402 matches
-
subțire inventar. Irelevant însă: rafturi și etajere burdușite cu tipărituri din cealaltă Românie, din care venea febrilul criterionist (extrem de prudent în tăinuirea perioadei!), scaune, mese, dulapuri, toate dintr-un lemn fără vîrstă, de culoarea penumbrei cu iz de arhondaric uitat, vrafuri de casete ("Să-ți pun una cu Mircea Eliade, revăzut recent la Paris, după douăzeci de ani"; Hai să ascultăm niște colinde de Constantinescu" etc. etc.), suna telefonul, își trecea țigara în dreapta, da, promitea că va fi mîine la Dalles
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îmbrăcau haina derutei duioase. O intervenție speriată ca cea a ieșeanului Popa, care făcuse pictură serioasă la Paris, cu André Lhote: ce se mai pictează, dragă? stîrnea un fel de compasiune veselă, pictorul fiind recunoscut și ca hîtru cozeur. Între vrafurile de cartoane ale celuilalt mare ieșean, Craiu, se afla, la subită îndemînă, o mapă aproape mistică pe care scria activitate. Pictorul, unul din ultimii romantici ai orașului, care, în timp ce-ți cînta la vioară, îți putea relata mondenități cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din varii unghiuri. Mapa mistică, gestionată de mama candidului pictor, era burdușită cu imaginea multiplicată a obiectivului socialist. Ea era înfățișată, demonstrativ, celor care treceau pragul casei și aveau aer de ștabi. În rest, pentru cei ce iubeau Pictura, existau vrafuri de cartoane în care pîlpîia duhul inconfundabil al boemului care venea din cealaltă Românie. România boierului Pallady. Cine va concepe acest mult așteptat compendiu al dramaticelor dezorientări și dezarmări, dar și al existenței, nu ne îndoim, unor încă nedivulgate capodopere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al Londrei. Toți sau aproape toți depun mărturie În scris despre unul din polii fascinației lor - dandysmul. Memorii, jurnale, Însemnări de călătorie, pagini de eseu, romane Împânzesc epoca. Până și marele Brummell compune literatură (e drept, fără vreo strălucire): un vraf de scrisori (pierdute, cele mai multe), niște poeme, ba chiar un mic tratat despre arta veșmântului. Vom cita și noi, din când În când, aceste documente, spre a reconstitui o atmosferă, pentru a schița portrete, gesturi, vorbe. Nici până În ziua de azi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
interesant pentru că documentele publicate rezolvă în mare parte cestiunea dreptului public al românilor de sub Coroana Habsburgilor. Pe când opinia maghiarilor era că poporul românesc n-ar fi avut în trecut nici libertate, nici nobilitate, nici drept propriu, d. Densușeanu citează un vraf de izvoare, dovedind că deja secolul al XIV-lea al lui Mircea cel Mare e plin dincolo de munți de Knezii et seniores Olachales, de districte române, de veri nobiles, adevărați nobili, între cari întîlnim chiar Basarabi, de possesiones valachales având
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
arhiviștilor și a hîrțoagelor. Vorbesc bineînțeles despre Utopia revoluționară, nu despre dictatura birocratică invenția livrescă a unui specialist în drept feudal, Gracchus Babeuf, care a împrumutat-o de la Rousseau, de la Mably și de la pergamentul antic. Actul de naștere: cercetarea unui vraf de titluri vechi de proprietate. Certificatul de deces: televiziunea ultimelor știri. O lungă speranță două secole care zigzaghează în lungul și în latul arhivelor. Michelet: "Istoria Revoluției franceze s-a născut în arhive. Am scris-o în depozitul central." Oamenii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
din PNL că au făcut "șmecherii" și că există riscul ca întreaga Alianță să fie etichetată drept coruptă. Această alianță a câștigat, afirmând fără rezerve două lucruri: vom face să funcționeze instituțiile statului, vom lupta împotriva corupției. Când, într-un vraf de 100 de ordonanțe de urgență, pe 22 decembrie, se emite o ordonanță de urgență care, discret, face ca 7% din Loterie să poată fi însușit de consiliul de administrație și de salariați... Același lucru pentru Imprimeria statului. Sau, dacă
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
inexorabil. E nevoie de un mare curaj. Nu mă mai luați așa de sus! Îi zic furioasă. Eu am curaj. Dar, la fel de bine, știu că soțul meu nu e un bătăuș. Dați-mi notițele alea! Îi iau dosarul și un vraf de poze alb-negru cade din el și se Împrăștie pe birou. Mă holbez la ele bulversată. SÎnt fotografii cu Iain Wheeler. Iain În față la Brandon Communications. Iain pe treptele unui hotel. — Ăsta nu e soțul meu, ridic ochii spre
