196 matches
-
din negura neștiinței mele despre căsătoria lumească s-a risipit după ce v-am auzit. Forța ignoranței mele este însă mare și roiuri de întrebări mi se grămădesc pe buze, atrase de dulceața unor răspunsuri. — întreabă-ne, tinere preot - îl îmbie zâmbitoare doamna Potoțki. întreabă-ne căci nimic nu e mai plăcut decât să vezi cum o jună și puternică tulpină crește din amintirile unor tufe. — Iată ce aș dori să vă întreb, stimată doamnă: în momentul când v-ați căsătorit, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a pierit zâmbetul de pe față. S-a uitat atent la ecranul unui telefon mobil pe care-l avea în mână. Nu știa al cui este și nici cum a ajuns la el. O privea. Era ea, Laura, acolo pe ecran. Zâmbitoare, cu părul bogat în bucle blonde, părând că îi fixează ochii plină de iubire. S-a întristat și fața i s-a înnegurat. A privit în jos și i-a strigat mânios: „Pleacă! Nu doresc să te mai văd”. A
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dă o notă de încrezută... Gura... Ce zici de ea? Este chiar... senzuală, iar buzele perfect conturate par a fi permanent în așteptarea unui sărut. Hm! dacă nu mă laud eu...cine... cine altcineva?” Tainicele cărări ale iubirii Mulțumită și zâmbitoare, își coborî privirea asupra trupului mlădios și foarte bine proporționat. Avea umeri rotunzi și brațe plinuțe atât cât să fie plăcute la mângâiat, mijlocel și coapse dorite de vedetele ce apar zilnic pe micile ecrane și picioare lungi, zvelte, la fel de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe la Fana, interveni Sidonia când văzu că fata se apropiase de ușă. Chiar așa, acceptă repede Ovidiu, duminică ar fi numai bine, să trecem o raită pe la Fana, OK? Da, firește, să mergem pe la Fana, acceptă Carmina și-și luă, zâmbitoare, rămas bun. În timp ce cobora scările avu senzația că ea era cea victorioasă, dar nu-și preciză în ce anume consta izbânda ei. Întâlnirea cu Sidonia și Ovidiu avusese un farmec aparte, o tulburase. Dintr-odată își dădu seama că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
storc de vlagă și de aceea avusesem inima cât un purice. Cum am văzut-o însă, mi-am dat seama dintr-o privire că totul era în regulă. Avea o mină bună, arăta mult mai bine decât mă așteptam, era zâmbitoare și glumeață și vorbea mult mai normal decât înainte. Fusese și la coafor și era foarte mândră de noua ei coafură. Nevăzând motive de îngrijorare, m-am gândit că mama ei poate pleca, liniștită, acasă. Naoko mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am ajuns la oglindă, podoaba mea ieșea În afară, În direcția În care o făcea de obicei În cadrul unor ocazii festive, În timp ce chestia pe care Dora o numise „apendicele“ meu dispăruse de tot. Pot să spun liniștit: arătam destul de ciudat. Zâmbitoare, Dora Își scoase mănușile, un deget delicat după altul. Scoase o fundă roșie de satin din cutia cu farduri și mi-o aplică cu Îndemânare. — Așa, da; ce fetiță cuminte. Acum ai și tu clitoris. Și ce drăguț arată. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
face pregătiri de logodnă. De două ori, în două sâmbete, feciorul nalt și slab al lui Malamet intră în casă și se așeză zâmbind pe-un scaun. Schimbă câteva cuvinte cu tatăl, apoi cu Rifca gătită ca pentru sărbătoare și zâmbitoare, apoi așteptă o vorbă de la Haia. Dar fata umbla slabă prin casă, ofta și gemea ca-n friguri, nici nu se uita la dânsul. Veniră rudenii bătrâne și împresurară pe Haia. Se tânguiau încet, împresurând-o, și porneau sfaturi lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cât sunt de fericită, Georges!... Grăbiră pașii; și boierul cel bătrân se silea să-i ajungă; părea puțin cam plictisit; zicea cu mustrare: —Rozino... Rozino... te observă oamenii. Fii cuminte. Apoi începu a tuși și zvârli țigara. Iana zise, privind zâmbitoare după arătarea fericită a stăpânei lor: — Auzi, Sandule, o chiamă Zina. Faliboga mormăi ceva neînțeles. Boierii intrară în casă. Apoi peste puțin ieși cuconu Jorj singur; și chemând pe Faliboga, îi zise cu glas tare: —Sandule, să trimeți un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
