406 matches
-
prezinte ei. Naratorul o curtează cu asiduitate și o cere în căsătorie; ea îl face să promită că, începând din noaptea nunții, el va purta ochelari. Când își pune ochelarii, el își dă seama că femeia iubită era o bătrână zbârcită și puternic fardată. Își exprimă oroarea cu privire la aspectul ei și află că ea are vârsta de 82 de ani. Femeia începe să vorbească despre un descendent foarte prost al ei pe nume Napoleon Bonaparte Froissart. Naratorul își dă seama că
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
alergau peste câmpii ca un vârtej de vânt, agitând bețe printre mugurii galbeni de muștar și florile de ridiche albe imaculate, căutând albine cu saci de miere, numite albine coreene. Fiul lui Yaemon, Hiyoshi, avea șase ani, dar chipul său zbârcit arăta ca o prună uscată. Era mai scund decât ceilalți băieți, dar la farse și pozne nu-l întrecea nici un copil din sat. — Prostule! răcni el când un băiat mai mare îl trânti, în timp ce se băteau pentru o albină. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și pe Pontiful Roman Însuși, mai mult voi zice, Îi reneg pe Loyola și jurământul criminal care mă leagă de Tovărășia-mi, implor o sărutare doar, și-apoi să mor. A mai făcut un pas, târându-se pe genunchii lui zbârciți, cu tunica ridicată pe șolduri, cu mâna Încă Întinsă spre această fericire de neatins. Deodată a căzut Înapoi pe spate, cu ochii părând a-i ieși din orbite. Convulsii groaznice făcură trăsăturile feței lui să se zguduie neomenești, aidoma acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
reproducă varza aceea de coafură din Himalaya și că Îmi va colora pielea Într-o nuanță la fel de Închisă ca tenul unei fecioare Brokpa 1, astfel Încât oamenii Își vor aminti fața mea complet greșit, ca pe un mango trecut, scofâlcit și zbârcit? Nu că m-aș fi așteptat ca toată lumea să zică: „O, mi-o amintesc pe Bibi, era frumoasă“. Pentru că nu am fost. Încă de mică am avut ochi bun pentru lucrurile frumoase, așa că-mi cunoșteam defectele. Aveam un corp scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu revine întotdeauna celor buni și gloria nu s-așează numai pe fruntea celor virtuoși... Dacă, după ani de încercări, n-ar fi ajuns decât un învins, un dezgustat, un sceptic, un îmbătrânit fără vreme, cu părul alb, cu fruntea zbârcită, cu umerii gârbovi, cu sufletul sterp? Cine poate ști? Decât zdrobit, micșorat, umilit sub povara vieții, nu e oare de preferat să cazi din timp, senin și zâmbitor, în triumful morții? Am scormonit amintirile, am șters praful depus pe imaginile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
conversa cu clienții obișnuiți ai tavernei din colț. În acea dimineață, Însă, În apropierea palatului sosise un personaj nou. Era un cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori câte un bănuț. Marii dregători care treceau prin fața palatului Îl priveau cu dispreț, patrulele Îl hăituiau cu picioare În dos. Cerșetorul cădea În noroiul străzii, dar reușea să se târască Într-un loc mai ferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu ieșea pe poarta palatului. Pictorul privi din nou spre bătrân, intrigat. Bătrânul se lăsase pe spate și se uita, visător, la ferestrele palatului. Urmărind direcția privirii, Alexandru observă un chip ce apăruse la una din ferestre. Era un bătrân zbârcit, cu barba rasă și pomeții obrajilor ieșiți În evidență. Avea ochii mari și negri și sprâncene dese, Îmbinate deasupra nasului. În ansamblu, chipul era ciudat, aproape inuman, traversat parcă de o undă de forță malefică. Desenul se făcu În grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
absorbea, folosea și cheltuia sentimentele din belșug. Și avea destule astfel de lucruri de învârtit; doar era un om ocupat. Urma apoi o scurtă perioadă administrativă, după cafea, când Einhorn își impunea punctul de vedere asupra treburilor gospodăriei. Tiny Bavatsky, zbârcit și subțiratic, era chemat de jos de la subsol să i se spună ce-are de făcut, și i se atrăgea atenția să o lase mai moale cu băutura până spre seară. Acesta se îndepărta cu mersul lui săltat, mormăind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
