358 matches
-
Acasa > Strofe > Introspectie > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1574 din 23 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului M-am zăvorât în mine M-am zăvorât în mine. În cuie am bătut ferestre, uși și-am dat cu gri pe geamuri. Degeaba bat în ele ale ursitei ramuri. Mă fac că nu le-aud și rămân mut. Nu-mi pasă ce se-ntâmplă de-un timp
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374880_a_376209]
-
în lumânări stelare. ... Deschide, ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a lăsat întunericul și brațele pline de rod abia le mai port. Un orb s-a rătăcit... Imprudent, pipăie zidul ca pe o fereastră în care luminile lumii s-au zăvorât ca-ntr-o duminică fără rugăciune. Haide, spune-mi ceva... doar o vorbă și nu mă lăsa înfrigurată în miezul atâtor nedumeriri ce-și arată colții! ... E lună plină. Mâine, cu litere îngropate în minciună, se va scrie că iubirea
ZĂVORÂT – CA-NTR-O DUMINICĂ FĂRĂ RUGĂCIUNE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372021_a_373350]
-
tradițional creștin, când cu gândul nu te aștepți. Clopotul însuși este deturnat din simbolistica lui clasică. Pendula maiestuoasă a timpului e asimilată cu sirena, simbolul păgân al morții ca ispită blestemată. Cuvintele și sunetele naturale sunt lipsite de ecou, tăcerea zăvorăște timp și spațiu : Prispa azilului /o găsesc năpădită /de rugi și buruieni, uși blocate cu zăvoare obtuze, ferestre cenușii astupate cu pânze/dense de păianjeni zâmbitori /care rânjesc excentric. Dau să bat, dar nu am unde(Azil) . Poetul cade pradă
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2341 din 29 mai 2017 Toate Articolele Autorului AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE Așteptările-s lungi iubite.. Bat la uși ce-s zăvorâte, Lacătele ferecate zăngănesc Și sufletu-mi rănesc Așteptările-s grele iubite.. Și lacrimile-s absorbite De-o față de pernă scrobită Și noaptea-mi pare ciobită Așteptările-s puse-n pâlpâiri, De-o lumină galbenă-n priviri Fâlfâiri de-aripi îmi
AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372532_a_373861]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > LICOARE MAGICĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 860 din 09 mai 2013 Toate Articolele Autorului Te-am zăvorât în inima mea, Ca pe-o candelă într-un sanctuar. Icoană îmi ești, icoană primită în dar, La care-ndelung mă rog, Cerând îndurare, Căci prin magie, În inima mea te-am ademenit. Ai fost grăunte de polen În livada
LICOARE MAGICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344753_a_346082]
-
și fulger, Toate născătoare de dragoste, Doar pentru dragoste născătoare... Vei rămâne zăvorât în inima mea, Grăunte de polen pe staminele florii, Rod vei deveni, și vei renaște în mine, Rod al dragostei, plin de parfum și iubire... Te-am zăvorât în inima mea, Ca pe-o candelă într-un sanctuar... Referință Bibliografică: Licoare magică / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 860, Anul III, 09 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LICOARE MAGICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344753_a_346082]
-
ce-am tot primit Și sufletu-mi, des amăgit... Din oameni răi aș face maci, Să înflorească-n grâu, să-mi fie dragi! Sămânța să le-o pun pe pâine, Să o sfințesc, plângând, în rugăciune... Dac-aș putea, aș zăvorî necazul, Ca să-mi usuc de lacrime obrazul, Și-aș slobozi în lume bucuria, Cuvântul bun și armonia. Dar, într-o lume-așa perfectă, Posibil că m-aș plictisi... Dac-aș putea, aș opri timpul Să fiu copil, măcar o zi
DACĂ AȘ PUTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344830_a_346159]
-
găsit tardiv Și-am obosit tot căutând Și-am devenit mai milostiv Când te-am găsit gemând, plângând ... De-aceea, m-am îndrăgostit, Fiindu-mi interzis total ... ! De câte ori nu ai fugit Și în decor autumnal Te-ai rătăcit, te-ai zăvorât În umbra gri fără de drum, În visul tău cel mai urât Și cât am plans cum plâng și-acum ... Dar este prima oară, când Nu te găsesc ... Și-am fost retras Din funcția de înger blând Și păzitor, dar am
LA ŞCOALA DE ÎNGERI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347286_a_348615]
-
mare, aceasta putea fi cumva văzută vreodată de cineva care se va indura de el și va veni să-l ia de acolo, din surghiun. Ajuns acasă, fără a spune un cuvant la intrare, deschise ușile ușor, căci nu erau zăvorâte, dovadă că cineva era deja reîntors. Ajuns și în camera lui, aruncă micul ghiozdan pe care-l avusese până atunci ‘atârnat’ de spatele lui și se răsfira pe sine în micul fotoliu de la birou. Uitându-se la lumină roșiateca care
