1,680 matches
-
des tinată cărților trec treizeci de secunde. Podeaua se tre zește la viață, odată cu sunetul pașilor mei, zdrobind liniștea. După nouă drumuri, cutia e înfă șurată în folie de plastic, iar eu mă duc spre scaunul de lemn arcuit care zace în mijlocul camerei. Bineînțeles că mingea de la fotbal, încă murdară de noroi, este aici, pe scaun. Aici o să și rămâi, ca un semn de protest. Cu o mișcare rapidă, arunc singura lui șapcă în cutia prie tenilor și încep să am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se chinuie de dorul ei, și la ea, maică-sa, care l-a făcut și l-a crescut și-a rămas văduvă și nemăritată din pricina lor, nu se gândește nici ca la bruma de anțărț. Ei, nurorii, ce-i pasă! zace toată ziulica risipită-n lene și gărgăunii ei, o ia la sănătoasa, hai-hui, umblând brambura de cum dă răcoarea serii și cât ține noaptea, pe lună, ca o strigoaică! Vine, tiptil, cu rouă pe haine și părul suflat de vârcolaci, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lume, zor mare pe stradă, dar nu se putu deștepta. Dormi dusă în fundul grădinii, și-n zori, când se trezi, ca de obicei, nemișcarea stăpânea totul. Plutea în aer, ieșea din pământ. Trase cu urechea și i se păru că zace sub o apă adâncă, și, prin apă, ceva fulgeră ascuțit și se-nfipse în ea. Se frecă la ochi. Rămase cu urechile țiuind, așteptând. Văzu cerul, gardul de la stradă, cu rouă pe el, scânteind în soare, parcă cineva ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
O ...o ...nimeni ...Care însă l-a iubit. FLASH 23 (Tic tac) Mărului verde din sufletul meu Tic tac. Tic... tac. Oare cât să fie ceasul? Nu știe, n-a văzut niciunul până acum, dar parcă au trecut ani de când zace pe iarba udă, acolo unde îl aruncase, peste noapte, o pală de vânt. Întunericul nu s-a risipit de tot, razele soarelui răzbătând cu sfială până la pământ. Își aruncă privirea de jur împrejur, doar, doar o zări pe cineva cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
slăbit. Ce danie? Nu cumva mă vedeți deja mort? Ți-ar surâde agoniseala mea de o viață? Băi, Ghiță, eu tot nu înțeleg ce vrei? Păi, să-mi faceți cronică despre compunerea asta. Las zdreanța asta de caiet să mai zace colea jos, poate se mai coace, că eu am un maldăr care mă așteaptă și tot nu mă grăbesc. Mai stai la rând ... Da’ despre ce rând e vorba? Nu înțelegi? La așteptare, să mai zacă oleacă. Vrei să spui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
25 de ani. Ține de mână o fetiță. Codițe și bentiță albă. Pistrui ca ai mei. Ochii enormi, întunecoși, care par negri, dar sunt, de fapt, albaștri, cu gene ca de vârcolac, ai lui Alex. Mama. 13. Povestea Isabel. Da, zace bolândă, murindă, creștină, descătușată de Musa, mort... Cine a zis că e mort? Tu! Și m-ai crezut? Nu trebuia să te cred? Nu. Nu? Nu. Din punct de vedere narativ, sunt un impostor de senzație. Dacă erai măcar pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
slugilor care-și cheamă stăpânul. Prin fața ochilor ei trec aripi de înger. Cu excepția găurii din obraz, acolo unde, printre fâșii de țesut, piatra lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre, când Musa năvălește în iatac și o găsește, zâmbitoare, cu plete de-acum ruginii, cu perle multe cuibărite în smârcuri de sânge, de carne deșirată, de piele negrăit de albă. Într-un sms s-a întâmplat. Mișelește
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ale ușilor de fier puse sub un lacăt ce putea să taie pofta oricui nu ar fi fost dispus să și-o pună singur în cui. Trecând cu greu peste fireasca chemare de a încropi ceva întru potolirea bestiei ce zace până la urmă în stomacul oricărui muritor, indiferent de vârstă, statut sau alte criterii sociale, pe cerul minții mele se profila deja înspăimântător de limpede ideea că nu aveam să cedez cu una, cu două, cu atât mai puțin să accept
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o chestiune de retorică... ÎN UMBRA OAMENILOR MICI Vasile Nițulescu își face intrarea pe ușile larg deschise ale Teatrului Mic. Odată cu el, peste holul mare vara suflă aer fierbinte care se sparge de visarea pompierului ascuns după un paravan. Pompierul zace privind în zare spre ușile cinematografului de vizavi, de unde într-o oră vor exploda în stradă în mii de culori tinere cu aplecare spre cultură ce ar putea să cadă la drum de seară, momite de o plimbare prin culise
