11,806 matches
-
oraș în cabinetul său mă aplaudă și el pe sticlă. "Nu-i chiar atît de rău cînd ești în cauză" muza de sub cearceaf veselă îmi explică N-o fi chiar atît de rău dar în mod fatal între insulă și vorbire nu mai e o legătură directă nici măcar o ceață mîhnită prin care să zărim introvertiți în iaduri vegetale cînd păianjenul blond din ramurile mestecenilor ar fi dispus să-i dezmierde. Prieteni, măcar voi ascultați cu fervoare rugi în frunze lipite
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
cred eu, îndeajuns de justă. Cum, atunci (și ani de zile după), Sorescu era cel mai dorlotat dintre poeții noștri juni, în țară și peste hotare (la Europa liberă, de pildă, unde, în epoca predecembristă, se făcea mereu, de el, vorbire), e inutil să spun cam ce efect va fi avut recenzia mea asupră-i. Neconsiderându-mă, pesemne, la fel de important ca tine, Gheorghe, nu m-a ciupit decât pe ici, pe colo, văzând, în mine și Emil Brumaru, niște netrebnici "cu
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
idei". Devenise între noi un fel de joc și o glumă privată - una din acele formule banale sau banalizate prin repetiție, care pot căpăta o rezonanță ironică și totodată autoironică în convorbirile dintre prieteni. Erau frecvente astfel de formule în vorbirea lui Mircea, totdeauna extrem de personalizate, purtînd pecetea inconfundabilă a personalității lui, în așa măsură încît, dacă le rosteam în discuții cu alții din grupul nostru, ele deveneau citate explicite: "... cum ar zice M. Ivănescu" (lui îi place adeseori să vorbească
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
Părinții nu caută să placă, ci „vor să instruiască și să educe și reușesc asta. Sfârșesc chiar prin a plăcea din momentul în care vrem să acordăm atenție operelor lor. În loc de elocvența artificială și savantă a școlilor, ei dețin darul vorbirii din inimă, cel care vine din credință, zel și entuziasm. Nici unul dintre ei nu ar pierde timpul să redacteze, ca Fronton, elogiul fumului, folosind cuvinte alese și perioade cizelate cu artă. Dar cărțile lor sunt copie a sufletelor lor. Și
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
în Parlamentul Romanei să li se rezerve locuri cum au și alte minorități naționale. Într-un studiu intituat “LIMBA SAU DIALECT”, Zahu Până face următoarea mențiune: “Toate studiile lingvistice atestate de Academia Românași însușite de forurile lingvistice internationaleau stabilit că vorbirea aromanilor, sau macedo-romanilor, este un dialect al limbii române, al doilea ca importanță , după dialectul daco-roman, pe structura căruia s-a format limba română, înaintea dialectelor meglenoroman și istroroman.” Cunoscător al istoriei moderne a României, în articolul intitulat “CADRILATER”, el
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
sus. Chestiunea este că scrierea tradițională românească are trei feluri de apostrof: unul strâns care leagă cuvintele, altul larg care le desparte și, iată, unul postpus, foarte frecvent În poezia veche, mai ales la Dosoftei (dar foarte frecvent și În vorbirea liberă, așa-zis populară, de astăzi). Pe lângă acestea, mai există desigur și cratima, adică liniuța dintre cuvinte. Biata liniuță astăzi a preluat funcțiile celor trei apostrofuri naturale ale limbii și pe cele ale cratimei vechi. Limba română este, În fond
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
să vorbească despre ispitele din partea dracilor, arătând că ei pregătesc arcuri și săgeți, rănind inima omului. Un demon săgetează ochiul ațâȚându-l spre pofte, altul săgetează auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâȚă trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
în cei luptători, trândăvie. Și a semănat în toate Țarinile: în cea a inimii, mânie; pe buze, minciuni și grăiri de rău; în ochi, pizmă; în mâini, răpiri și luare de mită; în pântece, nesaț; în coapse, poftă; pe limbă, vorbire deșartă, osândire și altele asemenea acestora; în urechi, auzire de cele spurcate; în gâtlej, iubire de bunătăți cu îndulcire. În toate lucrurile a semănat neghină: în nașterea fecioriei, curvie; în vremea morții, deznădăjduire; în viețuire, urâciune; în cumpărare și vânzare
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
rău. Nu e păcat a privi curat, ci a privi cu pizmă, cu mândrie și cu poftă. E păcat însă a nu asculta liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri și răpiri. Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu<footnote Sf. Antonie cel Mare, „Învățături
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