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mobila cum ne descarcă lucrurile. Cele mai multe dintre ele au fost puse la păstrare În depozit, dar, evident, au existat cîteva articole esențiale pe care am ținut morțiș să le aducem cu noi. — Becky! Mama traversează aleea, spre noi, cu un vraf uriaș de reviste vechi. — Unde să pun astea, scumpa mea? La gunoi? — Nu sînt gunoi! protestez. Poate că o să am chef să le citesc! Nu le poți pune la noi În dormitor? — E cam plin... Mama se uită la reviste
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
s-a îmbolnăvit. Fetița era neliniștită. O cuprinse grija și teama. Mama ei căzu la pat. Doctorul a consultat-o. Fetița nu avea voie să intre în odaia mamei. Zilele se scurgeau greu. În bucătărie farfuriile murdare s-au strâns vrafuri. În casă, peste tot, e o mare neorânduială. Într-o dimineață, n-a fost în stare să fiarbă pentru mama un ceai. Nu ești chiar atât de mică, îi spuse tata. Trebuie să înveți și tu rostul casei. Fetița simți
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
a pleca la școală, Adriana rânduia totul în casă. Într-o zi, când se întoarse de la școală, își găsi mama dereticând prin casă. Sărutând-o, abia a putut să-i șoptească printre lacrimi: Ce greu e fără tine, mămico! Vocabular: vrafuri: unele peste altele; dereticând: orânduind lucrurile; Întrebări. Copilul cel isteț după Petre Ispirescu A fost odată un om care rămăsese la bătrânețe singur cuc. Urâtul singurătății nu-l lăsa în pace și el hotărî să-și ia un copil. Plănui
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
dintre scopurile majore ale demersului său este acela de a găsi „bobul de perlă rătăcit în cine știe ce scoică”, adăugând: „Este, într-adevăr, unul din exercițiile cele mai pasionante și una din satisfacțiile rare, aceea și acela de a dibui în vraful unor alexandrini zvârliți cu lopata, stihul, emistihul, imaginea sau numai cuvântul în care zac puteri închise și a căror vrajă n-așteaptă decât să fie trezită la viață.” Opinia că, în ipostaza de cronicar, P. adoptă numai atitudinea elogios-ceremonioasă și
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
am adunat pe toți și am deschis ușile. Încăperea era goală. Scaunele erau vraiște și erau hârtii pretutindeni. Parcă ar fi fost furtună înăuntru. Am făcut curat, după cum vezi. Hârtiile sunt acolo, în colț, zise arătând cu degetul, grosolan, un vraf. Geamurile erau închise toate. M-am gândit că poate au ieșit pe fereastră. Știi... de la etajul unu până la parter nu e chiar atât de mult spațiu, dar geamurile erau închise, și ele se închid doar din interior... la ușă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îi arată cu un deget tre murat ușa. Iese de-a-ndăratelea, ploconindu-se adânc de nenumărate ori. Odată perdeaua groasă lăsată în urma sa, înjură printre dinți fără să-i pese de însărcinatul cu corespondența imperială care așteaptă în anticameră cu un vraf de tăblițe în brațe. Trece ca o vijelie pe lângă secretarii imperiali, Polybius și Hilarion. După câțiva pași se oprește clătinându-se. Dacă vreunul dintre ei își imaginează că l-a insultat pe principe? Asta-i tot ce-i mai lipsea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plimb printre haine: ador fiecare textură, fiecare culoare. Negrul se pierde în ciocolatiu, în maro-deschis, în crem în cele din urmă, cu o nuanță de bleumarin aruncată cu măsură. Văd niște pantaloni frumoși și ignorând-o pe Geraldine, care îngrămădește vrafuri de haine pentru mine în mâinile lacome ale vânzătoarei, merg la camera de probă să-i încerc. ― Ce zici? îi cer părerea Geraldinei, întrebându-mă de ce pantalonii îmi sunt un pic cam mari, așa cum îi țin deasupra mijlocului, să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
avea să vadă lucruri Încă și mai rele. Așa că atunci când s-a Întors la Paris nu putea vorbi despre ele și nu suporta să-i fie reamintite. Și trecând pe lângă cafeneaua aia, Îl văzuse pe poetul ăla american, cu un vraf de farfurioare-n față și cu expresia tâmpă Întipărită pe fața aia ca un cartof, discutând despre dadaism cu un român pe care-l chema Tristan Tzara și care purta mereu un monoclu și avea dureri de cap, apoi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ioana dispare după ce mă roagă: "Să te culci repede (își închipuie că citesc până tîrziu), căci aici ai venit sa te odihnești". Încui ușa, intru în pat, trag paharul cu lumânarea drept lângă pernă și, cu un creion