281 matches
-
va șovăi să-și asigure puterea pedepsindu-i pe cei vinovați, descoperindu-i pe cei suspecți și luând măsuri de întărire acolo unde este mai multă nevoie. Așadar, dacă prima oară a fost de ajuns ca un duce Ludovic să zăngănească puțin din arme la granițele Milanului, pentru că Franța să-și piardă stăpânirea ei aici, a doua oară a trebuit ca ea să aibă împotrivă-i lumea întreagă, iar armatele ei să fie nimicite sau alungate din Italia; și lucrurile s-
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
închid. Mă zbat între vis și realitate... ...Nu după multă vreme, prin fața ochilor pornesc să se strecoare imagini; la început ca niște umbre pe un perete alb, apoi capătă înfățișări adevărate de oameni și cai...Aud aievea tropot de cai, zăngănit de arme și glas omenesc. Peste toate unul răsună mai clar. Se simte că este al unui stăpân... În vălmășagul acesta - ca un ecou - aud și glasul țigăncii: „Am să te mai caut, boieruleee! Nu te voi lăsa siiingur! Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de țigări, Bobby trăgea fum după fum. Băuse tot paharul de whisky și acum, cînd se uită cu atenție, văzu că ceilalți aveau paharele pline și numai din cînd În cînd le ridicau ușurel, dar mai mult ca să facă să zăngăne cuburile de gheață. Șobolanul Siles vărsă un pahar de whisky și, În timp ce se apleca să-l ridice, fata cu care stătea de vorbă fericit dispăru. În clipa aceea, Santiago auzi și recunoscu hohotul de rîs răgușit al lui Samamé, zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lang al IV-lea era fericit. Bău o gură de whisky și ceru să-i mai aducă unul, În timp ce Vlăjganul și-i bea pe-al lui dintr-o singură Înghițitură, lăsînd iar gheața să cadă la fund ca s-o zăngăne și să ceară repede one more. Îi Întoarse spatele lui Bobby, dar se Întoarse apoi să-și ceară scuze și să-i explice că de fapt voise să-i Întoarcă spatele ăstuia, Șobolanului, care tocmai atunci venise lîngă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o reprezentare virtuală grosolană. Nu putem comunica decât sugestii - purpuriu, ascuțit, acru - ale propriilor noastre senzații. Dar cu mulți ani în urmă, aceste idei fuseseră pentru Weber doar niște scrieri, fără aromă sau ton. Acum, vorbele se întorceau, scrâșnind și zăngănind, răsărind oriunde s-ar fi uitat - culori marțiene, nuanțe pe care ochii lui nu le puteau vedea, inundându-i creierul... În august, zbură la Sydney, ca vorbitor invitat la conferința internațională despre „Originile conștiinței umane“. Avea problemele lui cu gașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
izbucni în rîs, dar și-l înăbuși rapid și-și strecură mîna pe sub brațul lui. Apăsarea ei ușoară îl făcu să se simtă mai calm și mai puternic. Ajunseră la un colț de stradă. Ceața era extrem de deasă. Un tramvai zăngăni la cîțiva metri de ei, dar nu se vedea nimic din el. — Unde ți-e paltonul? îl întrebă Rima. Tremuri. — Și tu. Te-aș invita la o cafea, dar nu știu unde ne aflăm. — Mai bine vino cu mine. Locuiesc în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prelat și o bătrînă cu un păr alb în dezordine stăteau în spatele unui ghișeu și puneau fluturași în plicuri. Lîngă ei, un tînăr cu păr sîrmos dactilografia ceva la o masă, iar o tînără atrăgătoare stătea cocoțată pe masă și zăngănea leneș coardele unei chitare. Cînd se apropie, femeia de la ghișeu își încleștă mîinile sub bărbie și-l privi cu un aer încurajator. După cîteva clipe de ezitare, i se adresă cu o voce scăzută: — Sînt înspăimîntat de ce mi se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
agrement. Deseori o pojghiță de funingine se instala în timpul nopții peste apa liniștită, și o rață, abia pornită dintr-o insulă, lăsa o dîră ca a unui deget pe un geam plin de praf. Traversînd șuvoiul de camioane și tramvaie, zăngănind și uruind pe șoseaua principală, își croia drum printr-o rețea de străduțe și trecea pe lîngă două cinematografe cu instantanee din filme și trei magazine cu reviste viu colorate în vitrine. Femeile de pe copertedădeau o coloratură erotică visărilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era împărțit în birouri separate prin paravane de sticlă care se sprijineau pe ziduri metalice. Sticla era vălurită, așa că nu vedeai prin ea decît umbre, iar ariditatea, răceala și metalicitatea locului imprimau o anume vibrație pașilor, mașinilor