347 matches
-
el a pornit teoria sinesteziilor, deși nu se considera poet („la mine e totul acțiune”). De altfel, nici Thomas Mann nu spune mereu că această voință sinestezică ar fi un „diletantism monumentalizat”, contrazicându- se el însuși prin afirmația că geniul wagnerian „e o sinteză dramaturgică a artelor, care numai ca întreg, ca sinteză, reprezintă ideea de operă de artă veritabilă și legitimă”. Dincolo de ambivalența felului său de a vedea lucrurile (recunoscută în scrisoarea către Agnes Meyer) ar trebui precizat că pentru
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
pe departe la înălțimea muzicii care se face în Berlin. Este un oraș cu mari potențe muzicale; cu trei opere; cu mai multe orchestre. în urmă cu câteva săptămâni, la Opera de pe Unter den Linden am asistat la un spectacol wagnerian, la Tristan și Isolda. Condus de Barenboim. Un spectacol impresionant. Din toate punctele de vedere. Plângea lumea în sală. în presă? Nu apare nimic! Evenimentele artistice comentate sunt numai Festivalul de la Bayreuth, eventual cel de la Salzburg. Iar acestea, prioritar, în legătură cu
Violoncelistul Cătălin Ilea în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7369_a_8694]
-
sală. în presă? Nu apare nimic! Evenimentele artistice comentate sunt numai Festivalul de la Bayreuth, eventual cel de la Salzburg. Iar acestea, prioritar, în legătură cu scandalul pe care l-a stârnit un anume regizor, în legătură cu o anume montare, sau în legătură cu preluarea conducerii Festivalului wagnerian. Evenimentele efectiv muzicale nu formează obiectul atenției presei. D. Av. - E drept, critica de artă, critica muzicală, prin specificul acesteia, nu se poate confunda cu publicistica informativă sau speculativă, de scandal, a unor tabloide avide de senzații, de publicitate cu
Violoncelistul Cătălin Ilea în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7369_a_8694]
-
în 1889 Götzerdämmerung (Amurgul idolilor), într-un calambur ce nu poate acoperi sursa de inspirație -, pe maestru îl coboară la treapta unui muzician aflat sub nivelul lui Bisset. Ca o revanșă postumă, destinul lui Nietzsche poate fi descris în termeni wagnerieni, autorul lui Ecce homo ajungînd să treacă din pielea unui personaj în a altuia, printr-un avatar de identități, pe care nu le-a putut prezice. A vrut să fie Tannhäuser, luptătorul înfruntînd cazuri-limită, și a sfîrșit ca Parsifal, într-
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
ziua cea mare, Centenarul, în Italia; la Bussetto, orășelul de lângă Roncole unde s-a născut Verdi, la Milano, la Roma, la Parma etc. Partener de dialog, în studio, regizorul Cristian Mihăilescu, pe care îl duce gândul că și Thomas Mann, wagnerianul netemperat, poate fi citat în contextul verdian al serii. Canalele radiofonice românești au câștigat, indubitabil, competiția cu lumea largă. Radio România a fost, pe bune, la concurență cu T.V. Muzzik și Arte. La Geneva (Marele Teatru), înregistrare a unui Falstaff
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
Hristov și Axionul Învierii de Nicolae Lungu). Stranie, afișând o anume patologie a originalității, mi s-a părut a fi piesa Die Launige Forelle de Franz Schöggl: unei binecunoscute teme schubertiene i se fac succesiv transfuzii de sânge mozartian, beethovenien, wagnerian, mai, mai că va prinde o nouă vlagă întru supraviețuire, dar tratamentul nu duce decât la un polistilism cronic, cu manifestări acute, violente și cu caracter endemic. Una peste alta croiala programului a fost una de lux, numai bună pentru
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
mută din Franța în Africa de Nord și din Malta în S.U.A. pentru a reveni în Franța, acoperă în mare parte perioada războiului, al cărui sfârșit îl anticipează prin inserarea unei scene halucinante, care-l arată pe Hitler, pe fond de muzică wagneriană, așteptându-și sfârșitul cu un amestec de fascinație și de oroare. Tema centrală este iubirea-în-moarte. Pentru a scrie romanul „Chipuri ascunse“, pictorul suprarealist Salvador Dalí s-a retras voit, vreme de patru luni, în Munții New Hampshire. Salvador Dalí: Chipuri
Agenda2004-12-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282216_a_283545]
-
Nikolai Roehrich sau despre modul în care structuri geometrice desenate pe materialul portocaliu au contribuit la dezorientarea privitorilor. Fără să uite în niciun moment că Diaghilev a considerat mereu creațiile produse de compania sa drept „opere totale”, inspirate de conceptul wagnerian de „Gesamtkunstwerk”, o expoziție propusă de Galeria Națională din Washington abordează universul „Baletelor Ruse” din perspectiva rolului artelor plastice. Incluzând desene, costume, filme de arhivă, fragmente de înregistrări muzicale, curatorii expoziției și-au propus o trecere cronologică în revistă a
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
gustare și se face foame nebună/ și sărutul mîței față de șoarec e o gustare. Pofta ei/ face moțocuri” ( Foamea atavică vorbită de animale). Ori: „Umbrelor/ le-a fost sete de fleacuri de doi bani,/ le-a fost sete de făpturi wagneriene,/ le-a fost drag să se tupileze, le-a fost sete/ de katharsis și le-a fost sete de nimic,/ le-a fost sete de victorie și le-a fost sete/ să piardă” (Mărșăluitorii sau a doua scrisoare către Swift
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
