137,849 matches
-
său/ se temeau de apariția scrisului, / acele semen prevestitoare de rău/” cine va mai asculta cântecele și gândurile noastre/ când nimeni nu știe să citească/și scrisul pe piatră costă/ cât un cibăr de iască?”/ își ziceau ieșind din grote ... Vremurile se rostogoleau vremuind generații/ și Gutenberg a înfipt un spin de teamă, /menestreli de prin toate castelele Europei/încălzeau saloanele cu drama incertitudinii:/ ”cine va mai asculta/cântecele noastre/ când puțini știu să citească/iar cartea e scumpă/și poate
INTERNETUL, SUPORTUL SPIRITULUI UMAN-INTERVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Internetul_suportul_spiritului_uman_interviu_al_florin_tene_1326289831.html [Corola-blog/BlogPost/361920_a_363249]
-
în jur - majoritatea sunt tineri. Puțini ca noi, care l-am trait (și) pe ’89. Un domn a făcut rost de o carioca neagră și scrie: „Diaspora vă susține”, apoi ni se alătură. Începe să bată un vânt tăios, de vreme tipic englezească. Stând în picioare, pe bordură - un tânăr într-un pardesiu gri. Îmi vine în minte mesajul pe care l-am văzut în Piața Victoriei: „M-am îmbrăcat bine, mamă!” „De ce nu și-o fi pus un fular la
Din Cambridge, am strâns în brațe toată România! Noi le vorbim românește, copiii ne răspund în engleză, dar dacă îi întrebi ce naționalitate au, spun răspicat că-s români by https://republica.ro/din-cambridge-am-strans-in-brate-toata-romania-noi-le-vorbim-romaneste-copiii-ne-raspund-in-engleza-dar [Corola-blog/BlogPost/338151_a_339480]
-
gardurile, pomii, podețele, parcă vedem curtea plină de mișcare, de zumzet de albine, de cotcodăcitul păsărilor, de mângâierea blândă a razelor călduțe de primăvară timpurie care se revarsă deasupra casei. Ne stau în fața parcă aievea chipul celor dragi din acele vremuri. Nu putem uita nimic din toate pregătirile ce se fac pentru „Ziua Învierii”, această mare Taină a lui Dumnezeu. Nu putem desprinde din noi imaginea oamenilor care pășesc cu smerenie spre denii când asupra satului se răsfrânge dangătul copotelor bisericii
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_1395752071.html [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
ȚUȚUIANU, CONVORBIRI: IULIA ROGER BARCAROIU - CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ȘI CADE ÎN OCEANE” Autor: Emilia Țuțuianu Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Un vers al poetei Iulia Roger Barcaroiu m-a urmărit multă vreme: ,,Cerul se sparge crunt și cade în oceane...”. Destin, întâmplare, nu știu exact ce a fost, știu doar că timpul a făcut să cunosc poezia și personalitatea poetului Constantin Barcaroiu, apoi, tot timpul mi-a hărăzit să o cunosc pe
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
am născut în București, dar am început să știu că exist la Buzău, în casa bunicilor, unde părinții au considerat că e bine să ne stabilim pentru un timp, ca să poată avea un sprijin în creșterea și educarea mea. Erau vremuri grele, după război, în plină schimbare socială. Mama lucra la Banca Agricolă din oraș. Nu existau calculatoare; toată contabilitatea se făcea cu creionul în mână și cu multe ore suplimentare. Venea seara târziu acasă, extenuată, și ziua următoare o lua
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
plină schimbare socială. Mama lucra la Banca Agricolă din oraș. Nu existau calculatoare; toată contabilitatea se făcea cu creionul în mână și cu multe ore suplimentare. Venea seara târziu acasă, extenuată, și ziua următoare o lua de la capăt. Tata, în vremurile acelea tulburi, reușise să se angajeze la Teatrul de Stat din Reșița. Absolvent al Conservatorului, era un actor remarcabil, distins, de altfel, cu Ordinul Muncii, deși, pentru el, care pe atunci avea deja câteva volume publicate, gazetăria fusese activitatea predilectă
