252 matches
-
Recrutat, probabil. Recrutat, cu siguranță, pentru misiuni delicate, ca toți cei de teapa lui, asta o știa orice mătușică analfabetă din societatea noastră multilateral supravegheată. Spurcăciunea afișează, însă, o obrăznicie de neînțeles! De parcă misiunea sa nu ar fi de nasul vulgului, de parcă i seconferise un grad mai mare decât al colegilor, de parcă banala rețea de ascultare-transmitere în care erau cuprinși cu toții nici nu-l interesa. Îi irita până la ură, dar îi și intimida. Suspiciunea, combinată cu misterul, inhiba reacția. L-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe pragul ușii, ducând mâncarea la gură cum putea, jumătate se pierdea pe drum, o parte din cealaltă jumătate i se scurgea În jos pe bărbie, nu-i mai rămânea mare lucru În cele din urmă șă-i alunece prin ceea ce vulgul numește gâtlej. Nepotului nu părea să-i pese de tratamentul urât pe care i-l aplicau bunicului, Îl privea, apoi Îi privea pe tata și pe mama, și continua să mănânce ca și cum n-ar fi avut nimic de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în care apăruseră peste noapte țarcuri bine îngrădite, dar care nu îngrădeau nimic altceva decît o declarație de proprietate : aici va fi casa mea ! și cu toții am strîmbat din nas la gardurile masive care au început să despartă de privirile vulgului vilele interzise ale noilor îmbogățiți. Acum însă gardu rile și gărdulețele par a fi intrat în preocuparea este tică a edililor ca element șic de mobilier urban. Dacă te uiți pe site-urile unor primării - sau pe articolele din presă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
artistului aduce neliniște banalului social care dorește ca furtuna de spirit a unei entități individuale să nu aducă cutremurare și înălțare generală, extaz al purificării de materialitatea pragmaticului. Asemeni iubirii insuflate de tandrețea Erosului și tensiunea creației artistice rămâne neînțeleasă vulgului dinamicii cotidiene care nefiind capabilă să o anihileze încearcă integrarea de suprafață a prezenței sale enigmatice. Asistăm aici la aparența unei investiții ocrotitoare a mundanului social asupra paradigmei artei. În realitate, însă, muzeele, galeriile expozițiilor plastice, sălile pierderii spre absolut
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
chiar impresia susținerii acestuia pentru a înlesni descătușarea fragmentară a copleșitoarelor energii prezente aici. Astfel, anihilarea banalității cotidiene de către o resurecție spirituală generalizată prin excesul de frumusețe și armonie este mereu amânată și proiectată în uitare. Ochiul din slujba prudenței vulgului social veghează peste templele artei privindu-le în eficiența lor imediată. El știe că dacă ar închide porțiile acestor oaze de triumf al strălucirii sufletești, dacă ar prigoni și interzice artistul și admiratorii săi atunci s-ar deschide posibilitatea unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vigilenței care restrânge totul în aria evidențelor calculabile și ușor de supus controlului. Aici profunzimea conștiinței proprii și a celorlalți reprezintă un orizont spre care nu trebuie să se tindă el deschizându-se spre pulsațiile originare incompatiblie cu superficialul și vulgul cotidianului fluent, el reprezentând un pericol de risipire dizolvantă pentru hipnoza liniștii colective, pentru narcoza unei acalmii comune. Astfel, chiar tendințele sau încercările de înaintare spre acele adâncimi ale conștiinței trebuie reprimate sau atent încadrate fiind stopate ulterior. Suferința de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de ordin spiritual impune individualității acele transformări, acele metamorfozări ce conferă sufletului forța de a privi și de a se raporta la propria conștiință precum și la conștiința celorlalți într-un mod direct, fără intermediari și nume false imprimate de voința vulgului social. În acest sens, nemărturisirea sentimentului de profundă solitudine se împlinește pe fundalul unei deja survenite convingeri că această confesiune își îndreaptă deschiderea spre conștiințe ce doar imită înșelător atitudinea compasiunii depline. Odată cu implozia suferinței de ordin spiritual în miezul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre care ar fi trebuit dintru început să-și reverse substanța solară a ființei sale așezată ca enigmă între adâncurile și înălțimile aceluiași infinit. Naivitatea, credulitatea stridentă cu care prezența umană își ancorează resursele ontice în oferirea de sine a vulgului profan, a simplității fără adâncimi și semnificații ce deschid spre profunzimi este, în contextul suferințelor adamice, estompată și, într-un final, anihilată. Locul ei este luat de privirea purificată prin îndurerări, privirea unei conștiințe ce își întâlnește revelația efemerului mundan
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