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
bunicii era în apropierea celui de-al doilea pod, umbrită de doi duzi înalți, cu intrarea dinspre stradă închisă. În timp, a aflat că pe vremuri, bunicul încercase să țină acolo, în camerele dinspre stradă, o prăvălie. Acum, ușa era zăvorâtă cu un lacăt si portița scundă de la intrare era închisă. Gardul dinspre curtea propriu-zisă, înalt, nu permitea privirilor să vadă prin el. O alee străjuită de flori care creșteau mai greu la umbra bolții de viță de vie ce o
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
condensează trăirile în nenumărate titluri de poezii care-i nuanțează neliniștea spirutuală , neliniște cu reverberații semantice, estetice în spațiul poetic. Iată câteva: „Zidit de viu în temnița tăcerii” ; „Înfășurată în toamne și amurguri” ; „Înșelătoarea pâine a zeilor” ; „Iubirea-n pietre zăvorâtă” ; „Marele strigăt”; „bezna m-a cuprins cu brațele-amândouă”; „o coasă a trecut ca un gând”; „pe crucea destinului”; „și mai căzu un cuvânt tremurat”... acestea fiind câteva din cele 239 de poeme cuprinse în volumul „Două lacrimi de cer”. Iubirea
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
argumentele și mijloacele artistice necăutate, dar smulse din carnea și sângele sufletesc al ființei zdrobite de neînțelegere, lovite de o surzenie aparentă, refuzând evidența. Cu toate lacrimile, cu toate strigătele, cu toate jertfele și tăcerea pustie în care s-a zăvorât. Când “Spațiul e greu, / Cerul e greu”, autorul se întreabă precum Iov cel răbdător, multîncercatul: “Cine sunt eu, să mă iei / astfel în seamă? / Cine sunt eu?” - izbucnind în strigătul suprem al lui Isus pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
iar el, îndrăgostitul, trăiește dorul sfânt și iubirea evocatoare a magiei copilăriei. Floarea Cărbune afirmă răspicat mi-ești drag și se simte răsfățată împlinită, căci iubirea ei și a lui este sublimă, are dulceață divină. Ea a știut să-și zăvorască chipul lui drag în inimă, ca pe o candelă într-un sanctuar. Ultimul bolnav de iubire este Ion C. Ștefan care se vede robul îndrăgostit de un vis neîmplinit, fiindcă trestia lui visătoare este acum a altui bărbat. Poeziile care
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
a fi singur, neștiut, nevăzut, nepăzit de ochii bănuitori ai celor din jur... Există oare planete unde ești scutit de privirea celuilalt? Poate! Încă nu am descoperit Un petec de pământ Necălcat de picior de om! Vorbesc aiurea Ca pustnicul zăvorât în schit Fug de alții, dar adevăru-i Că de mine fug... Mă uit în sine-mi Și nu văd decât un gol Sunt oare eu, același de dintotdeauna Cel ce caută o zare dincolo de zări? IERUSALIM Tu nu ești o
LIRICE (1) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376655_a_377984]
-
în haine dalbe n-au loc șerpii și noaptea între sărbători ca între rugăciuni viața gustă din tării de sus noi din flori de dincolo de timp dacă tot trăim în exil dacă tot călătorim cu lacrimă de azi ne zăvorâm definitiv în sărbătoare. Citește mai mult cum se îndreaptă viscolul spre visezăpezile spre soareîn haine dalben-au loc șerpiiși noapteaîntre sărbătorica între rugăciuniviața gustădin tării de susnoi din floride dincolode timpdacă tot trăimîn exildacă tot călătorimcu lacrimăde azi ne zăvorâmdefinitivîn sărbătoare
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
acum bolnavă, de ochii mei ce-n poală i se scurg, s-a așezat scrâșnind ca o epavă, o umbră ce-ai lăsat-o-ntr-un amurg! Mă învelea cu-mbrățișări de ceață, și m-atingea cu răsuflări de vânt, simțeam tăcerea-i zăvorâtă-n gheață, și doru-i răstignit pe sub veșmânt! Îmi mirosea a sărutări cu tine și gura mea cerșea în cești de vis, luciri de clipe descriind haine, singurătatea-n care tu ai nins! Strângeam în palme doar căderi de frunze, și
DAR STROPII TOAMNEI PLÂNG FĂRĂ SFÂRŞIT! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376194_a_377523]
-
sau ales de români, el a fost impus prin forță și a stăpânit țara prin teroare. Iar asta nu se poate șterge ușor. În România, teroarea a bântuit timp de decenii prin casele oamenilor, iar libertatea a fost confiscată și zăvorâtă în catacombele închisorilor printre eroi și sfinți. Detenția politică a produs traume fără precedent. Paradoxal și tragic, cei care au produs genocidul și ucenicii lor se ocupă și astăzi de monitorizarea României, dar nu și de destinul ei. Țara se
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