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
mea cea mai bună; mă aștepta cu masa pusă când veneam de la școală iar eu îi încredințam toate micile mele secrete. Îmi e sfântă amintirea timpului acela. M-am rupt cu mare suferință de casa în care am crescut, pe la vremea adolescenței, când, tatăl meu încetându-și activitatea la teatru, ne-am putut readuna în București. Era mulțumit să știe că îmi place să studiez și m-a îndemnat să mă aplec asupra limbilor străine. Îmi amintesc cum, vorbindu-mi despre
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
forță, diversitate, culoare, profunzime, spirit, umor, sinceritate... Nu știu nici o alta care să o egaleze. Și gândesc asta cu regretul că limba noastră, neavând universalitate, nu oferă întregii lumi acces la marea ei literatură. E adevărat că structura pragmatică a vremurilor ne împinge mai degrabă către activități productive, că pentru cei care încă mai au timp să citească, opera literară pierde în fața textului de ziar, că facebook-ul care abundă în rețete culinare și recomandări îndoielnice privind viața sănătoasă, abia de mai
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1492828294.html [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
decembrie, când soarele se apropia de mijlocul zilei, iar zarva satului se împrăștiase prin gospodării, lăsând ulițele să se pregătească de vecernie, am intrat pe poarta Centrului de zi „Paraschiva” din Retevoieștii Argeșului, purtând în gând mirarea că, într-o vreme cu mult haos existențial, cineva încă mai trudește cu inima și fapta la acei copii pe care destinul le-a rostuit sfințenia suferinței. În 2006, la inițiativa părinților copiilor cu dizabilități, trăitori pe valea râului Doamnei, a luat ființă în
REPORTAJ SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Reportaj_sentimental.html [Corola-blog/BlogPost/357844_a_359173]
-
noi. Recunoaștem, de fapt, cu bucurie, că avem împreună Tradiția Bisericii nedespărțite, centrată pe Taina Euharistiei, despre care dau mărturie sfinții pe care noi îi avem în comun în calendarele noastre. Pe de altă parte, numeroșii mărturisitori ai credinței în vremurile de opresiune și de persecuție din secolul ce s-a scurs, care au demonstrat fidelitatea lor față de Iisus Hristos, sunt un germen de speranță în dificultățile actuale. Pentru a încuraja căutarea deplinei comuniuni, chiar și in divergențele doctrinare care rămân
PARTEA A IV A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_biserica_si_conceptul_de_securitate_partea_a_iv_a.html [Corola-blog/BlogPost/361488_a_362817]
-
unit pe cei mulți care erau de etnii și limbi diferite într-o înțelegere duhovnicească comună. I-a învățat limba iubirii, limbă pe care trebuie să o învețe toți cetățenii Uniunii Europene. Ei trebuie să înțeleagă că, deși a trecut vremea Războiului Rece, a fi împreună și a rămâne împreună, indiferent cine suntem, continuă să fie o necesitate din perspectiva supraviețuirii, nu doar a Uniunii Europene ci a întregii planete. Drd. Stelian Gomboș - Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul
PARTEA A IV A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_biserica_si_conceptul_de_securitate_partea_a_iv_a.html [Corola-blog/BlogPost/361488_a_362817]
-
Cristian Gabriel Groman la 11 decembrie 2010 S-a așternut tăcerea și sufletul mi-e gol... Și o durere surda mă apasă... E noapte și doar stelele mă văd... Dar lor, sunt sigur ca puțin le pasă... A fost o vreme când luăm totu-n râs... Și nu-mi pasă de viață, nici de moarte... Acum, simt că mă pedepsește Dumnezeu... Pentru că știu că nu te pot avea aproape... Mă rog la Dumnezeu să-mi ia durerea... Pentru că de la zi la
MELODIA TACEREA de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 by http://confluente.ro/Melodia_tacerea_cristian_gabriel_groman_1341686758.html [Corola-blog/BlogPost/355935_a_357264]