negată ci este postulată ca deținând temelie și sens vital numai dinspre și întru transcendență. Imanentul se relevă, din această perspectivă, ca perimetru finit, insular așezat în infinitatea unui absolut armonic. Un astfel de adevăr nu poate fi primit de vulgul și superficialul ce definesc zbuciumul temporal al mundaneității. Ea nu poate accepta revelații primordiale ce destabilizează imaginea de sine pe care a impus-o componentelor sale, individualităților ancorate în optimismul naiv al cotidianului. Acestea sunt întovărășite sub semnul evoluției sociale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unui dincolo absolut este redusă considerabil. Primejdia înălțătoare a transcendenței este astfel proiectată dincolo de orizontul cotidianului ce percepe suferindul și drama sa drept o eroare funcțională în propria dinamică, o alterare ontică insulară ce trebuie remediată sau exclusă definitiv. Cotidianitatea vulgului mundan este astfel menținută iar suferinței umane nu îi este acordată recunoașterea sa drept una dintre experiențele fundamentale prin care omul se deschide transcendenței și își asumă abisul acesteia întru final. Ratarea sesizării valențelor profunde ale îndurerării contribuie la amplificarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adesea, nu acest sentiment îi aruncă pe oameni în demersul radical de susținere al celui suferind, ci ascultarea și împlinirea acelei dorințe intense a voinței cotidiene anonime ca lumescul viețuirii sociale de zi cu zi să-și urmeze inserarea în vulgul imanentului neperturbat de sincopele unor deschideri transcendennte. Slujitori ai acestui deziderat, majoritatea ființelor umane acționează asemeni resorturilor integrate și pierdute în ansamblul unei construcții gigantice și unitare. Aici suferința, fie ea a trupului, a deficiențelor corporale sau motivată numai de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-și întâlnească propria valență artistică, propria disponibilitate telurică spre frumusețile originare șoptite de muzele plutirii în abstractul revelator al artei. Desigur, cel mai adesea, el nu devine, la rândul său, un artist creator dar își asumă realitatea propriei evadări din vulgul mundaneității profane spre absolutul incandescent al spiritualității. Momentul reculegerii în fața capodoperelor de artă este piscul experiențelor interioare ce se depășește pe sine înălțându-se dinspre soliditatea pământului auster către azurul unui cer nesfârșit care se deschide într-un final de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
așezate ex-punându-se reculegerii admirative ca implozii metafizice a căror strălucire eclipsează, într-adevăr, posibilitatea de întrebuințare, de utilizare calculată și eficientă a lor prin încorporarea în mecanismul pragmaticului cotidian. Ele nu pot fi restrânse în perimetrul unui statut oferit de vulgul mundaneității efemere pentru că tocmai desprinderea, descătușarea de acest vulg este ceea ce răzbate dinspre prezența lor afișată paradigmatic către admiratorul impresionat în reculegerea sa cu valențe de crepuscul atemporal. Totuși, într-un mod secund și insignifiant, marile creații artistice sunt, adesea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
strălucire eclipsează, într-adevăr, posibilitatea de întrebuințare, de utilizare calculată și eficientă a lor prin încorporarea în mecanismul pragmaticului cotidian. Ele nu pot fi restrânse în perimetrul unui statut oferit de vulgul mundaneității efemere pentru că tocmai desprinderea, descătușarea de acest vulg este ceea ce răzbate dinspre prezența lor afișată paradigmatic către admiratorul impresionat în reculegerea sa cu valențe de crepuscul atemporal. Totuși, într-un mod secund și insignifiant, marile creații artistice sunt, adesea, evaluate, numite, numerotate, catalogate sau grupate într-o ordine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Această transfigurare nu reprezintă o mutație radicală, îmbrățișarea unei stări de conștiință total diferită în raport cu cea anterioară ci redimensionarea viziunii asupra propriului sine, dobândirea unei lucidități profunde prin care individualitatea umană se descoperă ca spirit tributar energiilor spirituale și nu vulgului mundaneității cotidiene inserate disoluțiilor materiale supuse temporalității. Melancolia întoarcerii întru paradigma atemporală a spiritualității întemeietoare ca trăire survenită pe fundalul deschis al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu Luis de Funès, toată sala se tăvălea pe jos, nu altceva, însă Epaminonda abia dacă a schițat câteva zâmbete acre. Profesorul ar spune, poate, că e dotată cu o inteligență deosebită, care nu-i permite să se amestece cu vulgul. Cred că așa-i, pentru că, dacă-mi dau mai bine seama, filmul nu conținea, de la un cap la altul, decât niște gaguri ieftine, niște trucuri cabotine... am aflat că e studentă în anul III la Naturale, că tatăl ei e
