386 matches
-
mai percepe nici o împotrivire, nici un zgomot, nici o zbatere... În apa rămasă, mai puțin de jumătate, din cazan, plutește pe burtă un soi de simulacru, o pupă, o păpușă dizgrațioasă, stoarsă, coflecită, flască; mai degrabă, o bucată de piele neagră și zbârcită, tăbăcită; un cocon, lepădat ca și o aparență josnică și nefolositoare. Lumânarea din mâna Îngerului se consumase și ea, complet. A... murit? șoptește Fratele. Și da, și nu! surâde Îngerul, acoperind protector cu palma, căpșorul bălai, buclat, al unui copilaș
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care mă hotărâsem să merg fără să mă mai abat din drum. Copacii uriași purtau pe trunchiuri semilune de iască. Pe jos erau bucăți de scoarță de sub care, palizi ca niște cozi de reptile, ieșeau lujeri purtând în vârf frunzulițe zbârcite. Câte un vierme albicios atârna la capătul unui fir aproape invizibil. Se sucea și se zvârcolea acolo, în aerul verde de sub frunziș. Topăiam și dansam pe cărarea mea, când deodată, de-a curmezișul ei, a apărut un trunchi de copac
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pleoapele întredeschise sclipiri de răutate ; o privire piezișă, mulțumită de nereușita lui pe care putea s-o contemple. — Nu te mai tot zgârma atât, uite cum ai ajuns s-arăți... îi zise Vica și-i arătă cu degetul îngroșat și zbârcit petele vineții de pe brațul pe care, cu ochii închiși, el îl pipăia, căutându-și mași nal alte coșuri. împinsese ușa cu umărul și intrase încet, gheboșată, cu o farfurie cu felii de pâine și brânză. — Lasă-mă-n pace... strigă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a spus c-ai fost văzut într-un automobil, într-o trăsură, împreună cu... Ai înțepenit în ușă, jenat și nerăbdător, sub mustrarea ochilor ce lăcrămează, a buzelor veștede ce se strâng ca să nu dea drumul cuvintelor, a gâtului firav și zbârcit, aplecat deasupra gherghefu lui. Te ridici pe vârfuri, pregătit să fugi cât mai repede din acest loc, singurul din lume unde nu mai ești în orice clipă atent să-ți aplici principiile politicii tale interioare. Și totuși, nici aici firea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de biscuiți cu ciocolată Papadopulos pentru tine și țigări americane, culori olandeze sau aftershave-uri englezești pentru el. Într-o toamnă, după vacanță, a apărut cu o mască de cauciuc extraordinar de realistă, un chip de om În vîrstă, palid și zbîrcit - era oribilă. Masca a rămas o vreme la taică-tu și a dat prilejul unor farse memorabile. Ce crezi c-a făcut coana Lizica atunci cînd această figură sumbră, galbenă ca ceara a băgat capul pe ușă, În birou la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urmăresc cu fericită uimire micuțele făpturi bălăcindu-se curajos în apă, mișcându-și brațele plăpânde și plutind fără teamă cu năsucurile abia mai sus de suprafața apei. Bătrânii înoată, fără să se rușineze de diformitățile lor: bărbați burtoși și femei zbârcite, în bikini. Totuși, decența se menține. Unele sugestii recente privind introducerea nudismului (efect al timpurilor noi) au fost înăbușite din fașă. Înotăm în fiecare dintre cele șapte zile ale săptămânii. Mulți înoată înainte de a se duce la lucru sau, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fire albe. În jurul ochilor îi apăruseră riduri. Avea o mină îngrijorată. Farmecul lui băiețesc se evaporase. Acum putea fi întrezărită masca lui de bătrân, așa cum arăta George la șaizeci sau la șaptezeci de ani, mai puțin grăsuliu, mai uscat, mai zbârcit. Zbârciturile începuseră să i se și schițeze pe fruntea atât de netedă până de curând. Alex îl privea, simțind junghiul dureros al iubirii pe care i-o purta. Își spuse: „Într-un fel, mă bizuiam pe George, îl credeam invulnerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cămășii. Filozoful respira foarte încet, cu un ușor horcăit. De astă-dată își păstrase dantura între gingii, astfel încât bărbia și gura nu-i mai erau prăbușite. Fața adormită i se părea lui George uriașă și nesimțitoare, un morman de hălci fleșcăite, zbârcite, spongioase și poroase, bătrâne, ca resturile de piei și de zgârciuri ce nu pot fi gătite și se aruncă la gunoi, sau ca un maldăr de plante moarte, putrezite, lipsite de lumină. Ochii erau pieriți pe sub glugile crețe ale pleoapelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stătea în spatele lui și aștepta în