249 matches
-
spună că are cancer, mie, care nu-i eram bun prieten, dar care poate că știa să asculte mai mult decât 143 amicii lui. Cât de singur trebuie să fi fost, de fapt, acest om? L-am ascultat cu părul zbârlit pe brațe, întrebîndu-l doar din când în când câte ceva. E un clișeu să scriu asta, dar chiar ne dispăruseră la amândoi orice aburi de alcool și de somn. Lui Călin, de la un timp, i se umflau și i se dezumflau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prostit, ca să spunem lucrurilor pe nume. Ne pomenim că nu ne mai interesează, la recitire, cărți pe care odată le-am iubit din tot sufletul. Că nu ne mai atinge nimic din gingășia și forța marilor autori, care cândva ne zbârleau părul pe brațe de emoție. Scriitorii de azi își blesteamă zilele și se dau peste cap ca să mai smulgă fie și palide aplauze, exagerează cu violența, cu obscenitatea, cu subiectele contorsionate și imposibile, doar-doar or pune capăt căscatului imens al
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să convocăm din nou comisia...! Am stabilit cu tovarășul Lct.Col.Tudose Ion ca eu cu Tony Pavone și dumneata să revizuim la fața locului toate măsurătorile...!!” Tony Pavone nu se putu apține. „Numai când aud numele acestui imbecil, se zbârlește pielea pe mine. Acest mitocan, a produs În rândurile formațiilor mele de lucrători atâtea necazuri Încât, numai o minune mă poate menține la suprafață...!” Șeful de Șantier, completă. „Ști-ți ceva tovarășe inginer? Duceți-vă singur...! Ba, nu. Luați-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ultima mea apreciere...În partea de nord a orașului se află Harlem-ul locuit În exclusivitate numai de negri. Atât ne negri Încât credețimă, ai senzația unor alte tărâmuri iar dacă din Întâmplare ai drum pe acolo iuțești pașii cu pielea zbârlită de frica lor, să nu te racoleze punându-te la rotisor...! În timpul zilelor călduroase Îi poți vedea stând de vorbă la colțurile de străzi iar uni tolăniți pe trotuare, iar locuințele lor Într-o mizerie greu de imaginat, Încât te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se rotească, uscată, multă vreme încă (șaptesprezece ani), cu coama sârmoasă peste vestigiile feței fardate, ale măștii de nenorocos carnaval... M-am detașat ușor de pânzele care deja prinseseră consistență pe hainele mele și, cu ochii în gol, cu părul zbârlit pe cap și pe brațe, am alunecat pe toboganul marelui 148 149 tunel până am ajuns iar pe podeaua înnegrită și putredă. Miriade de fire de praf se-nvîrteau în aerul brun-stacojiu, antrenând mirosuri dezgustătoare. Am ieșit de sub marea cupolă pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
are nevoie de nevoie? Asta-i retorica feudalismului feminin. Adică atunci când îi salvezi cuiva viața, trebuie să-i fii recunoscător pentru că ți-a dat voie s-o faci? Nu-ți mai bate capul cu Henry. E o javră! Eva se zbârli. Poate că nu era mare lucru de capul lui Henry, dar nu-i plăcea să-l vadă insultat. — Despre Gaskell nici măcar nu poți să spui ceva interesant, aruncă ea, după care se duse în bucătărie. După ce ea plecă, Sally se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dacă au intrat în plăcintele cu carne de porc, atunci ce-i povestea asta cu mâncarea pentru câini? Unde dracu’ îți închipui că a pus resturile și capetele? Și când spun capete, mă gândesc chiar la capete! îi răspunse Flint, zbârlindu-se la el. Doar nu-ți închipui că i-ar fi picat tocmai bine să-i vadă pe oameni cum vin la magazin și se plâng că au găsit un dinte sau o unghie de la picior în plăcinta de la Sweetbreads
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și ne-am așezat acolo, pe osul tare și neted, privind cu dispreț mortăciunile împăiate din jur. Dinspre ele mi s-a părut o clipă că venea un vuiet de revoltă, ca și când toate blănurile sutelor de specii s-ar fi zbârlit deodată. Aici nu mai era nimic de făcut. Trecând pe lângă diorama din perete, cu elefantul de mare și o focă, în peisaj arctic, am suit la etaj pe scara străjuită de tot felul de coarne și țeste. Aici, în galeria
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
