1,324 matches
-
prea gras pentru asta, da, da, prea gras ca să poată urî." Leonard Bîlbîie se simți foarte neplăcut, prințul vorbea iarăși ca pe vremuri, cînd se afla în Vladia, cu o morgă și o știință a zicerii care te putea ameți, vrăji, cuceri, iar dacă nu te lăsai, dintr-o dată te simțeai mic și rău, ca un cîine de maidan. Întîlnirea lor din această seară nu merita, cel puțin pentru el, nici un resentiment. "Dar dumneavoastră, prințe, ați cunoscut pe cineva care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu atît mai bine. E un trecut regretabil și uneori stânjenitor, nu așa, domnule Georgescu?" Locotenentul Georgescu încuviință grav, de parcă ar fi fost în joc soarta cuiva apropiat. "Trebuie să ne desprindem cît mai repede de trecut. Deocamdată parcă sîntem vrăjiți, hipnotizați, nu putem să facem un pas înainte, pentru că încă nu ne-am săturat să ne bucurăm și să admirăm izbînda, sfîrșitul ferice, norocos, al războiului. Mă întreb ce ne-am fi făcut dacă se termina altfel, și nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ticăloșia. Că erau cinstiți și voiau binele, dar se găseau angrenați într-un mecanism infernal, o organizație care n-avea nimic din toate acestea cinste, adevăr, iubire de țară, dreptate. Iar ca să vezi în totul pădurea, trebuia să nu rămîi vrăjit de fiece copac în parte. Trebuia să iubești Adevărul și să nu te lași amăgit de măruntele "adevăruri"' care-ți ies în cale. Poate era cam patetic, cam exagerat în felul cum se gîndea, însă știa că gîndește bine. Dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înalt și molcom, privi obiectul din fața sa cu expresia omului pus să lingă sare. Rugat să urce pe încrengătura metalică, înghiți în sec. Începu, apoi, plimbarea în urma celeilalte biciclete. Luana intră în casă cu sufletul pierdut. Nici un lucru nu o vrăjise într-atât. Își dorise, desigur, tot felul de jucării pe care, mai apoi, le împrăștiase prin toată curtea și nu le mai găsise. Mama îi cumpăra orice. Părinte ce întruchipa doi în unul, nu se gândise vreodată s-o refuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-i arunce cu dosarele în cap. Cordel, desfășurată pe masa de lucru a Luanei, pufăia, scoțând foc pe nări. Ce dracu′ ai de trag cu toții la tine? Nu ești nici Brigitte Bardot, nici altă vedetă de cinema. Le faci vrăji, sau ce? Bărbatul tău e chior, e prost, nu vede? Lăsă hârțoagele și făcu kilometri de la geam la ușă, spumegând. Ca de obicei, Luana nu catadicsi să-i arunce nici măcar o privire. Continuă să-și vadă de treabă ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sub fereastra ei. Simțămintele îi erau amestecate, gândurile lipsite de contur, îl voia pe Ștefan aproape dar nu cu ea, pe Radu în iad, dar nu mort. Te-am necăjit cu ceva? Îi plăcea vocea lui. Mai înainte de toate, o vrăjise cu tonalitatea joasă, hotărâtă, a glasului. În timpul dansului, acel prim dans menit să-i aducă împreună, îi vorbise întruna. Ea căutase zadarnic, în semiîntunericul din cameră, să-i mai zărească o dată chipul. Acea frumusețe care, preț de o clipă, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să nu ne doară și să nu ne apese vreodată. Luna sunase în colțul plopilor fără soț și poetul îi număra: ...unu, doi, trei..., îi număra...cu multă dragoste îngemănată cu neliniștea purtată în suflet, cu adâncă mirare pe cărarea vrăjită de flori de tei. Departe, la Ipotești, toate lucrurile au încremenit de-o vreme, și când vine zăpada, pădurea tot nu crede, și tot îl mai așteaptă cu zbor de păsări pe buze. Poate că totuși n-a murit... Ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pâlpâie neliniștită în jurul lor, se desprinde un sens nebănuit: puterea de a le face vii, de a le găsi pe cele care ,,exprimă adevărul”. Cuvintele se adună magic sub bagheta fermecată a vrăjitorului care le dă viață; ele ne poartă vrăjite prin vremurile apuse ale copilăriei, oferindu-ne fascinația basmului, sau ne aduc în prezent, arătându-ne că moartea e o certitudine și că există limite și porți dincolo de care nu se poate trece, că: Nu sunt vremurile supt om, ci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tărâm al veșniciei, predomină dragostea și bucuria vieții. Adina Ciomaga, clasa a VII-a C Răsărit în Deltă Sculată de ciripitul păsărilor victorioase, am ieșit din cort. Mi-am limpezit gândurile într-un mic golf. Ridicată în picioare, am rămas vrăjită de soarele care se înălța deasupra liniei orizontului. Săgeți de flăcări prinseseră viață în jurul meu. În apa de argint a canalului dunărean, peștii săreau zglobiu, vestind începutul unei noi zile. Aburi fantomatici se înălțau din apă spre cerul limpede ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