îndepărtă grăbit, cu moartea în suflet. Nu știa cum să le spună despre dezastrul pe care-l combinase din prea mult exces de zel. dar consecințele nu vor întârzia să apară, așa că va trebui să apuce taurul de coarne. Se zăvorî în camera lui de unde nu mai ieși până seara, refuzând ceaiul și atențiile mamei, simulând o oboseală ce nu admitea intruși. Lea se simțea voioasă și senină după lunga confesiune făcută familiei. Era optimistă și acum, că avea aprobarea și
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
Novalis), deoarece simbolul e acela al purității, al unei iubiri caste. Și dacă anii și-au pus amprenta pe părul mătăsos, pe trupu-i firav, ea, poeta, a rămas aceeași, căutând cu înfrigurare „fereastra deschisă în care luminile lumii / s-au zăvorât ca-ntr-o duminică / fără rugăciune”. Iubirea se îndreaptă nu numai spre semenii săi pe care îi îndeamnă să scruteze depărtarea, să înfrunte „liniștea fluviilor” și „vuietul furtunii”, pentru a-și putea continua truda ca o „flacără înaltă”, ca un
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
nemărginire și nemurire, cu siguranță că nici moartea n-ar mai fi făcut vreun sens. Așa că oricât de “inutilă” ar fi aceasta “pasiune” numită viața există în ea totuși speranța unui deznodământ pe care moartea îl ascunde în adâncul ei zăvorât cu lacătele încuiate ale misterului. Există o cunoaștere a minții, o cunoaștere luciferica și preponderent demonica. Există însă și o cunoaștere sensibilă, o cunoaștere a inimii, paradisiacă și îngereasca. Ca să poată merge înainte lumea ar trebui să împace în sine
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
nu mai există nici o deosebire de conștiință ulterioară. Suprema condiție religioasă a omului este deci ca el să se ridice pînă la Brahman. Dacă întrebi pe un brahman ce înseamnă Brahman, el va răspunde: dacă mă retrag înăuntrul meu și zăvorăsc toate simțurile ce mă leagă cu exteriorul, pronunțînd în sinea mea silaba Om: acesta este Brahman. Unitatea abstractă cu Dumnezeu devine existență în această abstracție a omului. O abstracție poate lăsa tot restul neschimbat, așa cum se întîmplă în reculegerea religioasă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fi Brahman, această noțiune abstractă în care nu există nici o diferențiere de conștiință. Suprema condiție religioasă a omului este înălțarea lui la Brahman. Dacă întrebi pe un brahman ce înseamnă Brahman, el va răspunde: dacă mă retrag înăuntrul meu și zăvorăsc toate simțurile ce mă leagă cu exteriorul, pronunțînd în sine silaba OM: acesta este Brahman" [332]. "Cînd, în timpul meditației, indianul se reculege în sine, aplecîndu-se asupra propriului gînd, momentul acestei concentrări pure este Brahman, unicul, în afara senzorialului, ființa supremă, cum
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
-l ucide pe Arrigo. Chiar în acel moment se aud trompetele chemând trupele la lupta, astfel că Rolando găsește un mijloc mai bun de a-l pedepsi pe Arrigo: dizgrația datorită unei aparente lașități în fața inamicului. El părăsește cameră și zăvoraște ușa lăsăndu-l pe Arrigo și Linda înăuntru. Cuprins de disperare în momentul în care zărește escadronul sau apropiinduse, Arrigo sare peste balcon având în mână eșarfă Cavalerilor Morții și strigând “Viva Italia“. Lida leșină. Actul IV. "Morire per la patria
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pour y retrouver la pureté des origines. Blaga gardera toujours dans son âme, où que leș chemins de șa vie le mènent, l'image symbolique du village roumain, matrice culturelle incontestable de șa création : Că orice monada, sătul blagian e zăvorât ermetic, e semănător de energii, mai mult chiar, aici, prin poetizare, el devine o realitate psihică închisă, cu legile ei. [...] Vatra e steaua polara, punctul fix în care pașii poetului revin, țară care îl cheamă că un destin. [...] Satul natal
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
se muer en chant. " (Catren/Quatrain) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 257) ; " Aucun mal n'est și profond/qu'il ne se mue en chant. " (Quatrain) (Poncet, 1996 : 194) ; L'adjectif " zăvorât " (" fermé à clé ") est traduit par " muré " : Pentru noi cerul e zăvorât, si zăvorâte sunt și cetățile. " " Pour nous le ciel est muré, murées leș cités. " (Noi, cântăreții leproși/Nous, leș chanteurs lépreux) (Ierunca, 1975 : 6) ; Le verbe " a umblă " (" se déplacer ") est traduit par " cheminer " : " lăsați-mă/să umblu mut printre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]