410 matches
-
spune, ceea ce am aflat mulțumită dvs. e mai mult decât speram. Să vă aibă Dumnezeu În grijă și să vă țină pe amândoi sănătoși. Cu cel mai cald respect, Gabriela Omăt P.S. Dar... tot nu-i tot! Sare acum din vraful de fișe una pe care n-o „clasasem” pt. E. Dimitriu Încă. E vorba despre un general Marinescu, pare-se din Fălticeni, cu care se Întâlnește, Într-o vară, la Constanța. M-ar interesa, pentru indicele de nume, cum Îl
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ar mai fi gîndit dacé le-a spus sau nu le-a spus. Ar fi fost și el acolo și ar fi știut. Ajunse acasé și se așezé la masé sé Învețe. Feri țigaia cu réméșițe de ceapé préjité și vraful de farfurii murdare de borș din care ieșeau, ca niște ségeți, cozile de linguri. Erau că ségețile care stéteau Înfipte În Sf. Sebastian, dar Șasa nu știa asta. Nici nu mîncé și se puse pe Învéțat. Dar mai Întîi hotérî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nostru portar cu un interes din ce în ce mai sporit. Petrică își umplu sticlele luate de la nea Vasile și le împachetă în niște pagini de ziar. Ezitase o secundă. Era să întreprindă operațiunea asta folosind România Mare și Tricolorul, care erau primele în vraful de presă de sub masa din cămăruța portarilor. Dar, admirator necondiționat al tribunului național care îmbrăcase din nou cămașa morții, cruță acele publicații patriotice și se decise pentru ziarul Libertatea, având totuși grijă să oprească pagina cinci și pe cea cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
raft după raft, se aflau acolo mulțime de obiecte, deopotrivă valoroase, precum bijuteriile încuiate în spatele vitrinelor, sau de nimic, asemeni oalelor ciobite și sparte. După ce reuși să evite instrumentele muzicale și armele care atârnau din tavan, Porfiri se pierdu printre vrafuri și vrafuri de haine de mâna a doua, de la blănuri de lux la costume roase, după care își afundă degetele în lăzii cu pantofi și cufere cu ochelari și netezi cutiuțele cu tabac și degetarele așezate pe tăvi. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
raft, se aflau acolo mulțime de obiecte, deopotrivă valoroase, precum bijuteriile încuiate în spatele vitrinelor, sau de nimic, asemeni oalelor ciobite și sparte. După ce reuși să evite instrumentele muzicale și armele care atârnau din tavan, Porfiri se pierdu printre vrafuri și vrafuri de haine de mâna a doua, de la blănuri de lux la costume roase, după care își afundă degetele în lăzii cu pantofi și cufere cu ochelari și netezi cutiuțele cu tabac și degetarele așezate pe tăvi. Era ca și cum aceste obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
magistra investigator în cazul lui Stepan Sergheievici Goriancikov, care, dacă nu mă înșel, lucra ocazional pentru dumneavoastră? ă Ah! Deci despre asta e vorba, spuse Osip Maximovici. Vă rog să luați loc. Însă orice scaun liber era deja ocupat de vrafuri de cărți sau de hârtii, sau de amândouă. ă Noi am dat deja declarații la poliție, spuse Vadim Vasilievici, ridicând cartea pe care o citea astfel încât aceasta îi acoperea fața. Își schimbă totodată și poziția picioarelor sale lungi, punându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
încă de la taică-su, Udrea ăl bătrân, că dacă ieftin cumperi, ieftin porți și mai presus de toate îi spunea mereu că găina de unde scurmă de acolo mănâncă și a scurmat ea mititica de praful s- a ales de ditamai vraful de euroi. Și cu această ocazie l-a liniștit și pe fostul meu vecin tuciuriul fiindcă frunza cu pricina are și text, un text care amintește în prima parte a cuvântului România că romii sunt cei care duc în lume
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mă mai gândesc atâta la bani și să muncesc mai mult. Mie de fapt îmi place să muncesc din greu. Poate că am cam pierdut lucrul ăsta din vedere în ultimul timp. Se întoarse în birou și se uită la vraful de hârtii de pe masă. Erau pline de informații: rapoarte pe care Max trebuia să le citească, calcule peste care trebuia să se uite - rezultatul unei munci pe care oamenii de la etajul trei o depuneau chiar în acest moment. Și datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