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ia inima-n dinți și receptorul în mână. — Tovarășe director, să trăiți... Sunt pompierul de serviciu... Mă scuzați că vă sun în concediu, dar e aici, lângă mine, redactorul-șef de la Informația de București... Și i s-a făcut rău... Zace pe jos. Directorul cugetă. Redactorul-șef e un om important. Păi, sună, domne, la Salvare. Să vie să vadă ce are. Că dacă se trezește și scrie cine știe ce porcării despre teatrul nostru, ne-am dus pe copcă... Pompierul închide și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
perturbat poate de lecturi proaste și obsedat de certe dorințe la care a reflectat puțin, și-a propus să fie extravagant cu orice preț, să spună lucruri rare și, ceea ce este chiar rău, să-și ușureze bila și relele umori. Zace în fond în acestă lucrare un spirit agresiv și decontextualizat. Prezentul roman este un amestec absurd de bufonerii, lucruri șocante, nerozii și gafe cu câte o delicatețe înnecată într-un flux de conceptualism. Se va spune că autorul, neîndrăznind să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
e morte ingenero la sorte;22 "Mai înainte, Apolodoro, fă copii, fă copii; caută nemurirea în ei... doar dacă din întâmplare....!" Și ajuns la acest punct al solilocviei, privirea și inima sa, ce spectacol teribil! Într-un colț al străzii zace un sărac epileptic, făcând cele mai grotești contorsiuni, strâmbându-și gura și ochii, mișcând mâna ca și când ar cânta la chitară, înconjurat de cinci copilași care cer de pomană. Hai, Frasquito, cântă malagueñas!23 Și Frasquito se face că ar cânta
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Îl spintecă pe Rege cu spada și curge din el rumegușul.) DRACUL-PĂPUȘĂ (scormonește în pieptul Regelui și scoate o inimă mare de lemn vopsit): Cînd e vătămată / scoate-ți-o pe dată / Cînd e vătămată / scoate-ți-o îndată! (Regele-Păpușă zace cu sforile moi, Dracul Păpușă iese mușcînd din inimă. Din tavan coboară Îngerașul hidos, care-l încoronează iar pe Prinț, în sunetul fanfarelor. În salon, de sub pînză, iese domnul Bovary și aplaudă, în picioare.) III (Scena reprezintă același salon. Mobilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ciocoilor... Îl știu eu... RICĂ: Lasă-l pe mine jupîne, îl pocăiesc eu! LEONIDA (izbucnește în plîns și închide telefonul): Om fără... RICĂ (închide și pune la loc telefonul milităros): Om fără ambiț! (iese) 10. Leonida cade pe scaun și zace. Efimița îngrijorată îi aplică diverse tratamente medicale: frecție, prișniță, masaj, ventuze poate, băi calde la picioare în timp ce el își plînge soarta ca Veta. LEONIDA: Nu... Nu mai voi... mai bine-mi este așa cum sînt. Știam eu c-o să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Colt 45! LEONIDA: Aide iute! EFIMIȚA: Odată pac! LEONIDA: Să-mi scrii! EFIMIȚA: Pac! (un foc de pistol ca un tunet, din recul Leonida zboară înapoi cu scaun cu tot vreo 4-5 metri). 11. Efimița suflă fumul de pe țeavă. Leonida zace în scaun, Efimița îi ia pulsul, îi ridică pleoapele, pune o flacără la gură, constată practic decesul. Fluieră scurt. Intră Grupul. În jurul Efimiței, Grupul intră cu un procuror (Rică), medici, fotografi, cameramani etc. ocupîndu-se de cadavru în mod profesional. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
al unui naufragiu cumplit. Simte că el e barca salvatoare, care o leagănă ușor. Și pe oceanul ăsta e caniculă și soarele e la zenit, iar supravie țui torul nu mai are nici măcar puterea să îngaime cuvân tul apă. Sophia zace acum cu buzele lipite de ceafa lui și în mintea ei goală de orice gând se plimbă cuvintele rezistă, tată. Ca un screen saver cu litere în trei dimensiuni. Sophia plutește în copilăria ei uitată. Are patru ani și tatăl
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
recompun încetul cu încetul și spun păpușa a salvat de la moarte un om. Pinocchio a fost și a rămas locul cel sigur. Ascunzătoarea în care s a putut izola la orice vârstă. Și mai ales acum. Chiar acum. Acum, când zace aproape leșinată în brațele unui bărbat care a iubit-o dincolo de ceea ce ea și-ar fi putut imagina. Un bărbat care a concentrat doar într-o oră o întreagă istorie personală a doi oameni care se cunosc și petrec mult
