201 matches
-
proiectă trei grenade prin întredeschidere. Cu o clipă înaintea exploziei, trânti ușa și intră alergând. Vacarmul îi asurzi, iar ușa grea de metal se bombă. Ripley, ajunsă deja la cea de a doua ușă, nu se miră să o găsească zăvorâtă. Se apucă să manevreze încuietoarea în timp ce Hicks își folosea iarăși aparatul de sudură pentru a fixa ușa de pragul peste care trecuseră. În laboratorul principal, Burke dădea înapoi. Știa că de astă dată nu vor mai avea loc discuții: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
întorsesem la Tokyo, n-am făcut decât să mă închid în casă câteva zile. Gândurile mele stăruiau asupra moartei mai degrabă decât asupra celei care era în viață. Încăperile sufletului meu, pe care i le dedicasem lui Naoko, au rămas zăvorâte, mobilele acoperite cu pânze albe și pervazurile prăfuite. Îmi petreceam cea mai mare parte a zilelor în acele încăperi. Apoi m-am gândit la Kizuki și mi-am dat seama ce idei stranii puseseră stăpânire pe mine. „Deci ai pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ele au rămas, alături de reflexul refugiului în interiorul corpului colectiv, singurele repere ale unei existențe deposedate de fundamente transcendente și incapabile, în același timp, să se salveze prin afirmarea valorilor individualiste. Suspendați între templul devenit muzeu și grădina, cu porțile permanent zăvorâte, a lui Epicur, deruta celor lipsiți de nume crește pe zi ce trece. În loc de epilog: despre semantica adverbului "acasă" Din cei peste treizeci de ani trăiți de noi până în clipa de față, aproape cinci au fost petrecuți în străinătate, mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care a avut-o visul cât timp a durat, ci de amărăciunea lui - de Îndelunga lui amărăciune. ROSALIND: Nu spune asta. AMORY: Toți anii În care să nu te văd, să nu te sărut niciodată - doar o poartă Închisă și zăvorâtă. Nu ai curajul să devii soția mea. ROSALIND: Nu, nu, voi urma calea cea mai grea - calea cea mai dură. Căsătoria cu tine ar fi un eșec, iar eu nu eșuez niciodată. Dacă nu termini cu plimbarea asta Încolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unul pe altul pe nervi. Adevărul este că suntem amândoi tensionați, că săptămâna asta... (Are o voce bizar de bătrână. Ea vine la el și, luându-i capul În palme, Îl sărută.) ROSALIND: Nu pot, Amory. Nu mă pot lăsa zăvorâtă departe de copaci și flori, pitită Într-un apartament mititel, unde să te aștept. Într-o atmosferă sufocantă m-ai urî. Te-aș face eu să mă urăști. (Țâșnirea necontrolată a lacrimilor o orbește din nou.) AMORY: Rosalind... ROSALIND: O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
umezesc pământul. Păsările constituie un fel de cor permanent slăvindu-L pe Dumnezeu. Al cincilea cer este inaccesibil omului, oricât ar fi acesta de virtuos și îndrăgit de Dumnezeu. Baruh și îngerul său rămân dezamăgiți și melancolici înaintea porții strașnic zăvorâte. Cheile se află la Mihail, care la răstimpuri coboară spre a culege rugăciunile oamenilor și faptele lor bune. Iată-l! Cu scârțâit strașnic, precum bubuitul tunetului, porțile se dau în lături. Cei doi îngeri, „arhistrategul” Mihail și „interpretul viziunilor”, Phamael
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
afle cele trăite de inima mea. Am trăit poezia, făclie a iubirii, unde nimeni n-a pătruns mai bine ca tine; speranță strălucitoare de spirit, rămâi în sufletul meu pentru că ți-ai agonisit toate prejudecățile... O lacrimă scufundată n memoria zăvorâtă a imposibilului, unde luminile incendiază bănuielile indiferente ale întunericului în calea clipelor hapsâne de patimi. Mi-am căutat totdeauna iubirea și am fost strânsă în cleștele destinului rupându-mi carnea dorințelor. Să fiu oare victima propriului meu suflet în care
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zbor de înger, ca un sărut al norilor ce traversează dimensiunile unei evadări imposibile, prin plinătatea deșertului amorțit. Dar, astăzi, din nou te simt cum îmi săruți brațele geroase de ani, tălpile hazardului stins, și colțuroasa tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars, de o inimă arsă într-un refren ciudat. De undeva cineva mă strigă prin floarea de pământ sidefat; Dar lumea e grăbită să vocifereze diversele nonsensuri, dar lumea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