etajeră, apoi alte vibrații mai înăbușite, greu de descifrat, apa de la robinet și sunetele spălatului pe dinți. Nu mai am răbdare. Mă strecor pe sub ușă și iată-mă la câțiva centimetri de ea. E goală până la brâu și, cu părul zbârlit în toate părțile, vopsit în acel negru artificial, ca al vameșului Rousseau, își arată, în sfârșit, vârsta. Fața demachiată, pe care acum începe să și-o macheze din nou, are ceva de mascul spân, asiatic. Sânii, minunați, sânt partea cea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la sorți de Puia. Între timp ne făcuserăm unghii multicolore din petale de flori lipite cu salivă. Ne fluturam noile gheruțe prin aer așa de fioros, că Gigi, care-și dormea veșnicul somn pe capota camionului, în soarele tropical, se zbârli toată și începu să tremure. Ne-am suit în remorcă, am tras-o cu chiu, cu vai și pe Balena și ne-am așezat pe marginile scorojite ale tăbliilor laterale. Priveam cerul în care se reflecta verdele grădinii și așteptam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îi preocupă. Sunt bulevarde pe care câte un gard din bârne încrucișate înconjoară un bazin cu pete de ulei pe maluri, un bazin ca o farfurie murdară de grăsime în care s-a turnat apă și pe deasupra căreia plutesc nori zbârliți de stropi când trece o barcă; nu departe de apă, într-o cutie mare, dar foarte joasă, fără fund și fără acoperiș, foiesc copii plini de nisip roșcat. Pe mal, dădacele și bonele stau pe bănci și împletesc ciorapi, mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce mutroasă e ! Și ce strâmbă din nas, ei, nu, pân-aici ! Pân-aici, că doară nu m-a luat din drum ! Să nu se uite la mine ca la o servitoare ! Ei, lua-te-ar dracu, cu blana ta zbârlită cu tot, că nu te-am pus io să stai ascunsă după perdea ! Ei, nu, să nu-ți verși nervii pe mine, dacă bărba-tu s-a dus la Matracucă, apoi nu la mine să te rățoiești, că pe ziua de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în îmbulzeala mulțimii... Schițează o piruetă neîndemânatică. — Să-i suporți greutatea e o povară intolerabilă, șoptește ostenit. — Nu mă întrebați pe mine cât trebuie să o spăl și să o frec ca să-i întrețin albeața, completează pesimist Parthenicus. — Aha! se zbârlește principele. De aceea țesătura se roade așa de repede. Parthenicus se gheboșează de teamă. — Calceii, cere împăratul pe un ton mai îngăduitor. Livia îl urmărește cu umbra unui zâmbet pe buze. De-abia sculat din pat, uite că e deja
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avide de numerar, cu multe trupe staționate pe teritoriul lor, solvabile doar în măsura în care sug din surplusul de profituri al provinciilor civile din interior. — Doar n-ai vrea acum să creez o diviziune netă între finanțele „senatoriale“ și cele „imperiale“? se zbârlește principele. — Vai de capul meu, stăpâne, în nici un caz, se umilește liber tul. Departe de mine un asemenea gând nebunesc, dar comisia senatorială care supraveghează tezaurul de stat consideră toate fiscurile din provincii un fel de sucursale ale lor și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
caseta mea personală. Ianuarius își înghite suspinul. — Iar pentru spectacolul de circ, transmite-le lui Dolabella și Maluginensis ca pe lângă suma alocată de la tezaur să mai scoată și ei ceva! — Cui? suflă uimit Ianuarius. Nu sunt ei consulii desemnați? se zbârlește împăratul la el. Își ia seama și reia un pic mai molcom: — Tot trebuie să-și sărbătorească preluarea funcției la 1 ia nuarie... Clipește vesel din ochi: — O s-o facă un pic mai devreme! Ianuarius aprobă respectuos din cap. Așa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu galbeni? Se strâmbă disprețuitor. — Atacați un om nevinovat și, pentru că nu aveți fapte reale în sprijinul acuzației de complot și trădare, îi zvârliți în față cuvinte injurioase și-i reproșați că se ocupă de magie! De mânie i se zbârlesc rebele până și firele de păr din creștet. Nu mai lipsește decât să-l acuzați și de crimă, spune cu în gâmfare. Simte că-l părăsesc puterile, iar rana de la genunchi dă și ea semne că se trezește. Se îndreaptă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cea vie și accesibilă, era de-ajuns un fleac și aș fi putut chiar să-i vorbesc, aveam certitudinea că putea iubi unul de soiul meu, mai ales că-l și iubea, Îl chema Papi, avea un păr blond și zbârlit pe un cap minuscul, avea cu un an mai mult decât mine