sunt rele și, dacă unul din acestea are omul, nu poate să se pocăiască, și rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu : 1. mîndria, când socotește că viețuiește bine ; 2. că mulți se folosesc și se zidesc din întâlnirea și vorbirea cu el ; 3. că viețuirea lui place și lui Dumnezeu, și oamenilor ; și 4. că adevărat s-a izbăvit de păcatele sale cele multe după ce s-a depărtat în pustie”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, „Crinii țarinii”, în colecția „Comorile Pustiei
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
stare. [...] În starea de început, omul vedea în toate lucrurile, cum vede și sfântul, darurile mereu oferite ale lui Dumnezeu și cuvintele mereu adresate prin împrejurări variate produse de El. Natura însăși era un mediu străveziu al lucrării și al vorbirii actuale a lui Dumnezeu. [...] Dacă această nevinovăție s-ar fi consolidat prin fapte de stăruință în ea, forța spirituală ar fi devenit așa de mare, că legea corupției n-ar fi putut să-și impună stăpânirea nici în lume, nici
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
concluzia dezbaterilor, profesorul universitar Florea Firan, directorul Revistei „Scrisul Românesc“, inițiatorul manifestărilor, a precizat că s-a avut în vedere o atenționare a lucrătorilor din presa scrisă și vorbită, în special a celor din TV, privind respectarea normelor limbii române, vorbirea corectă a acesteia, idee care n-a lipsit din niciuna din comunicările susținute. Aspectul acesta a fost subliniat și în interviurile ce au fost prezentate la diferite televiziuni între care postul național TV, Digi 24 sau la Radio România Actualități
COLOCVIILE „SCRISUL ROMÂNESC“ – 2013 [Corola-blog/BlogPost/93772_a_95064]
-
Niciodată nu vom întâlni măcar două călătorii prin lumea această identice. Ne gândim atunci că Înțeleptul Dumnezeu a statornicit în fiecare dintre noi o lucrare ziditoare aparte. Suntem înzestrați cu daruri minunate precum cel al văzului, auzului, vorbirii, etc, și le prețuim atât de puțin când reușim să ne bucurăm de ele, concepem totul ca pe o normalitate care ni se cuvine. Abia când uneori încercări diverse năvălesc peste acest firesc al nostru, facem loc și Lui introducându
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
mai specific, rostirile noastre filosofice. Dar cine face posibile aceste apropieri? Fără îndoială, traducătorul, care mediază și intermediază, ca un interpret de primă instanță al autorului și al textului pe care il tălmăcește pentru cei din propria să comunitate de vorbire și de cultură. Traducătorul de filosofie este tot atât de important, pentru o cultură, precum acela care traduce proza sau poezie. Întâlnirea lui Eminescu cu filosofia lui Kant și receptarea mării filosofii a gânditorului german în cultura noastră, grație aceastei traduceri, ne
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
de-acasă tipărite în calcare și pirite subțiri în ape freatice îndelung strecurate cărți de piatră înălțate spre cer pentru generații fără de număr care-au trebuit să vadă pe întuneric, sau calcinant prin lumina de interogatoriu Din somn adânc, muma vorbirii noastre ne încălzește cu suflare fierbinte cărarea sub pas răsfirate pe miriști de-octombrie pletele ei sunt aceste focuri subțiri ce hrănesc și iluminează istorii paralele încerc să descifrez cele ce spui văd cum așterni covorul vast al vieții versuri-corăbii
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
mai veche decît toate ale tale Și-așa,acum, senzațiile, din cripte adînci, cu toți strămoșii, împreună, învie alte vîrste.Ești martorul, un fel de prezență fără de care s-ar putea să nu mai existe moarte, dar tu, instanță a vorbirii mele, martorule, știi că eu, umblînd prin timpuri trecute, simt că sînt multe ce nu ni se adresează, că moartea e o deficiență a limbajelor noastre, că, de fapt, totul este prezent.Deci, din cripte adînci, renasc , de fiecare dată
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
sînt multe ce nu ni se adresează, că moartea e o deficiență a limbajelor noastre, că, de fapt, totul este prezent.Deci, din cripte adînci, renasc , de fiecare dată, arătări uluite, martorule, că iar te apuci să vorbești, ca și cum fără vorbire ele n-ar putea să apară, ca și cum doar vorbirea ar vedea criptele deschizîndu-se, și, de fapt, altceva se întîmplă, ceva destinat unei priviri din noi înșine, înmugurită, tot timpul pe cale să se nască Ceva din noi tot timpul se scuză
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