V-a serie de meditații pe claviatură poartă titlurile World, I Love You So și Music for Jesus. Ieșită din sfera jazz-ului, muzica lui Iancy Körössy pătrunde într-un univers pur romantic, aș spune exaltat. Melodia infinită de tip wagnerian, expusă polifonic, segmentată doar de părțile contrastante ca dinamică (unele, meditative, altele, cu imensă încărcătură emoțională), armoniile opulente, ritmul rubato ce nu ascunde, la audiția foarte atentă, pulsul interior, vibrant, care susține întreaga desfășurare muzicală-torent impresionează în cel mai înalt
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
2011. Produs de: Zentropa Entertainments. Distribuit în România de: Independența Film. Uvertura filmului lui von Trier este în acelaș i timp și o declaraț ie estetică care-și construiește argumentul prin utilizarea postmodernă a unui kitsch postromantic-decadent înnobilat de umbre wagneriene, muzica din Tristan și Isolda acompaniind imaginile de o eleganță prerafaelită și decupajele brugheliene. Regizorul ne introduce într-o serie de tablouri ca expresie a unei état d’âme melancolice cu nimic mai prejos decât celebra gravură a lui Dürer
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
Menționez doar două. Pianistul Dan Grigore ne-a dăruit o versiune cu totul entuziasmantă a celui de-al doilea Concert de Serghei Rachmaninov, iar dirijorul Cristian Mandeal - în compania filarmoniștilor londonezi - o versiune puternic tensionată, fluentă, a celebrelor pagini orchestrale wagneriene Preludiu și Moartea Isoldei. în compania aceluiași minunat colectiv orchestral londonez, tânărul dirijor rus Vladimir Jurowski a realizat un concert exemplar pentru întregul afiș al Festivalului, creații ale marilor autori ai secolului trecut contemporani cu George Enescu, lucrări semnate de
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
la Metropolitan și înapoi în Europa, la Salzburg, spre a instaura, cu excepționalul ei prestigiu, sărbătoririle mozartiene încă din 1901? Sau mai tîrziu, peste decenii, cînd geniul începuturilor fecunde se rostește din nou, hărăzindu-i frumoasei Elisabeth Schwarzkopf același emploi wagnerian, ca o parafă, muzical-poematică, somație la o carieră înaltă... Nici un exercițiu de tipul beneficiului de inventar, al prudenței care calculează isteț, nu va da seamă de tăria cotidiană a miracolului. Și nu ne va despărți de trainica lui inerență, nici
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Garden, care, obișnuit să folosească aparatul de locomoție propriu ficțiunii din Lohengrin, se trezi odată lansînd pe scenă, ca pe un peron de gară, interogația enorm prozaică - «La ce oră, proxima lebădă?». Marea pasăre albă venea plutind, sub incantația fantasticului wagnerian, și în regia semnată de Visconti, pentru Ludwig, ea vine cîntînd - spune tradiția - cînd se pregătește să moară. Așa se și numea, Cygnus, ultima vioară pe care și-o făurise Stradivarius. Dar eu nu cred în moartea simbolică a lebedei
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
straturi unificate prin viziunea dramatică genială a lui Wagner ridică în fața punerii în scenă și a interpreților probleme delicate. Într-un timp nedefinit, într-o lume măruntă, obișnuită, apariția eroului-damnat, Olandezul, aduce fascinația supranaturalului. Regăsim aici toate marile motive literare wagneriene: alteritatea, demonismul, puterea absolută, sacrificiul femeii, remușcarea, statornicia, mântuirea prin moarte. Într-una din scrierile sale, Wagner a indicat în amănunțime cum dorește să-și vadă înscenată opera, sugestii care pot fi urmate îndeaproape, cu rezultate foarte bune. Ceea ce se
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
scrierile sale, Wagner a indicat în amănunțime cum dorește să-și vadă înscenată opera, sugestii care pot fi urmate îndeaproape, cu rezultate foarte bune. Ceea ce se petrece și în spectacolul vienez, semnat de Wolfgang Zörner. Deschis unor multiple interpretări, textul wagnerian a fost citit ca dramă socială, ca poveste fantastică sau întrupare a eternului conflict dintre artistul creator și mediu. Așa cum l-am perceput, spectacolul de față propune o altă lectură: oameni oarecari, ce obișnuiau să povestească o legendă, sunt aruncați
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
și tumult ce o definesc. Vocea pură, cristalină și totuși densă, rezistentă, frazarea largă susținută de o vibrație interioară intensă, o desemnează, încă de la acest debut electrizant ca pe o interpretă ideală pentru rol. Ca partener, experimentatul și foarte apreciatul wagnerian James Morris. Vocea sa impozantă cu sonorități metalice dar suficient de suplă pentru a evita monotonia prin diferențieri de culoare și nuanțe, dicția impecabilă îl înscriu în marea tradiție wagneriană. Enorma dificultate a rolului stă în faptul că "liniștea înfricoșătoare
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
interpretă ideală pentru rol. Ca partener, experimentatul și foarte apreciatul wagnerian James Morris. Vocea sa impozantă cu sonorități metalice dar suficient de suplă pentru a evita monotonia prin diferențieri de culoare și nuanțe, dicția impecabilă îl înscriu în marea tradiție wagneriană. Enorma dificultate a rolului stă în faptul că "liniștea înfricoșătoare", "energia teribilă" a mâniei sale, aura sumbră de "înger căzut" (și am citat chiar cuvintele lui Wagner) trebuie exprimate numai prin puterea cântului, într-o totală imobilitate. Interpretul Olandezului trebuie
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
folcloric" fără a reduce expresia la un primitivism zgomotos. Și pentru că marea este atotstăpânitoare peste destinele eroilor, muzica o evocă permanent în sonorități năvalnice realizate măiestrit de minunatul organism sonor care este Orchestra Operei din Viena. La pupitru, cu vână wagneriană, foarte apreciatul dirijor Peter Schneider.
