233 matches
-
venea din fundul grotei, de aia m-am vîrÎt pînă acolo. - Acum o să spui că e din vina mea! - Într-un anume fel, da... CÎnd te văd, pierd pămîntul de sub picioare... ZÎmbetul lui mulțumit de sine o făcu să se zbîrlească. Își reținu un șuvoi de vorbe grele, se ridică dintr-un salt și fugi spre mașină. - Așteaptă, vreau să știu unde erai cînd m-ai strigat. Mă Întreb dacă nu există o galerie Între grotă și faleză... Ea Îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zbați atât de aprig pentru existență. Nu are nici o noimă, totuși el se zbătea. Se crampona de tubul de oțel, care era probabil foarte rece, pumnii Încleștați i se apropiaseră de urechile mari, de franjul de păr occipital care se zbârlea la liziera cheliei. Există capete pleșuve care‑și proclamă tăria. Așa fusese și capul lui Ravelstein. Dar acum devenise vulnerabil. Cred că era conștient de „priveliștea pe care o oferea”, vărsat peste bord, printr‑un soi de instalație navală, larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
silă de tine? De ce mi-o fi așa de silă de tine? Ție nu ți-e silă, deloc, deloc? PARASCHIV (Cântă; apoi.): Dacă nu taci îți sfărâm gura. MACABEUS: Știu eu că vrei să mă chinuiești... Știu... Ți s-a zbârlit veninul în tine... Știu... PARASCHIV (Cântă; apoi.): Nu vreau să te chinuiesc N-am treabă cu tine. MACABEUS: Știu eu, știu... Toți sunteți așa... Mă chinuiți după ce mor, mă jupuiți de piele... Altădată nici nu căscai gura... Știu eu... Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-și tragă răsuflarea. Simțeam că mă înăbuș și că o să vomit. Prin crăpăturile din peretele grajdului vedeam oameni fugind speriați în toate părțile. Salcia de dincolo de drum fremăta în bătaia vântului și arătarea asta îmbucătățită plutind deasupra Soniei îmi zbârlea părul. - Încă puțin, încă puțin... bâiguiam în neștire mângâindu-i un picior. Pe urmă m-am oprit fiindcă o mânjeam cu sânge. Hai că se poate... mai dă-i un pic... Cel mai mult mă temeam că o să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
așa cum aș fi vrut. Acum nu era cazul. Am plonjat cu toții. Eram parcurși din când în când de impulsuri răcoroase, de parcă apa mai rece călătorea în fâșii, strecurându-se prin blocurile compacte ale apei calde. Nu aveai timp să te zbârlești de frig. O nouă întindere caldă te înghițea în măruntaiele ei nevăzute. La început, din cauză că săriseră prea mulți, nu vedeam decât spumă și bule de aer. Am ieșit la suprafață așteptând să se limpezească. Mallina se profila la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe culoarea glorioasă a lichidului rezultat și care, mai mult decât zeama de lămâie, obligă laringele să se deschidă larg atât pentru pronunțarea cuvântului, cât și pentru ingerarea lichidului, fără nici o strâmbătură temătoare a gurii, ale cărei papile nu se zbârlesc în atingere cu el. Și rămânem de altfel fără cuvinte pentru a mărturisi admirația pe care o merită învelirea fragedului, fragilului și rozului balon oval în această groasă sugativă umedă a cărei epidermă extrem de subțire, dar foarte pigmentată, strepezitor gustoasă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
liniștit, fără să te temi că vei fi trezit de frig, În timp ce aici ziua este vară și noaptea iarnă; la soare, cînd există, ești În Africa, iar la umbră te apropii de Siberia. Este groaznic și simt cum mi se zbîrlește părul În cap numai gîndindu-mă la asta.” În plin sud, Alecsandri se gîndește, așadar, la sobele temeinice de acasă. Soba, ca și căminul, focul, ceaiul, blana groasă intră În seria obiectelor favorabile scrisului. Obiecte-refugiu, obiecte ocrotitoare În fața naturii rele. Alecsandri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