de scris care zăngăneau, telefoanelor care sunau și murmurului vocilor celor din administrație. Doi bărbați înalți, cu ochelari s-au oprit într-un colț. — Cred c-ar fi mai bine să-l verific pe casierul ăla. — Nu, nu. Nu-i deloc nevoie de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de robă. — Dar n-o să-și dea seama? — Nu, nu. Are o ceainărie în Largs, și vizitele ei acasă sînt neregulate, asta puțin spus. Drummond luă un baston cu măciulie și porniră spre bal. Afară felinarele erau aprinse, iar tramvaiele zăngăneau și sclipeau. în oraș părea că se derulează o piesă criptică. O bătrînă și un bătrîn se certau în liniște la colțul unei străzi, sub privirile furișate a două fetițe care pîndeau un magazin de fructe iluminat. într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne gîndim la asta. — Bun. Urmă un moment de tăcere, apoi bărbatul spuse: — Ei, bine, la revedere, Duncan. După ce-o să ne căsătorim, trebuie să treci pe la noi. Ne gîndim la tine din cînd în cînd. — Bine, strigă Thaw. Silabele zăngăniră izbindu-se de ziduri și plafon. La ușă, o văzu pe Marjory privind înapoi și ridicîndu-și mîna, dar nu-și dădu seama dacă zîmbește sau nu. Acum era prea întuneric să mai lucreze. Se întinse pe scînduri, iar gîndurile i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din cauza vîntului. Ar trebui să mănînci. Nu mi-e foame. Poți să bei o cafea fierbinte? Ai un termos în rucsac. — O, asta aș bea. își desfăcu rucsacul, vîrî mîna înăuntru și scoase, cu o privire dezgustată, termosul roșu care zăngăni ușor și din care se prelinseră picături cafenii. îl aruncă și începu să-și scuture nisipul din păr. — Probabil că l-ai lovit cînd ai căzut. Ar fi bine să-ți scoți și hrana, o să se strice din cauza umezelii. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin oraș fără să vadă mulțimea care îi înconjura, cu neluarea-aminte neclintită pe care o dau marile pasiuni. Cottard se înduioșa. "Ai naibii", zicea el. Și vorbea tare, se simțea în largul lui în mijlocul febrei colective, a bacșișurilor regești care zăngăneau în jur și a intrigilor care se înnodau înaintea ochilor lor." Totuși, Tarrou socotea că nu era prea multă răutate în atitudinea lui Cottard. Acel "Am trecut prin asta înaintea lor" marca mai mult nefericire decât triumf. "Cred, zicea Tarrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la sediul guvernului, cu o reprezentare la nivel minim din partea ambelor tabere. Progresul de acum mai puțin de-o săptămână, dinainte de asasinarea lui Guttman, pare atât de departe... două părți care fac schimb de învinuiri... zvonuri ostile din partea statelor arabe, zăngănit de săbii în Iran și Siria... lobby pro-Israel în Statele Unite condus de evanghelici creștini neliniștiți, lucrând cu grupurile mișcării teroriste israeliene ca să organizeze un teleton difuzat pe Rețeaua Creștină de Difuziune duminică noaptea... izbucnirea violenței în zona Muntelui Templului astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
drumu’! spuse George. Sus! — Sper că-ți dai seama, spuse Ignatius în timp ce se opintea gâfâind, că această colaborare nu este decât rezultatul unei urgențe. Căruciorul în formă de chiflă se așeză din nou pe roțile lui de bicicletă, în timp ce conținutul zăngănea lovindu-se de pereții interiori. — E-n regulă, don’ profesor, poți să-l împingi. Îm’ pare bine că te-am putut ajuta. Poate n-ai observat singur, derbedeule, dar tramvaiul e gata să te agațe cu bara. Vagonul trecu încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de Bill și Raoul. Sunt atât de nesuferiți, amândoi. M-au adus aici să-mi arate cum ai redecorat locuințele sclavilor și așa, deodată, m-au legat cu lanțurile astea murdare și au fugit înapoi la petrecere. Micul marinar își zăngăni lanțurile. Abia am refăcut partea aceasta a casei, îi reproșa Dorian lui Ignatius. Biata mea ușă! — Unde sunt agenții aceia? întrebă Ignatius, desprinzându-și hangerul și fluturându-l în aer. Trebuie să-i capturăm cât încă n-au părăsit clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnișoara O’Hara a apărut? întrebă Ignatius din dreptul cotului celui care făcea reclamă. — Tiii! Uite și mutra grasă-n persoană! Bre omule, de ce to’ porți cercelu’ și eșarfa? Pe cine-o faci? Zi și mie. Te rog, începu Ignatius, zăngănind puțintel din sabie. Nu am timp de stat la taifas și nici sugestii pentru succes