303 matches
-
se ignoră în mod deliberat condițiile apriorice, fie ele și relativizate, așa cum apar la Dilthey (vezi II, 2Ba, 2Bd și 2Bf). Odată făcută această diferențiere între cele două abordări, putem anticipa discuția privitoare la dualismul funciar care caracterizează filozofia ca Weltanschauung. Totodată, prin aceasta evidențiem și natura filozofiei ca viziune despre lume în raport cu o cunoaștere obiectivă, de tip științific. O metafizică ce recurge deopotrivă la presupoziție și inducție își vădește o dublă aplecare metodologică: atât spre demersul speculativ, cât și spre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
despre presupoziție și inducție au avut menirea de a sublinia o dată în plus deosebirile dintre o viziune transcendentală și una empiristă. Am recurs la această cale pentru că distincțiile menționate trădează, în fond, tensiunea dintre aspirațiile divergente ale filozofiei înțelese ca Weltanschauung. Lăsându-se în voia acestor aspirații, ea încearcă să fie în același timp științifică și speculativă, ceea ce-i provoacă o tensiune lăuntrică imposibil de aplanat, care capătă la Dilthey aspectul unei confruntări între claritate (Klarheit) și profunzime (Tiefe): claritatea "nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al unui context care nu poate să rezide în nici un element sensibil particular"13. Discuția este reluată de Husserl, care într-o manieră polemică separă tranșant caracterul "impersonal"14 și "supratemporal"15 al științei de caracterul personal al filozofiei ca Weltanschauung, precum și de semnificația doar temporală a acesteia. În primul caz vorbim despre continuitatea oricărui efort de cunoaștere specific cercetării științifice, iar în celălalt despre autonomia pe care și-o cucerește fiecare filozof prin faptul că își refundamentează domeniul. Știința afirmă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
efort de cunoaștere specific cercetării științifice, iar în celălalt despre autonomia pe care și-o cucerește fiecare filozof prin faptul că își refundamentează domeniul. Știința afirmă Husserl este "o prestație colectivă a muncii de cercetare a generațiilor", în vreme ce valoarea oricărei Weltanschauung "se stabilește cu o fermitate absolută pe propriul său fundament" și "este de apreciat ca un habitus și o prestație a personalității particulare"16. Ca și Husserl, la "colaborarea de sute de ani a generațiilor de înaintași" se referă și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
viziune despre lume. Totodată, apreciem că ideea istoristă despre pluralitatea filozofiei și, implicit, despre discontinuitățile ce apar în sânul acesteia poate fi interpretată drept consecința directă a reîntemeierii perpetue: fiind o filozofie a hiatusului repetabil (vezi II, 2), filozofia ca Weltanschauung este sortită să o ia mereu de la capăt. Ea se înscrie doar tipologic într-o continuitate de "unități", care sunt impenetrabile, dar complementare în raport cu un întreg ipotetic ("unitatea filozofiei") și în același timp reprezentative pentru acesta (pars pro toto), aidoma
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pune în evidență o altă serie de elemente care diferențiază o Weltanschauungsphilosophie de filozofia "științifică". Deși subliniază caracterul personal al filozofiei ca viziune despre lume, Husserl vine totuși cu o adăugire ce este chiar în spiritul lui Dilthey: Ideea" de Weltanschauung se dovedește a fi "alta pentru fiecare epocă"30, fiindcă înțeleasă ca "înțelepciune"31 viziunea despre lume nu constituie "o simplă prestație a personalității izolate, care și fără aceasta ar fi o abstracție" (și aici ni se pare a auzi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Husserl izolează orice Weltanschauungsphilosophie de știință și o împinge în zona istorismului, fără a admite, precum Dilthey, că paradigma ei este de fapt paradigma filozofiei în genere. De altminteri, el afirmă categoric și oarecum depreciativ că filozofia modernă a unei Weltanschauung este "o odraslă a scepticismului istoricist"33. Din punctul lui de vedere, nu aceasta este "esența filozofiei". Husserl consideră așadar că o Weltanschauungs-philosophie nu este altceva decât o formă conjuncturală, pe care o adoptă filozofia modernă de orientare "istoricistă", o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
abandonată dacă se dorește ca filozofia să fie "științifică". Cu toate că de cele mai multe ori vorbește despre știință în ansamblu, Husserl caută în fond să diferențieze așa cum am și anticipat filozofia ca știință ("știința filozofică", cum îi zice el34) de filozofia ca Weltanschauung. Pentru aceasta, el apelează chiar la termenii lui Dilthey: dacă omului de știință i se solicită "înzestrare teoretică" fiindcă "distincția conceptuală și claritatea" sunt "o chestiune de teorie riguroasă" -, în schimb, autorul unei Weltanschauung are nevoie de "înțelepciune", deoarece aici
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