căci frumoasă era oricum, și Întoarsă acasă pe măgarul de aur al pocăinței și cu un loc liber În inima ei mare de artistă pentru cel pe care nu Înceta se pare să Îl iubească, În ciuda legămintelor sfinte ale căsătoriei. Vrăjită de cele câteva acorduri ale unui marș nupțial imprimat prin cine știe ce minune dumnezeiască În cartonul felicitării anume ales pentru cei cincizeci de ani ai lor de căsătorie, domnul și doamna Moduna nici nu observară plecarea fiului lor spre o adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei, de ce-ar fi altfel? Nu vede niciun motiv ca s-o refuze. Nu trebuie să se teamă că o va refuza. Muntele vrăjit. Disertația lui Krokowski S-a sculat de dimineață cu dorința lăuntrică de-a reciti Muntele vrăjit de Thomas Mann. S-a dus calată spre raftul unde se odihnea cartea, nevizitată de nimeni de câteva decenii. De fapt, nu e tocmai adevărat, i-au căzut ochii peste ea de câteva ori zilele astea, așa, ca din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a nu se dezlănțui în râs: Amice, ai căzut în cap din partitură. Ai intrat în simfonie, boule! Râsul general era mai rațional decât vorbele și Gustav își reveni la realitate. Se topise muzical de dragoste, încât circul timpului îl vrăjise cu numerele lui de magie. N-avea decât o umbră de culoarea mirării filozofice. O eliberă din faza de îndoială abia în clipa în care, după ce-i comandase lui Hugo o Catedrală a iubirii și Hugo i-o și înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o rentieră bătrână, luată în căsătorie din interes. Ar face un atac de cord când îi voi povesti soarta lui Olaf și aș moșteni o avere. Doamna Sildur se numea Latifa, era o tânără marocană a cărei frumusețe m-ar vrăji. Doamna Sildur era o paraplegică și se deplasa în fotoliu cu rotile. Nu exista nicio doamnă Sildur, ci un domn Sildur care se numea Bjorn. Mi se părea imposibil ca un bărbat să aleagă această vilă: asta poate pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
vreau! Da cu mine nu vă jucați?, Întreabă Va nedumerit și frustrat de perspectiva rămânerii În afara jocului. Te joci și tu cu noi,y pentru că tații trebuie să aibă cuc, iar noi n-avem! Ghidușă și autoritară, cu o luminiță vrăjită În ochii ei negri, rotunzi și cu gene care-i depășeau sprincenele, Ruzânița decretă: Eu Îs mama! Tu ești tata și hai treci la treabă! Ce să fac? Tu nu te-ai mai jucat așa? Nț! Ne făceam că te
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Flory nu izbutea nimeni s-o convingă să se așeze. Își tot cerceta hainele umede pînă cînd doamna Bailey i-a pus o mînă și a Îndesat-o Într-un jeț, zicîndu-i „madam“! Pe Floare, minunea revederii lui Gheorghe o vrăjea la fel de tare ca hora Învăpăiată a Frumoaselor pe cîmpiile de SÎnziene, iar seara aceea scînteietoare o amețea aproape la fel ca măreția oceanului. De aceea nici nu fu În stare să scoată vreo vorbă. Soții regăsiți au luat trenul spre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
molcom și adânc, ca marea când e liniștită... apoi tăcea iarăși. Nu avea nimic, decât bruma de haine de pe el și barca, veche ca și el, dar care, nu știu cum se făcea, nu lua niciodată apă: noi ziceam c-o fi vrăjită, cine știe ce zeiță a mării i-o fi dat-o, altfel cum de era așa bună... Și de ce i-o fi dat-o zeița mării, poate că el chiar avea copii acolo, în mare... Doar știm cu toții că zeițele mării îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
altă dată, una prin care te puteai uita la soare și-l vedeai rotund, întunecat și verzui fiindcă verde-gălbuie și subțire ca o foiță era piatra aceea sau ce-o fi fost... Dar secretul meu era altul : vroiam piatra aceea vrăjită de Poseidon (ce-ați făcut ochii mari?! Poseidon, zeul mării !...) el o făcuse așa ca să poată schimba în aur orice bucată de fier, chiar ruginită de-ar fi fost se spune că i-o furase Hermes și că, așa zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
