1,090 matches
-
să-i ia. O pretenție totuși exagerată, dacă ținem cont că nu mi Înapoiase datoriile mai vechi. Poate că n-ar fi trebuit să-l refuz; dacă i-aș fi dat bani, poate că și-ar fi cumpărat cu ei votcă și n-ar mai fi ajuns la alcool metilic. Dar impresia mea a fost că nu pentru bani mă sunase, ci pentru altceva - și n-am reușit să determin pentru ce anume - căci pînă la urmă, din toate pretențiile lui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-l face ca, pentru câteva momente să nu mai simtă frigul. Revine la intrarea metroului, acolo unde șuvoiul de oameni curge necontenit În sus și În jos Doi cerșetori rebegiți de frig, cu figuri distruse de alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o țigară, cinci lei, o felie de pâine, o sticlă de bere, un leu, ș.a.m.d., s-a ajuns la crimă... În ghetou, cu excepția pruncilor, toată lumea bea vârtos, tot ce Îi pică În mână: bere ieftină, vin de surcele, votcă ce Întunecă mințile și distruge ficatul, rom, spirt medicinal, lichide suspecte, otrăvuri colorate...Băutorii se Împart pe sexe și pe categorii de infracționalitate, și lucrul ăsta l-a simțit și Antoniu de câteva ori. ,,Marginea societății,, , cum i se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cartierul meu, ca să pot s-ajung acasă de la stația de tramvai fără să fiu jefuit. Am pus calul pe noptieră. În orice caz, Anton se plictisise. — E cald aici, ca-ntr-un cuptor, Sascha. Hai să ieșim, să bem o votcă și noi, ca tot omu’. Nu porcăria asta. Puse dopul Înapoi. Cântărind opțiunile, i-am propus un restaurant de pe malul râului. Când am ieșit În stradă, vântul părea cam amorțit. Nici o frunză, nici un om nu mai mișca. În piață, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că Îi plăcea la nebunie să fie fotografiată. Deși părea la fel de sofisticată ca o panteră, Bungallow 8 era doar al doilea club de noapte În care Salome fusese vreodată. A Început să se dea În vânt după bărbați și după votcă și a strâns la papuci În Bungallow 8 de parcă erau obiecte de artă. Într-o noapte, a fost zărită În timp ce Își făcea de cap cu Shai Fledman, un americano-israelian care se ocupa de proprietăți imobiliare. Din nefericire, Faisal a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să fiu mai deșteaptă cu ea decât fusesem cu Alixe. Un chelner alunecă pe lângă noi purtând o tavă cu pahare de șampanie. Vrei unul? am Întrebat-o pe Salome. Nu. Șampania nu-mi face nimic. Eu beau doar tărie. O votcă, te rog, Îi ceru ea chelnerului. — Imediat, răspunse el și se Întoarse la postul lui. Chiar atunci apăru o tipă Însărcinată, dar cu proporții foarte normale, care este, de fapt, din câte Îmi dau eu seama, singurul gen de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
doamnă Însărcinată. Ești foarte slabă, minți Lauren. —Mă simt ca o cămilă Întoarsă pe dos, minți Phoebe. Nici nu mi-am dat seama că ești gravidă, minți Salome. În clipa aia apăru chelnerul, aducând o tavă plină cu păhărele de votcă. Le-a pus jos pe o măsuță lângă noi. Toată lumea, În afară de Phoebe, luă câte un păhărel. Shai, nefericit acum că nu mai era lipit de Salome, luă două. —Phoebe, o cunoști pe Sylvie? Întrebă Lauren. Phoebe Îmi zâmbi cu căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-o eu, ignorând restul observațiilor pe care le făcuse. Salome, care, am decis eu, era un suflet mult mai sensibil decât ar fi sugerat felul În care arăta, schimbă repede subiectul. Când trebuie să naști? o Întrebă, printre păhărele de votcă. —Peste vreo lună. Tocmai ne-am Întors din ultima noastră călătorie În Europa. Doctorul Sasson ar pune să fiu arestată dacă ar ști că am mers cu avionul. Sylvie, l-am zărit pe soțul tău la Londra. Acum două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În calendarul meu mental, să pun cap la cap datele... era aproape exact cu două săptămâni În urmă, nu-i așa, când un putusem să dau de Hunter... deși, cine știe ce puteau să facă două sau poate trei deja, păhărele cu votcă, atunci când era vorba de abilitățile mele de a contabiliza timpul și evenimentele? Era