203 matches
-
dunklen Lied der Brandung an, das in der Mühsal des Jahrhunderts schläft.““ Lampa este centrul unui univers acustic, din care fac parte sunetele minore ale veacului, cele organic prezente în constituția materială a obiectului: scrâșnetul sticlei pe inelul de fier, zăngănitul cheilor mamei, când aceasta purta lampa dintr-o cameră în alta, glasul tăcut al fitilului arzând. Simțul modern pentru similitudini este slăbit, șovăielnic, astfel încât se colul al XIX-lea ajunge să fie, pentru Benjamin, unul searbăd, gol. Sunetele pe care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
țările", continua el, "care-și cîștigă existența prin război și prin menținerea certurilor dintre națiuni". El insista, totuși, contra acestui curent, că cetățenii tuturor națiunilor, uniți în dragostea lor pentru democrația republicană, aveau datoria să demaște ipocrizia fiscală, frauda și zăngănitul armelor despotismelor monarhice, văzute drept guverne agresive care nu dădeau socoteală decît lor înșile. Și, a conchis el, lupta pentru guvernămînt reprezentativ pentru alegeri periodice, legislaturi cu termene fixe, vot universal, libertate de asociere, presă liberă și alte libertăți cetățenești
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
încearcă! Stângaci, cum mă știu de-o viață, am luat sticla în mâna stângă, am scos capul și brațul cu sticla afară și încercând să-l imit, am aruncat sticla cu o clipă înainte de a trece stâlpul de telegraf; un zăngănit de cioburi l-a făcut să râdă iarăși gros: - E bine, hai să mâncăm. Până la Bârlad, căci mergeam în direcția aceea, auzeam mereu zgomot de sticle sparte de stâlpii de telegraf și exclamații de afirmare a „colegilor” și râsete de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tăcu. Tanti Sofula oftă obidită, iar mama începu să recomande cu glas tare șerbeturile pe care le adusese feciorul de la prăvălie. Lăsase lingurița de argint cu șerbetul minunat colorat în paharul cu apă și mâna îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna cumva a cobe, așa că tata reluă firul conversației. Conversație - vine vorba, era de fapt o litanie, un monolog pe teme străine de gândurile celorlalți de față. Mirele se uita la mireasa lui. Era tare frumoasă. Remarcase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tânăr boier din suita voievodului, iar ei, oameni maturi, răbdaseră atâtea zile duplicitatea aceasta. Din mijlocul mesei, vodă îi analiza rând pe rând. Lângă el, lui Ștefan îi tremurau mâinile și cu greu și le stăpânea ca să nu se audă zăngănitul tacâmurilor pe tipsiile de argint aurit. Dintre toți comesenii, simțea că era singurul optimist. Îl simțea alături pe Pană Negoescu, mereu cu rugămintea pe buze. „Să scriem, măria ta, la București s-o liniștim pe doamna voastră și pe sora
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care udase drumul cu o oră mai devreme stăruia încă în aerul călduț, făcând și mai apăsătoare liniștea și nemișcarea acelui mare luminiș din inima pădurii virgine. Pe cerul negru tremurau stele încețoșate. Dar de pe celălalt mal se înălță un zăngănit de lanțuri și un clipocit înăbușit de ape. Deasupra barăcii, la dreapta omului care aștepta nemișcat, cablul se încorda. Un scârțâit surd începu să-l străbată, în timp ce dinspre fluviu se ridica un zgomot, nemărginit și totodată slab, de ape răscolite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Lunguieț, ascuțit, avansa împleticindu-se spre mare, apa îl cuprinse repede până la subțiori, îi linse umerii, părul lung, auriu. Se înveli în armura fluidă. Coborî, coborî mai mult, se destinse... hohotul junglei se stinse, pieri, nu mai auzi, deasupra, decât zăngănitul valurilor. Râvnită regăsire, uitarea merita prelungită oricât. Se scutură, într-un târziu : mantia căzu, eliberând pletele, umerii, retrăgându-se de pe brațe, de pe genunchi. Tălpile reîntâlniră nisipul fierbinte. Ridică privirea spre gura de foc a cerului. Se culcă pe pânza aspră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
țipăte, urlete, gemete. Pământul însuși geme sub povara pașilor, a copitelor și a carelor, a trupurilor grele care cad. E o zarvă uriașă și cumplită de arme și de care ce se izbesc, de tropăit și nechezat de cai, de zăngănit 53 de armuri, de vâjâitul și de șuierul săgeților. Se aud și mari ecouri de glasuri care se izbesc, bubuind, de corăbiile de pe țărm. Dar ce se petrece pe câmpia războiului nu este doar înfățișat nemijlocit, este supus unui vast
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