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o clipă din coșmarul „extremiștilor”). Cealaltă manieră, mult mai bine reprezentată... statistic, este însă un semn al „cedării” în fața presiunii colaboratorilor (poate din „necesitate tactică spre a păstra șefia grupării”, poate din „iluzie”, ne șoptește autorul): „A intrat în valurile vulgului, renunțînd benevol la splendida sa izolare”... Poemul „Ev” este oferit drept (contra)exemplu în acest sens, alături de alte așa-zise „plate asocieri, obscure și capricioase”, „contorsiuni stilistice care se pierd în vid, fără nici un răsunet”, „imagini forțate, absurde”. Trecînd însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contestată de către tinerii „independenți” de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda și Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit, aristocratizant și boem - nu reprezintă însă decît un epifenomen al „complexului periferiei”, un evazionism asumat ca protest antifilistin, ca ridicare deasupra mediocrității vulgului și a provincialismului tradiționalist. În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în „micul romantism provincial” (G. Călinescu) cu accente realiste și naturaliste al literaturii „dezrădăcinaților”, „inadaptaților” și „învinșilor”; pe alte coordonate îl vom regăsi, după Primul Război Mondial, la avangardiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
durabilă? Fiindcă aceasta îi scutește de suferințe sau le dă iluzia suferinței. Ei vor să vadă sânge sau lacrimi dincolo de rânduri pentru ca, din mediocritatea și satisfacția lor, să le apari ca un destin particular și demn de admirație. Toată admirația vulgului este plină de sadism. Dacă Isus n-ar fi murit pe cruce, creștinismul n-ar fi triumfat. Oamenii se îndoiesc cu drept cuvânt în fața a orice, numai în fața morții nu. Or, moartea lui Isus a fost pentru ei suprema certitudine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu este univoc transferabil în sfera de acțiune a statelor suverane. Umbra lui Mars sau Ares cade, așadar, asupra oricărui protest în fața agresiunii, definind limita tragică a oricărei implacabile alegeri. Prin urmare, nici arta perorației înalte, nici oftatul resemnat al vulgului nu vor da răspunsul decisiv în confruntarea oamenilor cu formele istorice ale răului. Realismul adaptării la exigențele „războielor culturale” - văzute și nevăzute - a fost dintotdeauna un punct de întâlnire între imperium și sacerdotium. Părinții Bisericii - spre deosebire de quakeri sau menoniți, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lămurit”, pe care Îl remarcă În scrierile lui Alexandru Donici este și stilul la care aspiră: „a fi-nalt cu deslușire, simplu fără a cădea” (Epistolă D.I.V.). A cădea Înseamnă pentru admiratorul lui Voltaire a coborî În limbajul pestriț al vulgului, a scrie „pe șleau ca preotul de sat” (Epistolă către Voltaire). Înjosire inadmisibilă În poezie. Lucrurile, ideile, scrisul Însuși au valoare numai de la un anumit grad de frumusețe a frazei. CÎnd n-au, poetul trebuie să le-o dea. Menirea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sentimente. - E adevărat! - Tu ții prea mult la noi, poate exagerezi. Tu, tată, trăiești în lumea imaginației, ca toți creatorii, și te înspăimînți de viața de toate zilele. - Imaginația, iubita mea fiică, este organul prin careoamenii ce se ridică deasupra vulgului văd mișcările fundamentale ale vieții. Dar să lăsăm asta. Eu, Pica, aprob tot ce faci tu, dar cer de la afecția ta să nu faci nimic înainte de a-mi spune și mie. - Bine! zise Pica zâmbind și sărută deodată pe Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se supună unei discipline în vederea unui scop comun. De asemeni remarcabilă mi se pare distincția între morala vulgară și morala principelui, adică a statului conceput în mâinile unei elite. Această elită, ca să se mențină, trebuie să ducă un război continuu vulgului, de unde obligația artei militare: "Debbe adunque imprincipe non avere altro oggetto, ne altro pensiero, ne prendere cosa alcuna per sua arte, fuori della guerra "1. Ființele destinate a ține primatul trebuie să se constituie militărește. Consider viața ca o stare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Corolar: a ști istorie înseamnă a avea vârsta tuturor generațiilor de dinaintea ta. A fi nespus de bătrân. Sau dimpotrivă: a ieși din jocul "tînăr-bătrîn" al evenimentelor trăite în chip nemijlocit.) 4 iunie Observația Hannei Arendt că "plebea", the mob ("gloata", "vulgul"), spre deosebire de "popor", este cupa istoriei în care se colectează reziduurile tuturor claselor sociale, este scursura acestora, și tocmai ea este vânată și manipulată de haimanalele politice care o flatează și în care plebea, apoi, se recunoaște. Prin acest pact făcut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
alteori prin diversificare, ia tot felul de forme având felurite stări și proprietăți, așa cum este acum cazul - constituindu-se În ceea ce numim În mod obișnuit (389) «lumea» șkosmosț 1. Or, oameni foarte Învățați șhoi sophoteroiț, din dorința de a ascunde vulgului aceste adevăruri, Îl numesc Apollo pe zeul preschimbat Înfoc 2, ținând seama de unicitatea lui, dar și Phoebus 3, datorită purității sale fără cusur; În momentul În care transformările Zeului ajung la un sfârșit În procesul de creare a lumii
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]