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
am idee că-s acolo. Hi hi. Ce vacă sunt și ce aberații îmi trec prin minte. Măi omule. De ce m-ai fermecat în halul ăsta și ce mă făceam dacă nu ve neam la prostia asta de vernisaj. El zace, pur și simplu. E inert. Trece un minut, care târâie după el o creangă de brad, împodobită cu neoane roșii. Un zgomot neașteptat o paralizează instantaneu pe Sophia. Nu nu nu. Doamne. Spune-mi că n-am auzit ce-am
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
unic în care Cavanosa o privește pe Sophia, pentru că vocile simt la nivel metafizic valul de căl dură care inundă țesuturile moi ale pieptului lui Cavanosa. Sophia iese din nemișcare și intră în living. Se apropie de canapeaua pe care zace Cavanosa. Mâna lui Cavanosa abandonează telecomanda și se întinde încet spre mâna Sophiei. Degetele celor două mâini se ating. Degetele fine cu unghii îngrijite ating venele proeminente care încă pompează sânge pe sub pie lea zbârcită de vreme. Prima experiență erotică
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Mai toate camerele sunt goale și întunecate, dar am răbdare. Omul continuă să citească replici idioate, spuse de personajele idioate dintr-un scenariu idiot. Nu știe că mă plimb prin capul lui. Găsesc o cameră în care, aruncată pe jos, zace firma luminoasă a unui hotel. Trei stele în stânga. Și încă trei stele în dreapta. Interesant. Dar e încă prea de vreme. N-are nici un rost să mă opresc aici. Mă plimb, un timp. Îmi place că e destul de liniște. Din când
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
un mesaj scris. Și încă unul. Și încă unul. Și în sfârșit telefonul sună, în timp ce el încetinește de la 40 km/h la 20 km/h și apoi la 5 km/h, pentru că în dreptul farurilor a apărut o formă incertă care zace în mijlocul șoselei. Exact pe linia continuă. Știe foarte bine ce e acolo, ce e forma asta. Casc și eu ochii. Vrea să-și ferească privirea, dar eu îl trag de mânecă. Bă. Uită-te puțin. Fii atent ce ciorbă mișto
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
așa că aștept să mai dezvolte el subiectul. Explică-mi dacă poți, prietene. Văd că ești încă tânăr. În putere. Ce ai alege? Să mori mâine, spulberat de o mașină, sau să ajungi așa? Și Cavanosa îmi arată leșul lui, care zace îmbrățișând closetul. Din gura leșului se scurge o spumă rozalie. Destul de consistentă. Văd că durează ceva ca să-mi răspunzi, prietene. Dar poate-mi dai și-un foc în timp ce reflectezi. Cinic bătrânul. Cred că nu l-am omorât degeaba până la urmă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
rioară... adică: un cavaler mort, dar gigantic, pe care eroul încearcă să-l înlăture din drum... Dar cavalerul Morman Mort nu se dă înlăturat. Eroul îl împinge, îl trage, îl înțeapă, încearcă să-l taie în bucăți... dar Morman Mort zace acolo, în drumul lui... și la un moment dat, când eroul nu e atent, Morman Mort se prăvale peste el și l strivește/sufocă/chiflește. Se uita la mine cu ochii mari. — E pentru prima oară când eroul nu poate
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cimitire. Tânărul culegător de folclor stătu o clipă pe gânduri. Oare se mănâncă și între ei? întrebă. „Căci dacă Dumnezeu e mort, atunci Logosul a murit odată cu el și nu mai poate fi găsit acum decât în cimitire. Unul, neîmpărțitul, zace acolo egal cu sine, dospindu-se melancolic, și iese noaptea din clisă, luând mii de forme, chiar ca dinții lui Cadm. Mda. Asta-i. Limba ne e îngropată. Nu mai știm vorbi.“ — Ba se mănâncă și între ei. — Da’ de unde
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
scurte care aveau menirea, în teorie, de a ține cititorul cu sufletul la gură. Îndoi un colț și aruncă volumul într-un colț al cortului. Acestui stil îi lipsește, înainte de toate, substanța. Pe Hugo nu-l mai citește nimeni, Balzac zace prin biblioteci, Dostoievski e amintire, Sadoveanu al nostru se răsucește în mormânt. Marin Preda ar da cu ăștia de pământ. Scriitori apăruți pe bandă rulantă, promovați agresiv de agenți literari puși pe căpătuială rapidă. O minimalizare literară, o desconsiderare a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]