10,579 matches
-
mirată ca și cum altcineva ar fi grăit în locul ei, - te pomenești, povestitorul?" Niciodată nu mai zburase atât de departe. într-un lan de grâu binișor răsărit alerga în salturi leneșe o căprioară însoțită de puiul ei neastâmpărat. Pe malul unui iaz zări o fată numai în zdrențe păzind un cârd de gâște care gâgâiau tare. Uitându-se la sărmana făptură, duioșia o apucă" O privea de pe creanga unui tufiș de măcieș pe care se oprise" Frecându-și iarăși cu putere elitrele una
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
metalic. Înainte de a deschide cartea sau după ce a închis-o, iubitorul de artă are în față un al 501-lea autoportret-surpriză: al său. Și, pentru că oglinda din copertă nu e perfectă, ci mai degrabă ca apele în care s-a zărit Narcis, își zărește și el chipul cu acele trăsături pe care le-ar ajusta o mînă de pictor, în așa fel ca, totuși, chipul reflectat de pînză să fie altfel decît cel dintr-o oglindă. Istoria autoportretului din antologia de la
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
deschide cartea sau după ce a închis-o, iubitorul de artă are în față un al 501-lea autoportret-surpriză: al său. Și, pentru că oglinda din copertă nu e perfectă, ci mai degrabă ca apele în care s-a zărit Narcis, își zărește și el chipul cu acele trăsături pe care le-ar ajusta o mînă de pictor, în așa fel ca, totuși, chipul reflectat de pînză să fie altfel decît cel dintr-o oglindă. Istoria autoportretului din antologia de la Editura Phaidon începe
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
care viața devenise un coșmar pentru milioane de români. Iată, spre exemplificare, "romantismul" unei scene de amor dintr-o vreme pe care, din fericire, am început să o uităm: Se uită atent la Clavdia care intră în cameră, așteptînd să zărească aburi înălțîndu-se din trupul ei de parcă ar fi fost plămădit din țărînă și iarbă cosită, uscate la soare, apoi răcorite cu stropii norilor. Și totuși efluviile de Rexona îi pătrunseră în nări, destrămînd farmecul clipei de reverie. Închise ușa aproape
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
nivelul fixat la debut. Nu era atât de vizibil, în urmă cu șase ani, tânărul prozator ieșean, dar îi ieșiseră, în mod cert, niște povestiri remarcabile. Talentul lui este disparent ca în eminescianul La steaua: era pe când nu s-a zărit, azi îl vedem, și nu e.
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
De asta mi-am adus aminte cînd am auzit despre spargerea de la Humanitas. Povestea este halucinantă, iar doza de aiureală nu lipsește nici în acest caz. Cred că băieții habar nu aveau ce înseamnă librărie. Ochii lor nici n-au zărit cărțile, le-au dat la o parte, ca hoții din povestea de mai sus, ca să poată lua calculatorul, dvd-ul, casete video. În regatul cărților, ei au furat mazăre! Cum să furi o carte nu este subiectul nici unui curs pentru hoți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
necunoscut al imperiului singurătății: ,O femeie merge dimineața,/ fumez./ Numele ei poate să fie oricare./ Numele meu traversează tunsorile clienților/ și coafurile nocturne ale doamnelor lor./ Dacă ea ar întoarce capul spre vitrină și ar citi/ FRIZERIE,/ dincolo nu ar zări decît o umbră,/ un contur neatent/ și ar trece grăbită mai departe./ Numele ei și numele meu ar putea să fie oricare." (Fie numele meu Frizerie) Dacă iubirea e închipuită în clișeele filmelor de dragoste franțuzești sau rusești, poemele de
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
subconștientului, înfloresc și zburdă în voie, basmele și poveștile de toate felurile ne însoțesc traiectul cotidian, diurn și nocturn. Ne pun la adăpost, într-un fel, de agresiuni. Ne învață, chiar și în cod, cum să căutăm soluții, cum să zărim dincolo de obstacole năucitoare că viața este un dar divin, că nu te poți opri din aventura căutării frumosului. Indiferent cît ar părea de greu, de istovitor, de nesfîrșit deșertul. Apelul la poveste este apelul la îndemnul se poate!. Circuitul acestui
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
Mai mult de curiozitate. Pentru că, de ros, nu rodeam orice, de frică. Mai mult, așa, câte un picior de scaun, de masă, știind că astea nu au în ele șoricioaică. Și, nu știu cum, dar m-o fi simțit, ori m-a zărit și a strigat la mine: ce cauți aici, tu, neobrăzatule, nu ți-e rușine să intri în casă nepoftit?... Auzind aceasta, fiind eu băiat cuminte, măcar că orfan de buna mea mamă, am răspuns tare că să nu crează cumva că