terapia tăcerii poate fi lecuit uneori doar un singur suflet; tăcerea n-a lecuit niciodată, simultan, vânătăile mai multor cioburi de suflet, chiar dacă tu mi-ai spune că aceste cioburi de suflet Z, de suflet Andra se pot regăsi curate, vrăjite de romantice iluzii, ca-n edenul adolescentin. Ca să nu cantonez mărturisirea pe terenul penelului meu, vreau să-ți spun că am ajuns să compar căsnicia noastră cu Simfonia Neterminată a lui Schubert... Știu, unii spun că este o operă genială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
etala cunoștințele. Avea aerul unei statui care încremenise în admirație. Nici nu-l interesa ce auzea. Probabil că nici nu auzea. Toată energia îi era concentrată pe funcționarea văzului. Domnișoara hodorogea, noi nu clipeam din geană atunci când greșea, el era vrăjit de exercițiul de admirație în care căzuse, totul era de vis. Se apropia apoi de ea, îi dădea târcoale, ca și cum ar fi vrut să se asigure că mai funcționa optim chiar și după efortul depus, și concluziona: "Latinii din epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cutia de scripcă, de acordeon sau, ca în cazul Marelui Bronz, de contrabas. Eu, nimic. Băieții aveau însă o problemă: "Bă, zice Marele Bronz, avem concurs și nimeni nu vrea la dobă. E o rușine să bați darabana, în vreme ce alții vrăjesc basul. N-ai un fraier prin mafia ta? Știu că ești ocupat până peste gât cu afacerile din cartierul tău, dar, cum te știu de gașcă, poate găsești ceva..." Marele Bronz nu mă rugase nimic, niciodată. Nici nu-mi pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Matei, am vrut să te întreb....... — Nu schimba vorba, te rog. Răspunde-mi la întrebare: cum te-ai simțit la Gârla Mare? —Minunat! Am avut momente deosebit de frumoase, ne-am cunoscut mai bine, aer, soare, apă... Stai! Stai! Nu mă vrăji și prin telefon, că sunt vrăjit de tine și la propriu și la figurat până peste urechi. Ce vrei să spui, dragul meu? Atât de mult îmi place când mi te adresezi așa. Vreau să spun că de când te-am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Nu schimba vorba, te rog. Răspunde-mi la întrebare: cum te-ai simțit la Gârla Mare? —Minunat! Am avut momente deosebit de frumoase, ne-am cunoscut mai bine, aer, soare, apă... Stai! Stai! Nu mă vrăji și prin telefon, că sunt vrăjit de tine și la propriu și la figurat până peste urechi. Ce vrei să spui, dragul meu? Atât de mult îmi place când mi te adresezi așa. Vreau să spun că de când te-am cunoscut, am simțit 94 dulcea vrajă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
oamenilor ș.a.m.d. Așa stând lucrurile, este de la sine înțeles că în tânăr începuseră să încolțească tot felul de întrebări și să mijească tot soiul de îndoieli privitoare la credință, astfel petrecându-se la dânsul o schimbare majoră. Fiind vrăjit de-a binelea de toate lecturile sale scientiste atent făcute, iată că, în decursul ultimilor câțiva ani, acesta ajunsese să se debaraseze de mai toate dogmele sfinte ale creștinismului, lumea religioasă preschimbându-i-se aproape de tot într-o amintire „cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lumină, iar frumusețea se cutremură, înspăimântată de propria frumusețe. Strigă Amaterasu. Uitându-și ascunzătoarea, ieși spre nemaivăzutul care o pândea din oglindă, ieși spre ea însăși. Înainte ca imposibila întâlnire să aibă loc, intrarea în peșteră fu ferecată cu frânghia vrăjită din paie de orez. Amaterasu, ținută strâns de opt milioane de zei orbiți de strălucirea celei regăsite, fu silită să-și reia locul în lumea de deasupra. Strigătul cocoșilor pecetlui zorile. Atunci când, peste multă vreme, Amaterasu își trimise nepotul, pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
șipot s-a întâmplat ceva asemănător. În jurul Magnoliei era o larmă deosebită, dar ea nu auzea nimic, pentru că visa cu ochii deschiși. Prin urmare era absorbită de zgomotul pe care-l auzea și care venea dinspre pădure. Iar cu mintea vrăjită de lumea locuitoare a pădurii pe care n-o văzuse niciodată, acum depăna spusele bunicului și ale sătenilor. Încerca să-și imagineze cum arată acel tărâm unic, fiind convinsă că în pădure există o lume mirifică care nu poate egala
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]