1,862 matches
-
ghicit, în locul lui va ieși afară un alt elev. Întrebările să fie variate iar răspunsurile cât mai bune. 18.Vânătorul, vrabia și albina Jucătorii se așează în cerc la interval de doi pași între ei. Se alege un vânător, o vrabie și o albină. Aceștia fug prin afara și prin mijlocul cercului astfel: Vânătorul aleargă după vrabie, să o prindă, dar se ferește de albină să nu-l înțepe. Vrabia fuge după albină ca s-o mănânce, dar se ferește de
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
mai bune. 18.Vânătorul, vrabia și albina Jucătorii se așează în cerc la interval de doi pași între ei. Se alege un vânător, o vrabie și o albină. Aceștia fug prin afara și prin mijlocul cercului astfel: Vânătorul aleargă după vrabie, să o prindă, dar se ferește de albină să nu-l înțepe. Vrabia fuge după albină ca s-o mănânce, dar se ferește de vânător să n-o prindă. Albina fuge după vânător să-l înțepe, dar se ferește de
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
interval de doi pași între ei. Se alege un vânător, o vrabie și o albină. Aceștia fug prin afara și prin mijlocul cercului astfel: Vânătorul aleargă după vrabie, să o prindă, dar se ferește de albină să nu-l înțepe. Vrabia fuge după albină ca s-o mănânce, dar se ferește de vânător să n-o prindă. Albina fuge după vânător să-l înțepe, dar se ferește de vrabie. Când unul din cei trei jucători a fost prins de cel urmărit
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
să o prindă, dar se ferește de albină să nu-l înțepe. Vrabia fuge după albină ca s-o mănânce, dar se ferește de vânător să n-o prindă. Albina fuge după vânător să-l înțepe, dar se ferește de vrabie. Când unul din cei trei jucători a fost prins de cel urmărit, alți trei elevi le vor lua locul. Reguli de joc Vânătorul, vrabia și albina au voie să alerge în orice direcție atât prin afara cercului cât și prin
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
vânător să n-o prindă. Albina fuge după vânător să-l înțepe, dar se ferește de vrabie. Când unul din cei trei jucători a fost prins de cel urmărit, alți trei elevi le vor lua locul. Reguli de joc Vânătorul, vrabia și albina au voie să alerge în orice direcție atât prin afara cercului cât și prin interior. În timpul alergării nu este voie să se îmbrâncească nici un jucător din cei care formează cercul. Se va avea grijă ca toți elevii să
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
o paște, ci orgasmul; și pentru câteva clipe închid ochii. După ce le promit că voi veni să asist din curiozitate la una din adunările lor, își pierde controlul, râde isteric și pe o distanță de câțiva metri sare ca o vrabie - spre stupefacția celeilalte, convinsă că are de a face cu un escroc versat. * Dacă viteza luminii nu ar fi constantă, întreagă fizica relativității lui Einstein s-ar prăbuși. În toată această convenție, matematica joacă rolul imaginației care dezvoltă intuiția. S-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să mai mănânc,/ mi-e geamătu-ntr-atât de-adânc/ că spintecă-mi în două sânul,/ iar carnea-mi doldora de rane/ mi se lipește de ciolane;/ aduc a pelican și-a buhă,-n/ pustietățile Arabiei;/ n-am somn și mă asemui vrabiei/ stinghere, țopăind în fugă/ pe-acoperișul cu olane/ fierbinți;o duc de azi pe mâine,/ hulit de inimici și șui/ necontenind să mă condamne;/ mănânc cenușă-n loc de pâine/ și-o-nmoi în lacrămi amărui,-/ din pricina mâniei Tale/ și-
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
îngerul căzut" care e poetul, mesagerii celești se văd busculați, ridiculizați, urmăriți de-o fantezie malignă. Invers decît la gîndiriști, împinși în derizoriu: "Traforez și eu niște îngeri,/ niște vise,/ - m-au buzunărit de iluzii,/ mi-au spart casa cu vrăbii bete de soare,/ mi-au spart liniștea în griji, mi-au făcut cioburi din iubirea/ - o sticlă afumată prin care urmăream/ toate eclipsele/ de suflet" (Complicitate). O piesă reprezentativă este cea intitulată Piața de carne, în care cruzimea e condusă
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