urmăresc cu fericită uimire micuțele făpturi bălăcindu-se curajos în apă, mișcându-și brațele plăpânde și plutind fără teamă cu năsucurile abia mai sus de suprafața apei. Bătrânii înoată, fără să se rușineze de diformitățile lor: bărbați burtoși și femei zbârcite, în bikini. Totuși, decența se menține. Unele sugestii recente privind introducerea nudismului (efect al timpurilor noi) au fost înăbușite din fașă. Înotăm în fiecare dintre cele șapte zile ale săptămânii. Mulți înoată înainte de a se duce la lucru sau, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fire albe. În jurul ochilor îi apăruseră riduri. Avea o mină îngrijorată. Farmecul lui băiețesc se evaporase. Acum putea fi întrezărită masca lui de bătrân, așa cum arăta George la șaizeci sau la șaptezeci de ani, mai puțin grăsuliu, mai uscat, mai zbârcit. Zbârciturile începuseră să i se și schițeze pe fruntea atât de netedă până de curând. Alex îl privea, simțind junghiul dureros al iubirii pe care i-o purta. Își spuse: „Într-un fel, mă bizuiam pe George, îl credeam invulnerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cămășii. Filozoful respira foarte încet, cu un ușor horcăit. De astă-dată își păstrase dantura între gingii, astfel încât bărbia și gura nu-i mai erau prăbușite. Fața adormită i se părea lui George uriașă și nesimțitoare, un morman de hălci fleșcăite, zbârcite, spongioase și poroase, bătrâne, ca resturile de piei și de zgârciuri ce nu pot fi gătite și se aruncă la gunoi, sau ca un maldăr de plante moarte, putrezite, lipsite de lumină. Ochii erau pieriți pe sub glugile crețe ale pleoapelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bec, Frate! cere Poetul. Uauu...! Aoleu..., auu..., mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul, verde-absint, celălalt, violet-roșietic; și, pe deasupra, cu boticul împodobit cu doi colțișori minunați, de crotal, care îi crestaseră buzița superioară, până-n carne! Frumos, copilu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai percepe nici o împotrivire, nici un zgomot, nici o zbatere... În apa rămasă, mai puțin de jumătate, din cazan, plutește pe burtă un soi de simulacru, o pupă, o păpușă dizgrațioasă, stoarsă, coflecită, flască; mai degrabă, o bucată de piele neagră și zbârcită, tăbăcită; un cocon, lepădat ca și o aparență josnică și nefolositoare. Lumânarea din mâna Îngerului se consumase și ea, complet. A... murit? șoptește Fratele. Și da, și nu! surâde Îngerul, acoperind protector cu palma, căpșorul bălai, buclat, al unui copilaș
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de interacțiuni între șampanie și Percodan, Brandy se uită la mine. Și eu sunt uimită că n-am observat dinainte că Evie a fost bărbat. Un mare blond, exact cum e acum, dar, știți, cu un scrot din-acela oribil și zbârcit. Ellis se ascunde de Evie, încercând să-l observe pe noul ei soț, ca și când ar fi un alt punct din C.V.-ul lui de agent special independent din cadrul echipei operative de Moravuri. Ellis, după cum arată povestea asta din punctul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
informă și diformă, ca și scorpia de Olimpia, cu sânii blegi și căzuți, cu burta revărsată, cu părul rar și cu vene verzi, proeminente, vizibile pe picioare ca niște viermi, cu vezica slăbită, cu pungi sub ochi și cu pielea zbârcită ca un măr vechi. Dar, la urma urmelor, acesta nu era un gând care să-l consoleze, căci, la vremea aceea, și el avea să fie o relicvă flască și tăbăcită - și era bine că vremea aceea era Încă departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mânere de inox șlefuit ce nu părea să fi fost atinse vreodată. Maja deschise glasvandul ce dădea spre grădină. Alte tufișuri de trandafiri ascundeau strada. Dar dincolo de zid se zăreau vârfurile chiparoșilor Villei Înclinați În vânt. Mandarinul - plin de fructe zbârcite care păreau globuri de crăciun - mângâia cu ramurile geamurile ferestrei. Buricul Romei. Centrul vieții mele. După cum vedeți - profită agentul imobiliar -, poziția este excepțională. Proprietarii tocmai au restaurat, dar sunt nevoiți să se mute cu locul de muncă. Se grăbesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dezbrăcată, în oglinda care atârnă deasupra șemineului. Propria reflexie în oglindă e întodeauna o afacere dezamăgitoare. Corpul meu nu e rău. E un corp în regulă, pe care te poți baza. Doar că eu cea din exterior - pachetul voinic, ușor zbârcit - am așa de puțină legătură cu ceea ce e înăuntru. Câteodată, când stau noaptea întinsă în pat, îmi pierd simțul corpului, al vârstei. Pe întuneric, pot să am și douăzeci de ani. Sau zece. E o senzație așa plăcută să scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de