477 matches
-
moda romană, cu fruntea încununată cu lauri. Inițial, monumentul era flacat la dreapta și la stânga de câte un sfinx bronzat. Bustul este așezat pe un soclu de piatră. Pe soclu se află o placă de marmură roșie cu următoarea inscripție votivă în limba română: ""FRANCISCO.I. AUGUSTO. A.D. III. SEPTEMBR. MDCCCXVII HUNC XYSTUM DEAMBULATIONE COLUSTRANTI SACRUM ESSE IUSERUNT PIETATIS MONUMENTUM CIVES CIBINIENSES MDCCCXVIII"". Placa de marmură cu inscripția votivă este flancată de două fascii romane. Sub ea este reprezentată în basorelief
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
Pe soclu se află o placă de marmură roșie cu următoarea inscripție votivă în limba română: ""FRANCISCO.I. AUGUSTO. A.D. III. SEPTEMBR. MDCCCXVII HUNC XYSTUM DEAMBULATIONE COLUSTRANTI SACRUM ESSE IUSERUNT PIETATIS MONUMENTUM CIVES CIBINIENSES MDCCCXVIII"". Placa de marmură cu inscripția votivă este flancată de două fascii romane. Sub ea este reprezentată în basorelief stema orașului Sibiu, de culoare aurie. Pe platforma rotundă din fața monumentului era amenajată o fântână arteziană, care era înconjurată inițial de un gard de fier forjat. Pe latura
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
lățime de 1,15 m. La partea superioară este amplasat un altorelief ce redă armamentul de paradă al armatei habsburgice (steagurile imperiale, coiful imperial și țevile tunurilor). La partea inferioară se află o placă de marmură roșie cu o inscripție votivă așezată între două colonete. Inscripția votivă a fost amplasată în amintirea generalului ("Generalmajor", cu rangul de la 6 octombrie 1826) Johann de Vecsey (d. 1. iulie 1833), care amenajase Platforma Invalizilor. Textul inscripției este în limba latină și are următorul cuprins
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
partea superioară este amplasat un altorelief ce redă armamentul de paradă al armatei habsburgice (steagurile imperiale, coiful imperial și țevile tunurilor). La partea inferioară se află o placă de marmură roșie cu o inscripție votivă așezată între două colonete. Inscripția votivă a fost amplasată în amintirea generalului ("Generalmajor", cu rangul de la 6 octombrie 1826) Johann de Vecsey (d. 1. iulie 1833), care amenajase Platforma Invalizilor. Textul inscripției este în limba latină și are următorul cuprins: "„IOANNEM A VECSEY/ SUPREMUM EXCUBIARUM/ PREAFECTUM
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
cea de șevalet situată la etaj. Astfel, cu personajele miniaturale de influență occidentală, în interioare destul de sumar prezentate de Tattarescu, deschidem calea vizitatorului spre portretele anonime de boieri. Acestea amintesc, prin costume și chipurile expresive „zugrăvite” schematic, de tradiția tablourilor votive ale diferiților ctitori de biserici. Lucrările realizate spre sfârșitul secolului al XIX-lea de artiști precum: Nicolae Grigorescu, Sava Henția, George Demetrescu Mirea și Ștefan Vasilescu, vorbesc de stilurile și schimbările care se produceau în plan artistic la nivelul întregii
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
singurătății albastre", "Imnuri", "Poemele Gnozei", "Canon la crin". În 1969 e chemat de Patriarhul Justinian și lucrează aproape 8 ani ca arhitect titular al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, unde activează din plin, restaurând integral Mănăstirile Pasărea (unde figurează pe placa votivă de la intrare) și Suzan, Mănăstirile Zamfira și Cernica (parțial ); restaurează cu succes deosebit Biserica Sfântul Gheorghe Grivița, bombardată în anii 1942-1943; instalează monumentul de piatră de la Mănăstirea Peștera Ialomicioarei, proiectând ansamblul mănăstiresc. În 1971 - 1972 aprilie lucrează în R.F.G
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
de 8 boi sau înălțându-se la cer într-un car de foc). Naosul prezintă scene mai întinse ca dimensiuni: Adormirea Maicii Domnului, Iisus învățând pe înțelepți, Izgonirea negustorilor din templu, Ducerea Crucii, Sfinții Împărați Constantin și Elena etc. Tabloul votiv se întinde pe doi pereți. Pe peretele de vest, lângă ușă, este înfățișat ctitorul bisericii ținând biserica în mâna stângă și călăuzit de Sfântul Ilie la tronul Mântuitorului. În spatele ctitorului (de pe peretele vestic), pe perele sudic apar fiii săi, Bogdan
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
la tronul Mântuitorului. În spatele ctitorului (de pe peretele vestic), pe perele sudic apar fiii săi, Bogdan și Ștefăniță, ambii reprezentați maturi, și doamna Maria Voichița. Prezența soției voievodului ultima este un lucru neobișnuit, ea aflându-se imediat după voievod în tablourile votive de la Pătrăuți, Bădeuți și Voroneț. Altarul prezintă patru scene: Cina cea de taină, Împărtășirea sub ambele forme și Spălarea picioarelor. Catapeteasma actuală a bisericii prezintă importanță prin icoanele aflate pe ea. Biserica a fost înzestrată cu icoane împărătești executate în