pe un vraf de hârtii, încep să retrăiesc trecutul și să deslușesc prezentul între mine și Ioana. Abia acum pot să refac vechile scene dintre noi fără să le turbur cu emoțiile prezentului. Trecutul, sub alte forme, continuă și acum. Parcă noaptea și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în numele Crabului-zâmbitor și al Mihaelei Cosânzeana, dacă e cazul. *** Crabul (cu ajutorul lui tati) o pune pe Mihaela-Cosânzeana undeva sus de tot în bibliotecă. Dragoș-Sebastian se cațără după ea, cu greu, dar o scapă din nefericire (păpușica e foarte mică) printre vrafurile de reviste care sunt peste tot... Îmi cere o lanternă și un băț ca să o aducă la suprafață, dintre hârtiile și revistele de după rafturi, adunate acolo de ani de zile... Degeaba - îi zic eu - n-ai s-o poți scoate
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și, mâncând mierea cu degetele, Începea să-și facă semnul crucii, pornindu-se pe bocit. Chiar și oarbă fiind, Își păzea borcanele Închise În lada de zestre cum Își păzește o cloșcă puii, bodogănea umblând de colo până colo, cu vraful de chei În mână și cu un băț În alta, amenințând copiii ce se jucau prin preajma ei. Izbitoare i se păru Tatianei și asemănarea lui Stan cu pălimarul Tihon Niconorovici și a lui Bran cu preceptorul Lațko Teoteș, ce venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu timpul tulbure, uitat. Domnul Pavel avea priceperea necesară, dar nu până la adâncimea prăpastiei care fusese trecută; îl îndepărtară de la această realitate obișnuința de a citi ziarele ca o relaxare, în împlinirea unui tabiet nu ca documente ale istoriei, apoi vrafurile de petiții de tot soiul adresate primăriei, pe care era obligat să le citească, să le înregistreze și repartizeze fără să ajungă la semnificația deznădejdilor cuprinse în multe din aceste petiții cu soarta aruncării lor la coș, precum și jurămintele contradictorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plină de viață, cu un zâmbet care îi traversează toată fața... mai târziu am încercat să descopăr ce văzuse și cum o afectase. John Self întins pe burtă, cu un picior îndoit sfios, tulburat, dar jenat, în timp ce scotocea printr-un vraf de lucrări ale vechilor maeștri desfăcute ca un evantai. Oricum, iată ce a spus: — Te-am încuiat în casă. Unde e cheia pe care ți-am dat-o? Ești un tip greu de intuit, nu-i așa? După care continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
citate, din perdele trase doar peste câte un colț de realitate. Cu aceleași eterne scuze: mai trăiesc cei vii (?!), nu se poate spune chiar totul, mai încolo, când va veni timpul. Mulți ani, a venit la Bibliotecă Z.Z. Răsfoia vrafuri de ziare de prin anii ’70. Copia de zor fel și fel de documente oficiale, relatări din presa internațională, reportaje etc. La o țigare ne întâlneam pe holul din fața W.C.-ului. Mirosea a urină, aveam senzația că fumăm, ca elevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ci lunecau și costumele, doar patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea să se rotească, la Început mai lent, apoi din ce În ce mai repede, ridicându-se spre tavan și lăsând În locul său un dreptunghi de praf și scame și un vraf Întreg de pantofi, alături de cârpele și păpușile de care Lilith nu voia să se despartă nici În ruptul capului și care mult timp zăcuseră sub pat. Ridicându-se de pe traverse, cu buchetul de trandafiri strâns la piept, Noimann se scutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la Corso. Un compartiment Întreg era ocupat de Bikinski, reprezentat În mai multe ipostaze. Și tânăr, și bătrân. Privit din față și din spate, cu și fără barbă. În chip de stâlp de afișaj, Încălțat cu adidași Nike și cu vraful de icoane sub braț sau În chip de piatră kilometrică, alergând pe străzi de unul singur... Unul din Bikinski privea absent pe geam, altul se uita cu ochi pierduți la Noimann. Compartimentele cu sutele de Bikinski se perindară unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
flori. Patru pereți plini: floricele, bastonașe și o formă ce părea o literă W complicată. Sânge năclăind un covor din iută, sânge coagulându-se în băltoace pe linoleum, sânge îmbibând o canapea deșelată de culoare deschisă, sânge ce stropise un vraf de ziare de lângă o masă pe care se aflau un reșou, o cratiță cu mâner lung și o conservă de supă. Mult prea mult sânge ca să provină doar de la o singură ființă umană ciopârțită. Danny simți că se sufocă. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]