23,989 matches
-
stele. - Unde privești? - îl întrebă ea în șoaptă să nu deranjeze liniștea nopții. - Acolo printre aștri! - Uite Carul Mare! - zise ridicând privirea și lipindu-și capul de pieptul băiatului. - Și Carul Mic..., Steaua Polară... - Calea Lactee... - Și Calea Vieții... noastre. Ian îi zâmbi și o strânse ușor la piept. Caterina se lipi duioasă de trupul său. Se priviră câteva clipe în tăcere. Undeva în subconștientul lor se petrecea un fenomen deosebit. Parcă stingheriți că le dispăruse graiul, ghicindu-și gândurile, porniră agale, unul
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1403537274.html [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
și de pe aripile reveriei coboară la realitate. - Seara și noaptea își au farmecul lor. Aș prefera să rămânem aici până dimineață. Privește cum perechile de tineri se preling încet pe alei ca niște umbre. - Printre ele ne numărăm și noi, - zâmbi fata cu subînțeles. „Cât de aproape ești de mine încât îți simt bătăile inimii. Trebuie doar să deschid brațele, să te cuprind și să te sărut cu patimă. Iubirea mea, floare aleasă a noii primăveri, făptură suavă ce ai răsărit
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1403537274.html [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
luminau straniu, ochii dovlecilor de Halloween, cu lumânări aprinse în interiorul lor, deasupra cărora, pe pereții marcați de vreme ai așezământului, străjuiau pânze de păianjen decorative, având atârnate din loc în loc câte-o vrăjitoare sau o altă ființă diavolească. Din față, zâmbea ironic - fără a-și pierde chiar și după moarte, simțul umorului ce-l caracteriza dintotdeauna - statuia din piatră a patronului spiritual al colegiului, având montate de borurile pălăriei sale, niște coarne de drac răsucite iar în mustățile țepene atârnând pânze
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1446336141.html [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
cu pantalonași trei sferturi, în contrast puternic din punct de vedere cromatic, cu restul participanților la paradă. Era însă îmbrăcămintea ce o purta femeia zilnic, fiind ultima modă la adolescente rebele. “De aceasta chiar îmi place la nebunie“, ȉși spuse zâmbind marele clasic. ” Parcă ar fi Mița, din scrierile mele, îmbrăcată de culcare. Dar cu parada, ce-o fi având oare în comun? Poate doar scheletul propriu, pe care se mulează perfect pijamaua rozulie transparentă”. În ușă apăru un bărbat nervos
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1446336141.html [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
cumpăra o diplomă universitară de la renumitele “Debilu Mind&Spirit“ University sau “Băile TufădeVeneția“ - cu care niciun patron de firmă nu te angajează, dar în învățământ sunt chiar preferate - și o titularizare, ba chiar o direcțiune la altă școală. Vestitul dramaturg zâmbi din nou în colțul gurii gândind: Dacă aș fi trăit aceste vremuri, aș fi scris desigur o magnifică schiță, cu titlul “Directoarea Diavolo” sau „La Diabla”. Pe vremea mea, la acest liceu, predau ca profesori, crema intelectualității. Cu preferințele Diavolei
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1446336141.html [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
nu sunt atât de săraci ca înainte. Omul era condamnat la sărăcie. Nu știu. Mă rog. Dar de ce avem noi treabă cu dușmanul de aici? Pentru că dușmanii de aici așteaptă să vină capitaliștii. Păi, să-i lăsăm să plece. Omul zâmbi. Adică să-i ajutăm pe imperialiști? Dar câți or fi? Dacă pleacă unii, vor și alții. Aha, deci dincolo e mai bine. Pare mai bine, dar totul se va prăbuși, noi vom învinge. Care noi? Aici discuția începea să lâncezească
DOM” COLONEL. de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dom_colonel_boris_mehr_1386652905.html [Corola-blog/BlogPost/363227_a_364556]
-