braț și picior. Însă, odată urcată în lift, își dori să nu fie singură. Totuși, panica ei ușoară fu doar de moment și, ieșind la etajul șase, singurul sentiment pe care îl avea era mulțumirea întoarcerii. Începu prin a deschise vraful de scrisori pe care le primise (era uimitor cât de multe primea, dat fiind că exista și poșta electronică) și răsfoi câteva din rapoartele care îi fuseseră lăsate pe masă. Pe măsură ce dimineața înainta spre amiază și colegii ei își dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a învățat să mă raportez în ceea ce scriam, din prima clipă în care observase, trezindu-mi-se, un germene de "spirit critic", la literatura română contemporană, nu la compunerile "scriitorilor poporului din RSS Moldovenească", cei care ne-au lăsat un vraf de maculatură complet inutilizabilă. Poate de aceea n-am fost deformat ca alții. În rest, nu cred că mă deosebesc prea mult în ce privește "modelele formative": Kafka, Proust, Borges, Robert Musil, Thomas Mann, Faulkner, Buzzati, Cortázar, Dostoievski, Gombrowicz. Sau, în literatura
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
neînsemnați pentru a primi bani de la minister“. „Noi, Editura Augusta, am depus și anul ăsta proiecte, așteptăm răspuns“, ne-a declarat doamna Augusta Anca. Cehia l În fotografii Românii care au vizitat Cehia și s-au întors din voiaj cu vrafuri de fotografii de care sunt mândri sunt invitați să se înscrie la un concurs național inițiat de Centrul Ceh București. Adresată deopotrivă profesioniștilor și amatorilor, competiția premiază cea mai bună fotografie dintr-o vizită în Cehia și cel mai bun
Agenda2004-35-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282807_a_284136]
-
totalitară, de forța și disciplina întruchipată de nazism sau legionarism sau fascism, în timp ce asasinatele și metodele de tip terorist reclamau energetismul brutei, cu ce au fost mai subtili intelectualii care au îmbrățișat comunismul ca pe o religie a salvării în timp ce vrafuri de dovezi demonstrau exact contrariul, eliminarea drastică a oricăror libertăți, înjosirea ființei umane, lichidarea fără milă a oponenților? În cele din urmă plaja de opțiuni nu s-a schimbat atât de radical pe cât suntem tentați să o credem. Îmi pot
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
lui Cosașu, cea cu buzunarele pline cu știri decupate, ca la arhiva ambulantă a unui muzeu al perisabilului, peste ce dau la pag. 108!? Cititorul anterior al cărții, poate chiar ultimul proprietar al ei, înainte de a o culege eu din vraful prăfuit al buchinistului, își lăsase notate părerile cu creionul pe marginea cărții. De la acea pagină, lectura s-a complicat plăcut. Ca într-un roman postmodern, îl citeam pe Cosașu urmărind în paralel reacțiile cititorului anonim și, la rîndul meu, îmi
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
a retras de la „România literară”, în 1970, Geo Dumitrescu s-a dedicat unei activități care-i mânca timpul mai mult decât aceea de la revistă (motivul retragerii!). Ținea concomitent, într-o perioadă, „Poșta Redacției” la „Luceafărul” și la „Flacăra”, asaltat de vrafuri uriașe de scrisori și de compuneri poetice venite de la tot felul de autori care așteptau de la el binecuvântarea literară. Auziseră că le-o poate da. El le răspundea tuturor meticulos, spunându-le fără menajări tot ce credea despre scrisul lor
Amintire by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4989_a_6314]
-
fi niciodată ținute în frîu, lipsește în Occident. În Apus, totul este de o igienă atît de ireproșabilă, încît, lipsit de dușmănii publice, de resentimente și de polemici oficiale, te stingi sufletește cu idealul culturii universale în minte. Și scrii vrafuri de maculatură doctă pe care nu ți le citește decît familia. Nu ați observat că românii aflați în străinătate, deși critică îngustimea și culorile balcanice ale sensibilității de aici, nu se pot totuși lipsi de ele, de vreme ce continuă să se
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
organiza» toate noile cunoștințe culturale ce se acumulau progresiv. Și ele sporeau mereu". O fenomenologie personală a literaturii Adrian Marino n-a impus. N-a trăit „ideile" pentru că nu le-a putut produce la o anume altitudine, clasînd doar, în vrafuri impresionante, „ideile literare" preexistente. Erudiția i s-a exersat pe liniamente îndeajuns de cuminți, tot astfel cum „critica ideilor ideologice, politice", pe care o invoca în ultimul timp, n-a depășit cadrele unui iluminism, așa cum era și normal, adus întrucîtva
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
subțire inventar. Irelevant însă: rafturi și etajere burdușite cu tipărituri din cealaltă Românie, din care venea febrilul criterionist (extrem de prudent în tăinuirea perioadei), scaune, mese, dulapuri, toate dintr-un lemn fără vîrstă, de culoarea penumbrei cu iz de arhondaric uitat, vrafuri de casete ("Să-ți pun una cu Mircea Eliade, revăzut recent la Paris, după douăzeci de ani"; Hai să ascultăm niște colinde de Constantinescu" etc. etc.), suna telefonul, își trecea țigara în dreapta, da, promitea că va fi mîine la Dalles