Haikis angrosistul avea un Fiat Topolino portocaliu cu care trepăda după cereale prin toată țara. Singurul dintre ei care umbla cu mașina prin oraș era primarul, care se îndrăgostise de jucăria lui decapotabilă. Îi făcuse garaj, să n-o rușineze vrăbiile și guguștiucii în curte. Buick-ul judecătorului avea ceva amenințător, mare și cu botul rînjit cum era. Să zicem, comenta observatorul lui, doctorul Tefik, că de cînd nu mai avea cîinii lupi cu care ieșea la plimbare magistratul voia să arate
Buick de holtei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7723_a_9048]
-
a șters frumusețea de pe chipul tău/ ca numele actorilor de pe afișul uitat sub soare și ploaie./ egală cu tine mereu, adîncită/ în tristețea ta fără capăt./ uiți să vorbești, uiți să vezi și să auzi,/ devii transparentă, semeni cu aerul,/ vrăbiile și rîndunelele zboară prin tine" (tristețe pietrificată). Dumnezeu nu ezită a anula chiar și fizionomia poetului: "cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el ochii, nasul, buzele, întregul chip,/ cum ștergi cu
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
ulcelele cu vin, începând cu a lui Pâcu. Uite ce cinste ai, Pâcule - l-a atenționat moș Dumitru. Intre timp, Pâcu s-a luptat cu luleaua lui până a început să fumege. Cei din jur îl urmăreau cum urmărește pisica vrăbiile. Doar-doar a relua povestea. El însă privea undeva nedefinit și pufăia din lulea, zâmbind unui gând...In liniștea care s-a așternut, vocea ușor voalată de fum a lui Pâcu a pornit să depene povestea. Până la urmă, Surcică o plecat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Sturza Bulandra reușește să obțină de la culturnici acceptul ca Liviu Ciulei să reînceapă să monteze. Revenirea este textul lui R.Nash, Omul care aduce ploaia, cu Clody Într-un rol de zile mari (au mai jucat, excelent, Ștefan Ciubotărașu, Lazăr Vrabie și tînărul Mircea Albulescu). Iar peste un an, LC montează Sfînta Ioana a lui Shaw, spectacol important pentru că decorul Încearcă prima ruptură cu tradiția scenografiei realiste. Dispariția lui Liviu Ciulei, Într-un octombrie 2011 dușmănos, m-a făcut să reiau
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
„Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Evanghelia după Matei 5, 16) Rugăciuni smerite și pilde de Pateric, „” Cornel Paiu Lidia Vrabie s-a născut pe 25 octombrie 1965, în satul Sagaidac, raionul Cimișlia, Republica Moldova, în familia numeroasă a țăranilor Feodosie și Irina Bularga. A absolvit Școala Medie Generală din satul natal în 1982, după care a continuat studiile la Facultatea de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ambele gesturi creative izvorând din nevoia de a-și face cunoscută, în sens misionar, apologetic, credința în Dumnezeu, credință formată în mijlocul familiei, primită și învățată de la părinții săi, față de care nutrește o dragoste totală, mărturisită cu nețărmurită emoție. Astfel, Lidia Vrabie, în pagini memorabile, își mărturisește convingerea că cele mai mari bogății ale omului, și desigur și ale sale, intime și personale, sunt „credința în Dumnezeu și familia”, familie pe care am putea-o privi în planul familiei spirituale, unicizată, singularizată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
au predat arta Omeniei. Odihniți-vă în pace, tată și mamă! V-ați îndeplinit misiunea de părinte cu succes! De acolo de unde sunteți, vegheați și mai departe pașii noștri, ca să putem și noi ajunge acolo unde sunteți voi!”. Scrierile Lidiei Vrabie alcătuiesc într-un fel original o epopee a satului natal, văzut când din perspectiva copilăriei, când din cea a maturității. Toate textele contribuie la acest amplu edificiu, amplificat afectiv. Colajul lor este veridic. „Aurica” - continuă tonul moralizator, apologetic, misionar, care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
poate să suplinească orice lipsuri, orice nevoi! „Cei doi vecini” - fragment epic cutremurător, puternic moralizator. Se pun în discuție mai multe problematici: sărăcia, lipsa iubirii, condiția de orfan, lăcomia, lipsa credinței... Moș Ion Dascăl - se înscrie, ca majoritatea personajelor Lidiei Vrabie, în tipologia omului credincios. Moș Ion Vinaru este opusul acesteia. Fire lacomă, pe care „și în ziua de Paști, îl puteai vedea lucrând în via sa. Nu era credincios, pentru el nu exista Dumnezeu.” Sfârșitul său și al familiei sale