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
Radiodifuziune, canalele România Muzical și România Cultural, și-au făcut un titlu de onoare din a transmite în direct, în zilele sfârșitului de iulie, în zilele începutului de august, principalele evenimente ale acestei impresionante manifestări artistice estivale care este Festivalul wagnerian de la Bayreuth. Mă refer la cele șapte spectacole ale primei serii de manifestări. Întregul festival se extinde până spre sfârșitul lunii august și este găzduit - excepțiile au fost rare - în fiecare an, de mai bine de un secol, în celebra
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
Boulez, cel care în anul 2005 a fost omagiat în marile centre muzicale artistice ale lumii cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. în acest an conducerea artistică a spectacolului a fost încredințată cunoscutului dirijor maghiar Adam Fischer. Festivalul wagnerian de la Bayreuth a debutat la data de 25 iulie, tot cu o reluare, cu Olandezul Zburător. Revenind la evenimentele oferite de cele două canale culturale ale radioului nostru public...; trebuie observat că nu este vorba numai de realizarea propriu-zisă a
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
fost preluate în direct sau au fost imprimate în vederea retransmisiilor ulterioare de zeci de societăți de radiodifuziune din întreaga lume. Desigur, evenimentul central al actualei ediții îl reprezintă reluarea marelui ciclu al tetralogiei Inelul Niebelungului, creație fundamentală a dramaturgiei muzicale wagneriene, poate cea mai importantă, mai puternică creație a literaturii romantice a genului în secolul al XIX-lea. În marile pauze ale spectacolelor tetralogiei - pauze care la Bayreuth se extind pe durata unei ore întregi - ne-au fost oferite comentarii pasionante
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
Alice Mavrodin. Prezentări și comentarii cu totul pertinente, unele cu totul originale, au fost susținute de compozitorul Aurel Stroe de la Mannheim, de romancierul și filozoful Ion Vianu de la Lausanne, de o întreagă pleiadă de protagoniști ai actualei serii a spectacolelor wagneriene, artiști care au acceptat dialogul cu realizatorul Irina Hasnaș, din partea redacțiilor muzicale, iar aceasta în cadrul unor declarații oferite în exclusivitate Radiodifuziunii noastre publice. Pe parcursul orelor după-amiezii, ale serii ultimei transmisii, cea de a șaptea, ,Parsifal", ultima operă wagneriană, a beneficiat
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
a spectacolelor wagneriene, artiști care au acceptat dialogul cu realizatorul Irina Hasnaș, din partea redacțiilor muzicale, iar aceasta în cadrul unor declarații oferite în exclusivitate Radiodifuziunii noastre publice. Pe parcursul orelor după-amiezii, ale serii ultimei transmisii, cea de a șaptea, ,Parsifal", ultima operă wagneriană, a beneficiat de comentariile criticului de artă Dan Hăulică. Transmisiile propriu-zise au fost asigurate de redactorii emisiunilor muzicale, Luminița Arvunescu, Veronica Orha, Ligia Ardelean. Să o recunoaștem, această echipă de realizatori ai radioului public a creat pentru noi un eveniment
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
viu” din existența mea, precedentul fiind unul greu de egalat: Bayreuth, august 2001. Diferențele aveau să fie, desigur, majore: vizuale (operă în concert față de înscenare) și auditive (acustica problematică a sălii față de perfecțiunea templului Festspielhaus), însă nesemnificative în raport cu entuziasmul meu wagnerian. Toate micile temeri mi-au fost risipite încă de la intrare. Cele câteva scaune goale, fapt rarissim in timpul festivalului, indicau prezența unui public pasionat și cunoscător. Foarte mulți tineri.Înaintea concertului domnea o stare de fierbere diferită de mondenitățile serilor
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]