picioare. Hai, Rareș. Citește până la capăt. Ai de învățat. Sper. ... Ia un spic, îl freacă între palme și încearcă cu dinții rezistența bobului de grâu. S-a apucat de lucru. Sudoarea curge șiroaie pe zbârcita lui față. Lucrează ne'ncetat cu mai mult avânt... S-așază într-o rână în iarbă, pufăie din lulea și gândurile îl fură și-l duc în trecut. Pământul care-i aparține lui acum era al lui Conu Iancu. Iar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ușă și răgușită șopti: - Să poftești din față că a venit intendentul. Mini fu de părere ca Lina să cheme pe intendent, ca să nu se mai ostenească, dar Lina se și sculase. Baba rămăsese după ușă. j se vedea laba zbârcită și neagră a mâinii și vârful broboadei. Ai fi zis că stă acolo gata să lovească pe Lina cu ceva în cap . Cu ce s-o lovească? ... în ce fel era Lina vinovată față de babă? . . . Impresii! sau unele idei neînchegate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
venise pregătită să vorbească și nu cutezase să spună Linei nimic . . . sau pentru ca să afle dacă baba știe . . . sau numai răspunsese întrebării mute pe care i-o făcea baba! Baba întîi rămăsese tâmpă. Apoi își plesnise tare palma aspră peste obrazul zbârcit și ieșise în brânci ca o turbată, mică, cocoșată; cu un petic de șal zdrențuit, cu rochia târâș, alerga pe coridor. Mini se sculase și din ușă se uita după ea. Părea că patinează: "un picior luneca mult înainte și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Nu prea mă-nnebunesc eu după mumii, sarcofage, urne funerare și zei cu cap de pasăre. Aici erau cu sutele, cu miile. Fâșii uriașe de papirus, bucăți putrede de lemn cu hărți ale lumii de din colo, cranii cu piele zbârcită și neagră lipită de ele, mâini scheletice cu unghii pietrificate. Vitrine cu scarabei cocliți și urne cu ibiși îmbălsămați. O necro polă sinistră răsuflând tăcut în jurul tău. Turiști umblau de colo-colo, minusculi pe sub marile statui de faraoni, grupuri însoțite de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o casă în flăcări; salvează-te până nu-i prea târziu. Își vede soția, o vede cu adevărat, pentru prima oară de când încetase să mai creadă în munca lui. Îi vede pungile verzui de sub ochi, de amfibiu, buza de sus zbârcită - când îmbătrânise? Vede în privirea ei înfiorată cât de tare o îngrozește. Nu-l înțelege. L-a pierdut. Stai liniștită. Cuvintele lui o fac să dea înapoi, dezgustată. —Ce dracu-ți trebuie ție? Îți trebuie Celebrul Gerald? Celebrul Gerald n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mea stufoasă, că se află chiar el, Verde Împărat, care, la fel ca arborii, ...precis nu mai e deloc verde, adică sănătos și în putere. Dar ce se întâmplă acum? Stop! Nu putem intra. O doamnă bătrână-bătrână, cu fața zbârcită- zbârcită și mâinile pline de brățări și inele a apărut deodată în fața noastră și ne-a șuierat. „Stop!”. Pusă pe fapte bune, Ana îi aruncă mingea ei colorată care întinerește pe oricine aducându-l la vârsta copilăriei, dar doamna se face
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vor în mod special. - Mulțumesc, spuse Gosseyn. Și ieși în holul larg al ruinelor unei clădiri care fusese Institutul de Semantică Generală. Un minut mai târziu, după ce sunase la ușa îngrijitorului de mai multe ori, iată că apăru fața aceea zbârcită și ochii aceia vicleni, uitându-se la el; și înțelegând imediat întrebarea, îngrijitorul spuse: - Au ieșit undeva să mănânce. Fața i se strâmbă. - Cred că prietenul ăla al tău și-a adus aici o femeie pentru că ea și cu băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
apăsare se moare” (J. Maritaine). Cum este posibil ca, în acest context, să apară frumoasă și demnă lumea noastră? Lumea de astăzi s-a desfigurat în fața popoarelor care suferă de foame, în fața naturii deseori marcată de cicatrici provocate de mâna zbârcită a multora și mai mult încă, de inima lor oarbă și egoist aplecată spre ei înșiși și incapabilă să dea și să primească vibrația-freamătul frumuseții. 