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
persoana în toată autenticitatea ei pe peliculă, și nu o fizionomie de show. R.B.: Si acum ultima întrebare : credeți în forța privirii sau în cea a momentului, a clipei? H.K.: În amîndouă. Îmi amintesc de oameni pe care i-am zărit o clipă și această imagine mi-a rămas întipărită pentru totdeauna în memorie. Există desigur și priviri plictisite, pe care le uit imediat. Ceea ce pot citi în ochii oamenilor îmi dezvăluie foarte mult despre ei, despre viața pe care au
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
decât lansații), cele mai multe cu noroc de public. Dintre criticii literari și oamenii de cultură care au lansat la apă vapoarele literare de anul acesta, în care metaforele marine sper să nu mi se ia în nume de rău, i-am zărit întâmplător pe: Constantin Bălăceanu-Stolnici, Andrei Pleșu, Adriana Bittel, Sorin Alexandrescu, Vlad Alexandrescu, Mihai Șora, Elisabeta Lăsconi, Viorica Bucur, Andrei Cornea, Ion Caramitru, Mircea Dinescu, Ioan T. Morar, pe colegii mei critici literari Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir, Gabriel Dimisianu, Marius Chivu
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
osul sufletului", redîndu-i practic tatălui, oriunde s-ar afla după moarte, cea mai deplină bogăție. Depozitarul eu-lui afectiv, fără de care, viața noastră nu ar fi și, în consecință, nu s-ar povesti. Preotul începu recitarea finală. Privi în jur și zări săculețul cel mic, pe care eu încă îl mai țineam în mînă. " Ce ai acolo, fiica mea?" I-am arătat osul și el îl privi lung. Da", spuse, "acesta e osul pe care noi îl numim atma ran; cînd acest
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
închiriat, în spatele hotelului Métropole. Când am ajuns acolo la ora stabilită, ni s-a deschis o ușă de oțel. Keyserling susținu ulterior că în stânga acestei uși s-ar fi găsit două mitraliere ușoare; eu nu le-am remarcat. Ceea ce am zărit era o sală mare, plină cu bărbați de diverse vârste. Cu toții erau îmbrăcați în cămăși cenușii, nici brune, nici negre: pronunțat cenușii; cu toții s-au ridicat cu zgomot de pe locurile lor, înălțându-și brațele pentru salutul roman. Șirurile de scaune
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
Post tenebras lux", vechea deviză a hughenoților, înscrisă pe blazonul Genevei. Am oprit o clipă și am arătat spre sentința biblică. "Mai departe", rugă Keyserling încet și insistent, "te rog mai departe, să nu zăbovim lângă minciuna asta." Abia când zărirăm sclipirea Mediteranei la Saintes Maries, își încrucișă ambele brațe, respiră adânc și exclamă: Iar acum să vorbim numai cu taurii negri și caii albi - ei cel puțin ne înțeleg."
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
școala lui Buhren, și, poate, a altor câtorva. Punându-l să șadă pe marginea patului, îi trase cizmele, ceea ce-i revenea prin tradiție, în prima zi, unei tinere căsătorite. în poziția pe care o luase pentru a-l descălța, el zări prin răscroiala corsajului, dulcea despărțitură a sânilor ei. în timp ce o bruscă exaltare punea stăpânire pe el, ea șoptea, ca pentru a-și justifica propria nerăbdare: - Au ațâțat prea tare focul!... E înăbușitor... Să-ți păstrezi pe tine hainele pe o
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
Iuliu Moldovan pitită/ ca o bombă în cutia radioului și vei ști că așa începe poemul/ despre fragilul miez al neștiutului atunci cînd o femeie/ spintecă țeasta asfaltului cu sunetul ascuțit al tocurilor înalte" (poemul perfectei claustrofobii). Ori: "amîndoi am zărit fibrele de oțel ce îmbracă aerul/ din jurul a două ființe ce-și locuiesc dihotomia/ precum știuleții de porumb mătasea fierbinte și/ n-am mai știut ce să facem cu fosforescența mîinilor/ atunci cînd clipa să dialogăm prin linii frînte a
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
exact în clipa cînd fotograful îi spunea păsărica. Omul acesta minunat a avut dreptate. Slovele sale către Gorki rezistă - cum o fi rezistat Gorki? - pentru că se bazează pe o realitate irefutabilă: în adîncul lor deloc depărtat de suprafață, masele îi zăresc pe intelectuali precum Lenin, se feresc să calce-n ei, în special de cînd și-au cumpărat pantofi de la oraș. Și toți și-au cumpărat de-aici, la prima generație. Și toți sînt la prima generație și-așa vor și