biscuiți cu ciocolată Papadopulos pentru tine și țigări americane, culori olandeze sau aftershave-uri englezești pentru el. Într-o toamnă, după vacanță, a apărut cu o mască de cauciuc extraordinar de realistă, un chip de om În vîrstă, palid și zbîrcit - era oribilă. Masca a rămas o vreme la taică-tu și a dat prilejul unor farse memorabile. Ce crezi c-a făcut coana Lizica atunci cînd această figură sumbră, galbenă ca ceara a băgat capul pe ușă, În birou la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În ziua cu pricina Înceta să Înrâurească viețile și Întâmplările sătenilor. Atunci plămădea Tușa Ploconul și-l Închina văzutelor și nevăzutelor, ca semn de mulțumire și rugăminte de Îmbunare. În roata uriașă de pâine ea știa să Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În aluatul ce se lăsa strivit ori mângâiat nu numai lucrurilor, dar și Întâmplărilor. Mai Întâi făcea lucrurile. Cine avea răgaz să se uite cu luare-aminte la fața rumenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
uiți după vreun cur de muiere, mai o vorbă, mai alta, te odihnești și mata, ce să faci...!”. Bătrânul nu zise nimica, părea copleșit de o uimire care Îl făcuse să caște gura știrbă și-i zvântase lacrimile de pe obrazul zbârcit. Repetentu Își luă de la capăt vorbăria: „Eee, te pomeni că nu mă mai cunoști?!? Eu sunt băiatul lui Director...”. Moșul nu ieși din muțenie și tânărul avu timp, În tăcerea care se lăsă Între ei, să audă cântând un guguștiuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ei, făceau cu schimbul. Mergeam fie la magazinele din Piața 9 Mai, fie în Centru, la Hale (marile hale pustii, cercuri de beton etajate, cu galantare în care nu găseai, de obicei, decât ceva verdețuri - mărar, pătrunjel, leuștean -, câțiva cartofi zbârciți, copite de porc, salam cu soia și piept ardelenesc), la magazinul Mercur (un enorm hangar stalinist, pătrățos) sau la cele din spatele Hotelului „Berbec”. Stăteam și la coadă la butelii. Mult mai des stăteam însă la coadă la magazinele din blocul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
interesant de notat acele ,,metafore obsedante" ale erosului și thanatosului care, în romanul Inimi cicatrizate, devin evidente în spațiul sanatoriului spațiul existenței personajului. Incapacitatea personajului de a iubi se datorează formării în timp a țesutului cicatrizat: pielea aceea vânătă și zbârcită, care se formează pe o rană vindecată. E o piele aproape normală, atât doar că e insensibilă la frig, la cald ori la atingeri... inimile bolnavilor au primit în viață atâtea lovituri de cuțit, încât s-au transformat în țesut
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
apăsare se moare” (J. Maritaine). Cum este posibil ca, în acest context, să apară frumoasă și demnă lumea noastră? Lumea de astăzi s-a desfigurat în fața popoarelor care suferă de foame, în fața naturii deseori marcată de cicatrici provocate de mâna zbârcită a multora și mai mult încă, de inima lor oarbă și egoist aplecată spre ei înșiși și incapabilă să dea și să primească vibrația-freamătul frumuseții. 2. Să vestim „frumusețea care mântuiește”. Să reflectăm bine! Slujirea Cuvântului tinde, printre altele, să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
se produce plesnirea pieliții bobului. Din această cauză, soiurile cu un conținut în amiloză scăzut, sau având amiloză cu o masă moleculară mai mică sunt preferate pentru industrializare în tot mai multe țări. Ele aparțin varietății zaharate, sau cu bobul zbârcit (Pisum sativum, var. medullare). B) Celuloza este un poliglucid cu macromolecule liniare, mănunchiurile acestor lanțuri paralele formând fibrele. Fibrele de celuloză împachetate dens, înconjoară celula în straturi suprapuse care se încrucișează. Aceste fibre sunt cimentate într-un liant format din
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
E 0,2-3 mg %. Umiditatea totală este de 75 %, partea necomestibilă între 60 %, iar valoarea energetică de 800 Kcal/kg (960 Kcal/kg, după Mincu, I. și colab. 1984). Sortimentul cultivat cuprinde soiuri cu bobul neted și soiuri cu bobul zbârcit (încrețit, zaharate) ultimele fiind mult mai bune pentru prelucrare. Au apărut și soiuri mangetout, cu păstaia tânără comestibilă integral. Epoca de consum în stare proaspătă este între 10 mai și 15 iulie, cu un maximum la 20 iunie, iar pentru
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]