191 matches
-
care se strecura discret, și, bine dispus, o invită în birou. Lică salută scurt. Totul era că în audiența asta Rim părea cel mulțumit. Făcîndu-și socoteala că Linei i-ar place ca vărul să aibă răgaz pentru jalba lui, nu vroi să rămână și declară că e mare amatoare de a supraveghea măiastră pregătire a prepelițelor. Rim își frecă mâinile deznodate, ca semn de bucurie pentru dejunul fain. Era așa de mulțumit încît Mini, care îl cunoștea, fu nevoită să creadă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
melodia capricioasă a ploaiei. Mini se aplecase peste 1 sghiaburile ude, asfaltul era ud și el șl burlanele se scurgeau. Orașul împiedica să vezi orizonturile amenințătoare sau geana promițătoare a soarelui. Pe deasupra coperișurilor nalte și dese, norii rotocoleau. Mini nu vroi să se mânie, nici să se teamă. Vroi să se supună și, de subt resemnarea ei, dorința șoptea încet o rugăciune timidă spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor prin toate vitrinele lui gătite ca niște femei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
1 sghiaburile ude, asfaltul era ud și el șl burlanele se scurgeau. Orașul împiedica să vezi orizonturile amenințătoare sau geana promițătoare a soarelui. Pe deasupra coperișurilor nalte și dese, norii rotocoleau. Mini nu vroi să se mânie, nici să se teamă. Vroi să se supună și, de subt resemnarea ei, dorința șoptea încet o rugăciune timidă spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor prin toate vitrinele lui gătite ca niște femei cochete, cu trecători sprinteni, mulțumiți de belșugul irigației
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu se mai poate sta liniștit ele vorbă. Și Nory ceru telefonul și anunță vizita lor pentru ora trei. - Xu te las, că pe urmă fugi! Dejunăm la un restaurant împreună. După dejun, la 2, era încă prea devreme. Nory vroi să treacă pe la o vitrină, unde spunea că a văzut niște pantofi verzi cu croiala dintr-una. De-aproape, nu fu mulțumită. Mini o reținu alături ca să admire bijuteriile vechi din galantarul unui argintar cunoscut. Pe una din acele paftale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
noapte și cine știe ce reminiscență insinua în ființa ei o voluptate, altcândva resimțită. Fu o clipă. Se uită mirată la Nory, care îi ședea alături. - Stă spre șosea! zise. Apoi se uimi de proporțiile uriașe ale sensibilitatei Dacă cineva ar fi vroit să le transforme în dimensiuni precise, ar fi clădit pentru fiecare ființă domuri colosale. Unde încăpea oare, acolo, în acel nedefinit al simțirei, nu numai mulțimea senzațiilor prezente, dar încă în depozite uriașe, amintirea vie a tuturor senzațiilor petrecute, care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sau un proiectil ar putea fi răzbătute fără de nici un traumatism. Aviz tunelurilor și războaielor viitoare! Deducția asta, de la facultățile sigure ale imaterialităței la materie, o bucură nespus, fu pentru ea o probă matematică a existenței organizate a trupului sufletesc. Mini vroi să spună Elenei că lumea se primenește, că pământul, după ce-și îndestulează oamenii, îi trimite la oraș rând pe rând, dar nu găsi curajul de a da glas unor astfel de opinii. I se păru că vor suna rău
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trăsuri și automobile, pătrunsă puțin de răceala care se desprindea din ceața de toamnă a zilei de noiembrie, zări pe Nory și pe pictorul Greg, opriți la colț și gesticulând. Păreau a se certa de-a binelea. Mini ar fi vroit să-i evite, dar nu se mai putea; deși o zăriseră, își urmau discuția cu aprindere. Nu i-ar fi plăcut să se oprească cu Greg. Un timp îl socotise ca pe un figurant bun în decorul estetic al Cetăței