țipăte, urlete, gemete. Pământul însuși geme sub povara pașilor, a copitelor și a carelor, a trupurilor grele care cad. E o zarvă uriașă și cumplită de arme și de care ce se izbesc, de tropăit și nechezat de cai, de zăngănit de armuri, de vâjâitul și de șuierul săgeților. Se aud și mari ecouri de glasuri care se izbesc, bubuind, de corăbiile de pe țărm. Dar ce se petrece pe câmpia războiului nu este doar înfățișat nemijlocit, este supus unui vast proces
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Toți se zgâiau uimiți la el. Lee răsări în fața ecranului, clipind din cauza luminii albe și fierbinți, care-i ardea ochii. Se răsuci pe călcâie și sfâșie pânza pe care se derulau obscenitățile. Ecranul și trepiedul căzură la podea cu un zăngănit. Betty și Lorna continuau să facă sex pe o tablă pe care scria ceva cu cretă. Lee părăsi încăperea în goană. Am auzit în spatele meu zgomotul proiectorului trântit la pământ. Millard ordonă: — Bleichert, pune mâna pe el! M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tulloch scoase inelul de chei al sergentului Nagata din punga cu muniții a revolverului. Era Încă nedecis dacă să-l primească pe Jim În lagăr. — Un Packard? Bună mașină... Descuie poarta și Îi făcu semn lui Jim să intre. Auzind zăngănitul lanțurilor, englezul cu mîinile bandajate, care Îl Împușcase pe soldatul Kimura, veni dinspre casa paznicilor. Deși slab, avea un fizic puternic, nervos și o paloare accentuată de Încheieturile Însîngerate ale degetelor. Jim văzuse aceeași piele albă ca de cretă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
despre penisuri și vagine și relații sexuale, și ne îmbrâncim, ne pălmuim și ne lovim cu picioarele, el mă înjură și mă trimite în mansardă fără cină, unde stau și îmi ascult ghiorăielile mațelor și zgomotele de la masă, discuțiile și zăngănitul farfuriilor de sub mine și îmi doresc să îl văd mort, deși știu că acesta este un gând nesăbuit având în vedere circumstanțele. E un prost, îmi spun eu cu îngâmfare, un idiot mai mare decât Pfeffer. Cel puțin Pfeffer și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mare albastră la orizont, unde, când trăgeai perdelele dimineața și deschideai fereastra, inspirai aer curat, parfumat de fânul tăiat sau poate de sare, nu de mirosurile fumului de cărbune și ale murdăriilor, unde auzeai cocoșii cântând și pescărușii țipând, nu zăngănitul roților de trăsură și strigătele negustorilor. Voia pace și liniște pentru a scrie și pentru a o putea scoate pe Tosca la plimbare peste câmp, când Își Încheia ziua de muncă. — Oricum, spuse el, probabil are să-mi ia ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pesiaje născute prin exploatări de suprafață, era în orice caz destulă liniște pentru ca urechea întoarsă spre trecut să audă răcnetele comandantului coloanei de tancuri, zgomotul motoarelor Maybach, strigătele refugiaților din căruțe, nechezatul cailor, plânsetele copiilor, dar și ștampila plutonierului și zăngănitul lingurilor de tablă - râcâiam resturi din gamele -, și abia apoi primele explozii ale obuzelor trase de tancurile sovietice. Între o lingură și alta, plutonierul meu a spus: „Astea-s T-34“. Eu, ecoul lui: „Sunt T-34!“. Pe partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scosese vălul negru, fața zbârcită îi era puternic fardată, se uita la el, i se părea, cu ură. Ce-o fi fost în capul ei? Îi vedeau și celalți privirile? E doar o părere? Glasurile se amestecau peste masă, în zăngănit de pahare și tacâmuri lovite. Ați anunțat-o pe Mioara? Da, i-au trimis o telegramă. A telefonat, a plâns puțin, a spus că o să vină curând să lichideze moștenirea. Nimeni să nu se atingă de nimic până nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Împachetate. În mijlocul bancului circula o bandă care ducea felinarele terminate spre un cărucior care aștepta. Banda mergea cu sunetul unui obiect care se rostogolește și cu un scîrțîit constant - nu foarte tare, dar atunci cînd se combina cu șuierul și zăngănitul mașinilor de fabricat lumînări, aflate În cealaltă parte a Încăperii, era suficient de zgomotoasă ca, dacă doreai să vorbești cu vecinul, să trebuiască să ridici vocea dincolo de pragul normal. Lui Duncan Îi venea mai ușor să zîmbească și să gesticuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ce tipă mizerabilă era! Cum naiba de ajunsese În halul ăsta? Într-o situație În care să-și dorească asemenea lucruri În legătură cu Julia? Dar asta se Întîmplă, Își spuse ea