292 matches
-
ei, luminau băltoace argintii și pânze de păianjen. Se reflectau din părul roșcat al Obiectului, care Înainta rapid În fața mea. Înaintam stângaci, haotic, prin mlaștină. Rex imita sunete de animale care nu sunau ca nici un animal. Cutiile de bere Îi zăngăneau În rucsac. Picioarele noastre dezrădăcinate bâjbâiau prin noroi. După douăzeci de minute am găsit-o: o cabană cu o singură Încăpere, făcută din scânduri nevopsite. Acoperișul nu era cu mult mai Înalt decât mine. Fasciculul circular al lanternei dezvălui hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că m-aș interna și eu. Ca orice adolescent, nu băgam de seamă ce Înfățișare tălâmbă aveam. Mișcările mele de barză, brațele care se bălăngăneau, picioarele lungi care-și aruncau Înainte tălpile prea mici În mocasini gălbui - toată această mașinărie zăngănea sub turnul de observație al capului meu, iar eu eram prea aproape ca s-o văd. Însă părinții mei o vedeau. Îi Îndurera să mă vadă avansând pe aleea care ducea la intrarea În spital. Era groaznic să-ți vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi dobori trunchiul. Am Închis ochii. Am refuzat să mă mai uit În ochii lui Calliope. M-am prins cu mâinile de brațele scaunului și am așteptat ca frizerul să-și facă treaba. Dar În secunda următoare am auzit foarfecele zăngănind pe raft. Cu un bâzâit, se porni o mașină electrică. Se Învârtea În jurul capului meu ca un roi de albine. Ed frizerul mi-a ridicat părul din nou cu pieptenele și am auzit bâzâitul aparatului cufundându-se În părul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca într-o piua unde totul se liniștește unde îmi pot aminti că cea mai frumoasă căsuță din lume e sub plapumă unde mai pot asculta cu mâinile la urechi cum trece trenul pe dinăuntru ca pe un pod care zăngăne ușor spre coșul pieptului și chestia aia pe care mama o numește stomac unde în sfârșit îți pot scrie îl pot afurisi pe Bau-Bau îți pot explica unele chestii despre literele astea șmechere, singurele care ne pot apropia unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
următoarele momente vom muri....!!” - strigă ea aruncându-se la pământ plângând isteric. O altă babă, mai urâtă, mai zbârcită decât diavolul Însuși, ținu neapărat să Înfricoșeze până la exasperare pe ce-i prezenți. „Clopotele unei biserici din senin au Început să zăngăne...! Au făcut așa de mare zgomot Încât a alarmat Întreg satul. Da, asculta-ți la mine. Era ora două noaptea, iar când sătenii au dat buzna să vadă, acolo nu era nimeni Însă clopotele continuau să se balanseze...!!” Unele femei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în obișnuitele lor rochițe. Ada își puse iar coroana aurie pe cap și ceasul la mână. Porni atunci Puia, rece ca o sticlă cu apă de la gheață, fascinantă ca ochiul transparent al viperei, dar mai presus de orice - neatentă, abstrasă. Zăngănindu-și ușor pandantivele și cerceii, ea străbătu cele șapte intervale cu pas egal, neschimbată, mereu identică sieși. Depășind linia de șaptezeci de ani era aceeași copilă frumoasă și, la propriu, fără pereche. Imaginea ei a trecut prin gardul din spatele curții
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nemaivăzută. De un verde brutal, cu ape când galbene, când albăstrii, se despica în față, în unghi ascuțit, pînji la brâu. Cele două fâșii care-i acopereau sânii minusculi se înnodau la ceafă cu o fundă bogată. Pe braț îi zăngăneau brățări cu strasuri și emailuri, iar pe degetele cu unghii sidefii ardeau inele cu boabe verzi ca gușterul, transparente ca apa de mare, ca apa din mările Chinei. Gâfâind în spatele ei, cu turban și evantai, Balena își căra colacii de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încredere: - Nu te necăji, tinere, într-o lună ne facem bine. După ce-și spălă mâinile și-mi scrise rețeta, după ce-mi dădu câteva sfaturi, cu ochii la rubla pe care am pus-o pe masă neîndemânatic și care zăngăni multă vreme până să se așeze, doctorul mă trase de nas și mă lăsă să plec, prevenindu-mă cu o îngrijorare morocănoasă care nu i se potrivea defel că rapiditatea vindecării, ca și vindecarea însăși depind completamente de controlul regulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de la catedră își ridică spre ochii, probabil foarte miopi, un carnețel deschis. Fixând vârful creionului pe hârtie și clipind, în așteptarea răspunsului nostru, acesta adăugă: - Deci, cum îl cheamă? Iar clasa, într-un singur glas, urlă atât de tare, încât zăngăniră geamurile: - Bur-ke-viț. Cineva din spate adăugă cu simpatie: - Ieși în față Vaska! deși Vaska nu avea de ce și unde ieși. Liceanul își notă numele, mulțumi și plecă grăbit. Jocurile erau făcute. Lupta se terminase. Burkeviț era primul. Și, parcă știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nici unde să mă duc, și pentru că aveam douăzeci și cinci de ruble, am primit invitația bucuros. 