spus diamantului baban din palmă, și a adăugat: Packer? Packer, așa ceva e inacceptabil. În prima săptămână de izolare domnișoara Hapciu a tot tușit, respirația ei scoțând notele adânci, leneșe ale unei orgi cu tuburi. Miss America a tot zgâlțâit uși zăvorâte. A tras la o parte domnișoara periile de catifea verde din salonul în stilul Renașterii italiene, doar ca să descopere ferestre zidite. Cu mânerul roții ei din plastic roz a spart sticla fumurie a unui geam din fumoarul gotic, doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
seama ne trezim în pragul senectuții. La vârsta a treia ni se pare că timpul zboară și înțelegem că durata vieții se scurtează. Credulitate Pentru unii credulitatea nu încetează odată cu ieșirea din copilărie. Chei Ca să poți pătrunde într-un suflet zăvorât trebuie să găsești cheile potrivite. Sacrilegiu Copiii care aduc părinților jigniri și reproșuri nemeritate în loc de respect și recunoștință săvârșesc un adevărat sacrilegiu. Sfat Ferește-te de omul care te laudă când ești de față și te ponegrește în lipsă. Urmași
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid și nici tenebră nu poate să-l sufoce: La poarta zăvorâtă grăbește-te să vii: Vei desluși și astăzi, în larguri, marea voce. CÎND VA VENI DECLINUL Cu mâini învinețite de umblet lung prin ger Voi reintra în mine când va veni declinul; Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să afli. Sultanii și califii Înșiși au renunțat să se mai apere. Când Hasan hotărăște să-ți trimită o misivă sau o lamă de pumnal, e sigur că ai să le primești, fie că porțile Îți sunt larg deschise, fie zăvorâte. Discipolul apropie scrisoarea de mustață, o adulmecă zgomotos, apoi o citește și o recitește. — Diavolul ăsta nu se Înșeală, poate, conchide el. Tot la Alamut siguranța ta ar fi cel mai bine chezășuită. La urma urmei, Hasan ți-e prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o mie de capete ale ancestralului care supuneau la vot hotărârile adoptate. Lumina candelei de-atunci. Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare în clarobscur un mic far ce veghea tremurul îndoliat al umbrelor. Mama le privea cu nesaț din spatele ușii zăvorâte dincolo de care Mioara Alimentară aplica pe dos scriptura familiei. Un șuvoi subțire de timp se strecura pe sub ușă, atât cât Mama să nu simtă trecerea. Un fals sentiment de veșnicie înnobilat de universul cărților și al muzicii. Cu Mama bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gonindu-mă pentru a afla mai repede adevărul. Dar eu îți spun nu plec până nu voi aduna toată Brăila. Pentru a-i duce lui Mitică nu o viață goală, ci una cu zile și nopți, cu bariere și uși zăvorâte, dar cu nenumărate ferestre ascunse în zid pentru cel ce nu știe să vadă, gândind cum să întrebe. Da. Am să arunc la picioarele lui și îngerii mei păzitori. Dorința de a-l încropi îi dă valoare întregului și țelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă Întreb, Însă, dacă nu e periculos să contăm numai pe speranță. Deseori, speranța e un drog, un anestezic. Poate, remediul stă În disperare, În capacitatea de a ne Îngrijora, de a ne Înfricoșa.”... * (Convorbiri cu Octavian Paler Daniel Cristea-Enache) Zăvorât - ca-ntr-o duminică fără rugăciune Deschide, Îndură-te, iubite! sunt eu, cea născută dintr-un cuvânt trufaș; cu sărbătorile toamnei am trecut prin oraș, iar bănuții de aur sunt darul meu pentru tristețile tale, țintuite În fotolii vechi și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
așa: „Și, mă rog, la ce sunt bune toate aceste nimicuri? Deloc nu mai suport toate aceste mădulare neputincioase, care nu-mi servesc mai mult decât servesc celorlalți oameni și prin care, deși curge sânge și sunt calde, mă țin zăvorât și izolat într-o cușcă necruțătoare, cu zăbrele din spatele cărora nu pot privi decât cu lacrimi nesfârșite și cu un amar mocnit. Trebuie să trec de stavila asta blestemată, care este cu totul demnă de disprețul meu. Știu și văd
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai înalt altruism, pentru că el singur ajunsese să înțeleagă că activitatea de întrajutorare în folosul societății este adevăratul țel al vieții omenești. De ce nu s-a petrecut tot la fel și cu mine? De ce mă simt în continuare închis și zăvorât în această apăsătoare cușcă de carne, care mă ține ca strâns în chingi și care îmi aduce doar chinuri sufletești de negrăit, ce mă rod hain pe dinăuntru și mă storc de vlagă, lăsându-mă istovit și cu mințile rătăcite