-
tot ce și-a dorit și cum și-a dorit, dar acum trebuie să-i dea și altuia ocazia de a se bucura de desfătările pe care știe să le ofere unui bărbat și mai ales că a venit și vremea ca ea să se simtă satisfăcută ca femeie. Nu înseamnă că în toată această perioadă “moșul” cum îi spune ea în secret, chiar daca avea doar cincizeci si ceva de ani fusese singurul său amant. Dacă îi plăcea de cineva, făcea
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454746353.html [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
indiferent ce partid va fi la putere. Știa că politica nu-l interesează pe Sebastian și că este un profesor foarte apreciat în capitală, așa că devenindu-i soție nu va îndrăzni nimeni s-o trimită de unde a venit, în negura vremurilor rurale dintre dealurile moldave. Acestea erau concepțiile de viață ale Minodorei. Ele îi erau abc-ul vieții sale prezente și viitoare. Ea era posesoarea unui filon valoros și inepuizabil de oferit tuturor celor care erau dispuși să contribuie la bunăstarea
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454746353.html [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
făcut semn discret să-l scap de musafirul neanunțat... Domnule Țuțea, a zis, îmi pare tare rău ca nu putem sta de vorbă acum, dar mergeți cu prietenul meu (nu eram prieteni) și mâncați o ciorba caldă undeva, că e vremea frumoasă... Petre Țuțea și ciorba era o apropiere care m-a șocat, pe vremea aceea credeam, în naivitatea mea, că gânditorii nu mănâncă, oricum nu ciorbă... Dar am mâncat ciorbă, la un restaurant dintr-un intrând care pornea din Calea Victoriei
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/petre_anghel_1491320108.html [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
pare tare rău ca nu putem sta de vorbă acum, dar mergeți cu prietenul meu (nu eram prieteni) și mâncați o ciorba caldă undeva, că e vremea frumoasă... Petre Țuțea și ciorba era o apropiere care m-a șocat, pe vremea aceea credeam, în naivitatea mea, că gânditorii nu mănâncă, oricum nu ciorbă... Dar am mâncat ciorbă, la un restaurant dintr-un intrând care pornea din Calea Victoriei. Până atunci însă, aveam să tremur de câteva ori, luat de furtunile tunetului din
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/petre_anghel_1491320108.html [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
harul divin, cât și responsabilitatea morală de a respecta legile umane și divine și a făcut constatarea că în fiecare act de mirungere există a față vizibilă și una invizibilă. A făcut o incursiune în istoria ceremonialului de încoronare de la vremurile vechi prezentate în textele biblice și până astăzi, cu referiri speciale la istoria Țărilor Române și a Marii Britanii. Regii biblici care au beneficiat de ritualul mirungerii au fost Saul și Solomon. În ceea ce privește Țările Române a prezentat descrieri ale ritualului încoronării
FESTIVALUL „CONŞTIINŢA”, EDIŢIA A IV-A, 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1476212563.html [Corola-blog/BlogPost/381009_a_382338]
-
a dat-o cândva, lăsându-mi mie doar atât: cerul ca un tăvălug înghimpat, o batistă și un ou. Tu trebuie numai să înțelegi albastrul dor peste scâncet, golul mut dinapoia gardului, Siberia ochilor cu trup flămând, copilul răbdător cu vremea, ca o ruină care nu mai are ce pierde, crescând... Până când, peste ani, se coceau strugurii în familiile altora și ușile se închideau în spatele farfuriilor pline în spatele caramelelor, în spatele copiilor mângâiați, iar eu țeseam povești cu îngeri, adulmecând, la ferestrele
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1427614584.html [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