2 Era un ger uscat și atât de tare, de trosneau pietrele. Când sania o luă lin spre pasaj, am auzit din toate părțile pași zăngănind pe zăpada înghețată bocnă. De pe acoperișul caselor se ridicau stâlpi albi de fum, de părea că orașul atârnă de cer ca un candelabru uriaș. În pasaj era curent și foarte frig, iar pe oglinzi se pusese un strat gros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
6 Peste o oră urc scările aievea și, dând cu ochii de ușa cunoscută și dragă, mă cuprinde un tremur plin de bucurie. Mă apropii încetișor, ca să nu deranjez, și sun scurt. Din stradă vine zgomot mare: un camion trece zăngănind și cutremurând geamurile. Jos sună telefonul strident, ca în fiecare dimineață. Ușa nu se deschide. Atunci mă hotărăsc să apăs încă o dată pe butonul soneriei și rămân în așteptare. În apartament e tăcere, nu mișcă nimic, de parcă nu locuiește nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
așteaptă să înghită, să pună ea paharul la loc, pe masă. — Ce ziseși ? întreabă el, și se întinde înapoi în pat căscând. Ce tot ziceai adineaori ?... Tot bombăni și bombăni... — Haidi !... Gura !... strigă ea. Și-și înșfacă sacoșa și iese, zăngănind geamurile de la sală. Pășește încet printre pietrele strâmbe din curte, peste care s-a așternut poleiul de dimineață. Picioarele umflate o înjunghie, cu toate că aseară s-a dat cu gaz și azi și-a pus ciorapii de lână, groși. Pesemne c-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tot nu s-a deschis tribunalul, iar prohibiția băuturilor spirtoase îi strică tabietul cu aperitivul la bodega Mircea. La 11 și jumătate a sunat la ușă. Soneria nu s-a auzit, pentru că de ore întregi treceau coloane de artilerie. Geamurile zăngăneau de tropotul cailor pe pavajul abia terminat și de huruitul chesoanelor. Victor însă nu a riscat a nu fi observat, cadența cizmelor soldățești scosese la geamuri tot personalul feminin al casei. El a fost cu ideea să le împărțim soldaților
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă dovedească și dup-aia Îl fac pulbere. Tu și Dot așteptați afară, O.K.? Dudley Înclină din cap și o conduse pe Dot afară. Bud porni radioul. O reclamă: mașini la mîna a doua la Yeakel Olds. Hinton Își zăngăni lanțurile. — Să te fut și pe tine, și pe irlandezul ăla, și pe nenorocita aia de lesbiancă bărbatoasă! Bud trase un scaun. — Nu-mi place treaba asta, așa că fii bun și dă-mi niște răspunsuri pe lîngă subiect, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de țigări, Bobby trăgea fum după fum. Băuse tot paharul de whisky și acum, cînd se uită cu atenție, văzu că ceilalți aveau paharele pline și numai din cînd În cînd le ridicau ușurel, dar mai mult ca să facă să zăngăne cuburile de gheață. Șobolanul Siles vărsă un pahar de whisky și, În timp ce se apleca să-l ridice, fata cu care stătea de vorbă fericit dispăru. În clipa aceea, Santiago auzi și recunoscu hohotul de rîs răgușit al lui Samamé, zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lang al IV-lea era fericit. Bău o gură de whisky și ceru să-i mai aducă unul, În timp ce Vlăjganul și-i bea pe-al lui dintr-o singură Înghițitură, lăsînd iar gheața să cadă la fund ca s-o zăngăne și să ceară repede one more. Îi Întoarse spatele lui Bobby, dar se Întoarse apoi să-și ceară scuze și să-i explice că de fapt voise să-i Întoarcă spatele ăstuia, Șobolanului, care tocmai atunci venise lîngă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Imediat după aceea, tunul antiaerian porni În Hyde Park. Stația lor era la cîteva mile distanță de tunuri: chiar și așa, bubuiturile păreau că se ridică din beton, direct prin pantofii lor, și tacîmurile și vasele din bucătărie Începură să zăngăne. Dar numai O’Neil, noua angajată, reacționă la bubuit. Ceilalți Își văzură de treburile lor fără să ridice privirea - poate că Patridge Își prindea acele pe tipare mai repede, iar profesoara de dans, după o clipă, se duse să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încuietorile cu care nu era obișnuit, apoi rămase așa Încă, atunci cînd el se duse de la o fereastră la alta, izbind mici piese de mobilier care-i erau În drum, lovindu-se la fluierele picioarelor, făcînd vasele de porțelan să zăngăne. — Pentru Dumnezeu, spuse ea slăbită, cînd ceva căzu, iar el se aplecă să-l ridice Înjurînd. Lasă În pace camera asta. Să ajungem În primul rînd la baie. — Aș merge, zise el pipăind locul, dacă aș ști unde este. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar putea lovi și-aici. Fraser Își Întoarse fața spre fereastră. — Aș vrea să cred că aș putea Încerca să-mi Îmbunătățesc șansele, atît. O, la naiba! Sări din nou, pentru că se auzi o altă explozie, care făcu sticla să zăngăne și să disloce pietrele sau mortarul din jurul conductei din dosul caloriferului. Se auziră strigăte - răcnete și ovații - din celelalte celule; dar cineva urlă, pe o voce ascuțită și răgușită, Închideți robinetul, bulangiilor! Și după asta se așternu tăcerea, dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la o parte de la fereastră și Alec se săltă pe pervaz cu genunchii și picioarele spre cameră. O făcu destul de neîndemînatic, așa cum se Întîmpla Întotdeauna - căzînd ca un bolovan, iar podeaua bufni, și sticluțele și borcănelele de pe toaleta lui Viv zăngăniră și lunecară. Duncan trase fereastra și aranjă draperiile. CÎnd aprinse lumina, el și Alec clipiră. Lumina făcea ca toate lucrurile din cameră să pară și mai ciudate. Și această stare deveni și mai stranie decît era. Poate că din cauza atmosferei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
săli de audiență, spații goale incrustate în piatră ce resfrâng ecoul zgomotelor de pași de parcă ar fi bulgări de zăpadă prăbușindu-se cu o amploare elefantină, fără sens. Mai multe gărzi și o teatrală ușă gigantică, multă fâțâială cu cheile, zăngănit de lanțuri, și Pran se trezește în zenana, locul unde se află femeile palatului. Nici un pogon de carne despuiată nu se ivește cu urgență în dreptul ochilor lui. Simte totuși o adiere promițătoare de trandafiri și pătrunde într-o anticameră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
băieți își bălăngăne picioarele, privesc cruciș, își sug măselele, din gurile lor mult prea mari, pe care este foarte evident că le-au moștenit de la tatăl lor. Căruța hurducăie pe drumul plin de praf, iar vasele de lut se aud zăngănind la fiecare hârtoapă sau șanț de pe drum. Bivolul familiei Singh, căruia nu i s-a dat un nume, trage la jug și-și folosește coada pentru a alunga muștele de pe picioarele sale uscățive. Femeile satului spun că olarul Bishen Singh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și că, mai târziu, privind înapoi își va spune că acesta a fost momentul din care lucrurile au început să-i scape de sub control prietenului său. O iau înapoi spre Soho, Gertler lovește cu piciorul un coș de gunoi care zăngăne tot drumul pe strada Beak. Apoi, Jonathan îi așază cu forța cheile în mână și-l pune să conducă. Ceea ce se și întâmplă. Drumul de întoarcere spre Norfolk este rău, mai rău decât cel de la venire. Gertler este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
știi, adăugă apoi iar către Apostol, că dumnealui mi-a ținut tovărășie toată iarna, altminteri m-aș fi prăpădit de urît! Ofițerul de honvezi, fercheș, spilcuit, pudrat, ieși la iveală, mai îndrăzneț. Pe brațul stâng purta pardesiul Martei. Salută ceremonios, zăngănindu-și pintenii: ― Locotenent Tohaty... Urmă o pauză, fiecare așteptând să înceapă cellalt vorba. Tot Marta curmă tăcerea, cu o vioiciune atât de exagerată, că amândoi bărbații plecară ochii: ― Am fost în piață pentru cumpărături și acolo I-am întîlnit pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Drumul mijea ca o chemare stăruitoare. Nici un gând nu-i lumina în minte, inima însă îi poruncea întruna: "Înainte!... Înainte!..." ca un comandant care nu îngăduie nici o șovăire. Îi lipăiau pașii pe uliță, parc-ar fi fost desculț, iar pintenii zăngăneau regulat, subțire și dulce, ca niște clopoței de argint într-o depărtare nehotărâtă. Întâi câteva siluete negre și două căruțe venind de pe front, la pas, cu răniți... Își iuțea mersul fără să-și dea seama, ca și cum ar fi vrut să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]