ridicol. Phoebe bătea câmpii. —A stat la hotelul lui din Paris tot weekendul, am spus eu cu fermitate. A avut Întâlniri de afaceri. —Soții absenți! Ha, ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trebui să te gândești la cum să-ți salvezi căsnicia, i-am spus, nu la... invitații la petreceri. Petrecerile sunt importante când ești... Marci dădu băutura pe gât cu o repeziciune alarmantă și apoi articulă cu dramatism: —...singură. Bei o votcă? —Unde-i Lauren? Nu trebuia să fie aici? N-a mai apărut. Îl are la ea acasă pe tipul ăla, Cinci Orgasme. Încearcă să-și scoată din minte ziua de aniversare a căsătoriei, care e azi. E și ea deprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atipic, în 1996 și 2000 votul a fost negativ, în 2004 se conturează un vot inerțial: deși am vrea o schimbare, nu vedem alternativa și atunci votăm „care este”- ontologul Vanghelie de la 5 s-ar putea să aibă dreptate. Avem votcă Ceaușescu, de ce n-am avea și heroină Ceaușescu vândută la liber? Călăi fără cagultc "C\l\i f\r\ cagul\" O piatră aruncată într-un ecran de computer- aceasta a fost prima imagine pe care mi-a conturat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
păpușilor în brațe la legănatul copiilor avortați în brațele înțepate în vene. Fete cu vaginul uscat, care n-au apucat să devină cu adevărat femei și poate nu vor fi niciodată. Contraceptivul și prezervativul sunt stâlpii moi ai altarului dragostei, votca și nicotina - agheasma și tămâia ei. Fantasmele comunismului, proletarul, muncitorul, lenin, anapauker, „sentimentul sovietic”, petrugroza, venind din coșmarurile vieții intrauterine, se înalță ca niște aburi grei peste mlaștina vieții românești. Pungi, gunoaie, alcool, hălci sângerânde, seringi, plouă și e frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tipă care să zică: „Oh, nu ești...“. „Ba da“, răspundeam invariabil - și la fel de invariabil îmi petreceam nopțile cu ele. Ne îndreptam deci înspre casă - a mea - oarecum nerăbdători să ne-o punem, amândoi puțin băuți (câte jumătate de sticlă de votcă) și puțin drogați (câte zece centimetri de cocaină). Din boxele mașinii vuia soundtrackul minimalist-repetitiv de la Dracula, compus de Philip Glass și interpretat de cvartetul Kronos, trezind probabil partea orașului pe care tocmai o străbăteam. De obicei nu ascultam muzică ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu ea. Oana preciză din nou că Nicolaescu și Cărmăzan. Lumea era revoltată. Take, Marcel și Ronaldinho ar trebui să câștige, nu boșorogii ăia. Se făcu chiar și un plan de luptă. Cineva propuse proteste, demonstrații. Luca îmi aduse niște votcă. - Băi, Luca, îl interpelă Cornel, tu de ce nu bagi ceva la CNC? - Nu eu, bă Cornele, zise Luca plictisit, am eu alte treburi... - Auzi Luca? făcu Take. - Da. - Te superi dacă-ți spun ceva? - Vedem noi. - Știi, bă, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să-mi dați telefoane la trei dimineața? Domnii mei, la ora asta eu sau beau, sau scriu, sau fut. Uneori chiar toate trei la un loc, recunosc. Dar vi se pare corect ca eu să trebuiască să las sticla de votcă din mână ca să ascult povețele distinsului frate Paul, care ține morțiș să-mi vorbească minute în șir, aproape un sfert de oră, despre ce înseamnă a fi membru în această minunată lojă? Despre consecințe, responsabilități și prostii de-astea? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să nu-mi mai calce în casă!”. Într-un fel, dacă stau să mă gândesc, chiar de asta-mi plăcea să-l mai salt de la „Zoiosul”, unde-și făcea veacul vânzându-și poeziile pe foi volante sau dând meditații pe votcă pramatiilor de la industrialele din zonă. Când avea noroc și se strângea lumea în jurul lui, atunci își expunea teoria „Vocilor”, cât putea fi ea explicată, pentru că depășește tot ce-a fost spus până la el și demonstrează clar că toată filozofia poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
