353 matches
-
săgeată”, „fulger”, „trăsnet”, „cui”, „nit”, „bolț”, „zăvor”, „pivot”, „legătură (de vreascuri)”, „cupon, bucată (de stofă)”, „înghițire pe nerăsuflate (a mâncării)”, „a goni”, „a fugi mâncând pământul”, „(despre cai) a sări într-o parte”, „a fixa (cu un bulon etc.)”, „a zăvorî”, „a înfuleca”, „a dezerta dintr-un partid”, „(ca un) glonț”, „(ca o) săgeată”. Bark înseamnă, printre altele, „scoarță”, „coajă (de copac)”, „a tăbăci”, „a scoate coaja/scoarța (unui copac)”, „(fam.) a jupui (pielea)” și are omonimul bark - „a lătra”, „(fig
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
bărbătești ? Acum ce să fac ?ă Aceea a bătut din nou la ușă, iar eu iarăși am Întrebat : — Cine este ? — Eufimia. Mă aflam În Îndoială și de aceea nu am deschis. Când a bătut a treia oară, ușa, care era zăvorâtă pe dinăuntru, s‑a deschis singură. Apoi am auzit pași pe hol. Am sărit ca să deschid ușa chiliei și am văzut Înaintea mea o femeie cu capul acoperit. O Însoțea cineva care semăna cu Evanghelistul Luca și care a dispărut
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
s-a botezat. Evocând episodul din cartea Faptele Apostolilor 16, 31-33, reținem că, impresionat de minunea deschiderii porților temniței, precum și de gestul Sfinților Pavel și Sila care n-au profitat de această împrejurare spre a încerca să fugă, temnicerul - după ce zăvorâse din nou toate ușile spre a nu evada ceilalți deținuți - căzu la picioarele Apostolilor, întrebându-i ce trebuie să facă spre a se mântui. Ca răspuns, Apostolii l-au îndemnat să se boteze el și casa (οῖκος) sa, adică familia
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Protestării și violenței, resemnarea. Înălțării eului, smerenia. Plăcerilor, înfrânarea. Obținerii biruinței într-un proces, suferirea strâmbătății, răbdarea pagubei.” Ce fel de lume este aceasta și cine să năzuiască tocmai spre ea? Lumea lui non-A, lumea în care s-au zăvorât acei care și-au asumat condiția lui Ion Anapoda, unii de bunăvoie și nesiliți de nimeni, alții aruncați de istorie în circumstanțe favorizante ei, nu este un topos spre care să te năpustești gregar. Nu poți să pledezi ex cathedra
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
profesiune. Singurul volum în limba română, intitulat Flux alb, a fost imprimat în Canada în 1970, cu ilustrații de Radu Dan. Poetul își destăinuie aici însingurarea vecină cu disperarea: „Și umblu străin în apele somnului, fără mărturii de fețe, ascultând zăvorât în mine tulburarea ostatecului” ( În loc de prefață). Lirica lui stă, evident, sub zodia lui Lucian Blaga, un ciclu de poezii, intitulat Zamolxe, având drept moto câteva versuri blagiene. La fel ca poetul Laudei somnului, C. încearcă o proiecție cosmică și, totodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
mai departe și ajunge lângă Troia, unde luptă cu Agenor, fiu al căpeteniei troiene Antenor. Ca și la începutul luptei, când Enea e salvat de Poseidon, Apolon îl salvează pe Antenor. Troienii, în derută, se retrag în cetate și îi zăvorăsc porțile. Hector rămâne însă în afara zidurilor și îl așteaptă pe Ahile. Cuprins de spaimă, întâi fuge de el, iar Ahile îl urmărește, ocolesc de trei ori cetatea, apoi Hector se oprește, îl înfruntă pe Ahile, care îl ucide, îl despoaie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-l ucide pe Arrigo. Chiar în acel moment se aud trompetele chemând trupele la lupta, astfel că Rolando găsește un mijloc mai bun de a-l pedepsi pe Arrigo: dizgrația datorită unei aparente lașități în fața inamicului. El părăsește cameră și zăvoraște ușa lăsăndu-l pe Arrigo și Linda înăuntru. Cuprins de disperare în momentul în care zărește escadronul sau apropiinduse, Arrigo sare peste balcon având în mână eșarfă Cavalerilor Morții și strigând “Viva Italia“. Lida leșină. Actul IV. "Morire per la patria
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
la gură, mâinile le înțepeneau din cot și nu puteau ajunge nici măcar la buze cu ea. Atunci urlau de necaz și se zvârcoleau de sărea iadul în sus. Dracul care îl adusese pe Ițic acolo a trântit ușa și a zăvorât o. Ca la noi, am intervenit eu. Mai rău, a zis el, și dracul s-a culcat lângă ușă. Ițic a întrebat nedumerit: De ce țipați așa, măi proștilor? Noi suntem proști? Tu ești prost! Nu vezi cum ni se înțepenesc