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înfășurată în broboada de ceață, nu da drumul în sus vibrațiilor să se risipească, ci grămădea toată discordanța lor subt tavanul umed și scund al aburilor de toamnă. Neînțelegînd nimic și plictisită, Mini se scuză că are timpul prins și vroi să plece, dar Nory i se agăță de braț: - Mergi la Elena? zise Nory. - Nu! Nu! se apără Mini. Nu am timp deloc. - Atunci măcar până la Fundație să iau tramvaiul. Să-ți spun evenimentul cel mare. în adevăr, Mini ar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de goană, care duce la culcuș prada. Eliza agățată de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin igrasie o rață de baltă, un vânat gâfâind, cald și bleg. Amândoi ar fi vroit să ajungă. Ea stând aproape pe loc, refu-zînd sa mai înainteze, cuprinsă de nevoia poposirei, el domolindu-și graba. 129 FecoarSe dosplet.te, Conceit din muzica de Bau., Diurnul ascuns Mini se aștepta să-i vadă dispărând la stingă pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acelui care își converge spre ea tot sufle! ui, o ating, TO vie. Mini se opri un minut, întrebîndu-se dacă vroia să cotească pe aci sau pe dincolo. Xu. Cetatea ei vie nu o clădise un păstor!. Un călător, odată, vroind să caute tovarășei lui adăpost, făcuse primul cuib. Era popasul iubirei. Se gândi la oamenii aceia care cutreieră pământul, răzbat printre atâtea locuri și nații! Ei n-au ajuns să-și clădească în ei cetatea statornică a sufletului si cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu plete de nori, prin înserate chemări, unde se poate concepe o LUMINĂ DIVINĂ, pentru nemărginiri de visuri înghețate, ce zac în spărturi de univers și TRUPURI VEGETALE. Cine decât tu, CEA FĂRĂ NUME din lumea ta de nimic, ce vroiești să-mi furi toate iubirile vii, ale DRAGOSTEI MARMOROASE DE CHIPURI ETERNE. CEI CE AZI NU MAI SUNT La patruzeci și șapte de ani, îmi voi lua ADIO DE LA SATUL NATAL, unde BISERICA, mă va aștepta oricând, ctitorie de-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mă plângeți, mamă, Că nu mai am putere; Pământul va fi sprijin: Nu voi avea durere... Să nu mă plângeți, mamă, Că Dumnezeu a vrut Să las ca amintire Copii pe-acest pământ... De veți vedea un nor Și veți vroi să plângeți, Voi fi-n al vostru dor Șoptindu-vă: Nu plângeți! DUREREA NEMURIRII DINTRE ZORI în memoria mamei ELENA COSTEA Sunt tristă-n miezul nopții și mi-e dor De-o adiere scumpă de la mama, Îmi vine iar să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis... Și iarăși dorințele născânde Din zacerile turburi îmi năvăleau, tumult; Vroii să scap, dar brațe lunecătoare, blânde M-au strâns și mai aproape și m-au lipit mai mult. IXION La mesele Olimpului, Ixion, sărbătoritul, zămisli poftă vinovată pentru Junon. Dar Nephélé închipui o Junon de umbră din norii care împrejmuiesc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de tot felul de chestii porcești, În care apăreau numai tute și stricați; mai existau filmele video deocheate, protagoniștii nu se dădeau În lături de la nimic; privitorii, apoi, cum se ivea prilejul, Încercau să-i imite; Sodoma - despre care Rusoaica, vroind, tot mai des, să-i amintească lui Thomas cît de neîndurător era Dumnezeu, aducea mereu vorba - fusese o joacă, locuitorii ei, niște primitivi, față de mai tîrzii lor semeni. Bunica mai bine și-ar fi adus aminte de tinerețea ei, În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din afara statului peste care domnești. Regele Ludovic a fost adus în Italia de ambiția venețienilor, care, prin această venire a lui, au vrut să cucerească o jumătate din Lombardia. Nu am de gând să dezaprob această hotărâre a regelui, căci, vroind să facă primul pas pentru a pune piciorul în Italia și neavând nici un prieten, ba, mai mult, toate porțile fiindu-i închise din pricina guvernării anterioare a regelui Carol, a fost nevoit să accepte prieteniile posibile; hotărârea pe care a luat
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
rău că nu accepți nici un fel de ajutor. Sincer. La revedere. La revedere, și mersi pentru că te-ai oferit să mă ajuți. Era drăguță Amanda asta. Poate prea drăguță. Nu se purta ca înainte. Din cauza acelui sentiment aiurea. Ar fi vroit s-o invite să mai rămână. I-ar fi plăcut și nu numai starea lui proastă 1-a împiedicat, ci și o tresărire. Semăna cu teama, dar era mai mult un refuz mintal, parcă s-ar fi ascuns de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu niște ochi sinceri, plini de regrete, în el ceva începu să plângă. Nu știa de ce, cum se întâmplase dar nu mai simțise niciodată ceva așa de izbitor și de puternic. I se făcu milă. îi era rău. Ar fi vroit să se culce si să doarmă mult de tot. Amanda,... îmi pare rău. Părăsi camera. Știuse că e o greșeală din momentul în care o făcu. Se duse la bar și bău. Purtă câteva conversații plictisitoare, apoi ieși afară. Bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