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de sticlă mi-a dat mie voie să privesc ce-i dincolo de el și să descriu ce văd. Sincer, acela nu se putea spune că aduce deloc a ghișeu de instituție publică, ci a magazie-n bună regulă. O magazie zăvorâtă și neschimbată veșnic, unde nu părea să răzbată vreodată vreo veste din lumea celor vii și în aerul căreia plutea o jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei bine, exact în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de niște ciocane. Locul cu pricina era departe, ne-am dus deci cu două biciclete, eu stăteam în spatele lui Zsolt, pe portbagaj, iar Jancsi în fața lui Csabi, pe cadru. Gardul era destul de înalt, dar pe marginea de sus a porții zăvorâte cu lacăt nu era sârmă ghimpată, așa că Jancsi a venit cu ideea să sprijinim una dintre biciclete de poartă ca, suindu-ne pe șaua ei, să putem escalada gardul, și într-adevăr n-a fost prea greu, dar abia ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în fapt erau țintuite în pragul acestora, fără putința de a se edifica dacă dincolo de gard cresc flori sau spinii unor îndoieli. Această stare de neliniște le măcina fiecare clipă a existenței. Voiau cu tot dinadinsul să deschidă toate ușile zăvorâte, mai ales că, în ultima perioadă, întâlnirile lor fuseseră sporadice. * Își propuseră, fiecare în sinea sa, să reediteze acea discuție marcată de atâtea incertitudini. Plutea în aer dorința semnalată de un clopoțel de alarmă ce solicita imperios ca fiecare dintre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Zadarnic îi tot scrise el tatălui său, cu rugămintea reînnoită de a grăbi cu rezolvarea problemei și zadarnic se deplasă el însuși, într-o zi ploioasă și rece de toamnă, la Vidra, în același scop. Ușile transferului său rămâneau mai zăvorâte decât o poartă de cetate. Din acest motiv, el avu tot mai dese dispute și chiar certuri cu Mariana, care, după plecarea Iustinei și a lui Lazăr Popescu la Vărăști, la Grigore Gospodin acasă, deveni dintr-o dată foarte nemulțumită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
depărtare: i se păruse deodată că umerii mulatrului încep să se încovoaie. Dar de la acea distanță nu putea vedea prea bine. Judecătorul, șeful de poliție și d'Arrast porniră către primărie, pe străzile pustii, printre'prăvăliile închise și printre casele zăvorâte. Pe măsură ce se îndepărtau de fanfară și de pocnitori, liniștea punea iar stăpânire pe oraș. Câțiva vulturi urubu se întorceau în zbor, poposind pe acoperișuri, unde păreau a fi încremenit de o veșnicie. Primăria se înălța pe o stradă îngustă dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Sigur că da, spuse Vultur-în-Zbor. Așa că o lăsară în colibă și o luară către vâlceaua lui Virgil și Dolores de noaptea trecută. După ce plecară, Dolores se duse șchiopătând către cufărul cel vechi, care zăcea închis într-un colț. Acolo stătea zăvorât trecutul, trecutul ei, neschimbat, de neschimbat. Se așeză jos și îmbrățișă cufărul, șoptindu-i. — Este ieri, murmură. în fiecare zi este ieri, deci fiecare zi e fixă. TREISPREZECE Vultur-în-Zbor, sensibil la schimbările din atmosferă, înțelese că Virgil Jones cel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Apoi, deși era imposibil, în spatele propriei imagini se văzu o mișcare. Tocmai când termina de vorbit în oglindă, văzu ușa deschizându-se. Dar e încuiată, se gândi el speriat și se întoarse repede. Ușa era în continuare bine închisă și zăvorâtă. Nedumerit, Vultur-în-Zbor se uită iar în oglindă. Acolo, în imaginea reflectată, ușa se deschidea încet. Cineva intra. Auzi o voce amară, dar recognoscibilă. — Bună, frățioare. Silueta Prepelicarului pătrunse în încăperea reflectată în oglindă. Vultur-în-Zbor simți cum o sudoare rece îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
precum un al doilea tavan furtunos, ferind-o de lumina palidă a soarelui, filtrată de cețuri, care cădea peste câmpiile din vale. Casa lui Liv, cufundată în întuneric și lipsită de fundație, stătea indiferentă pe stânca posomorâtă, cu ușa strașnic zăvorâtă, unicul semn de viață din jur fiind un măgar priponit de cel din urmă copac al pădurii de pe povârniș, care păștea iarba înaltă a pădurii. O pasăre țipă. Urâțenia nevăzută. în spatele obloanelor închise ale ferestrelor se derula o scenă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]