între ei, dar nimeni nu o întrebase cum ar putea locui amândoi acolo. Oricât se străduia, îi era imposibil să n-o audă și să n-o întâlnească măcar o dată pe zi pe cealaltă, care se uita întotdeauna de sus, zâmbitoare, râzând chiar, schimbând aranjamentul lucrurilor care fuseseră și mai erau încă ale ei, purtându-se așa cum trebuia să se poarte o stăpână ca ea - și încă în toată casa, nu doar în partea care i s-ar fi cuvenit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aproape goale, șoseaua pustie, oamenii dormeau încă sau rămăseseră pe la casele lor după noaptea Anului Nou. Conducea încet, nu temătoare de oglinda de gheață a șoselei, ci doar obosită și bucuroasă de pustietate, își întorcea tot timpul capul spre el, zâmbitoare, fără să-i vorbească. O singură dată îl întrebase cum se simte, apoi nu se auzeau decât torsul egal al motorului și alunecarea roților pe astalt, ca o sfâșiere interminabilă de hârtie. Îi zâmbea, dar nu se simțea bine, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acord impecabil cu picioarele micuțe, încălțate în niște pantofi fără tocuri, cu vârfurile gotice ca două pernițe mari, negre și prelungi. Niciodată nu am surprins-o cu picioarele pe pământ, ci, ca o faimoasă creațiune picturală, trecea, plutind parcă pășind zâmbitoare, cu ochii negri, enormi, deschiși înspre o țintă imaginară, în depărtări numai de ea cunoscute. Se vorbea de răsunătorul succes al pictorului, care obținuse recent la ultima expoziție de la muzeul colonial din Berlin, patru mii de guldeni olandezi pentru tabloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei tot înainte Măreț îndreaptă pașii săi; Ea merge-n capul altor ginte Vărsând lumină-n urma ei. Latina gintă-i o vergină Cu farmec dulce, răpitor, Străinu-n cale i se înclină Și pe genunchi cade cu dor. Frumoasă, vie, zâmbitoare, Sub cer senin, în aer cald, Ea se oglindă-n splendid soare, Se scaldă-n mare de smarald. Latina gintă are parte D-ale pământului comori Și, mult voios, ea le împarte Cu celelalte-a ei surori! Dar e teribilă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
pe deasupra cu o bară de fier și un lacăt greu la capăt. Mama Floare dispăruse. A doua zi Însă, a fost poftită Împreună cu mine la președintele comunei În birou și a trebuit să răspundă Întrebărilor miliției. Alături, tata răsfoia cu zîmbitoare importanță niște dosare. — De ce m-ați chemat, deschise vorba bătrîna, că Încă nu-s gata plăcintele? Lasă că plăcinte ne dai mata mai tîrziu, dar acuma... Începutul cu plăcintele m-a liniștit. — Amu, ce-i? Ia spune, tușo Florico, zicea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Cu excepția găurii din obraz, acolo unde, printre fâșii de țesut, piatra lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre, când Musa năvălește în iatac și o găsește, zâmbitoare, cu plete de-acum ruginii, cu perle multe cuibărite în smârcuri de sânge, de carne deșirată, de piele negrăit de albă. Într-un sms s-a întâmplat. Mișelește, ar fi spus Alex. David îl vede, câteodată, pe stradă. I se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cîștigat acest ultim trofeu. Premiul nostru nu era o statuetă, ci un întreg grup de statuete, pentru că în jurul figurii lui Neptun, zeul mării, ridicîndu-și tridentul și barba din valurile de bronz, acolo se mai aflau pești, plante unduitoare și chipurile zîmbitoare a trei nimfe, toate sculptate în același material de un maroniu închis, strălucitor. N-am avut probleme în a-l găsi minunat și sînt sigur că și David era la fel de mîndru de el ca și mine, dar a spus "kitsch
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
interesat niciodată familia mea și nici chiar eu. Despre Ramona mai știi ceva? -Da... mi-a spus Andrei și Livia că vine acasă în câteva zile. Andrei și Livia îi urmăreau încruntați, văzând-o pe Angela cum îl privea de zâmbitoare parcă radiind de fericire. Nici unul din ei nu o agreau numind-o " leoaică învrăjbită ". Ei puseră la cale să-l invite pe Radu de Crăciun, să meargă împreună la Ramona, care sigur nu va putea pleca de acasă și căreia
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
facă așa ceva. În oraș erau birouri - clădiri mari, cu ferestre largi și aer condiționat, unde secretarele stau în spatele birourilor lustruite și cu mânere de crom. Văzuse asemenea birouri când fusese în practică în anii de studenție. Le văzuse stând acolo, zâmbitoare, cu cercei scumpi în urechi, așteptând să vină și să le ceară de neveste vreun bărbat cu salariu mare. Pe vremea aceea se gândise că i-ar plăcea o slujbă ca aia, deși, personal, ar fi interesat-o mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