în carieră. Spune-mi dacă a început domnișoara O’Hara. — Începe-n câteva minute. Intră-năuntru și așează-te chiar lângă scenă. Ț-a rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fuma. Deși echipa germană menținea liniștea, cameramanul își pocnea mereu degetele imperios, făcându-i semne asistentului său să facă una sau alta. Echipa japoneză de la NHK era tăcută, dar, lângă ei, echipa CNN din Singapore șoptea, murmura și schimba lentilele, zăngănind niște cutii de metal. Echipa britanică a canalului Sky TV din Hong Kong venise îmbrăcată nepotrivit. Acum își scoseseră adidașii și își smulgeau lipitorile dintre degete, înjurând. Nici o șansă. Hagar avertizase companiile despre condițiile din Sumatra și despre cât de dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Pe stradă, oamenii se uitau pe ferestre. Toate ferestrele erau luminate în albastru, de la televizoare. Billy se întoarse ca să o ia din nou la fugă, dar Dave îl prinse și îl izbi cu capul de un stâlp de semafor. Acesta zăngăni, la impact. Billy încercă să se întoarcă, dar era îngrozit. Dave îl ținea cu fermitate și îl izbi cu capul de asfalt. L-ar fi ucis, fără îndoială, dar sunetul sirenelor care se apropiau îl făcură să se oprească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de vânzare în ziua aceea. — Ce-o să te faci? Dacă e străin, n-o să-i poți vorbi în japoneză. Cred că va trebui să înveți măcar câteva cuvinte englezești. — Ce tot spui? Știu destulă engleză ca să mă descurc. Iritată, Mă-chan zăngănea zgomotos vasele în chiuveta din bucătărie. — A, da? zise el. — Fisherman back. — Ce naiba zici acolo?... Nici măcar atâta engleză nu știi? îi zise Mă-chan, cu un zâmbet rece. Înseamnă că a venit pescarul, omul nostru cu peștele. A, da, normal. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
singură dată, cu cincisprezece ani În urmă. Jos În stradă, vuiesc sirenele de la poliție. Gemete târzii de alarmă și de furie, de amenințare și de protest, care nu mai folosesc nimănui. Sfâșie indiferența Încăpățânată a nopții. Apoi se apropie, ferestrele zăngănesc și, dintr-o dată, cade - definitivă - tăcerea. Au oprit. Au ajuns. Ultimele clipe suspendate - viii și morții, și nu mai este nimic de spus. Apoi vor fi doar cuvinte. Și nu vor mai Însemna nimic. — A lăsat o scrisoare, spune agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în afară de cele pe care le purta, mai avea acasă, în vitrina în care-și păstra și trofeele câștigate la trageri, cel puțin de două ori pe-atâtea, iar când bunicul se apleca să mă pupe, decorațiile se ciocneau între ele, zăngănind. Nu-mi plăcea când mă pupa, fiindcă avea fața unsuroasă de la cremele pe care și le prepara singur, iar când mă atingea, mă mânjea și pe mine, zile întregi după aceea aveam în nări mirosul ăla nesuferit de lavandă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
m-am mai dus înapoi, am rămas în mijlocul străzii, uitându-mă doar la ce se întâmplă. Nu i-am văzut nicăieri nici pe muncitorul de la uzină, nici pe tanti Ani, toți năvăliseră spre ușă, vreo patru-cinci trăgeau de ea, lacătul zăngănea tot mai urât, și atunci am văzut cum un alt muncitor își face loc prin mulțime, strigând că nu așa se procedează, o să le arate el cum trebuie procedat, și s-a aplecat și a smuls cu amândouă mâinile capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și-și toarnă în pahar. Ar trebui să încerci pastilele roșii. Sunt mortale ! — Ăă... da. — Nu la propriu, firește ! Începe brusc să râdă. Doar nu vrem să te otrăvim ! Eddie ! Trish îi dă o palmă ușoară, făcându-și brățările să zăngănească. Nu speria fata ! Se întorc amândoi să se uite la mine. Nu știu de ce, am senzația că așteaptă un răspuns de la mine. Sunt foarte recunoscătoare, vă rog să mă credeți. Reușesc o grimasă pe post de zâmbet. Ați fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fost un platou de lasagna și un supliment de chifteluțe În sos tomat, din cele pe care le mâncasem la reanimare. Încă nu eram În stare să mă hrănesc singur. Lingura Îmi tremura În mână și se ciocnea de farfurie, zăngănind; nu reușeam să o ridic la gură. Doctorul Bertolucci a venit să ia masa cu Rosamund și cu mine. Încă departe de a gândi normal, Întorceam mereu conversația la subiectul canibalismului. Dar doctorul Bertolucci era foarte mulțumit de starea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]