îi zice el34) de filozofia ca Weltanschauung. Pentru aceasta, el apelează chiar la termenii lui Dilthey: dacă omului de știință i se solicită "înzestrare teoretică" fiindcă "distincția conceptuală și claritatea" sunt "o chestiune de teorie riguroasă" -, în schimb, autorul unei Weltanschauung are nevoie de "înțelepciune", deoarece aici "o personalitate i se adresează alteia", iar "profunzimea (Tiefsinn) este o chestiune de înțelepciune". Mai mult decât atât, întemeietorul fenomenologiei supralicitează rolul clarității în cunoașterea adevărului, atunci când consideră că "profunzimea constituie un indiciu al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
credem că din punctul de vedere al lui Husserl, filozofia practică n-ar trebui să ridice pretenția de a fi considerată "științifică", deși în mod paradoxal ea își găsește totuși un loc în programul fenomenologiei. În orice caz, filozofia ca Weltanschauung rămâne pentru el extraștiințifică, în timp ce doar filozofia teoretică poate accede la statutul de știință. De altfel, Husserl conchide că, pentru a deveni "științifică", filozofia viitorului trebuie să parcurgă "drumul de la treapta profunzimii la aceea a clarității"43. Propunând renunțarea la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și cea practică (vezi I, 3F). Trebuie să observăm totuși că Dilthey merge până la un punct alături de Husserl. Și el are în vedere exigența scientistă în filozofie, și anume în măsura în care filozofia nu mai este privită ca simplă "o viziune metafizică" (Weltanschauung), care "se autoîntemeiază", ci este înțeleasă ca "teorie a cunoașterii" (Weltanschauungslehre), care întemeiază (vezi I, 3C). Cu alte cuvinte, atunci când filozofia dobândește responsabilități epistemologice atribuindu-i-se funcții de întemeiere, de totalizare, de sistematizare și unificare în domeniul cunoașterii -, ea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în această calitate de teorie a cunoașterii, ea este știință" (s.n.)44. Dar așa cum am arătat din punctul de vedere al lui Dilthey (care se desparte abia aici de Husserl), orice "teorie a cunoașterii" rămâne în sine, fatalmente, doar o Weltanschauung, pentru că, altfel, s-ar contrazice singură ca Weltanschauungslehre (vezi I, 3C). Dacă ținem seama de parametrii ideali ai științei în concepția husserliană, adică de "impersonalitate" și "supratem-poralitate", atunci filozofia nu este știință nici măcar în calitatea ei de "teorie a cunoașterii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
3. Păcatul originar al filozofiei În subcapitolul precedent ne-am referit la tensiunea permanentă dintre cele două aspirații, care sunt deopotrivă niște vocații ale filozofiei, și am văzut că pe fondul imperativului de cunoaștere cu valoare obiectivă a filozofiei ca Weltanschauung această tensiune îmbracă la Dilthey forma unei confruntări între necesitatea clarității științifice și necesitatea profunzimii speculative. Acum vom explica dualismul funciar al filozofiei (vezi, printre altele, Cuvântul introductiv) din perspectiva (in)capacității acesteia de a găsi un concept universal valabil
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
asemenea tentativă rămâne întotdeauna o formă de expresie a individului cu preocupări filozofice, întrucât, ca și Dilthey, Simmel nu poate concepe o filozofie unică și depersonalizată, ci numai o pluralitate de filozofii create după chipul și asemănarea fiecărui autor de Weltanschauung: "Ori de câte ori totalitatea existenței atinge sufletul și caută să pătrundă în el, sufletul trebuie să-i dea acesteia propria lui formă, trebuie să încerce să cuprindă diversitatea conținuturilor ei într-un singur concept, într-o singură semnificație, într-o singură valoare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întâi la "enigma vieții", și abia apoi la "enigma lumii" (Rätsel des Lebens und der Welt). Și poate că tocmai de aceea, un "filozof al vieții", și nu altcineva, ajunge la concluzia că filozofia trebuie să fie înțeleasă ca o Weltanschauung incontrolabilă din punct de vedere științific (vezi și I, 3F). Din această perspectivă considerăm că mai nimerit ar fi să traducem conceptul de Weltanschauung prin "viziune despre viață și lume", deși noi înșine am folosit pentru a păstra naturalețea exprimării
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al vieții", și nu altcineva, ajunge la concluzia că filozofia trebuie să fie înțeleasă ca o Weltanschauung incontrolabilă din punct de vedere științific (vezi și I, 3F). Din această perspectivă considerăm că mai nimerit ar fi să traducem conceptul de Weltanschauung prin "viziune despre viață și lume", deși noi înșine am folosit pentru a păstra naturalețea exprimării și a nu mai complica inutil lucrurile sintagma "viziune despre lume", care s-a impus atât în uzul lingvistic, cât și în limbajul filozofic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cunoaștere în sensul comun al cuvântului, adică conformitate cu un obiect preexistent și preconstituit" (vezi I, nota 185), ci caută în mod tradițional "un sens ascuns, misterios", un Tiefsinn. Or, "profunzimea" recunoscută și de Husserl ca fiind proprie filozofiei ca Weltanschauung rămâne "o chestiune de înțelepciune", nu de cunoaștere exactă, sau de "știință riguroasă", cum ar spune autorul abia citat. Dar indeterminarea