Timotei 2, 11-14, de exemplu, Sfântul Apostol Pavel afirmă: „Femeia să se învețe în liniște, cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ar desfășura în Thailanda; el intră într-un puternic contrast cu erotismul estetic în care se scaldă, în aceeași perioadă, Thailanda care servește de decor seriei Emmanuelle 16: "O grămadă de dudui dezgolite, nimfe de culoarea șofranului, îl înconjoară. Zâmbărețe, vorbărețe, surescitate. Vreuna dintre ele o să-i mângâie sfredelul, alta o să-i dezmierde siamezele (e cazul s-o spunem), alta o să-și plimbe degetele pe suprafețele lui sensibile. Mângâieri, giugiuliri, zburdălnicii ale dragostei care nu-i decât fizică, aproape experimentală, numai
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Ferească Zeus să mergeți la corabia voastră ca și cum ați fi tras la un sărac, ce n-ar avea în casa lui nici așternut, nici scoarțe, pe care să se odihnească oaspeții!" (3.348-350)53. Mânie virtuoasă a unui bătrân, cam vorbăreț, care îmbrățișează ideea de a-l reține pe oaspete pentru a-i povesti îndelung faptele sale de bătrân luptător: "De ai sta aici și cinci , și șase ani să întrebi de toate ce au pătimit aheii"54. Se conturează un
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
imaginam așa cum erau în acel moment; erau negustorul de vinuri, fierarul, hangiul"201. Totul este scăldat de acest "provocator de fantome vesele", adică soarele care aduce și minciuna. Fiindcă Itaca a devenit un loc al vorbelor mincinoase, populat de provensali vorbăreți care au talentul de a-și înveseli viața cu ajutorul imaginației". Rolul închipuirii mincinoase este bine pus în valoare în romanul în care triumfă fabulosul și lipsa de măsură: Nu mai era copacul singuratic pe câmpia netedă, departe, în fund, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
poză a idilicului? (...) / Ducă-se dracului gălbejita teorie a textelor; / scriu precum m-ai învățat să vorbesc". Linia axială a personalității lui George Vulturescu comportă dăruire, înverșunări și asprimi; țăranii săi (Ion, Achim și ceilalți) sunt de aceeași stirpe cu vorbăreții olteni ai lui Marin Sorescu (La Lilieci). Fără s-o spună expres, George Vulturescu, altminteri un răzvrătit, un neșovăielnic în căutare de sine, are, lângă ai săi, cei rămași între holde, sentimentul sacrului. Cu un asemena datum genetic, instalarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pînă aici circulă în oralitate, cu funcție poetică, dar și sociologică. Atribuite unui individ, selectat cu sau fără intenție de colectivitate, instituționalizează un portret ideal de bărbăție și de frumusețe, sumar și din cîteva epitete: fudul, mîndru, deschis, vesel, darnic, vorbăreț. La schița portretistică se adaugă, uneori, și partea onomastică. Nechifor are numai semnificație onomastică; însă Gheorghiță înseamnă numele de taină (mitică și erotică) pentru Vitoria. Autorul îl introduce în conștiința cititorului, aplecînd la eresuri folclorice, încărcîndu-l de sentimentalitate. În oralitate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Simonide, pentru care pictura era ca o "poezie mută", iar poezia ca o "pictură sonoră", Poussin își definea meseria ca "o artă care se ocupă de lucrurile mute". Nu același lucru se poate spune despre inconștientul freudian, a cărui muțenie vorbăreață cheamă acel amestec instabil de interpret și ventriloc pe care-l numim psihanalist? E drept că animalul vorbitor rămâne "mut de admirație" în fața unei imagini frumoase și că niciodată nu va reuși să-și transmită în cuvinte percepția ca atare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
John, 1999Ă. La aceștia s-a ajuns pornindu-se tot de la lexic și de corelațiile prin analiză factorială, în tradiția lui Allport și Cattel, prin reducerea celor 35 de variabile. Cei cinci factori, considerați independenți unul de altul, sunt: extroversie (vorbăreț, asertiv, energică; agreabilitate (natural, cooperativ, încrezătoră; conștiinciozitate (ordine, rezonabilitate, demn de încredereă; stabilitate emoțională versus nevroticism (calm, ne-nevrotic, nu se tulbură ușoră; deschidere spre experiență (inteligent, imaginativ, care gândește independentă. Acești cinci factori pot avea valori pozitive sau negative
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sălbatice, ar fi știut cât sunt de abile și inteligente. * * * Eu am iubit un papagal. Era un papagal cenușiu de Gabon. Discret în ceea ce privește culoarea (cenușiu, desigur, dar în nuanțe, cu câteva pete de negru și de roșu în jurul cozii), extrem de vorbăreț însă când îi venea la socoteală, bun vorbitor. L-am avut șapte ani, timp destul pentru a afla dacă aceste păsări vorbitoare au un suflet. Ceva duh au, cu siguranță. Celebrul Alex, studiat de către Irene Peperberg, specialistă americană în etologie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
verdeață, sub un cer furtunatic), o turmă de boi albi, descumpăniți, fără coarne; căci coarnele se rostogolesc la pământ, se ciocnesc, se încleștează, creând o viziune de apocalipsă. Crap "Mut ca un crap" (Muet comme une carpe): cu nimic mai vorbăreț față de imensa majoritate a speciilor de pești, crapul a moștenit, totuși, această reputație, care poate fi o calitate, precum și un defect, în funcție de împrejurări. Rabelais spunea "mut ca un pește". Georges Sand prefera "mut ca un lin". În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]