și un saxofon. Iar eu nici măcar o trompetă. Nu-i văzusem niciodată Împreună, dar la oratoriu toți șopoteau dându-și coate și pufnind de râs că făceau amor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și-l zări, îi strigă "bună ziua" tot pe ungurește, în vreme ce ofițerul, la spatele ei, duse mâna la cozoroc, zâmbind jenat. Peste câteva clipe Marta ajunse în fața lui Apostol. Purta o bluză albă dantelată și o pălărie mică, de sub care se zbârleau cârlionții castanii. Îi erau obrajii aprinși, și în ochii de veveriță scânteia o veselie nestăpânită. ― Rodovica a umplut orașul c-ai sosit azi-noapte, ciripi ea, apropiindu-se. Te-am așteptat să vii, dar am pierdut răbdarea și iată-mă! Vorbea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să sosească! Unele cuvinte sunt magice. Judecător, acesta e un cuvânt magic. La fel ca Dumnezeu, moarte, copil și încă vreo câteva. Sunt cuvinte care se cer respectate, indiferent ce părere ai avea despre ele. În plus, cuvântul judecător îți zbârlește părul, chiar și atunci când nu ai nimic să-ți reproșezi și când ești imaculat ca un porumbel. Oamenii știau bine că judecătorul era Mierck. Povestea cu micile lumi făcuse vâlvă - să te răsfeți cu ouă moi lângă un cadavru! - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ai nervii tari. În general, oamenii care lucrează acolo fug de ele ca de ciumă. Era șase și jumătate seara, soarele fiind încă destul de puternic. Poate era doar reflectarea sa în clădirea Lloyd. O ușoară adiere de vară mi-a zbârlit părul, care îmi veni în ochi. M-am întors să mă uit la Simon și instinctul mi-a spus că în acel moment aș putea vorbi cu el măcar despre o parte din ceea ce am pe suflet. M-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Își răsfrînse buza de jos și Întredeschise ochii; privirile Îi fugeau pieziș Înspre picioare, la un unghi de vreo treizeci de grade și mînia, căci nu o singură dată și-o stăpînise pieptănînd-o și ungînd-o eu ulei ca să nu se zbîrlească, se ridică acum amenințătoare precum blana pisicii În fața dușmanului. Pentru o clipă a fost EL... o expresie anume pe care n-o dezvăluise nimănui niciodată... Am Încercat-o și eu ieri dimineață, Înainte de a pleca, și sînt sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Harry tastă: 00032125252632 Numerele se Înșiruiră pe ecran. Urmă o pauză. Se auzea zumzetul ventilatoarelor și pulsația Îndepărtată a generatoarelor diesel. Priveau cu toții la ecran. Nu se Întâmpla nimic. Ecranul se Înnegri și afișă: 00223025109530132132 Norman simți cum i se zbârlește părul de pe ceafă. Nu era decât o serie de cifre pe monitorul unui computer și totuși se simțea Înfiorat. În spatele lui, Tina tremura. — Ne-a răspuns. — E colosal! exclamă Ted. Am să Încerc acum al doilea grupaj, anunță Harry. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și m-a copleșit cu atenții. A doua zi, toți erau prost dispuși. Sensibil la climatul psihologic, am vrut să-mi Înveselesc comesenii, recitându-le câteva anecdote de Roberto Payró și o incisivă epigramă de Marcos Sastre. Doamna de Puffendorf-Duvernois, zbârlită de incidentul din noaptea anterioară, se arăta Înciudată; fără doar și poate că cine știe ce ecou al acelei mésaventure ajunsese și la urechile părintelui Brown; căci parohul a tratat-o cu o răceală care nu cadrează cu tonsura ecleziastică. După prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Domnule Pisani, i-a spus Orleanu fără obișnuitul lui surâs care se vroia fin, puțin batjocoritor (îi masca de fapt o timiditate discretă și un complex de om de cultură autodidact), ce ziceți dumneavoastră de cuvântul inefabil? Bătrânul s-a zbârlit cu mult mai mult decât sperasem noi că avea să se întîmple, s-a ridicat peste birou agresiv și a început să bolborosească: - Inefabil... Ce e asta inefabil?... N-am auzit de acest... Cum? De unde l-ați mai născocit?... Când
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și vântul de-ar fi bătut, l-ar fi dat jos. Cânii mahalalei îl simțiră și dădură năvală în uliță, care strecurându-se pe sub porți, care sărind peste garduri. Erau de toate neamurile și de toate mărimile: creți și lânoși; zbârliți, cu păr aspru în jurul botului; bocși grași cu nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]