conceptuală la care ne-am referit nu se reduce numai la imposibilitatea de a organiza conceptual trăirile și experiențele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în ansamblul ei. În cunoaștere, un "insondabil" oarecare, imposibil de conceptualizat, reprezintă oricum ceva care rămâne de descoperit. De aceea, filozofia o ia mereu de la capăt, perfecționându-și formele prin noi și noi conținuturi. Și tot de aceea, filozofia ca Weltanschauung ne apare ca o filozofie a hiatusului repetabil. Pentru Dilthey, ca și pentru Blaga, "insondabilul" în sine devine o motivație a creației filozofice, un imbold spre cunoaștere. El întreține năzuința spre adevăr, chiar dacă orice încercare de "revelare" lui este "cenzurată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înseși. Tocmai acest dualism generează păcatul ei originar, acela de a stărui să descopere "corelația universală", fără a avea vreodată sorți de izbândă. Având în vedere această precaritate a spiritului, "ahoreticul"69 Noica ar diagnostica în cazul metafizicii înțelese ca Weltanschauung "o a doua formă de catholită", cea care se manifestă prin conștientizarea absenței generalului în relația I D G70. Este "maladia spiritului" în care individualul nu reușește decât "să-și dea sau să primească determinații"71. În viziunea lui Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de unitate, așa cum apar acestea atât în tradiția cartesian-kantiană, cât și în cea hegeliană, adică în ceea ce noi am numit filozofia hiatusului (aparent) definitiv și, respectiv, filozofia continuității. Reamintim că acestor două perspective filozofice li se opune filozofia înțeleasă ca Weltanschauung, pe care am denumit-o filozofia hiatusului repetabil (vezi II, 2). Redefinind din această perspectivă unitatea ipotetică, încercăm firește să precizăm nu numai care este natura filozofiei în viziunea lui Dilthey, ci și locul unei Weltanschauungsphilosophie între celelalte modele filozofice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dincolo de zona lor de interferență (vezi III, 4), prin delimitarea acestora în Geistesși Naturwissenschaften, Dilthey separă, ca să spunem așa, apele. Abia atunci filozofia își regăsește nu doar precaritatea, ci și specificul. Abia din acest moment ea poate fi interpetată ca Weltanschauung. Proiectul lui Dilthey are tocmai această semnificație: prin faptul că i se spune că înseamnă altceva decât știința, filozofia este chemată să-și abandoneze vechile ambiții, care vizau o "impersonalitate" și o "supratemporalitate" proprii științei. În definitiv, prin renunțarea la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Noica răspunde că "numai așa putem fi în condiția înțelepciunii, a căutării, a lui tao" (s.n.); bunăoară, "dacă Platon ar fi găsit undeva Ideea, totul ar fi înghețat"96. Observăm că și în cazul lui Noica, profunzimea care caracterizează orice Weltanschauung rămâne "o chestiune de înțelepciune". Numai că în viziunea lui ca și la Dilthey sau Blaga -, aceasta nu este o deficiență conjuncturală, așa cum se întâmplă la Husserl, adică o deficiență ce se cere corijată sub imperativul unui adevăr "impersonal" și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
accepțiune a conceptului de "adevăr", iar aceasta "depinde de viziunea lui generală despre lume și despre cunoaștere"112, conchide A. Dumitriu, după ce urmărește până în epoca noastră prelungirile acestei idei de proveniență diltheyeană. Relativizarea adevărului nu privește însă doar filozofia ca Weltanschauung. Anterior (vezi IV, 2) am arătat că istorismul începe să relativizeze chiar și conceptul de "știință". Apoi, progresele spectaculoase înregistrate de știința secolului XX care infirmă vechi teorii, considerate cândva universal valabile pun tot mai mult sub semnul întrebării caracterul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
însă că istoricizarea conștiinței are ca efect și o tot mai pregnantă "istoricizare a filozofiei" și că abia pe acest fond este înțeleasă și teoretizată ca atare condiția filozofiei dintotdeauna. Suntem înclinați să susținem că abia acum când capătă, ca Weltanschauung, conștiința istoricității și, drept urmare, își propune să reevalueze retrospectiv într-o Weltanschauungsphilosophie dimensiunea istorică a lucrurilor, precum și a construcțiilor metafizice -, filozofia își înțelege cu adevărat pluralismul un pluralism ce a existat, neîndoielnic, și înainte de teoretizarea lui prin intermediul unei metafilozofii. Am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mod de a crea într-un cîmp stilistic, fără vreo putință de a evada din relativitate, consistă rostul omului"115. În aceste condiții, după ce pune sub semnul întrebării valabilitatea modelelor anterioare (al unității prestabilite și al unității deduse), filozofia ca Weltanschauung își lansează sieși, în mod programatic, provocarea de a căuta o unitate ipotetică în mozaicul pluralităților, al "unităților" tipologice manifestate în filozofie ca "forme deschise", ca părți reprezentative pentru întregul ipotetic al filozofiei. Într-o epocă în care cuvântul de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]