251 matches
-
ieftine, parfum rafinat, copită despicată și deodorant BOB, semne că măgădăii se clintiseră dintre tejghelele și tonomatele lor, doldora de o muzică putredă, parkinsonică, și-și cărăbăneau acum trupurile angrenate în gheme uriașe către sala de proiecție. În atmosferă sfârâia zăpușeala. O legătură de chei, scăpată din caraba de săpător a unui serafim, clănțăni pe parchet. În mai puțin de un minut, filmul se sfâșie de două ori. Degete conspirative sudară la loc capetele ferfenițite ale peliculei, iar la timpul cuvenit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din tunel, simte cum începe să transpire, pielea îi devine umedă însă totul i se pare firesc, până și vântul îl cunoaște! -Am ajuns acasă! își spune preocupat de aceleași idei. Asfaltul pare găurit peste tot de urmele tocurilor cui. Zăpușeala s-a așternut peste orașul moleșit de soarele prânzului. Până la venirea troleului se refugiază într-un con de umbră ce-l lasă o gheretă de răcoritoare însă n- are mult de așteptat. Merge câteva stații și coboară cu valiza imensă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
opțiunile după regim și culoare< avea dreptate tata când m-a îndrumat spre o facultate tehnică! Se orientă și intră în sediul conducerii. Ușile și geamurile deschise din încăperi asigurau o ventilație ineficientă. Singurul avantaj în aceste birouri încărcate de zăpușeală era umbra! A zărit caloriferele, aprecia că beneficiau de încălzire centrală în timpul iernii nu se chinuiau cu lemne ca ei acasă. Întreabă un om care aștepta pe culoar de biroul personal. E îndrumat spre o ușă, intră și se prezentă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de mână, cu copiii alături, privind galantarele negustorilor. Ocoleau halta trenurilor și mergeau în alte 318 cartiere, la nași sau la fini. Îi apuca noaptea de vorbă. Hainele se mototoleau de căldură pe ei, se desfăceau la gât încinși de zăpușeală și porneau înapoi. Lunea se sculau devreme și plecau la muncă, tot osteniți. Unora le crescuseră băieții. Îi însurau. Se ridicau și fetele de măritat. Le rămăseseră rochiile scurte. Iarna le înghețau țurloaiele. Duceau zidarilor de mâncare la schele. Salahorii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
materială. Și atunci cum să nu-i asimilăm unor simulacre? Simulacre printre simulacre. Făcuți din aceeași stofă ca și visele nocturne sau miresmele de măslin, culorile amurgului pe mare sau țârâitul greierilor, frumusețea unei trecătoare pe străzile din port sau zăpușeala din agora în miezul zilei, zeii se mișcă printre oameni întocmai ca senzațiile, emoțiile, percepțiile, visele, ideile. Și în niciun caz ei nu scapă materialității realului. Exilați în împărăția intermediară a fenomenelor psihice materializate, zeii nu s-ar putea ocupa
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
respect; robotizat; Roma; România murdară; sat mare; schelet; școală; scump; semafor; shopping; Sibiu; soare; soț; stare; stațiune; străini; străvechi; străzi; superb; SV; tărăboi; Tîrgu-Bujor; tîrg; Tîrgu-Jiu; trafic; trai; Tulcea; turism; universitate; urbă; urît; Varna; vechi; Veneția; Vilnius; vocalitate; vreau; zăpăceală; zăpușeală; zgomotos; zile; zîmbete (1); 841/245/84/161/0 oră: ceas (236); timp (190); minute (32); minut (30); tîrzie (27); curs (19); școală (15); fixă (11); 60 minute (11); lungă (8); viață (8); zi (7); plictiseală (6); secundă (6); tîrziu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
încălzitor; întîrziat; întuneric; liniște; lucește; lucitor; magnific; mămăligă; mită; moarte; nour; orbire; plăcut; poker; portocaliu; primăvara; primăvară; relaxare; roșu; rotund; roz; sănătate; secetă; senin; sistem solar; soare arzător; stea medie; strălucește; a străluci; strănut; teren; trece; unul; venerație; viața; zare; zăpușeală; zeu; zi de vară; zi frumoasă; zîmbete (1); 826/120/48/72/0 soartă:destin(386); viață(108); grea(39); noroc(23); crudă(15); bună (14); viitor(11); rea(9); tristă(8); drum(7); cale(5); Dumnezeu(5); amară(4
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
turma și singurătatea." În alt poem, ținutul prin care trece este sălbatic, contorsionat, el amintește de natura din Infernul lui Dante: apa se transformă în mătreață, frunzele se chircesc, prunii sunt vineți din cauza alcoolului, noaptea este sufocantă, mor copiii de zăpușeală, părul femeilor este de fum, păsările se umflă noaptea în cuiburi ("Ținut"). Poetul cântă nașterea, zbaterea între viață și moarte. Nașterea semnifică permanența vieții, aceasta este minunea: "Nașterea a putut avea loc, minunea putea să se înfăptuiască/ În afară de dobitoace erau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
