596 matches
-
Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele. Citește mai mult Mărunt și păcătos sub cerTotuși cu râvnă mai visez un pisc.Trufia bleg am pus-o în cuierși umil câte-o șuetă mai isc.Crezui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
plopii de urechi Fără scară, fără salt. E bolnav de veșnicii Câte-a tors și-a îngropat, Câte umbre și stihii Între timp a destrămat. Soare umil, saore mic Cât o ancoră abea Înfloritu-i-a în spic Dulcea somnului zăbrea. O să doarmă iar blajin Undeva adânc și cald Rotunjindu-ne cu chin Pentru mâine alt smarald. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 37, din 13 septembrie 1942 PREFAȚĂ Gingaș întâi, un ger îmi crește’n oase O iarnă rea
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
printre jaluzele, Așa cum ne divizăm în viață. Nu vreau să-mi spun vârsta veche, Dar inima mi-e foarte liniștită, Pășesc de mână cu tine pereche, Să mergem prin lume, iubită. Nu vreau să mă știu captiv, Chiar înconjurat de zăbrele, Voi fi tot liber și mai receptiv, Sub cerul infinit, plin de stele. Referință Bibliografică: Misterele iubirii / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 495, Anul II, 09 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile
MISTERELE IUBIRII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354441_a_355770]
-
eliberându-i eul cosmic: Dar e cu totul alta starea / noastră, aparte / inertă și dureroasă” (Tot ce-i cu putință, 2008:21) și unindu-se cu suferințele celorlalți oameni, pe care îi vede ca prinși într-o cușcă: ”Gratii și zăbrele peste / tot, în jur, curți mohorâte / cu ziduri cât casa” (Ordine, 2008:22). Impresia libertății este marcată de ordinea materială care domnește peste lumea dezamăgită, o ordine impusă a unui sfârșit banal pentru toți muritorii și observă că toate lucrurile
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
fie printre ei și câte un confrate al maestrului! Acuzele acestea, ce altceva sunt decât o precuvântare a invidiilor unora, înaintea pierderii pe rând a mirajului gloriei. Flori neudate și uscate, în canatul geamului liliachiu, bătut de soare și cu zăbrele vechi sunt detractarii maestrului, cel mai adesea, pe când oamenii de valoare îl prețuiesc și admiră! „Inepuizabil, Benone cucerește publicul cu-n repertoriu de mare frumusețe”, spunea Marioara Murărescu. „De la doină, cântec de leagăn și colinde, la cântecul de petrecere. Mereu
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ALLEGRO Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Allegro Dispersând în asfințit umede arome purpurii, Un ostrov de lumină se zbate-ntemnițat. Strigă prins cu ghearele de zăbrele.... Inutil! Norii de tăciune, guralivi, Își întețesc jocul, Într-o mișcare năvalnică, Cu brațele sprijinite Pe cingătoarea vegetalului. Își lovesc ritmic carâmbul cizmelor, Când șuvoaiele -asmuțite Frâmântă cu nesaț țărâna. Tropotesc fuioare de frunze În hlamida cerului Ce-ncepe a
ALLEGRO de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353758_a_355087]
-
auzite ce se află dincolo de foșnetul unui chibrit aprins dacă vei urma filele din calendar chiar și împotriva unei mări goale, altfel spus, dintre cele multe alegem doar ceea ce ne zidește, cele de ființă în formă de cruce deși printre zăbrele, vîntul trimite în odaie frunze una cîte una, în joacă, n-ai zice că e același vînt care aduce furtună în gîndurile noastre, de aceea poate n-am reușit să descifrăm încă, singurul paradis posibil și nici seninătatea firului de
CONŞTIINŢA IREVERSIBILULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354698_a_356027]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > REVEDERE 30 DE ANI DE LA TERMINAREA LICEULUI ZINCA GOLESCU PITESTI Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului PRIVIND PESTE UMĂR Dragii mei, ne bate toamna-n poartă, Zăbrelele au ruginit pe trupuri, Prin păr o brumă își aleargă talpa, Și amintiri ne picură săruturi. Din când în când emoția ne plânge, Un clopoțel suspină pe un gând, Suntem din nou a XII-a F la Zinca, Adolescența în
REVEDERE 30 DE ANI DE LA TERMINAREA LICEULUI ZINCA GOLESCU PITESTI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357846_a_359175]
-
viață.CURRICULUM VITAEAlaltăieri, vorbele-mi erau păsări,... XXIX. REVEDERE 30 DE ANI DE LA TERMINAREA LICEULUI ZINCA GOLESCU PITESTI, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012. PRIVIND PESTE UMĂR Dragii mei, ne bate toamna-n poartă, Zăbrelele au ruginit pe trupuri, Prin păr o brumă își aleargă talpa, Și amintiri ne picură săruturi. Din când în când emoția ne plânge, Un clopoțel suspină pe un gând, Suntem din nou a XII-a F la Zinca, Adolescența în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
