791 matches
-
și sărutat de primele raze de soare. “Oare cum o cheamă pe această atrăgătoare ființă?” se întreabă, vânătorul din el. Ar vrea să-i știe numele, să-i obțină numărul de telefon, să converseze cât de des poate și cu vrerea ei să și-o facă prietenă. - Fiți amabilă, în condițiile expuse de dumneavoastră ați putea să-mifaceți o simulare, așa în linii generale, să știu, după conversie, cât ar putea ajunge rata?? întreabă el interesat ca întrevederea să fie cât mai
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
țara, adunând averi dar și oprobriul românilor obișnuiți și cinstiți. A călcat în picioare istoria ardelenilor români prin reamenajarea, la Arad, a monumentului celor 13 generali ai lui Kossuth ce au omorât zeci de mii de români în 1848-1849, pentru vrerea lor de a fi români liberi. Istoria românilor îl va așeza definitiv în rândul pazvangiilor fără de lege. Se spune că, alegatorii au vrut să scape de greața aroganței lui Adrian Năstase și l-au ales pe bine dispusul Băsescu Traian
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
iartă pentru tot, mă iartă că nu știu să-ascult Citind frânturi printre cuvinte, n-am înțeles chiar rostul Și vorba mea ce greu apasă, provoacă doar tumult Ce se înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul. Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gură Iscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate, Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii pură Și n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouă
TE ROG... MĂ IARTĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383468_a_384797]
-
iartă pentru tot, mă iartă că nu știu să-ascult Citind frânturi printre cuvinte, n-am înțeles chiar rostul Și vorba mea ce greu apasă, provoacă doar tumult Ce se înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul. Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gură Iscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate, Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii pură Și n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
IARTĂTe rog mă iartă pentru tot, mă iartă că nu știu să-ascultCitind frânturi printre cuvinte, n-am înțeles chiar rostulși vorba mea ce greu apasă, provoacă doar tumultCe se înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul.Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gurăIscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate,Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii purăși n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouăE omenesc a
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
dintre lunci, și la mama sa, care în continuare se dedica trup și suflet meseriei de profesor, și pe care tot singură o știa. Bunica, sigur ar fi spus; -Așa a vrut Dumnezeu! Dar Maria știa că asta a fost vrerea mamei sale. Știa asta, nu trebuia să-i spună nimeni ! Și convingerea i-a fost întărită , acum după ce l-a revăzut pe tatăl ei. Cum poți uita un om atât de elegant, de falnic, de emancipat? Cum poți uita un
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
poporul român să iasă din sub istorie și să urce la nivelul istoriei. Dvs. cum vedeți lucrurile? - ,,Istoria”, e ca o fată mofturoasă. Oricât ai dori să o faci mai imuabilă, mai obiectivă, dispusă la diferite analize critice, rămâne la vrerea celor ce o scriu... Nu are nici o filozofie politică. Rămâne încețoșată și atunci când soarele caută s-o ocrotească. Nu am avut o istorie de ,,popor, victimă”. Noi ne-am victimizat permanent pentru că istoria s-a mutat dintr-o tabără în
FLORIN VASILE BRATU ȘI LACOMELE POVERI de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383023_a_384352]
-
în suflet și muritor în tine. Nu te mai văd... Acum sunt doar eu. Nu te mai simt, erai tu și atăt. Nu te mai știu, ești pierdut alizeu. Nu te mai vreau. Te vreau zăvorât. De unde-nflorești ca palidă vrere, Și unde-mi cotrobăi în bruma de bine...? În brațe sunt eu, tu ești o părere, Ce face s-apună o parte din mine. Minunat că dansăm pe același trotuar, În lună, sub lună, pe luna din chip... M-arunci
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