nefericită, doar pentru că o iubesc... Imediat ce rosti cuvintele astea, auzi zăngănitul cheii Juliei În broasca de la ușa principală. Se ridică În picioare, stinse lumina și se se grăbi să ajungă jos; intră În bucătărie și Își făcu de lucru la chiuvetă, deschizînd robinetul, umplînd un pahar cu apă și apoi golindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Square, Îi spuse - să mai facă niște ore suplimentare și să compenseze orele libere pe care și le luase pentru a-l vizita pe Duncan. În metrou, se așezară unul lîngă altul, dar nu puteau să vorbească din pricina zgomotului și zăngănitului trenului. CÎnd ea coborî la Marble Arch, el ieși cu ea pe peron să-și ia la revedere. Peronul era folosit drept adăpost pe timp de noapte. Erau priciuri, găleți, hîrtii aruncate și un puternic miros de urină. Oamenii Începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
urmelor, Însemna că mai trecuseră șaizeci de minute din timpul de Încarcerare. Și dacă ar fi singurul treaz și conștient, atunci cele șaizeci de minute, credea el, Îi aparțineau doar lui - treceau În contul lui, cu o rostogolire și un zăngănit ca de monede prin spatele purcelușului de porțelan. Ghinion pentru cei care dormeau! Nu se alegeau cu nimic... Dar dacă vreunul se mișca - dacă tușea sau bătea În ușă să cheme ofițerul, dacă vreun bărbat Începea să plîngă sau striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru a nu-și pierde echilibrul; sau poate că și exagera pentru a mai sta cîteva minute În plus cu ea... — Probabil că ai biroul pe undeva pe-aici, zise el cînd ajunseră la ultimul etaj. Îmi dau seama după zăngănit. Își mută bastonul din mîna dreaptă În mîna stîngă, ca să-i strîngă mîna. Ei bine, la revedere domnișoară...? — Domnișoara Pearce, spuse Viv. — La revedere, domnișoară Pearce. Poate că o să vă mai văd bătînd laptele, cîndva? Sau... dacă doriți o băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să fie. Își menținu mîna pe genunchiul lui Duncan Încă puțin, apoi i-l strînse și se ridică În picioare. Ușile de la capătul sălii fuseseră date În lături cu zgomot și oamenii erau aduși de la ateliere. Se auzeau pașii și zăngănitul scărilor și culoarelor de fier. Îl puteai auzi și pe domnul Chase. — Nu sta, mișcă, mișcă! Fiecare În celula lui. Giggs și Hammond, nu mai faceți pe nebunii! Domnul Mundy stinse cu mîna țigara și o vîrÎ la loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își frecă fruntea și continuă să umble cu mai mare atenție. CÎnd Începu să vorbească, vocea Îi era Înfundată. — Aici e dormitorul. Toaleta trebuie să fie undeva dincolo, cred... Auzi un alt pocnet cînd Își lovi capul din nou. Apoi zăngănitul anourilor de la perdele, apoi un clic, urmat de altul. — O, la dracu. Lumina e Întreruptă. Aveau nevoie de șilingi; se Întoarse la ea, căută prin mărunțișul pe care-l avea, apoi scormoni și ea prin poșetă, iar În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făcea decît să o privească și să facă un fel de gest de neajutorare: Își Întindea mîinile și clătina din cap. Îmi pare rău, Îngăima el. Îmi pare rău. Apoi se depărtă. Îl auzi cum Își aprinde o țigară. Urmă zăngănitul inelelor draperiei și-și dădu seama că probabil stă la fereastra dormitorului, uitîndu-se afară. Apoi sîngele se prelinse din nou, iar durerea se strînse ca un pumn În jurul unei lame; Închise ochii și plonjă din nou În panică. Durerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ropot de mitraliere și poate zgomot de avioane. Vecinul polonez al Juliei, de la etajul superior, patrula neliniștit prin Încăpere; Helen Îi urmărea traversarea Înainte și Înapoi luîndu-se după scîrțîitul podelei. În camera de desubt se auzea un radio și ecoul zăngănitului cuiva care scormonea cărbunii În șemineu. Helen se familiarizase cu sunetele, textura și imaginea păturilor și pernelor Juliei, cu mobilierul desperecheat. În ultimele trei săptămîni stătuse acolo cam de șase sau șapte ori. Și-și spunea, așa cum o făcuse Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mormânt, pe un coridor de hotel. Unde erau băieții de la pază? Va trebui să cobor la parter, să dau singură de urma lor. Am pus ceașca înapoi pe tavă și m-am ridicat cu greutate. Buf! S-a auzit un zăngănit înfiorător de porțelan spart când tava, cu tot ce era pe ea, s-a izbit de podea. Am auzit un zgomot înăbușit venind din spatele ușii cu numărul 606. Dumnezeule, am gândit, sper că n-am întrerupt vreo activitate sexy în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]