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aceea a dragostei care unește o familie, care unește o mamă de copiii săi, un soț de soția și copiii săi, este puterea sacrificiului personal pentru binele aproapelui, este minunea credinței mărturisite cu tărie. De aceea, oamenii preferați ai Lidiei Vrabie sunt cei apropiați de Biserică, care se regăsesc în rugăciune, care-și descoperă după neliniștită căutare, sensul existenței în mărturisirea credinței în Dumnezeu, și, smeriți și cu nădejde sfântă, cer ajutorul sfinților Săi. Sfinți care făptuiesc minuni, ca cea a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-și descoperă după neliniștită căutare, sensul existenței în mărturisirea credinței în Dumnezeu, și, smeriți și cu nădejde sfântă, cer ajutorul sfinților Săi. Sfinți care făptuiesc minuni, ca cea a reunirii familiei, făptuită de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Oamenii preferați de Lidia Vrabie sunt cei care din ruinele unei biserici vechi, trecută prin incendiu purificator, cu jertfă proprie, înalță alta nouă; sunt oamenii care parcurg zeci de km pentru a merge la Biserică, și sunt oamenii, care, în țară străină, află un munte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fac chilie pentru rugăciune. „Să ne obișnuim ochiul nostru să le vadă pe cele bune, căci ochiul bun vede cele bune, iar cel rău vede cele rele.” Poate, de la acest text, ar fi trebuit să ne începem prezentarea cărții Lidiei Vrabie, cu titlul acesta, absolut inspirat, „La lumina candelei”. Ne gândim, însă, că potrivit este și să o încheiem, adăugându-i, totuși, un altul, aflat și el nu prea departe de acesta, ambele fiind desprinse din proza cu imperativ mesaj, „Să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
moment, și-a îndreptat privirea către icoană și plin de emoții, cu voce tremurândă, s-a închinat și a mulțumit Cuvioasei Parascheva pentru minunea pe care o făcuse cu el. NOTE ASUPRA LECTURII Alexandru Mihăilă Surprinzătoare în ansamblu, povestirile Lidiei Vrabie din volumul „La lumina candelei” deschid calea unei călătorii în timp, în care, atât universul copilăriei, cât și viața de zi cu zi a muritorului de rând, capătă consistență și identitate doar prin asumarea valorilor satului românesc încărcat de sacru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” (Păpușa). Stăpânid narațiunea și tehnica dialogului, Lidia Vrabie excelează în evocări, aducând în fața cititorului pagini emoționante, în care fiecare cuvânt din rostirea literară poartă sigiliul sincerității, precum și a nestrămutatei convingeri în puterea credinței strămoșești, care leagă indisolubil dăinuirea de capacitatea noastră de a iubi creația lui Dumnezeu. În
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de subiect încărcat de atâtea semnificații, căci a vorbi despre părinți, „E ceva sublim și frumos, care mă înalță cu sufletul până la ceruri, care mă umple de dumnezeire, de dragoste și fericire.” Și, apoi, urmează torentul evocării, în care Lidia Vrabie pare de neîntrecut: „...Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
despre ea, decât că este, fără îndoială, un om al lui Dumnezeu, Căruia cu dragoste și evlavie I s-a închinat încă din tinerețile ei.”) și alții, cărora autoarea le desenează chipul sufletesc în trăsături sugestive. Există în scrierile Lidiei Vrabie credința fermă în forța binelui, în izbânda sufletului cucernic - convingeri pe care le argumentează cu fapte de viață, încât crează impresia că autoarea, așezată la masa de lucru, în timp ce cu o mână așterne salbele cuvintelor pe hârtie, cu cealaltă răsfoiește
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că autoarea, așezată la masa de lucru, în timp ce cu o mână așterne salbele cuvintelor pe hârtie, cu cealaltă răsfoiește pagini din Sfânta Sciptură, totul sub lumina candelei de la icoana Domnului Nostru Iisus Hristos. Deloc întâmplător, așadar, și spre cinstea Lidiei Vrabie, „La lumina candelei” duce mai departe, între oameni, izvorul iubirii creștine! Roman, 16 noiembrie 2014
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]