locuitorii pe fugă. Iar aceștia s-au refugiau, care cum au putut, pe alte meleaguri, pentru a-și salva viața și agoniseala pe care au reușit să o mai ia cu ei. Mândra cetate a regelui Atalyei a fost asediată vreme îndelungată de perși, bravii eroi din interior apărându-se din răsputeri. Însă zilele le erau numărate, perșii aveau o oștire numeroasă cu care se pregătea să cucerească cetatea. * În acele vremuri își ducea zilele, abia târându-și picioarele prin colbul
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
ei. Mândra cetate a regelui Atalyei a fost asediată vreme îndelungată de perși, bravii eroi din interior apărându-se din răsputeri. Însă zilele le erau numărate, perșii aveau o oștire numeroasă cu care se pregătea să cucerească cetatea. * În acele vremuri își ducea zilele, abia târându-și picioarele prin colbul nesfârșitelor drumeaguri de prin sărăcăcioasele sate de câmpie, un om amărât, un biet cerșetor care, în lungile și chinuitoarele sale peregrinări, lălăia cât îl ținea gura ori îngâna încetișor un cântec
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
un om amărât, un biet cerșetor care, în lungile și chinuitoarele sale peregrinări, lălăia cât îl ținea gura ori îngâna încetișor un cântec monoton și jalnic, ticluit și răsticluit de el după cum îl dezmierdau necazurile. Chinuita făptură care avea pe vremuri înfățișare ceva mai omenească și un nume, Tragodas, ajunsese acum o nenorocită epavă ce nu mai era demnă decât de numele de cerșetor. Arăta ca o ființă netrebnică, cu ochii bulbucați și roșii în cap, rătăciți în adâncul orbitelor pierdute
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
acolo și cât încă mai era timp. Hoinărind prin amărâtele sate înșirate de-a lungul colbuitelor drumuri ce duceau spre Atalya, își dădea seama că se apropia de măreața cetate a regelui Agatos. Treburile cerșitului îi mergeau prost de o vreme, iar acum, când satele fuseseră jefuite și pârjolite de perși, cu greu mai găsea un codru de pâine, și asta dacă ar fi colindat zile întregi. Iar cei care odinioară obișnuiau să-i dea o ulcică cu apă sau o
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
ori printre scaieți și boscheți de măceși. Ce va face însă mai departe? Foarte aproape se vedeau corturile mari și întunecate. Mai încolo, spre dreapta, exista, i se păru, o viroagă adâncă, o râpă cu malurile lutoase, săpate demult, de pe vremea inundațiilor. Se gândi să încerce mai întâi să ajungă acolo, că la adăpostul malurilor, pe care și le amintea ca fiind înalte, ar fi fost mai în siguranță. Se îndreptă, așadar, să ajungă cu ultimile erforturi spre viroagă, pitulându-se
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
niște pași prin preajmă, pesemne ai unei străji. S-a trântit numaidecât cu fața la pământ, rămânând nemișcat. Straja trecu chiar pe lângă el, mormăind ceva într-o limbă păgână. Nu-l observase, Tragodas fiind pitulat într-o tufă. Mai stătu astfel ceva vreme, neîndrăznind să se ridice de la pământ. Dar simțind liniște peste tot, cuteză să-și ridice capul și să scruteze împrejurimile la lumina lunii. Era singur. Se ridică în coate și se târî până lângă un trunchi scorburos de salcie. Căută
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
celălalt al șanțului, acolo unde știa că există o intrare tainică, printr-o adâncitură precum o vizuină, care ducea într-o galerie întortochiată pe sub pământ și ajungea dincolo de zidul cetății. Ca orice cerșetor care se respectă, mai folosise și în vremurile bune acest drum ca să ajungă în cetate, căci pe poartă nu era întotdeauna comod să pătrundă, fiind înhățat repede de paznici și alungat, așa cum se întâmpla cu orice cerșetor care încerca să se pripășească pe acolo. Pătrunzând în vizuina adăpostită
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]