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
Așezările, deși erau lipsite de fortificații, marcau un stadiu protourban caracteristice epocii bronzului. S-au păstrat, din acea perioadă, inscripții hieroglifice indigene pe sigilii și ceramică, dar acesta nu au putut fi încă descifrate. Tot de atunci datează și desenele votive reprezentând „securea dublă”, caracteristice religiei minoice. Creta participă la un fenomen ce se va accentua în prima jumătate a mileniului al II-lea î.Hr., fiind integrată într-un amplu sistem de schimburi comerciale est-mediteraneene la care participă Egiptul, Cicladele și
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
de portrete ale Brâncovenilor, Basarabilor și ale Cantacuzinilor. Ciclul începe cu portretul lui Datco din Brâncoveni, boier care a trăit la începutul secolului al XVI-lea, cu Basarab al III-lea cel Bătrân și postelnicul Constantin Cantacuzino, culminând cu tabloul votiv care-i reprezintă pe membrii contemporani ai familiei Brâncoveanu. Catapeteasma monumentală, din lemn de tei sculptat și poleit, precum și candelele de argint sunt donate de Doamna Maria Brâncoveanu. În posesia mănăstirii se află și alte valoroase obiecte de cult, în
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
bronz și din piatră, statuete de teracotă, obiecte ceramice și obiecte lucrate cu dalta, precum și bijuterii din aur, bătute cu pietre prețioase. Construirea muzeului, dat în folosință în anul 1961, a fost finanțată prin vânzarea celor 100.000 de tăblițe votive găsite în prang-ul (edificiul în care sunt păstrate relicvele) templului Wat Ratchaburanan. Criptele sale sunt împodobite cu picturi murale ale unor artiști chinezi, care îmbină calitățile stilurilor khmer și birman. Cel mai frumos și mai vestit templu din Ayutthaya este
Ayutthaya () [Corola-website/Science/315152_a_316481]
-
monument nu are nici valoare istorică și nici artistică, deoarece niciodată nu se poate imita stilul artistic în toate detaliile. Lecomte du Noüy a reconstruit biserica ținând cont de stilul bisericilor orășenești construite de Ștefan cel Mare și după tabloul votiv rămas de la Antonie Ruset. Înfățișarea actuală a bisericii reconstruită de André Lecomte du Noüy este asemănătoare cu cea din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, existând unele diferențe față de aceasta și anume: Cu ocazia reconstrucției bisericii, s-au efectuat și
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
repictată în timpul domniei lui Ioan N. Mavrocordat (1743-1747). Singura descriere a iconografiei bisericii de dinainte de reconstruire este făcută în 1885 de episcopul Melchisedec Ștefănescu (1823-1892). Pe peretele vestic al bisericii construite de Ștefan cel Mare, în stânga, se afla un tablou votiv în care erau pictați voievodul ctitor, Doamna Evdochia și Bogdan Voievod. Cum la momentul construirii bisericii, Doamna Evdochia murise de mult (în 1467), iar soția lui Ștefan cel Mare era Maria Voichița, episcopul Melchisedec presupune că tabloul votiv fusese repictat
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
un tablou votiv în care erau pictați voievodul ctitor, Doamna Evdochia și Bogdan Voievod. Cum la momentul construirii bisericii, Doamna Evdochia murise de mult (în 1467), iar soția lui Ștefan cel Mare era Maria Voichița, episcopul Melchisedec presupune că tabloul votiv fusese repictat în timpul lui Antonie Ruset. Între Doamna Evdochia și Bogdan Voievod era pictată o inscripție în versuri în limba greacă, pe care Melchisedec o găsea parțial ștearsă și care a fost tradusă de profesorul Constantin Erbiceanu (1838-1913) de la Seminarul
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
fost decapate, fiind păstrate o perioadă în Muzeul de artă religioasă de la Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași , iar în prezent sunt expuse în Sala Gotică din curtea Mănăstirii „Sf. Trei Ierarhi”. Printre acestea se află chipuri din tabloul votiv al celor doi ctitori (Antonie Ruset și Gheorghe Duca) din secolul al XVII-lea, figuri de sfinți, scene de luptă etc. Odată cu reconstruirea bisericii în 1884-1904, pereții și bolțile au fost repictate în frescă, pe fond albastru, de către francezii Boris
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
celtice, aflată la nord, nord-est de comună s-au aflat de asemenea fragmente ceramice romane. La sud de comună, pe versantul „După Deal la Tău“ s-au descoperit ruinele unor construcții, cărămizi - unele cu ștampilă -, țigle, ceramică și un altar votiv închinat lui Dis Pater și Proserpinei (CIL, III, 7656). În locul „Cocor“ s-au descoperit, prin săpături, substrucții de clădiri, ceramică provincială, fragmente de opaițe și o monedă de bronz de la Hadrian.În zona situată între punctele „Cocor“, „Darvaș“ și „Pădurița
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