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
îți mulțumesc. De multă vreme n-am mai auzit acest cuvânt. De unde ar mai putea răsări fericirea pentru mine? Miriam-Lieba nu fu în stare să-i răspundă. Se sufoca și o treceau fiori reci. Când se uită spre conac, o zări pe Helena făcându-le semne și îi atrase lui Lucian atenția. El îi întinse brusc o mână și își scoase căciula, dezvelindu-și părul castaniu și fruntea înaltă. - Sper că ne vom mai vedea, spuse el. Tulburată, Miriam-Lieba murmură: - Da
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
el nu mai e acolo..." Cineva pusese lanțul la ușa din față. Miriam îl desprinse ușor, ca să nu facă zgomot. Deschise ușa și vântul rece al nopții o izbi în față. Era acum pe deplin trează, încrezătoare, vesel. Deodată, îl zări. El fugi spre dânsa, iar ea îi puse un deget pe buze. * în zori, Calman auzi deschizându-se ușa dormitorului. "O fi vântul?", se întrebă el, pe jumătate adormit. Zelda continua să doarmă nestingherită. - Tată, tată... Recunoscu glasul lui Șeindl
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
lăsase înfipt în mijlocul străzii. Și aceea a fost a treia moarte a căpitanului Haralampije Opujiș. "Nu înțeleg nimic", gîndea tînărul Opujiș părăsind cortul. Atunci se auzi un glas din spatele său. - Mai bine că nu înțelegi! Cînd locotenentul se întoarse, îl zări pe mag cu trandafirul în păr și-l întrebă: - Unde-i adevărul? Trăiește sau nu trăiește taică-miu? - Orice om are două trecuturi - i-o întoarse magul - unul se numește "încetinire"; acest trecut crește odată cu omul de la nașterea lui și
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
Universității, mineriadele etc.) coincid perfect cu declarațiile oficiale ale puterii din momentele respective. Aproape toate informațiile și interpretările din această secțiune par preluate din emisiunile de știri ale TVR 1. Niciodată cititorul nu este introdus în culisele evenimentelor, nu poate zări ceea ce se află în spatele ușilor închise. Din acest punct de vedere, se poate spune că mărturiile lui Ion Iliescu din această secțiune a cărții sînt unilaterale, iar tendința lor naturală este de a se transforma în pledoarii pro domo sua
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
în tinerețea mea niciodată în România - au devenit propriile mele amintiri. Asta mi s-a întîmplat cînd am ajuns în București: am trăit clipe de regăsire, de recunoaștere a unor locuri și lucruri parcă de mult știute... Dintr-o dată am zărit o biserică și mi-am spus: aceasta este biserica din cartierul nostru! Cum este posibil așa ceva? M-a preocupat mult această întîmplare fiindcă probabil și în procesul memoriei sunt posibile transferuri care s-au manifestat în momentul contactului cu orașul
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
angajare în definiția cărturarului. Numele lui Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus fluturau pe toate buzele. Idolul momentului era un bărbat scund, urât, cu mersul poticnit, bâjbâind printre scaune, fiind amenințat de orbire. Se zvonea că Sartre poate fi zărit de dimineață până seara la cafeneaua Flore. Comesenii îl urmăreau cu privirea, dar și de pe trotuar i se ghicea prin ferestre silueta arhicunoscută. Buzunarele canadienei îi erau înțesate de volume și de reviste, sub braț ținea o ediție recentă din
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
public, pentru succesul rapid și statornic. S-a pus la cale de îndată sabotarea lui, a fost împroșcat cu clevetiri și calomnii dintre cele mai joase. Un scriitor afiliat cercurilor de dreapta (Alfred Fabre-Luce) își aduce aminte că i-a zărit pe Sartre și pe Simone de Beauvoir vârâți într-o cușcă în cafeneaua Flore, prezentați vizitatorilor ca într-o grădină zoologică, o expoziție perpetuă. Între lavabo și cabina de telefon se distribuiau articole prevăzute să fie a doua zi tipărite
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
de marinari de apă dulce. Astăzi îmi dau seama că alura mea de vagabond nu se datora nici sărăciei și nici faptului că eram poet, ci fiindcă îmi îndreptam toată energia, cu înverșunare, spre a învăța să scriu. Îndată ce am zărit drumul cel bun mi-am părăsit camera din Zgîrie-nori și m-am mutat în liniștitul cartier Prado, la celălalt capăt al orașului și la celălalt pol al societății, la două străzi de casa Meirei Delmar și la cinci de faimosul
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]