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
și aruncarea la coș ține loc de o puzderie de precizări teoretice pe marginea acestor forme de modernizare. Cu ale cuvinte, H.-R. Patapievici știe să coboare abstractul pe pămînt, știe așadar că o repezentare intuitivă face cît un întreg vraf de abstracțiuni și, tocmai pentru că știe prea bine această regulă, o aplică cu măiestrie. Sau un alt exemplu: raportul dintre cultura generală și culturile de specialitate este ilustrat de autor prin recurs la imaginea roții de căruță: căpățîna și butucul
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
Simona Vasilache Un amănunt de istorie a presei: o Gândirea (cea a lui Cezar Petrescu), de găsit, printre alte vrafuri de reviste cu ștaif, de odinioară, în unul din cele două anticariate de pe Academiei (primul cum vii dinspre bulevard) are, pe coperta întîi, scris așa: anul IV, no.1. Atît. Nici o referire la istoria exterioară, pe foaia maronie, cu titlu
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
os mi-ați sădit/ un mausoleu/ în fiecare picătură de sînge/ port, roșie -/ o piață.// Dacă i-ar da prin minte/ copilului meu/ să sufle spre mine/ cît într-o lumînare, atît numai -/ n-ar auzi decît/ prăbușindu-se un vraf de ziare;/ mausoleu peste mausoleu,/ piața cu piața" (Atît numai). Deruta unei propagande care a ajuns a șovăi între amenințări și concesii, a tituba între propria-i poziție și antiteza ei apare în următorul poem, amar umoresc: "Ca să tac/ mi-
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
Gabriel Dimisianu De această dată, rubrica de Lecturi libere nu o voi consacra comentării unei cărți, ci publicării unui document aparținător istoriei literare. L-am regăsit într-un vraf de hârtii pe care de multă vreme nu le mai cercetasem. Despre ce este vorba? În toamna lui 1976, cum reiese din biletul însoțitor, Sașa Pană îmi trimitea pentru „România literară“ un grupaj de texte dintre care unul, intitulat Se
Un text necunoscut de la Sașa Pană by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3134_a_4459]
-
neamuri în poiată, -n ocol și la cotețe. Ce ți-a rămas e numai aminte să-ți aduci De cum stăteai să numeri chemările de cuci De graurii, de sturzii, de țărcile istețe! Pia Rămâi cu mine îngere, și-ascultă La vraful de minuni în tălmăcire Ivite parcă mai presus de fire Cu o credință încă mult mai multă, Din patimă, durere și iubire, De care doar făptura ei ocultă Câtă-n tăcere, singură, exultă E-n stare, peste toate, să ne
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
oameni, spre înțelegerea strictă a serafimilor... a heruvimilor... Doar leuștean hrănesc eu pentru ei în putini de cristal, nu glumă! De ce aș adăuga numai zbîrnîielile, poticnirile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala zilei chinuite de amurg... Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi smulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, zbuciumînd vraiști cotidiene... întortocherile cîlțoase ale întîmplărilor... palpitațiile cu zvîc de apocalipsă... sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă... dificilele, calpele ținte mișcătoare... toate, toate există în jur
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
pisici albe își ispășesc tainul de șoareci... să se fi pierdut odată cu păpușa minionă cu păr nisipiu în spitalul copilăriei imprimându-și obrazul pe mânuțe bolnave și-apoi pe chipuri tot mai îndesate - se rostogolesc în oglindă ca bulgării peste vrafuri de renunțări și mâzgălituri în jurnale de naufragiu bulevarde ale duminicilor goale cochiliile urâtului ezitărilor mediocrității orașul le împachetează capetele în hârtia colorată a zilei căzute în propia utopie precum bomboanele de pe băț noaptea le linge o vreme amărăciunea roșie
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
eu, în felul meu, o crimă, chiar dacă am regretat-o sincer imediat. Locuința mea era la capătul care dă spre stradă un balconaș folosit mai degrabă pentru a depozita diferite obiecte ieșite din uz: pe polița de sub măsuța din mijloc, vrafuri de reviste și publicații vechi pe care îmi propuneam mereu să le mai răsfoiesc; peste dulăpiorul metalic sprijinit de peretele din fund, cu rafturile înțesate de pungi din plastic, fotografii de acum 50 de ani, ustensile de primă necesitate ale
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]