bine... Aș trece peste toate cu mult, mult mai ușor... Deși știu că-i posibil să fi uitat de mine... Eu te iubesc mai tare și mi-este mult mai dor... Aș vrea să te sărut, aș vrea să îmi zâmbești.. Aș vrea să-ți simt căldură și-n brațe să te strâng... Aș vrea să-ți mângâi părul, aș vrea să mă privești... Dar asta nu se poate și-mi vine-atunci să plâng... E seara-acum pe plajă, nu-i nimeni
IUBIREA (RECITA DL. GEORGE SERBAN) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Iubirea_recita_dl_george_serban_.html [Corola-blog/BlogPost/348230_a_349559]
-
să o iubesc... Și uită unde-și pune vină Și minte uneori să scape, Dar când mă uit la ea, lumina Mă doare pe-ale mele pleoape, Fug după ea, s- o prind, s-o cert, Fuge de mine și zâmbește, Să o încui, s-o pedepsesc, s-o iert, Respira și nu-mbătrânește, Îmi cântă lieduri de demult, Eu o privesc cu încântare, Recita versuri, eu ascult, Într-o palpabila visare, Se-ndrăgostește nebunește De alte ideale vieți Și suferă
SUNT MOARTĂ DUPĂ VIAȚĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1467964978.html [Corola-blog/BlogPost/341049_a_342378]
-
este o boală aleasă, de sorginte divină, de care nu poți scăpa. „Crâmpeie de viață” în „Gând purtat de dor” m-au determinat să editez cum „Prin sita vremii”, în „Oglindiri” și „Luminișuri”, „Întoarcerea spre obârșii” a Elenei Buică - Buni, „Zâmbind vieții” din „Frumoasele vacanțe” mă îmbrățișează cu un parfum dulce din, „Liliacul înflorit la poarta înserării”, făcându-mă astfel să „Îmi plec fruntea” și să vă aduc în palme aceste cărți, adevărate bijuterii, minunatele ei „Consemnări pe curat”. Și uite
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1443501638.html [Corola-blog/BlogPost/343931_a_345260]
-
mei de facultate încasau al 4-lea salariu. O mână de om ascuțit ca lupta de clasă, se spunea pe atunci, având o gropiță în obraz, râdea frumos, deci este om bun. A citit pe verticală jalba mea. Mi-a zâmbit. - Picași prost, postul s-a brodit să-l poftească un nepot de ștab. Facem un troc? Renunți la post și la anul te aduc eu în capitală. - Asta nu-i troc, ci troacă, am zis fiindcă până atunci credeam în
CÂND AŞ FI VRUT SĂ FIU ŢEPEŞ? de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_t_cibotaru_cand_as_fi_vr_constantin_t_ciubotaru_1343036753.html [Corola-blog/BlogPost/354561_a_355890]
-
răzlețe. Atingerea mâinilor pentru amprentare devine un gest cu profunde conotații erotice: „Dumneata ești prima femeie care mi-a atins mâna în decurs de zece ani. Dacă ar ști soția mea, ar avea dreptul să fie geloasă”. Femeia i-a zâmbit scurt. Când a ieșit din închisoare, Augustin Vișa și-a văzut băieții, care erau deja copii mari, de nouă-zece ani. Unul dintre ei a depus mărturie în procesul Vișinescu. CITEȘTE ȘI Ultimul cuvânt al inculpatului. Vișinescu, în lacrimi, către judecători
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut by https://republica.ro/zjur-sa-urasc-din-adancul-fiintei-mele-pe-toti-dusmanii-patriei-comandantul-visinescu-se-intoarce-la-inchisoare [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
A plâns în ploi, iar cerul mut I-a dat pământului tribut, Veșmânt ales, cu fir durut. Din iarbă crudă i-a țesut. Vrăjiți de fluturi dirijori Printre lumini triumfători, Copacii toți au înflorit, Iar El din ceruri ne-a zâmbit. Când vântu-ncepe a tămâia Desăvârșind lucrarea Sa, Se-nalță-n cer miros de flori Și de-nviere-n sărbători. Și i-a dat Dumnezeu și nume ... Citește mai mult În dor aprins de absolutDând frumuseții început,Zidit-a Dumnezeu fecioarăși
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
a rodit.A plâns în ploi, iar cerul mutI-a dat pământului tribut,Veșmânt ales, cu fir durut.Din iarbă crudă i-a țesut.Vrăjiți de fluturi dirijoriPrintre lumini triumfători, Copacii toți au înflorit, Iar El din ceruri ne-a zâmbit.Când vântu-ncepe a tămâiaDesăvârșind lucrarea Sa,Se-nalță-n cer miros de floriși de-nviere-n sărbători.Și i-a dat Dumnezeu și nume... II. SUNT UN ALT ANOTIMP - O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE, de Angelina Nădejde, publicat în