potrivi cel mai bine cu fusta ta. Cașmir roz cu mărgele. Foarte drăguță. — Da? zice Fenny. Da! Mi‑am tras pe mine bluza asta fără să mă gândesc. Și‑o dă repede jos, tocmai în clipa când în cameră intră zâmbitoare o fată blondă într‑o rochie neagră, lălăâie. A, bună... Milla, zic amintindu‑mi cum o cheamă în ultima secundă. Ce mai faci? — Bine, zice, și mă privește cu speranță. Fenny mi‑a zis că pot să împrumut de la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dimineață. Împărătesele nu‐și plângeau soții și feciorii când se petreceau într‐o veșnică veșnicie, dar plângeau cu ură și răzbunare când le‐ ncălca și fura cineva din glie. Zâmbetul îl dăruiau cu multă înțelepciune, pentru prunci erau într‐una zâmbitoare și de se nimerea să râdă și ele câteodată se îmbrăcau toți pomii din livezi în floare. Mamele noastre sunt și astăzi împărătese. Eusebiu Camilar (n. 7 octombrie 1910, în comuna Udești, județul Suceava, ‐ † 27 august 1965, București), scriitor și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ț matter! Just do it! Sè dansez cu ea?! Why not!? Dar n-am vèzut aici pe nimeni dansând, aș mai întreba-o cum, dar nu mai apuc, ușa biroului deschizându-se brusc, atunci când îmi ridic privirea de pe tastaturè întâlnesc zâmbitoare față directorului meu, Aici erai, Matei?! Te plictisești, nu-i așa? Puteam sè jur cè numai aici te gèsesc, ce faci acolo? bâlbâindu-mè eu, Sè nu radeți, domn director! aplecându-se peste umèrul meu, parcurge amuzat ecranul calculatorului, Vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Femeile de aici sunt uimitoare. Simon îi urmărește privirea și i se oprește pe două femei care stau în colțul încăperii. Ambele își țin capetele în jos și par profund cuprinse de conversație. Atunci blonda, această minunată blondă, bronzată și zâmbitoare, își dă capul pe spate și râde. Ce ciudat, se gândește Ben. Sunt sigur c-am mai auzit râsul ăsta pe undeva. Scutură din cap, încercând să-și amintească ce pare atât de obișnuit la râsul ăsta, dar nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prima oară, și-i semăna foarte bine. Și ea mi-a făcut impresia că pe când era fată trebuie să fi fost mai drăguță decât fusese de fapt. — Mă tem că nu-i mai ții deloc minte, îmi spuse mândră și zâmbitoare dna Strickland. Fiica mea este acum Doamna Ronaldson. Soțul ei este maior în Regimentul regal de tunari. — Știți, e militar din cap până-n picioare, zise veselă dna Ronaldson. De aceea a ajuns doar maior. Mi-am amintit de previziunea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de a face imediat prietenii. Cei câțiva băieți, adăpostiți prin magazii, i-au devenit imediat cunoscuți, și o văd înconjurată de ei tot timpul, câte unul ales la întîmplare, sau mai mulți deodată, prietenă cu toți, la fel de cochetă și de zâmbitoare. Și cu fetele face la fel. Se tutuiesc, se joacă, fac escapade în mare. Când era la școală - mi s-a povestit - avea obiceiul să aducă cu ea o serie de prietene bune cu care învăța, vorbea, făcea și desfăcea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai preocupat de evenimentele neînsemnate ale zilei, câteva spaime. (Cît e de mare perversitatea?!) - Și ți-e frică, Viky, de ce o să se întîmple cu tine mai tîrziu? - Fără îndoială.- Și te gândești des la asta? - Foarte des. - Ești așa de zâmbitoare toată ziua, că n-ai bănui că ai și frici.Iartă-mă că-ți vorbesc fără înconjur dar vreau sa fiu sincer. - Nu trebuie să iei omul după aparențe. Și apoi aici îmi place săfac mai mult baie în mare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
câte și mai câte, am sesizat un ratat slab dar persistent, zgomotul făcut de o monedă lovită de geam. Lorne s-a aruncat pe podeaua mașinii, ca mașinii, ca Shadow. — E-n regulă, am spus eu. În taxiul alăturat stătea zâmbitoare Doris Arthur. Lorne s-a ridicat, venindu-și în fire. Privi în stradă: o fată frumoasă se uita la el. Îi trimise o bezea zâmbitor, apoi se întoarse spre mine cu o expresie de mulțumire timidă, fluturându-și absent mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]