altă casă, alt pro prietar, îl sperie. Din acest motiv, devine extrem de exigent, cerând atenție din par tea soției. Tea ma lui este teama chiriașului sărac ce se vede alungat și cu boarfele în spa te, pe ger sau pe zăpușeală, um blând din mahala în mahala, și din cunoscut în cunoscut, în speranța găsirii unui loc unde să-și odihnească oasele pentru încă o nopate. plecat mai toată ziua la sluj bă, bărbatul își lasă soția sub supravegherea vecinilor. Căsătorită
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
umană, reprezentată de silueta sugestiva a bătrânul cărunt, rătăcitor: Albit de ani moșneagul, / șubred, desculț, în zdrențe, / purtând de vreascuri grea povară în spate, / prin locuri neumblate, / prin munți și vai, hătișuri, prund și pietre, pe vânt, furtună, ger sau zăpușeala, / se chinuie să meargă. (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 21-28).345 Rezumând, vântul apare că manifestare violență a ostilității naturii, ca semn al maniei divinității (cu referire la Dumnezeul creștin în Imn patriarhilor sau la zeii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la Biserica din Deal, socotindu-l mort. Întreaga noapte a bătut drumul din Călimani, unde poposise la o stână, mânat de acel dor de a ajunge acolo la casa lui În vârful Prelucii. Un aer Înmiresmat, când Încă nu Începuse zăpușeala verii, Îi răcorea obrajii acoperiți de o barbă În dezordine. Iarba Începe să se ridice și În curând iar o voi doborî cu coasa În brazde Încă Înainte de răsăritul soarelui de după dealurile Împădurite ale Giurgeului, gândi el, și ochii i
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Ștefan care trebuia să ia suma promisă negustorilor de la marele logofăt Diicu Rudeanu. Rămas singur, Brâncoveanul se îndreptă spre fereastră și o deschise larg. De afară intra un aer cald, aproape înăbușitor, cerul deși senin era lăptos și asta mărea zăpușeala. Era 28 iunie. Mâine, după liturghia de la Mitropolia de la Adrianopol, vom porni să prindem convoiul deja plecat, începu voievodul să-și facă planuri. Este praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Îmi pare bine că ne am lămurit cu neamul Mavrocordaților
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Oltenița. În discuția lor interveniră amabil cei doi prinți, exprimând dorința domnitorului de a grăbi operațiunea. — Ziua, arșița este atât de mare încât nici om nici dobitoc nu pot munci în nici un fel. Toți caută umbră, pică toropiți de zăpușeală și lac de sudoare, explica beizadea Constantin. E bine să înceapă trecerea cailor și argaților peste Dunăre chiar în seara asta, mâine în zori să se înceapă cu vodă și marii boieri ca să se poată porni la drum spre Obilești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să fie spre aducere aminte! Apa de băut se încălzise, aburul de pe pocale se uscase, șerbeturile neatinse se muiaseră, doar cafelele înnegriseră cu urma caimacului lor buza răsfrântă a felegenelor. Fumul parfumat al narghilelelor amestecat cu cel al lumânărilor, mărea zăpușeala din încăpere, îndeosebi că se ghicea de afară respirația răcoroasă a nopții. Domnul se ridică în semn că slobozește adunarea. Pe rând, cei trei fii, în ordinea vârstei, urmați de cei doi unchi ai domnului își exprimară urările pentru un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toți ai lui. Speranța îl făcea să creadă că va fi închis ca și domnii români dinaintea lui, Vasile Lupu și Mihai Racoviță, în apartamentele pentru ostatici. Dar... Penultima chemare a muezinilor se pierduse în depărtări și orașul toropit de zăpușeala umedă părea mort. Ramadanul, postul cel sfânt, era deosebit de obositor când se întâmpla să fie în luna iunie. În palatul de proporții reduse dar foarte luxos al marelui muftiu de Istanbul, după apusul soarelui erau așteptați oaspeți importanți pentru o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiului său Constantin nu trebuie tolerată. Sultanul, marele meu stăpân, întreabă cum poate fi pedepsit trădătorul după legile Coranului. Toate privirile se întoarseră spre cei doi înțelepți, ulema, care până în acel moment nu scoseseră nici un cuvânt. Tăcerea era obositoare datorită zăpușelii, cu toate că în mijlocul sălii pardosite cu dale de marmură de diferite culori susura o mică fântână arteziană. Cei doi se priviră în ochi și, la un semn abia perceptibil al lui mawlana Ebu Ishak Ismail, secretarul său începu: — A fi judecat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și luă vasul din mâinile unui aprod. Sala cea mare, o încăpere pătrată având pe toate patru laturile ziduri comune cu odăile și culoarele