eu văzusem ceva nemaiîntâlnit. Însă eram convinsă că mi se părea. Intenționat, îl amețeam, îl înnebuneam; mă învârtisem în jurul lui până când devenisem eu centrul lui. Până când să aibă nevoie de mine. Și mie îmi tânjea inima după el. Însă nu vroii să mi-o dau pe a mea. Furioasă, cu patimă, îl iubii la nebunie. Chiar îi dădui și o bucățică de inimă. Pentru a lua o bucățică dintr-a lui la plecare. Parcă simțind ceva, nu mă slăbea din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ave în ceriuri nume. Căci spre a mea pedepsire Au eșit acea numire De-ntîi e dulce ca mierea Până ce-i-mplinește vrerea. S-arată din început Foarte dulce și plăcut, Iar apoi amară-i foarte Ca o îndoită moarte. Aș vroi de zece ori Într-un minunt ca să moriu. Inima mea o dau ție Legată cu jurământ, Stăpînește-o-n piept la tine Până voi intra-n mormânt. 5 (Un Stih a unuia, ce se călătorește, al căruia glas s'au alcătuit de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
desprins raza din ghemul ei de aur și-a rătăcit prin senin. Și-n întâia zi, tremurătoare, căuta pe ce să se oprească. Într-o poiană, din mijlocul unei păduri, găsi urma copitei unui cerb, plină ochi de apa ploilor. Vroi să se strecoare în unda rece dar, în clipa aceea, un biet lup, slab de i se vedeau coastele, dădu buzna dintr-un desiș, se repezi, sorbi apa, tulbură ce mai rămăsese, apoi se năpusti în cealaltă margine a pădurii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mele, o vagă nedumerire Îi juca pe față, apoi rîzÎnd: - Cum adică „știu eu?”. Nu știți dacă ați iubit sau nu? Măcar În liceu, În adolescență, cînd toți iubesc. - Dar dumneavoastră? Întrebai. Ea rîse din nou: - Eu, mai tîrziu. Își vroi răspunsul semnificativ, dar nu-mi dădui seama. Îmi ceru apoi o țigară pe care Începu s-o fumeze neîndemînatic. - Și cum s-a terminat? - O dragoste, domnule judecător... Își Întrerupse vorbirea. Vru să spună că o dragoste dacă e dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Paloda. La 7 noiembrie era publicată următoarea scrisoare semnată Maria N. de la Banca: „Domnule redactor, M-am mirat mult citind corespondența din numărul trecut al „Palodei”; și nu-mi pot închipui cine poate să fie autorul sau autoarea care a vroit să glumeasc ă în tr-un mod atât de puțin corect, întrebuințând numele meu. Fiind ocupată cu scrierea unui studiu asupra „Drepturilor femeii” n-am avut timpul să scriu ceva și pentru „Paloda”. Vă promit însă a mi aduce aminte mai
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
secundare, iar materialele au fost utilizate pentru construcții de poduri pe căile principale. Isprăvnicia ținutului Suceava comunica, la 1 mai 1828, că nu poate întreprinde nimic din ceea ce i s-a cerut pentru că proprietarii moșiilor „nici cu un chip nu vroesc a le da lemne trebuitoare fără plată”. Divanul Împlinitor a fost nevoit să constate că opoziția boierilor s-a generalizat în „întreaga țară” și să emită o circulară către toate ținuturile, prin care obliga din nou proprietarii să dea lemnul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nemțești” sporea. Avea loc un larg și dureros proces de recalificare. Într-o anafora a Sfatului Administrativ din 31 mai 1838 se arăta că „isnaful croitorilor creștini [...], după schimbarea portului în forma evropenească, meșteșugul lor fiind scăzut cu totul, au vroit a se desprinde în meșteșugul lucrării straielor evropene”. În perioada care face obiectul studiului nostru, acest proces de recalificare intră în faza de încheiere. Dezvoltarea pe care a luat-o meșteșugul croitoriei ne este dovedită cu prisosință de creșterea numărului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au arătat plecarea că vor fi următori potrivit poroncii, decât numai un Iani Matei, ci să află arestat la poliție pentru aceasta, s-au arătat cu totul împotrivitor bunii încuviințări, din a căreia pricină și ceilalți luând povod n-au vroit a da [ascultare] precum plecare le-au fost întâi”. La 12 iunie 1857, breasla croitorilor evrei a reclamat departamentului din lăuntru calfele care nu se supuneau la obligațiile de a contribui la „meremetul” unei sinagogi etc. Aceste conflicte între calfe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]