în suflet și muritor în tine.Nu te mai văd... Acum sunt doar eu.Nu te mai simt, erai tu și atăt.Nu te mai știu, ești pierdut alizeu.Nu te mai vreau. Te vreau zăvorât.De unde-nflorești ca palidă vrere,Și unde-mi cotrobăi în bruma de bine...? În brațe sunt eu, tu ești o părere,Ce face s-apună o parte din mine.Minunat că dansăm pe același trotuar,În lună, sub lună, pe luna din chip...M-arunci
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Voință divină Pe aripi de vânt, Spre cer mă îndrept. Îmi dă avânt Iubirea din piept. Aripi îmi fac, Din mantaua de vis... Și mă desfat Într-un sacru surâs. Strâng în privire, Lumina de cer Calc pe mulțimea de vreri Doar o Voință mi-e Călăuză și far... Ea mă poartă pe brațe de har. Sădit-a în mine, Iubirea ca un destin... El Este Cel care Vine, Împăratul Sublim. Cluj Napoca, 19 noimebrie 215 Zâmbet de stele Zâmbet de stele
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
care absoarbe chemarea din inimii desfătarea din carne dragul meu draga mea dacă știi tu pe cineva îmbie l să vină când e lumină să l văd de aproape s o simt de departe să cred că nu e poveste vrerea mea din speranță dorul meu de o viață să se împlinească cât încă în viață mai pot sa privesc mai pot să admir să ating gândul dintr un baldachin să uit cum respiră sângele în mine să pot cât de
EXTRAS DIN VEŞNICIA UNEI SPERANŢE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383163_a_384492]
-
In chip firesc, din gunoiul memoriei tale încercate, răsări-va întrebarea: „Da’ de ce?” „Iac-așa!”, am putea răspunde noi, dacă n-am ști de câtă osârdie dai dovadă urmărindu-ne vighil preumblarea noastră epică, dacă n-am cunoaște neostoita ta vrere de a înțelege cum de, cu aceleași personaje și uneori cu aceleași vorbe, un episod iese lin, curgător, că-ți vine să-l mai citești o dată, iar altul iese câș, că-ți vine să-l citești de trei ori și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nostru gînditor rînjetul lui Algazi țap bătrîn se apropie de bibliotecă Își ia cartea preferată Spinoza se duce În colțul lui trage obloanele ce-i un om o substanță simplă o condiție o condamnare un codicil prin care se modifică vrerea cuiva care nu mai are puterea să se opună ce să mai spui de alfa și de omega de anularea Întemeietorului prin ultimul lui urmaș crește un pom În fiecare bărbat scoate ramuri spintecă-n dreapta și-n stînga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
credința e absolută, iar această credință este creștină. Iar cel care și-a luat zborul spre cer, sub ochii tăi, Simon zis Făcătorul de Minuni este hulitorul credinței și scîrbavnicul Învățăturii Domnului, ce Într-adevăr și-a luat zborul din vrerea puterilor Sale și din puterea gîndului său, și-acum zboară nevăzut spre stele, purtat de puterea Îndoielii Sale și a curiozității Sale pămîntești care au Însă o limită. Și mai spune-le răspicat, să te priceapă, că puterea asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zise Sofia. „PÎnă număr la zece“, stărui Petru, neluînd-o În seamă, „trupul său se va prăvăli pe pămîntul pe care-l defăimează, va cădea ca un pietroi la picioarele voastre, ca să nu se mai ridice niciodată din țărînă... Asta e vrerea Domnului... Unu...“ „Dar el și-a luat zborul“, zise Sofia, „a dovedit că e făcător de minuni“. „Doi...“ „Chiar dacă o să cadă, rămîne Învingător“, zise Sofia. În vreme ce număra, Petru ținea ochii Închiși, vrînd parcă să se desprindă de timp. Ca deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oricât de incredibil ar fi putut părea. Primele rânduri căzuseră În genunchi, copleșite de masele care se Împingeau În față, Întinzându-și gâtul ca să vadă mai bine. - Sabia i-a retezat trupul În dreptul rinichilor. Totuși, a continuat să trăiască, din vrerea lui Dumnezeu! Ea a rostit cuvinte cumplite Împotriva păgânilor și le-a Înfrânt semeția oarbă, zăpăcindu-i și Îngrozindu-i. Și, În timp ce aceștia bâjbâiau prin bezna lor, puținii care au izbutit să fugă s-au salvat, ducând-o cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce nu-s ei, lipsiți de pasiuni, ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Revelațiile sunt multe în cartea "Crailor" și ca săgetate din cununile Sfintelor