162 matches
-
monedele pe o masă și le aranjează în fișicuri. Zaraful din 1913 se apropie de chipurile cu evrei făcute de Nicolae Grigorescu. Zaraful este reprezentat cu un ban într-o mână și cu privire lacomă. Cromatica dominantă este cafenie. Toți zarafii sunt îmbrăcați boierește și nu au nimic în comun cu "Aparul" și cu "Peticarii", cu cei cu caftane, cu misiții și telalii ca Zeiling Șor (misit, prototipul omului de afaceri) din opera dramatică "Manasse" de Ronetti Roman sau ca vânzătorii
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
din iarmaroace ca Cilibi Moise. În toată opera creată cu tematică evreiască, Octav Băncilă a deosebit clasele sociale și a evidențiat antagonismul dintre ele. A înfățișat viața evreilor săraci din Iași, a dezvăluit suferințele caracteristice ființelor exploatate, a criticat pe zarafii bogați și pe cămătari și a redat cauzele care au determinat valul de emigrări de la începutul secolului al XX-lea. Fasciștii și antisemiții epocii de atunci și-au exprimat ostilitatea contra lui Octav Băncilă, acesta fiind detestat atât de bogătașii
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
de bănci. Acestea aveau în prim plan realizarea funcționării sistemului de transferuri de fonduri bănești pe bază de acte și corespondență, se realizau procedee de asigurări maritime și înmagazinarea banilor comercianților. Odată cu dezvoltarea circulației bănești se vor intensifica și activitățile zarafilor, aceștia ocupându-se cu schimbul și evaluarea monedelor, și a cămătarilor. Se vor înființa companii bancare și comerciale sieneze și florentine ce vor prelua operațiunile bănești de proporții mari, în secolul XIII. Astfel se vor cunoaște la Bruges tranzacțiile importante
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
Ioan Serafim (1832-1846), hanul lui Slaison Armeanul (începutul sec. XIX), hanul negustorului Simon (1870-1889), hanul lui Grigore Caacaș (1870-1880). Cînd în timpul domniilor fanariote, elementul armean a fost supus la restricții, în favoarea negustorilor greci, armenii au început să se afirme ca zarafi și chiar negustorii dădeau împrumuturi, uneori și domnitorilor, cu sume importante intrate în vistieria țării. Alți negustori au devenit furnizori domnești, iar unii se ocupau cu arenda. Mulți armeni, neputînd face față persecuțiilor fanariote și concurenței grecești care acaparase comerțul
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
primăriei, ai prefecturii și ai poliției; popii bisericilor vecine, cei de la Brândușa și ai Treimii (...) precum și comercianții nescăunași, pe picior; doi, trei misiți; blănari cu bucata, căci vidre, jderi și râși, pe lângă vulpi și lupi de baltă, tot mai picau; zarafii stimați și gravi, care negustoreau cu grijă constandinații, lirele și fiorinii, și "polii" de aur, care au devenit "cocoșei", trecând cu grabă pe cei șterși, fără zimți sau îngăuriți (de mai jos curs), zarafii fiind la zi cu cel al
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
lupi de baltă, tot mai picau; zarafii stimați și gravi, care negustoreau cu grijă constandinații, lirele și fiorinii, și "polii" de aur, care au devenit "cocoșei", trecând cu grabă pe cei șterși, fără zimți sau îngăuriți (de mai jos curs), zarafii fiind la zi cu cel al agioului atunci în floare." În bodegă, ochii copilului sunt atrași de acei "struguri pe funduri de butoaie cu frunze și lăstari de viță", pe care le meșterise cu bricegușul, doar cu câțiva ani înainte
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