e o deficiență a limbajelor noastre, că, de fapt, totul este prezent.Deci, din cripte adînci, renasc , de fiecare dată, arătări uluite, martorule, că iar te apuci să vorbești, ca și cum fără vorbire ele n-ar putea să apară, ca și cum doar vorbirea ar vedea criptele deschizîndu-se, și, de fapt, altceva se întîmplă, ceva destinat unei priviri din noi înșine, înmugurită, tot timpul pe cale să se nască Ceva din noi tot timpul se scuză, tot timpul, pe de altă parte, ceva din noi
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
de vorbă cu cineva în fața unei cafenele din Paris. Foarte rar putea fi văzut așezat înăuntru la una din mese fiindcă nu frecventa îndeobște localurile publice. Interlocutorul său părea hipnotizat de debitul verbal care nu se mai întrerupea. Nu numai vorbirea precipitată stârnea perplexitate. Pe umeri îi atârna o canadiană, în jurul gâtului era înfășurat un fular, de mâini fluturau, agățate, mănuși mari, negre, obișnuite la cei care conduc aceste vehicule zgomotoase. Dintr-unul din buzunarele canadianei răsărea la intervale botișorul unui
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Lya Elam Maș Amada Agnita Iurin Zamir cu toate semințiile literelor de dragul întîiului Kaddish de taină mai stai cu mine, Rabbi, altminteri voi trece ca floarea ierbii de la un Dumnezeu la altul deși voi fi grabnică la ascultare, înceată la vorbire, zăbavnică la mînie, iar vineri seara, cînd vom polei acoperișul Templului cu melancolie, va veni din nou Aaron cu carul plin de rodii și vom rînji amîndoi cu gurile însîngerate la statuile despuiate din fața Palatului Culturii, iar Aaron mă va
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
cu familia sau despre orientarea activității cadrelor didactice în lumina directivelor Congresului al treilea al P. M. R. - dezagrementul era că în vremea asta nu puteam citi, înghesuit cum mă aflam între femei feroce, ce se zbăteau să prindă rândul la vorbire, așa cum se luptau la cozi pentru trei sute de grame de parizer, în fine „lectorul” trăgea concluzii largi, elaborate, cărora, asasinat de atâta limbuție, mă străduiam să le fac față eroic reamintindu-mi versete din „Infernul”, apoi ieșeam în stradă amețit
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
de a fi evocate la un moment dat. Devotata Roza consemnează cuvînt cu cuvînt ceea ce eu dictez și se creează în adîncul imaginației mele devenită vie, activă, resuscitată din adormirea ei, împodobită de originalitatea expresiilor grăitoare, care se ivesc din vorbirea mea spontană, încărcată de metafore, pe care o transmit ei cu ochii închiși, fără nici o eludare a vreunei expresii ce îmi aparține, alcătuind rememorarea unor trăiri din trecutul meu. Transplantată din vechiul burg transilvan, adaptarea mea la viața trepidantă a
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
garnituri de tren venite nu se știe de unde și pornite către cele mai imprevizibile destinații, tot astfel în opera lui Delavrancea coexistă, ambiguu, ecouri din Eminescu ( romantism tenebros, fantastic), Creangă ( rural și fabulos), Filimon și Negruzzi ( scene sociale) ori Slavici ( vorbirea în pilde și analiza psihologică) cu altele, fantomatice, vestindu-i pe Sadoveanu, Gib. Mihăescu, V. Voiculescu sau pe cei doi C. Petrescu interbelici. Amalgamate aluvionar, prin forțele de semn întors ale unei personalități contradictorii, cu înclinații lirice pînă la un
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
rebusistice, care nu pot fi decît unele de ordin metaforic. Pentru piatra numită "opal", găsim o perifrastică figură poetică: "a căzut în inel un strop de iaurt din ciutura lunii". Fascinația pentru cuvîntul insolit, echivoc dar bine plasat în revărsarea vorbirii libere datează de timpuriu, regăsindu-se chiar în primele lui impresii. Iar demonul contradicției și ironia la obiect le va fi moștenit de la bunica maternă, "cernătească cu moț de 'bobolină'", pe care o evocă în aceleași savuroase. Amintiri. Astfel, cînd
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
unor praguri de înțeles care trebuie depășite, descifrate, a aspectului de joc, de convenție ș.a.m.d. în aceste condiții, alegoria, arată autorul cu exemple din istoria culturală a Europei, devine un concept și o verigă coagulanta a materiei poetice: "Vorbirea și scrierea în imagini reprezintă subiecte pe care nici un retorician baroc nu își permite să le neglijeze� vizualizarea face că esența lucrurilor să devină evidență" (p.63). Toată această evoluție a conceptelor și obișnuințelor culturale ale omului secolului al XVII
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]