ne aplecăm genunchii Rostind iertare într-un psalm etern. De printre noi plecat-au spre vecie, Ca frunzele pornite înspre seară, Doi dascăli într-un vânt de întâmplare ... Citește mai mult PRIVIND PESTE UMĂRDragii mei, ne bate toamna-n poartă,Zăbrelele au ruginit pe trupuri,Prin păr o brumă își aleargă talpa,Și amintiri ne picură săruturi.Din când în când emoția ne plânge,Un clopoțel suspină pe un gând,Suntem din nou a XII-a F la Zinca, Adolescența în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
O femeie, mai în glumă, mai în serios, văzând cât de greu se căznea să se aplece și să intre în salvare, îi zise: - Ei, moșule, intră! Te prefaci? Cum ai putut în tinerețe, să încapi pe geamuri mici, cu zăbrele, când năvăleai să jefuiești casele oamenilor! Acum zici că nu poți? Hai, intră odată! Nu știu cât a gustat bătrânul gluma asta, numai de glumă nu-i ardea lui atunci. S-a dus și el pe drumul de veci, ca mulți bătrâni
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
porc și pui, salate, sarmale, friptură de miel, drob de miel,prăjituri și cozonaci, pălincă, vin și coșulețul cu tradiționalele ouă roșii. Ajungând, deschise încet ușa de la casă și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșiatice prin zăbrelele ușii de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă imprăștiind în jur pace si liniște. Masa era gătită ca de sărbătoare și în jurul mesei, oaspeți: fiul cel mic, nora și nepoțelul, prietenii Nelu, Tudor și Sandu care au venit să le
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
MI-E DOR... Autor: Ciprian Antoche Publicat în: Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului MI-E DOR... Mi-e dor de prispa casei mele Scluptată-n lemn și învelită-n lut, De gardul vechi, cu carii și zăbrele Și curtea largă, cea cu mărul slut. Fântâna-n umbra perjului de vară, Scornea o apă rece și senină Sub soarele ce apunea în sară, Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă. Mi-e dor de-a mea livadă mare Cu rod mănos
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
și expresii care stârnesc zâmbetul și chiar râsul: “azilul de încuiați”; “fereastra cu gratii la piticele speranțe”; “bătea o perdea vântul pe loc”; “orbul oului”; “Era Efracției Universale, a Dispozitivului de Alarmare, A Cheii, a Lacătului Confidențial, a Gratiilor și Zăbrelei”; “Liga pentru Apărarea Ochelarilor de Cal”; ș.a. Unele situații par de-a dreptul absurde. Dar și absurdul este un procedeu literar foarte cultivat. De asemenea, autorul cultivă paradoxul literar. Ex. “În Noua Eră, se cumpără totul Nou. Chiar și greșelile
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 786 din 24 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Le spusese oamenilor că ei se nasc egali și au dreptul la fericire iar oamenii l-au condamnat la moarte Prin fereastra cu ziduri grose și cu zăbrele în formă de cruce soarele îi zâmbea blajin cu înțelepciunea Crucificatului Și atunci a înțeles că jertfa lui nu va fi zadarnică! Referință Bibliografică: Mângâierea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 786, Anul III, 24 februarie 2013. Drepturi
MÂNGÂIEREA de ION UNTARU în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359305_a_360634]
-
palid diamant Le vedem sau nu, între noi doar ziduri Sârmele ghimpate colții își înfig Fiecărui pește, soarta, un cârlig Și înțelepciunea, adormind sub riduri Oile, păstorul, intră în revoltă Sarcinile noastre au ajuns prea grele Taberele două. Între, doar zăbrele Fluturi otrăviți taie din recoltă Ochii noștri văd doar atât: ce nu e - Dincolo de forme, doar legi și esență Urlă rațiunea până la demență În oricare stâncă, doarme o statuie! Referință Bibliografică: În oricare stâncă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN ORICARE STÂNCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359406_a_360735]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 388 din 23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Le spusese oamenilor că ei se nasc egali și au dreptul la fericire iar oamenii l-au condamnat la moarte Prin fereastra cu ziduri grose și cu zăbrele în formă de cruce soarele îi zâmbea blajin cu înțelepciunea Crucificatului Și atunci a înțeles că jertfa lui nu va fi zadarnică! Referință Bibliografică: Mângâierea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388, Anul II, 23 ianuarie 2012. Drepturi
MÂNGÂIEREA de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360464_a_361793]