așeză lângă el. Dacă lumea ar fi întreagă, i-ar lua mâna într-a lui și ar îmbărbăta-o. În lumea de acum doar o privi, fără a găsi vorbele cele mai potrivite. Fata îl mângâie pe față și îi zbârli ciuful de pe frunte. — Mai ții minte, când eram copii ? o întrebă el. Cum ne jucam ? — De-a când era lumea întreagă... ? — Așa, da. Tu arătai un loc și eu îți povesteam cum ar fi fost locul ăla întreg. Și tu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noduros se subție. Trase un nechezat lung, fornăi și continuă, pe mai multe voci, ca o herghelie întreagă. Ceilalți se tăvăliră de râs, având, de fiecare dată, grijă să pună sticla jos, să nu se răstoarne. Apoi părul i se zbârli, se întinse scurt și aspru până între umeri, gura i se alungi, urechile i se ascuțiră și tresăriră scurt. Abdomenul se umflă, iar mâinile și picioarele se înfipseră în pământ, tropăind scurt. În schimb, începu să vorbească, rostind limpede : „Eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ntreba:/ „Ce ai Joiană de te mugi și te văicărezi?”/ Cum să nu mă rag și să nu mă văicăresc/ Dacă răsfulgul ma cuprins/ Că m-a întâlnit răsfulgul cel mare/ Coarnele mi le-a strâmbat,/ Părul mi l-a zbârlit,/ Picioarele mi le-a strâmbat/ Și ugerul mi l-a umflat./ „Nu te plânge, nu te rage,/ Lenuța cu gura te-o descânta/ Ca cu mâna ți-o lua/ Răsfulgul alb, răsfulgul roșu,/ Răsfulg de nouăzeci și nouă de feluri
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
El a spus răspicat că el speră că, ce a început ministrul Cseke - reformă, zice el, să fie doar începutul. Cică vor urma și alte reforme de acest gen. Nu-i așa pui de dac și roman, că ți se zbârlește părul pe spinare, numai când auzi? S-ar părea că nici dacă luăm cu toții calea codrului, nu mai ajută la nimic, fiindcă și fratele nostru dintotdeauna, codrul a fost așa de modernizat încât unde fremăta stejărișul, acum este câmpie ca
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe aproape îl auziră, se uitară speriate în jur apoi grăbiră pașii. Țăcăniturile mici ale tocurilor se mai auziră multă vreme ca sunetele unui metronom dereglat. Pe șesul de la marginea orașului calul mic, de un alb murdar, cu un ciuf zbârlit în frunte, îl primi cu un nechezat ușor ca pe un prieten demult așteptat, ascunzându-și botul umed cu buze fremătătoare în palma aspră a omului, căutând parcă ceva uitat pe care dorea să și-l reamintească de fiecare dată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Țarii nu au ezitat să forțeze extinderea influenței spre Gurile Dunării în dauna unui Imperiu otoman slăbit și anacronic, ținut în viață mai mult de interesele Occidentului de a bloca marșul rus spre Mediterana. Puterea unei minuni Târgoveții s-au zbârlit văzând cum, în zare, se ridica un nor uriaș. Se înălța într-atât de mult încât părea să acopere soarele dogoritor al amiezii. Nu puteau distinge prea bine ce ascundea îndărăt, căci era acoperit de un val imens de praf
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
un nebun, ceva ce nu vede decât el, o stranie arătare despre care nu știm cu precizie dacă este apariția unei fantome sau a unui mort înviat, ieșind din mormânt și umblând. Arătarea nu mai are ochi, părul îi este zbârlit „ca firele unei momeli cleioase, cu care ar vrea să-mi prindă sufletul din zbor”, spune cardinalul. Să fie oare Gloucester „revenit la viață” sau fantoma lui care bântuie printre cei vii? Oricum, nu există fantomă care să nu ceară
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
groza), dar care are același sens ca și horror. Terror este un substantiv provenit din verbul terrere, care înseamnă a speria, a înfricoșa (la origine, a tremura). Horror este, de asemenea, un substantiv provenit din verbul horrere, care înseamnă a zbârli sau, mai idiomatic, a i se face cuiva părul măciucă (de frică)8. De vreme ce înțelesurile acestor cuvinte devin, astfel, suficient de transparente, o discuție lingvistică extinsă nu-și are utilitatea aici, după cum nici citările din dicționare nu mai sunt imperative
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ședință nu consemnează niciun comentariu. Înainte de alegerea noului secretar al organizației de bază al PMR, mahărul mahărilor de la Vaslui Ioan Tomescu lansează câteva pârțuri ideologice de mare răsunet care i-a făcut pe cei prezenți în sală să li se zbârlească părul din nas și urechi, probabil: „...cei care vor fi aleși în noul birou al org. de bază trebuie să fie tov. cinstiți devotați, atașați partidului, tov. care muncesc pentru întărirea liniei partidului, pentru construirea socialismului, pentru întărirea păcii”. Deci
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a sa în cele din urmă: urmărind taina sfîntă a cununiei, în timpul procesiunii, cînd "doi tineri neprihăniți" intră în biserică, o forță ce pare irezistibilă pune stăpînire pe el, chipul i se schimonosește, mîna i se crispează, barba i se zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente în străfundul mentalităților colective din secolul trecut, chiar din anii în care ne-am obișnuit să vedem triumfînd oficial Gîndirea raționalistă și Ideea scientistă