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
fizic, Lia Ruse afirmă:„Roata vieții își continuă nestingheritul drum”, adevăr generalvalabil („O maramă de tei” - „Culori în iubire”). În majoritatea poeziilor, iubirea este mărturisită cu timiditate, sentimentul devine constant: „Gânduri de toamnă”, „Dulce aprindere”, „Clipa caldă a iubirii”. Eul zâmbește, se confesează, privește cu pudoare și farmec. Dragostea se naște inopinat, se consumă platonic în surâs și sfială: „Iubirea ta încearcă să-mi aprindă fața...“ („Sub cerul armoniei”). Axa iubirii străbate volumele semnate de Lia Ruse, dezvăluind, în esența lor
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lia_ruse_1491199611.html [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
acuș! Focul arde fâl, fâl, fâl, Apa curge gâl, gâl, gâl, Vântul suflă vâj, vâj, vâj, Mâța vine pâș, pâș, pâș. Dovleac mic și dolofan, Te-a pus buna pe divan, Ți-a făcut ochi, nas și gură Și-mi zâmbești ca o făptură. Uite iarna, vine, vine! Cu steluțe fine, fine, Iar de-o să ne fie frig Ne-ncălzim cu un covrig. Un ponei, dragii mei, E- un cal pentru prichindei Care-aleargă tropa-trop, Când la trap când la galop. Oachi
FRĂMÂNTĂRI DE LIMBĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 by http://confluente.ro/Framantari_de_limba_adriana_neacsu_1392123120.html [Corola-blog/BlogPost/364110_a_365439]
-
se putea citi, cu foarte mare greutate, cuvintele: „LISTA DE BUCATE”. Ia vezi mătăluță dacă avem în lista de bucate... trecute cântece la comanda consumatorilor? - H-ha-ha! Ce să caute în lista de bucate, cântece condimentate și cosițe parfumate?... interveni conașul zâmbind. Inspirând adânc mireasma pe care o-mprăștia părul creolei, glasul lui trăda dorinți nemărturisite, mai-mai să o sărute, când "șerpoaica" nu pirdu ocazia să-i răspundă, trimițându-i un zâmber fermecător. Apoi i-a primit degetele (fiind cuprinsă de un
PARTEA A V-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_v_a_pariul_blestemat_marin_voican_ghioroiu_1359792446.html [Corola-blog/BlogPost/359274_a_360603]
-
mea, ce cauți printre sclavi? Căzu, și prinse brațul ei plângând - Copila mea, neprihănită floare Te vor târî prin arșiță, prin soare Te vor lovi cu pumnii spumegând Și lanțuri îți vor pune la picioare. De astăzi nu vei mai zâmbi în poartă Și nici pe frunte mâna n-ai să-mi luneci Și-i visul nostru o statuie moartă Ne prind fiori în liniștea deșartă, Și-n umbra lor, tu umbra mea întuneci... În pieptul lui, furtunile abjură Iar tânăra
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 by http://confluente.ro/Sunamita_catalin_varga_1337594161.html [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
un nemernic, pentru niște foloase și favoruri mai speciale de la niște eleve bine pregătite pentru viață. Însă nici el nu ajunsese director de florile mărului ! - Cauciuc! Profesorul de gimnastică intră în biroul directorial săltând în pas gimnastic. Exercițiu nu glumă! Zâmbi cleios cu privirile fugind pe pereți, fără să rostească un cuvânt, deoarece era foarte politicos. - Tăticu’, dacă-n trei zile Crocodilu’ nu dispare, ne pregătim de tăiat sare la ocnă, că șefu’ ăl mare are toate cărțile în mână și
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Farmecul_de_nedescris_al_stii_mihai_batog_bujenita_1375369435.html [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
uite că, s-au chivernisit și numai tuuuu... ca ultimul prost din lume... da’ las’ că de-acu luăm noi problema-n mână și-o să trăiți și voi ca oamenii! Aparent fericit de frumoasele cuvinte care i se adresau, profesorul zâmbea oarecum pierdut și nici nu a prea băgat de seamă când s-a terminat sindrofia, așa mai spre zori, că trebuiau culcați ăia mici care tocmai începuseră să cânte cântece de petrecere și să spună bancuri nepotrivite vârstei. Schimbările apărute
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Farmecul_de_nedescris_al_stii_mihai_batog_bujenita_1375369435.html [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