reședinței solilor Țării Românești, își primea lumina slabă doar printr-un fel de vitralii din tavan. Zăpușeala de afară nu putea pătrunde și nici zgomotul orașului. Pe pardoseală și pe lavițele largi din jurul pereților erau covoare mătăsoase de Tabriz și Ispahan, pe mesuțele joase, stranii lămpi arăbești aducând cu opaițele, pe pereții văruiți panoplii cu arme turcești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dea seama că vorbește singură. Se uită după soare, pentru că pierduse noțiunea timpului și-i era teamă să nu-l prindă tânguitul muezinilor pe drum. Trecuse de amiază și până seara mai era mult. Cerul albicios de aburul mării, făcea zăpușeala chinuitoare. Oare ce gânduri se fugăriseră în mintea voievodului, fără ca să se contureze exact? Ce anume nu vroia să-și mărturisească? Ce anume i-a descoperit cugetul, încât recunoașterea acelui ceva să-l facă neputincios în fața singurătății și dornic de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nepăsare rea de idol. Viu îi era doar trupul teșit și subțire, care s-a prăbușit la picioarele zeului atunci când vrăjitorul a deschis ușa ce dădea către încăperea din fund. Apoi vrăjitorul a ieșit fără să se uite la mine, zăpușeala creștea, iar eu rămâneam nemișcat sub ochii zeului care mă privea pe deasupra acelui trup încremenit, dar cu mușchii zvâcnind ușor, și când m-am apropiat de ea, fața de idol a femeii a rămas neclintită. Numai ochii i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ceilalți le reluară în cor, acompaniați de tobe. Cercurile porniră atunci să se învârtească în sens invers, într-un fel de dans greoi, cu pași apăsați, ce semăna mai curând cu un tropăit, ușor subliniat de dubla șerpuire a șoldurilor. Zăpușeala crescuse. Pauzele erau însă tot mai scurte, opririle tot mai rare, iar dansul se întețea văzând cu ochii. Fără ca ritmul celorlalți dansatori să se fi încetinit, dansând el însuși întruna, negrul cel înalt rupse din nou cercurile, îndreptându-se către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
păreau interminabile, temperaturile de zi și noapte oscilau între ele cu 12 grade, soarele înăbușea orice tendință de evadare din cotidian obosind oamenii. Permanent doar briza adia la intervale regulate și mult așteptate de toți încât ajunseseră să creadă că zăpușeala nu se va termina nicicând. Laur îmbrăcă slipul din mașină și a pășit pe plaja visurilor, însorită dar pustie spre mirarea lui... de obicei venea lumea dar acum, nu era nici țipenie de om și se gândea: - Cu atât mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
riscat să se îndepărteze de planeta albastră cu marginile zdrențuite și ghețuri veșnice la cei trei poli. Era nor, însă vizibilitatea bună... cei patru sateliți verzui, întunecați cu cei doi sori cenușii aruncau lumini crepusculare. La el în cameră era zăpușeală. Se defectase termostatul ambient și până a doua zi, când sosea echipa de intervenții, nu avea ce face. În grădină un greiere borțos cânta de zor din vioara, căreia i se mai rupsese o coardă și culmea... se alăturase toată
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dar cu ajutorul mâinilor, ca în jocurile mimilor, fncercînd să-mi explice că nu-i stricat, că așa trebuie să fie. Îl agăț de o ureche din cele două mari, clăpăuge, cu care probabil își făcea și vânt în momentele de zăpușeală, dar probabil numai când era singur, și îl târăsc până în cameră, să-i arăt tăciunelui că ventilatorul lui de căcat de-abia se mișcă. Deschid ușa și imediat o închid la loc. în pat, goală și, probabil, adormită, Vero îmbrățișa
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pentru că-i place de mine sau pentru că vrea cu tot dinadinsul să ajungă la Constanța. Speram din tot sufletul să fie mai "ușoară" la refuz și să urce puțin cu mine în cameră să facem un duș împreună, că era zăpușeală, dar cum dracului să-i spun? Să fac oare ca pe vremuri când agățăm în Piața Romană cu tupeu: "Domnișoară, nu vă supărați, de unde ați luat covrigul, că vreau să vă fut?" De obicei nu se prindeau în primele trei
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ulei sau vin. De exemplu, se turna apă în ulei iar formele pe care le lua apa, până ce se depunea la fundul paharului, erau interpretate. Și unele calități ale aerului pot fi utile pentru previziunile de tip meteorologic. "Dacă-i zăpușeală este semn că se apropie o ploaie mare sau chiar furtună" (M.A., 42 ani, Suceava). Ca reprezentări în spațiul românesc tradițional circulă o serie de credințe care personifică mișcările de aer. Duhurile aerului, căci despre ele este vorba, populează
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]