2. Să vestim „frumusețea care mântuiește”. Să reflectăm bine! Slujirea Cuvântului tinde, printre altele, să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Oare de ce făcea asta? Se pomeni cu un bulgăre de zăpadă în geam, își luă steaua cu beteală și fugi afară, lăsând-o pe frumoasa Pestrița adormită în bucătărie, pe masă. Acum avea, pe lângă o mamă, o colecție de castane zbârcite și-o vacă fără uger, un porumbel viu, care era, de fapt, porumbiță, și de care urma să se despartă mâine. Au trecut, cu băieții, pe la diverse case, traistele au început să se umple cu mere și nuci, dar Nicu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi un vot de blam pentru prosperitatea statului. „N-ar face decât să se ducă și să-și mai cumpere ceva de băut“, își împărtăși opinia, cu voce nazală și o mulțime de „r“-uri, o altă femeie, o bătrână zbârcită, a cărei față trăda apartenența la Confederația Mondială a Sindicatelor Muncitorești. Se pare că ceilalți au fost de acord cu ea, căci grupul și-a continuat drumul, îndepărtându-se. Trebuie să recunosc că nu aș fi refuzat o donație oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Petite-Ma a ajuns să creadă pentru prima oară În deochi. Era convinsă că privirile oamenilor invidioși din jurul lor pătrunseseră prin pereții acestul konak, altfel fericit, și-i uciseseră soțul. Astăzi abia dacă-și amintea toate astea. Pe când degetele ei zbârcite și osoase mângâiau clapele pianului, zilele petrecute Împreună cu Riza Selim Kazanci au licărit În depărtare ca un far vechi și Încețoșat care o Îndruma pe un drum greșit printre apele furtunose ale Alzheimerului. Pe o canapea dintr-un apartament renovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nici măcar o clipă, că locul acela, În care erau Înghesuite cu toatele, era un ölüevi. Lângă imam, În cel de-al doilea loc de cinste, stătea Petite-Ma, trupul ei mic arătând ca o prună uscată lăsată la soare, Împuținată și zbârcită. Fiecare nou-venit Îi săruta mâna și Își exprima condoleanțele, Însă era greu să-ți dai seama dacă le auzea Într-adevăr. De cele mai multe ori, Petite-Ma le răspundea celor care Îi sărutau mîna cu o privire. Însă din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o coincidența convenabilă, în caz că și-ar fi uita vreodată vârsta, nu trebuie decât să întrebe în ce an erau pentru a afla. Fața, fără buze, îi era brăzdată de riduri adânci, iar ochii abia de i se vedeau. Avea corpul zbârcit, dar compact și nu era multă, fizic vorbind, însă nu era nici firavă. Trecerea timpului îi tocise orice urmă de moliciune, făcând din ea un exemplar demn al condiției umane. Umerii îi erau drapați cu un șal enorm negru, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
secure asupra lui. Mi-a mai spus că avea sânge pe ea. Porfiri suspină din greu. În acel moment, ușa de la intrare se deschise larg. Porfiri își ridică privirea și văzu o mogâldeață rotundă de femeie pășind în cameră. Fața zbârcită abia îi mijea din broboada cu care îi era acoperit capul, iar ce nu îi era înfofolit în zdrențe, era acoprit de viclenie. Aducea un pachet învelit în hârtie maro și legat cu sfoară. ă Babușca! strigă Vera. Abandonându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și pe Pontiful Roman Însuși, mai mult voi zice, Îi reneg pe Loyola și jurământul criminal care mă leagă de Tovărășia-mi, implor o sărutare doar, și-apoi să mor. A mai făcut un pas, târându-se pe genunchii lui zbârciți, cu tunica ridicată pe șolduri, cu mâna Încă Întinsă spre această fericire de neatins. Deodată a căzut Înapoi pe spate, cu ochii părând a-i ieși din orbite. Convulsii groaznice făcură trăsăturile feței lui să se zguduie neomenești, aidoma acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
le-am găsit niciodată vreun rost, cutii de porțelan de Limoges care ar fi mai potrivite În casa bunicii lui Dan decît În a mea) și cu numeroase fotografii ale lui Tom. Tom cînd era nou-născut, arătînd aparatului o fețișoară zbîrcită, roșie și furioasă, Tom ținut În brațe de Dan, Tom cu mine, Tom tîrÎndu-se, Tom dormind... — Presupun că ai dedus faptul că ne... că Îmi iubesc fiul, zic, corectîndu-mă În grabă. Regret că nu m-am gîndit să Îndepărtez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
veșminte zdrențuite care ședea pe o piatră pe malul râului Natisone. Își legăna trupul înainte și înapoi, uitându-se țintă la apă. Cu glas răgușit murmura încontinuu: „Mea culpa“. Ochii îi arătau ca niște globuri roșii cufundate în negrul cearcănelor zbârcite. M-am apropiat de ea și am întrebat-o: - De ce te învinuiești, femeie? Ea nu m-a băgat în seamă, continuând să se legene și să repete: „Mea culpa“. Grimoald a făcut semn și mi-a arătat ceea ce nu văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]