-
semn ca să tac.../ A sta lângă mine pe rogojină: -Pune-Mi pe răni mâna Ta./ Pe glezne-avea urme de răni și rugină,/ parcă purtase lanțuri, cândva.../ Oftând, Și-a întins truditele oase /pe rogojina mea cu libărci./ Prin somn, lumina, iar zăbrelele groase/ se lungeau pe zăpada Lui vărgi./ Părea celula munte, părea căpățână,/ și mișunau păduchi și guzgani./ Simțeam cum îmi cade tâmpla pe mână, /și am dormit o mie de ani.../ Când m-am trezit din grozava genună,/ miroseau paiele
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
trandafiri./ Eram în celulă și era lună,/ numai Iisus nu era nicăiri.../ Am întins brațele. Nimeni, tăcere./ Am întrebat zidul. Niciun răspuns./ Doar razele reci ascuțite-n unghere,/ cu sulița lor m-au împuns./ -Unde ești, Doamne? - am urlar la zăbrele./ Din lună veneau fum de cățui./ M-am pipăit, și pe mâinile mele/ am găsit urmele cuielor Lui...(As`noapte, Iisus...) Tăiș de fulger scapără-n ochiul conștiinței, la jalea țării sfâșiate și viforâtele gânduri beau cupa amară oferită de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
o romanță a iubirii. Ultima dorință a zugrăvit-o într-o cântare mamei, printre luceferi și poeme. Briza nedumeririi, răscolește nostalgia nocturnă și în coșmarul neputinței o rază din soarele aprins și parfumul unui fir de liliac, zămislesc crini printre zăbrele. Ne târâm pașii printre mărăcini și-n ocară:/ e calea pe care o suim cu străbunii din veac./ Ne târâm anii osteniți-surghiun, și nici măcară/ nu ne putem revolta la bucuria clipelor ce tac./ Ne târâm pașii peste răscruci magistrale
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ca să tac./ S-a așezat lângă mine pe rogojină :/ - Pune-mi pe răni mâna ta !/ Pe glezne-avea urme de cuie și rugină/ parcă purtase lanțuri cândva./ Oftând și-a întins truditele oase/ pe rogojina mea cu libărci./ Luna lumina, dar zăbrelele groase/ lungeau pe zăpada Lui, vărgi./ Părea celula munte, părea căpățână/ și mișunau păduchi și guzgani./ Am simțit cum îmi cade capul pe mână/ și-am adormit o mie de ani.../ Când m-am deșteptat din afunda genune,/ miroseau paiele
LUMINA DIN SUFLETELE NOASTRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359118_a_360447]
-
trandafiri./ Eram în celulă și era lună,/ numai Iisus nu era nicăieri.../ Am întins brațele, nimeni, tăcere./ Am întrebat zidul: nici un răspuns!/ Doar razele reci, ascuțite-n unghere,/ cu sulița lor m-au străpuns.../ - Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele ./ Din lună venea fum de cățui.../ M-am pipăit... și pe mâinile mele,/ am găsit urmele cuielor Lui. Fie ca sfânta sărbătoare a Învierii Domnului să ne găsească în comuniune, să ne aducă în suflete Iertarea, Bucuria, Încrederea, Lumina, Iubirea
LUMINA DIN SUFLETELE NOASTRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359118_a_360447]
-
nr. 1861 din 04 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Fragment Bună ziua Vreau să respect proporțiile între suferința deținuților politici și a descendenților, a acelora care nu au avut origine socială sănătoasă și care au avut partea lor de suferință cu toate că zăbrelele noastre erau afară, în aer liber. Cei care cred în esență cu ochii înlăcrimați, cu stăpâniri de sine, mai dau câte o pagină din cartea vieții a tinereților pierdute. Acești sfinți mai înalți decât istoria (mai înalți decât istoria, cum
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340278_a_341607]
-
ca să tac.// S-a așezat lângă mine pe rogojină:/ Pune-mi pe răni mâna ta!/ Pe glezne-avea urme de cuie și rugină,/ parcă purtase lanțuri cândva.// Oftând și-a întins truditele oase/ pe rogojina mea cu libărci./ Luna lumina, dar zăbrelele groase/ lungeau pe zăpada lui, vărgi.// Părea celula munte, părea căpățână/ și mișunau păduchi și guzgani./ Am simțit cum îmi cade capul pe mână/ și-am adormit o mie de ani...// Când m-am deșteptat din afunda genună,/ miroseau paiele
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
trandafiri./ Eram în celulă și era lună,/ numai Iisus nu era nicăiri.// Am întins brațele: nimeni, tăcere./ Am întrebat zidul: nici un răspuns!/ Doar razele reci, ascuțite-n unghere,/ cu sulița lor m-au străpuns...// - Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele./ Din lună venea fum de cățui.../ M-am pipăit... și pe mâinile mele,/ am găsit urmele cuielor Lui.”//... Răscolitor, nu?... Sigur că da! Dumneavoastră știți foarte bine, Radu Gyr a fost condamnat la moarte de către niște tribuni militari comuniști pentru că
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]