Locuri. Criticul Radu Dragnea îmi spunea, nu de mult, că Năpasta e singura scriere românească modernă în care ortodoxia se mărturisește, cu atât mai impresionant cu cât fără vrerea autorului, "Sufletul lui Ion - spunea așa de frumos Dragnea - îl văd ancorat în Ierusalimul vecinic și dulce sărutat de Născătoarea". N-am recitit Năpasta. Presupun că Dragnea are dreptate. Dar atunci, această cealaltă operă, atât de temătoare, că Dumnezeu nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un mal povârnit (Pe unde ne jucam noi, băieții) A trebuit să stau la rând,ce să vedeți: O obște de călugări și una de poeți ... Ceva mai alături pe-un dâmb : Tufe de măceși și garofițe de câmp. Rugăciune Vrerii Tale, Doamne, fă-mă rob, Să nu-mi pătrundă-n suflet ape vinovate; Lăsatu-m-ai să mă înfrupt din toate, Să hoinăresc, în gând, până la stele - Ci - iartă, Doamne, libertății mele! Căci, iată-mă iarăși vinovat, Iată-mă din
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
spus) la cele fete, Că mai trebuia s-aștepte Înc-un an, la Dragobete. Însă una mai isteață, Săturată de jelit, Le chemă pe-a ei surate Și s-au pus pe sfătuit. Ce au hotărât oi spune, De vi-i vrerea, altădată, După ce-oi mânca plăcinte, Că povestea nu-i gătată. Ia, mai dați-mi și-o ulcică De cotnar, c-am însetat Și o țâr’ de fripturică, Să vă spun ce-a mai urmat... Tot pe-atunci, pe-acele
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
veacuri Basarabia a fost ținut al României, că a făcut parte din același neam... cerem astăzi în mod solemn în fața lumii întregi, Unirea Basarabiei cu România”. Autorul povestește cum Basarabia s-a alăturat României nu prin război, ci prin conștientă vrere, cum s-a înfiripat cea mai formidabilă horă din toate câte s-au cunoscut, cuprinzând în mijlocul ei o piață și mai apoi străzile de jur împrejur ale Chișinăului, hora care a ținut o noapte, cum două zile mai târziu deputații
24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361357_a_362686]
-
250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Secunda... Secunda In care m-am născut, A fost secunda In care primul pas Spre moarte l-am făcut. Dacă mă nășteam Nenăscut, Aș fi trăit o veșnicie. Dar n-a fost vrerea mea, Așa a fost să fie. Timpul... Nu știm De timpul Ne caută Prin vreme, Sau noi pe el Dorim Sa-l numărăm. De cursul lui Avem A nu ne teme, Când la secunda Vieții O zi mai adunăm. Ne-
SECUNDA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361406_a_362735]
-
ceară iertare pentru râul făcut Soarta lui așa fusese scrisă Prea iute să plece deși vreme-ar fi avut. Să spună avea atâtea să spună Și fruntea-i scapără scântei Dar soarta l-a grăbit din urmă Ca grabă are vrerea ei! Stea rară fusese să fie sortit Să-alerge prin ceruri sprintară Drum începuse, spre infinit Ce-l duse spre ultima seară. Se strânseră-n jur stele surate Ce nu știau că fără de vină L-au dus spre cerurile înalte Din
CRĂCIUN CU LABIŞ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361428_a_362757]
-
grâne nevoia de unire se preumbla prin sate heraldică-mpăcare cu munții și cu marea caizi perfizi și spâni însângerară zarea sfințitei glii române jertfită prin tratate apolodori servili măsoară iarăși apa satrapilor târzii să le întindă pod o funciară vrere reașezară matca în davele străbune cu iz de voievod ninge la Alba de Întâi ale iernii își sapă temelia veșniciei un neam din Maramureș în Dobrogea buciumă oierii cu vatra o Columnă ce pururea vegheam Referință Bibliografică: Dor rotund / George
DOR ROTUND de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361504_a_362833]
-
parlamentar. BALADA BOSCHETARULUI Cum fii suntem ai sorții oarbe și voia noastră-i doar părere, din faș-am fost menit stăpân peste speranțele mizere. Olatul nostru-i necuprins prin parcuri, beciuri și canale, unde doar lipsa preamărim ca demni supuși ai vrerii sale. Avem mândria s-aparținem unei fraterne obști unite, ca-n creștinismul de-nceputuri, în care ferm erau țintite supreme-nfăptuiri umane, precum iubirea slobodă, egală, ori preafrumosul ajutor dat neputinței fără fală. Așa și noi ne ducem traiul cu contribuții
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]