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Domnule Pisani, i-a spus Orleanu fără obișnuitul lui surâs care se vroia fin, puțin batjocoritor (îi masca de fapt o timiditate discretă și un complex de om de cultură autodidact), ce ziceți dumneavoastră de cuvântul inefabil? Bătrânul s-a zbârlit cu mult mai mult decât sperasem noi că avea să se întîmple, s-a ridicat peste birou agresiv și a început să bolborosească: - Inefabil... Ce e asta inefabil?... N-am auzit de acest... Cum? De unde l-ați mai născocit?... Când
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu-mi pierd mințile. Ce umbră răcoroasă! Cum de se poate trăi în orașul de sare, în adâncul acelei căldări pline cu căldură albă? Pe zidurile drepte ale caselor, cioplite cu târnăcopul și netezite grosolan, urmele lăsate de tăiș se zbârlesc ca niște solzi sclipitori, îngălbeniți pe alocuri de nisipul auriu, dar când vântul mătură zidurile drepte și terasele, albeața lor strălucitoare îți ia vederea, sub cerul curățat până la scoarța albastră, eram ca orb în zilele când vâlvătaia încremenită ardea ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și-l zări, îi strigă "bună ziua" tot pe ungurește, în vreme ce ofițerul, la spatele ei, duse mâna la cozoroc, zâmbind jenat. Peste câteva clipe Marta ajunse în fața lui Apostol. Purta o bluză albă dantelată și o pălărie mică, de sub care se zbârleau cârlionții castanii. Îi erau obrajii aprinși, și în ochii de veveriță scânteia o veselie nestăpânită. ― Rodovica a umplut orașul c-ai sosit azi-noapte, ciripi ea, apropiindu-se. Te-am așteptat să vii, dar am pierdut răbdarea și iată-mă! Vorbea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sunt cufundați într-un somn adînc, 14. m-a apucat groaza și spaima, și toate oasele mi-au tremurat. 15. Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s-a zbîrlit ca ariciul... 16. Un chip cu o înfățișare necunoscută era înaintea ochilor mei. Și am auzit un glas care șoptea încetișor: 17. "Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cumpăr "Povestiri științifico-fantastice" și "Clubul temerarilor". Le văd și acum coperțile în fața ochilor, iar titluri ca "Oriana, eu și Gemmi 1,2,3", sau "Meteoritul de aur", sau "Răsare soarele pe Umbriel", care dumneavoastră nu vă spun nimic, mie îmi zbârlesc și acum părul de pe brațe de emoție. 47 Multe-ar mai fi de spus despre acele vremuri. La un moment dat, ducîndu-mă la chioșc să-mi iau revistele, n-am mai găsit chioșcul! Fusese demolat, și tot blocul de lângă el
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spună că are cancer, mie, care nu-i eram bun prieten, dar care poate că știa să asculte mai mult decât 143 amicii lui. Cât de singur trebuie să fi fost, de fapt, acest om? L-am ascultat cu părul zbârlit pe brațe, întrebîndu-l doar din când în când câte ceva. E un clișeu să scriu asta, dar chiar ne dispăruseră la amândoi orice aburi de alcool și de somn. Lui Călin, de la un timp, i se umflau și i se dezumflau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prostit, ca să spunem lucrurilor pe nume. Ne pomenim că nu ne mai interesează, la recitire, cărți pe care odată le-am iubit din tot sufletul. Că nu ne mai atinge nimic din gingășia și forța marilor autori, care cândva ne zbârleau părul pe brațe de emoție. Scriitorii de azi își blesteamă zilele și se dau peste cap ca să mai smulgă fie și palide aplauze, exagerează cu violența, cu obscenitatea, cu subiectele contorsionate și imposibile, doar-doar or pune capăt căscatului imens al
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din nou. * ...Suru se simți dintr-o dată, dezbrăcat de pospaiul domestic, dezlegat de om, și transformat pe loc în sălbăticiune... în fiară de pradă, adulmecând cu ochii larg deschiși, scrutând întunericul și văzduhul cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zbârlea valuri-valuri. Dinspre pădure se auzea chemarea, mai clar și mai precis ca niciodată, un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, pe care o mai auzise cândva... Se avântă în pădure fără zgomot. În inima codrului înainta tiptil ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]