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Iași pînă la Pașcani, scăldat într-un timp fără nume, vorbești singură în sală, prea puține bolborosești! timpul lui Gabi Barbur, ce a fost scaldă la liber înoată cu el, după atîția ani camaradul meu de arme, dar te-ai zăvorît în zvoană bisericească, oricît ai avea dreptate cu cardul pe care nu-mi iau salariul, căci invers citit este drac! ca și cartea de identitate identity card drac invers, cum citesc evreii de la dreapta la stînga, vine tocmai pe fruntea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la număr, apar nelalocul lor. Când am părăsit apartamentul mare din Barnes, am vândut o mulțime de lucruri și ce mi-a mai rămas am înghesuit claie peste grămadă într-un mic pied-à-terre din Shepherd’s Bush, după care am zăvorât ușa. Aproape că mi-e teamă să mă întorc acolo. Acum nici nu pot înțelege de ce am ținut să-mi păstrez o bază la Londra. Poate pentru că prietenii mei mi-au spus că așa „trebuie“. Scriu „prietenii mei“, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
părea să cutremure întreaga casă. Gheara fricii mi-a încleștat inima și m-a făcut să sar în picioare. Rosina? Nu. Ben. Soțul ultragiat. Văzuse scrisoarea. Oh, Dumnezeule, ce nebun fusesem! Am alergat spre ușă, cu intenția de a o zăvorî, ca să mă apăr de el, dar spaima m-a zăpăcit stârnindu-mi dorința de a înfrunta răul, așa încât am deschis ușa. Hartley a zburat în casă asemenea unei păsări speriate. Era singură. În primele clipe părea la fel de năucită și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
distrus scrisoarea? — Da. — El a văzut-o? — Nu. — Bine, vino aici și așază-te. Am tras-o în bucătărie și am împins-o pe un scaun lângă masă. Apoi m-am dus din nou la ușa din față și am zăvorât-o. Am încercat să aprind o lampă, dar mâinile îmi tremurau prea tare, și fitilul se aprindea [i se stingea întruna. Am aprins o luminare și am tras draperiile. Apoi mi-am luat și eu un scaun, m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
doar pe vreo cinci, șase zile. Dar a conținut într-adevăr istorie, dramă, prefaceri. E ciudat că, imediat după prima zi, am încetat să mă mai frământ din pricina lui Ben. Nu l-am dat uitării și, bineînțeles, îl așteptam. Noaptea, zăvoram ușile cu mare grijă. Mi-a trăsnit prin minte că s-ar putea să încerce să dea foc casei, și ideea asta m-a cam obsedat; în fond, el era un fel de incendiator prin profesie. Dar am încetat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pieptul. Am luat un prânz îndestulat, nu pentru ca-ș fi avut poftă de mâncare, ci pur și simplu din simțul datoriei, însă n-am băut nici o picătură de alcool. După prânz, am colindat iar toată casa închizând cu grijă și zăvorând ușile și ferestrele. Am golit apa din cele două găleți din pod, și le-am așezat pe loc sub gaura din tavan. Când am coborât în cămăruța roșie, am descoperit brusc pe masă, pe jumătate ascuns de o sugativă, plicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simțea.. dar vru să pară calm și stăpân pe sine, dar în sufletul lui era o adevărată furtună, de teama de a fi bănuit. Baltă, cu timpul, devenise tot mai însingurat, mai posac. În ultima vreme, luase obiceiul să trăiască zăvorât în el însuși, uneori bântuit de îndoieli... Cu fiecare zi ce trecea, mantia tăcerii, și însingurării cădea tot mai grea peste el, ca și cum l-ar fi acoperit o ploaie de cenușă... O săptămână încheiată trecuse de la Sânta Măria Mare, după
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gândul că ni s-ar putea întâmpla ceva și mai rău: să ne despartă și să nu ne mai vedem niciodată! Ne aflam la cheremul unui regim totalitar, ce anulase ideea de personalitate umană, de ființă rațională, conștientă și creatoare. Zăvorâți în bou-vagon, păziți de militari înarmați cu pistoale-mitralieră, eram tratați ca niște sclavi: "victime colaterale" fără importanță, sacrificate pe treptele unui altar păgân și ale unei religii de culoare roșie. Dar Tu, Doamne, unde erai? Cum de nu ne vedeai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trebui să mănânce tot rahatul pe care l-ai făcut chiar tu până la ultimul gram. Lennart, faci parte din elita lingăilor și trepădușilor de la stat. Te fâțâi ici-colo și-ți închipui că nu știm din fir-a-păr tot ce ții tu zăvorât în fișetul ăla verde de la birou. Dacă-ți închipui că poa' să te apere poliția, aleargă la ei cu picioarele alea plate ale tale. Avem o mulțime de oameni ai noștri în poliție. Din toți păduchii omenirii, tu ești un