și căni de porțelan, desfășurat în principal de soțiile celor doi bussines-mani, adusese prosperi- tatea mult visată, o prosperitate ce-o entuziasma pe mămica, dar îl lăsa la fel de indiferent pe profesor care, din motive numai de el cunoscute, continua să zâmbească enigmatic și să tacă la fel. La un moment dat mami, nemaiputând rezista dorinței de a se îmbogăți, la sugestia celor doi copii, își gajă apartamentul pentru a depune o sumă consistentă la un joc piramidal despre care auzise la
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Farmecul_de_nedescris_al_stii_mihai_batog_bujenita_1375369435.html [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
sprijinul altor cunoștințe ajunse mai de mult acolo, un loc de dormit, sub o bancă. Amenajă sumar habitatul cu niște ziare care-i protejau istoricul costum de culoare gris-perle, la două rânduri și, la fel de mulțumit ca mai înainte, continuă să zâmbească blajin și să scrie pe pereți niște formule extrem de complicate chiar și pentru elevii care absolviseră, pe vremuri, liceul. Noul domiciliu al profesorului stârni, în buna noastră tradiție următoarele reacții: - corpul didactic, in corpore, se declară înfiorat, dar nu șocat
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Farmecul_de_nedescris_al_stii_mihai_batog_bujenita_1375369435.html [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
ajunse, nu se știe cum, într-un orășel undeva în vestul acestui ciudat continent numit Europa. Stătea pe o bancă într-un parc în care nu erau câini, cerșetori, țigănci care-ți ghicesc ce ai în buzunare și nici aurolaci, zâmbind ca de obicei blând și inutil. Ce-i drept părea foarte preocupat de niște desene pe care le făcea cu un băț pe nisipul dintre alei, desene împodobite, din belșug, cu semne greu de înțeles. - Gutten tag, herr profesor! Un
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Farmecul_de_nedescris_al_stii_mihai_batog_bujenita_1375369435.html [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
și inutil. Ce-i drept părea foarte preocupat de niște desene pe care le făcea cu un băț pe nisipul dintre alei, desene împodobite, din belșug, cu semne greu de înțeles. - Gutten tag, herr profesor! Un om în uniformă îi zâmbea la fel de politicos precum vorbise. Plăcut surprins, profesorul își ridică ochii și zâmbetul spre cel ce-i vorbise răspunzându-i aproximativ în aceeași limbă. Bun cunoscător al oamenilor, reprezentantul legii trase următoarele concluzii: - Arian! Avea ochi albaștri, era înalt, figură distinsă
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Farmecul_de_nedescris_al_stii_mihai_batog_bujenita_1375369435.html [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
plângi!” “Dacă mai scap câte o vorbă despre bunică-sa, mereu sare cu gura ... spune-mi două motive pentru care tu ești mai bună decât ea...așa zice. E și vița lor...nu doar a mea!” Înaintez spre magazinul Bega. Zâmbesc amar...Fiecare are crucea sa. După ce-mi scot ceva banuți de la un bancomat stradal, mă duc să pap...o shaorma. Fetele-mi zâmbesc. N-am mai intrat de mult aici. E chiar în fața tribunalului. Ultima dată, un nebun a
DE CE PLÂNG OAMENII? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/De_ce_plang_oamenii_.html [Corola-blog/BlogPost/356761_a_358090]
-
decât ea...așa zice. E și vița lor...nu doar a mea!” Înaintez spre magazinul Bega. Zâmbesc amar...Fiecare are crucea sa. După ce-mi scot ceva banuți de la un bancomat stradal, mă duc să pap...o shaorma. Fetele-mi zâmbesc. N-am mai intrat de mult aici. E chiar în fața tribunalului. Ultima dată, un nebun a dat cu spray lacrimogen în fast-food. Încă am un sentiment de...insecuritate. Plec spre Piața Libertății. E ora când se termină cursurile liceenilor. Pâlcuri
DE CE PLÂNG OAMENII? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/De_ce_plang_oamenii_.html [Corola-blog/BlogPost/356761_a_358090]