apă în Piață Sân Marco. "Santa Maria della Salute" face parte din parohia Gesuati și este cea mai recentă dintre așa-numitele biserici ale ciumei. În 1630, Veneția a trecut printr-o neobișnuită epidemie devastatoare de ciumă. Că o ofertă votiva pentru eliberarea orașului de ciumă, Republica Venețiana a promis să construiască și să dedice o biserică Sfintei Maria a Sănătății (sau a Salvării, în ). Biserică a fost proiectată în stil baroc (aflat pe atunci la modă) de Baldassare Longhena, care
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
Pe bolta altarului este pictată Maica Domnului cu pruncul, înconjurată de heruvimi și seerafimi, iar pe pereți se află scena Cinei cea de Taină, precum și chipuri de ierarhi. Biserica Mănăstirii Humor se remarcă prin faptul că are mai multe tablouri votive. Pe peretele vestic al naosului este zugrăvit domnitorul Petru Rareș și familia sa în calitate de ctitori ai bisericii. Domnitorul are fața rotundă, barba scurtă, părul lung, iar pe cap poartă o coroană de aur cu mici ramuri. Lângă el se află
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
patru pilaștri, care se află la întretăierea navei centrale cu cea transversală, sunt ornate cu scoici și volute.Sanctuarul bisericii costruit la același nivel cu nava principală se închide prin boltă Altarul principal este pătrat și ușor concav, conform inscripției votive de pe el, datează din 1787. Retabulumul este arcuit, cu glaf. Pictura de pe altar îl înfățișează pe Sfântul Leonard, înconjurat de sclavi încătușați, care, rugându-se pentru libertate, își întind mâinile spre episcop. Deasupra se poate zări un medalion cu inscripția
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Dumnezeu, Ce pentru tine sângele-și vărsă. Hristos pentru tine muri, cu ocară să nu-L jignești. Iubește-L și cinstește-L, El te binecuvântează cu al pământului belșug”. József Emris Laczkó a ridicat după primul război mondial o cruce votivă pe strada Borvíz, în semn de recunoștință întoarcerea din război a celor trei fii ai săi nevătămați. La sfârșitul străzii Szárhegy, József Bartis și vecinii săi au ridicat în 1967 o cruce, pentru ca Dumnezeu să ferească ținutul de trăsnete. Cu
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
într-o singură calotă sferică. Între pronaos și naos a existat un zid despărțitor care a fost demantelat parțial înaintea anului 1792(deoarece nu apare în inventarul bisericii din 1792), pe peretele vestic al naosului aflându-se inițial un tablou votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareș și care a fost distrus parțial. Naosul este boltit în stil moldovenesc, printr-o serie de arce dispuse pe diagonală și pandantivi care susțin turla cilindrică. Absidele laterale sunt boltite în sfert de
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
secolul al XIX-lea (numai unele figuri se disting, restul fiind șterse), numai unele fresce din naos fiind bine conservate. Între pronaos și naos a existat un zid despărțitor care a fost demolat, cu această ocazie fiind deteriorat și tabloul votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareș. Din tabloul votiv se mai disting portretele lui Petru Rareș, ale Doamnei Elena și a doi copii. Istoricul de artă Paul Henry a cercetat pictura veche a bisericii în deceniul III al secolului
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
fiind șterse), numai unele fresce din naos fiind bine conservate. Între pronaos și naos a existat un zid despărțitor care a fost demolat, cu această ocazie fiind deteriorat și tabloul votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareș. Din tabloul votiv se mai disting portretele lui Petru Rareș, ale Doamnei Elena și a doi copii. Istoricul de artă Paul Henry a cercetat pictura veche a bisericii în deceniul III al secolului al XX-lea, el constatând că iconografia este aproape identică
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
a păstrat. Pr.prof.dr.acad. Mircea Păcurariu în lucrarea sa ""Sfinți daco-romani și români"" (Ed. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994) menționează că biserica din Scânteia este atribuită de tradiția locală lui Ștefan cel Mare. În biserică este păstrat un amplu tablou votiv pictat în 1846 și care are, la partea inferioară, următoarea inscripție: "„Acest sfânt locaș cu hramul sfinților mai mari voievozi Mihail și Gavriil, din temelie ridicat întâiul de fericitul întru pomenire de Ștefan voievod cel Mare și apoi de Duca
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
A fost înmormântat în biserica românească din Teiuș, ctitorită împreună cu soția sa. Mormintele celor doi ctitori au existat în biserică, acum greco-catolică, până în anul 2001, când au fost desființate, iar lespezile de mormânt au fost scoase afară. Mărturii stau: tabloul votiv din sec. al XVII-lea și pisania originală dăltuită în piatră, în limba slavonă cu blazonul Rácz de Galgó și numele lui Mihail Rácz II., al treilea ctitor al bisericii. Membrii familiei Rácz s-au împărțit în două mari ramuri
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]