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ilogică, Încât au simțit nevoia să-i dea un sens, să o motiveze. Invitat la masă de un creștin, cămătarul Shylock refuză să mănânce carne de porc, pentru că acest animal ar fi „lăcașul În care profetul tău, Nazariteanul, l-a zăvorât pe diavol prin blestem” (Neguțătorul din Veneția, actul I, scena 3). Shakespeare face aici o răsturnare de sens, teologică și cronologică. Un tabu alimentar veterotestamentar (Leviticul 11, 8 ; Deuteronom 14, 8) este motivat de un eveniment neotestamentar : „Atunci Isus le
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ocupată. Românii din Bucovina, dar mai ales intelectualii, învățătorii și preoții au fost vulturii cărora adesea li se stricau cuiburile, nevoiți să emigreze fie în Moldova, fie în Polonia, fie chiar la unguri, iar când au rămas locului au fost zăvorâți în cuștile Imperiului, cum s-a întâmplat cu grupul studențesc Ciprian Porumbescu, Constantin Morariu, ori să”colaboreze”, fără a fi consultați ori întrebați pentru că „orice formă de viață colectivă este o cooperare” (T. Cristureanu în Viața Bucovinei nr.3/iunie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mod etnocentric Înspre valorile exclusiviste ale unei națiuni sau ale altui grup oarecare, fie el și acela al breslei istoricilor. Un particular sau o colectivitate privată pot să dețină o arhivă sau o bibliotecă personală, au chiar dreptul să o zăvorască, cu un anumit egoism, În propriul lor folos. Dar o arhivă patronată și finanțată de un stat democratic, condus de reprezentanții cetățenilor, nu poate fi decât publică, deschisă În mod egal pentru toți. Și aceasta măcar din motivul că salariile
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
De data aceasta este vorba despre o nuntă, organizată, firește, la curtea socrului, letinul bogat și spurcat, „nici În cruce botezat”. Mirele și nașul său sunt doi domni (Iancu XE "Iancu" -vodă, Mignea-vodă și diverși alții În diferite variante). Socrul zăvorăște porțile În fața nuntașilor, pretinde mirelui să-i Împlinească o serie de cereri foarte dificile, punând mereu noi piedici În fața acestuia, pe care le rezolvă de fapt nașul (sau mirele cu ajutorul consistent al nașului). În cele din urmă, istețimea și determinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nu mai există nici o deosebire de conștiință ulterioară. Suprema condiție religioasă a omului este deci ca el să se ridice pînă la Brahman. Dacă întrebi pe un brahman ce înseamnă Brahman, el va răspunde: dacă mă retrag înăuntrul meu și zăvorăsc toate simțurile ce mă leagă cu exteriorul, pronunțînd în sinea mea silaba Om: acesta este Brahman. Unitatea abstractă cu Dumnezeu devine existență în această abstracție a omului. O abstracție poate lăsa tot restul neschimbat, așa cum se întîmplă în reculegerea religioasă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fi Brahman, această noțiune abstractă în care nu există nici o diferențiere de conștiință. Suprema condiție religioasă a omului este înălțarea lui la Brahman. Dacă întrebi pe un brahman ce înseamnă Brahman, el va răspunde: dacă mă retrag înăuntrul meu și zăvorăsc toate simțurile ce mă leagă cu exteriorul, pronunțînd în sine silaba OM: acesta este Brahman" [332]. "Cînd, în timpul meditației, indianul se reculege în sine, aplecîndu-se asupra propriului gînd, momentul acestei concentrări pure este Brahman, unicul, în afara senzorialului, ființa supremă, cum
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
este în mâinile lui. În principiu, este adevărat. Dar cum poți, dacă nu vrei să emigrezi forțat sau să zaci inutil în închisoare, tu și ai tăi, să lupți cu unghiile ca să ieși dintre zidurile unei închisori din piatră și zăvorâtă cu șapte lacăte? Intelectualii cei adevărați, nu cei vânduți sunt la pământ, Tudoran ce a izbutit până la urmă altceva decât să fie dat afară din țară? De ce, în emisiunile dvs. care ar trebui să fie mai numeroase , nu vorbiți de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
despre iubirea și înțelegerea noastră adâncă; în cameră plutea, pe când vorbea, un aer de grație vetustă; se lămurea estompat, prăfuit, o viață, o altă viață, pierdută, ca toate viețile bătrânești. Gândul meu se rupea din vraja camerei parcă uitată și zăvorâtă de un veac și venea viu și cald spre tine; dar în mine somnola un crâmpei de viață uitat, iubit și trist. Era călduț, bătrânesc și uitat și eu eram toropită de căldură, de amintiri și atracție spre batrânețea ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]