urmă tușește în pumn. Scuipă pe podea. O liniște încurcată, scărpinături în creștete. Meditație. - Din sticlă... se trezește în sfârșit unul. - Ești prost! îl taxează scurt maestrul. Tu vezi, pentru că ești prost, sticla... Repet: din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul. - Ești idiot! cade verdictul necruțător. Își plimbă satisfăcut privirea peste adunare și mai comandă una mică. După ce-o dă pe gât, ahhh, se scutură și-arată din nou neștiutorilor paharul, cu fundul în sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu cu destulă putere, așa încât nu se sparge, ci numai se rostogolește până la masa de-alături. - Vrei să-ți mut fălcile, băăăă? se supără un ins neinteresat de noile teorii filozofice. Un discipol îi prezintă huidumei scuze oficiale și-o votcă mică și incidentul a fost depășit. - Acolo unde stau ele e lumea „Vocilor”, acolo-s numai „Voci”, nu poți să-ți imaginezi locul, n-are nici înălțime, nici lungime, ar putea fi toate formele, dar ele nu există, pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a reintrat în „Zoiosul”, c-o cipilică pe cap și-un braț de hârtii: - Am un nou poem, poate cel mai profund pe care l-am scris, e-un poem de iubire tragică, de-adevărat amor... Cine dă două sute de votcă? Televizorul vechi, alb-negru, se lăuda că-l aruncase după Cristina. - Măcar dac-aș fi nimerit-o... Am început să mă calicesc, altădată n-aș fi ratat-o, terci o făceam.... De fapt, după cum povestea chiar Cristina, îl vânduse pe vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să poți lega două vorbe cu el. Nu știu cum mi-a trecut prin cap să-l caut pe Anatol, mai ales că mă așteptam să mă tapeze iarăși de bani, poate-o să mă care să-i iau două feluri, o votcă și-o bere cu votcă, dar toți ceilalți pe care-i cunosc m-ar fi plictisit cu întrebările lor. Partea bună cu Anatol e că nu se miră de nimic. Ai putea să te duci la el într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu el. Nu știu cum mi-a trecut prin cap să-l caut pe Anatol, mai ales că mă așteptam să mă tapeze iarăși de bani, poate-o să mă care să-i iau două feluri, o votcă și-o bere cu votcă, dar toți ceilalți pe care-i cunosc m-ar fi plictisit cu întrebările lor. Partea bună cu Anatol e că nu se miră de nimic. Ai putea să te duci la el într-o zi fără cap și cu guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spun ceva... orice? - Orice? - Bine... Apusul verzui și-a înfundat trompa-n urechile mele/ M-am uscat ca o iască... - Nu merge! declară Anatol. E previzibil. Mai gândește-te... Marietta își face și ea curaj, mai dă pe gât o votcă, aruncă paharul de plastic într-un autentic gest grecesc, își desface claia prinsă până mai înainte c-un elastic bonbon, pune și sticla la bot și, gâl-gâl-gâl, o golește pe trei sferturi. O pasează mai departe, nu fără o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întinse în colțuri, luminate slab de razele strecurate prin ferestruici. Dormisem de mai multe ori în pivnița lui, învelit c-o blană de oaie. „Te-ntorci la esențial, ai? La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea atâta votcă...” Ne pătrundeau în nări praful și umezeala. Noul proprietar a adus materiale de construcție, camionul a dărâmat din greșeală gardul de lemn, a descărcat plăcile de gresie și marmura, nisipul și mortarul peste tufele de corn. A tăiat alunul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe Spinoza și Kierkegaard, fără a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben Haas) nu excludea deci, din codexul său, anume premise hedoniste: În ciuda oricăror așteptări votca, cânepa indiană și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu‑l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței celor două energii, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
poarte o discuție cu el. Maestrul, ezitând Între principiul etic și cel poetic - căci după primul l‑ar fi respins, iar după al doilea l‑ar fi ascultat - va sta cu el Într‑o crâșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare‑se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tânărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de când Îi picase În mână o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]