A făcut studii la Viena, devenind diplomat în științe comerciale și financiare. Reîntors în România, în anul 1863, Mauriciu Blank a fost angajat de către Jacob Marmorosch, patronul unei firme de negoț și împrumut de bani. Marmorosch își începuse activitatea de zaraf și cămătar în anul 1848 în București, într-o casă dintr-un șir de mici prăvălii din străzile Băcani și Blănari. Până în anul 1857, J. Marmorosch colaborase strâns cu cumnatul său Jacob Löbel, cel care, în 1865, a reușit să
Mauriciu Blank () [Corola-website/Science/309240_a_310569]
-
Nilului) - Ruvubu Casamance - Falémé - Gambia - Kayanga - Koulountou - Nien Ko - Saloum - Sandougou - Senegal - Soungrougrou - Tiangol Lougguéré - Ferlo - Mboune Bagbe - Jong - Kaba - Kittam - Kolenté - Mahoi - Mano - Meli - Moa - Mongo - Moro - Pampana - Rokel - Sewa - Tăia - Waanje Juba - Shebeli Atbara - Bahr al-Arab - Bahr ez Zaraf - Dinder - Bahr al-Ghazal - Jur - Kangen - Lol - Lotilla - Nil - Pibor - Pongo - Sobat Komati - Lusushwana - Lusutfu - Mbuluzane - Mbuluzi - Mgwavuma - Mkondvo - Mzimphofu - Ngwempisi - Miumati - Nyetane Igombe - Kagera - Kilombero - Kinyasungwe - Kisigo - Luwegu - Malagarasi - Mara - Mbwemburu - Moyowosi - Njombe - Pangani - Ruaha - Rufiji - Rungwa - Ruvu - Rovuma - Ugalla
Listă de fluvii din Africa () [Corola-website/Science/305699_a_307028]
-
greutăților monedelor care a facilitat comerțul în China, și a dus la dezvoltarea acreditivului. Aceste acreditive au fost emise de comercianți care se comportau în același mod precum băncile de azi. În Grecia antică, bancherii au fost în primul rând zarafi și cămătari, prezenți în piețe sau la festivaluri, schimbând monede străine de diferite emisiune în monedele utilizate local. Entități publice și private în societatea din Grecia antică, în particular temple, aveau rolul de a facilita tranzacțiile financiare. Aceste tranzacții constau
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
spre sud-est și se desfășoară pe o lungime de 220 de metri între străzile Șelari și Bulevardul Ion C. Brătianu. La circa 110 de metri de la intersecția cu strada Șelari, după ușoara curbă la dreapta, pe partea stângă este Strada Zarafi care ajunge în Lipscani, apoi după încă 40 de metri, pe partea dreaptă, este intersecția cu Pasajul Francez care face corespondența cu strada Covaci. După alți 50 de metri strada Gabroveni se intersectează cu strada Șepcari și se încheie în
Strada Gabroveni () [Corola-website/Science/332926_a_334255]
-
de încredere, tânărul Bubi obține acceptul baronului pentru înființarea unei fabrici de oglinzi, iar capitalul de 400.000 de lei este obținut printr-un credit garantat cu moșia Bălășoieni (cea mai bună moșie a lui Barbu). Creditorul este de iure zaraful Lefter (unchiul coanei Mița, soția lui Urmatecu), dar banii sunt puși de facto de către Urmatecu și oamenii săi de casă: Lefter, negustorul bulgar Ivanciu și caretașul Friț. Construcția fabricii începe pe moșia Negovanu din județul Vâlcea, cu sprijinul unor meșteri
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
a plăti ratele la împrumutul contractat de boierul Barbu, moșia Bălășoieni este scoasă la licitație publică și cumpărată de Urmatecu, după ce valoarea ei fusese subevaluată de portărelul Manolache Târcă, finul cumpărătorului. Arhivarul își ipotechează propria casă și se împrumută de la zaraful Lefter pentru a restitui datoria către Ivanciu și caretașul Friț. Cam prin aceeași perioadă, baronul Barbu este convins să accepte postul de ministru al justiției în noul guvern conservator instalat în noiembrie 1891. Urmatecu își dă demisia de la tribunal și
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]