304 matches
-
în ruptul capului, ziceam că e unul de-ai lor, că se preface... Chiar nu-ți aduci aminte nimic?" Ieșiseră din Circ și înaintau pe alee, în lumina tulbure a stâlpilor de neon, căci peste oraș se lăsase noaptea. Rădaștele zbârnâiau peste tot, treceau deodată pe lângă urechile oamenilor, făcîndu-i să se ferească, îi loveau ca niște pietre în spate, fojgăiau pe copaci și în iarbă. Mircea prinsese una și o ținea de corpul tare ca de metal, privindu-i mișcarea dezordonată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
extrema cealaltă. Chiar e cazul să-i compătimim. Murakami: Muzica Aum m-a marcat. Am ascultat și nu înțelegeam ce-mi place. Muzica într-adevăr bună îți inspiră diverse trăiri: tristețe, fericire. În cea Aum nu detectai nici un sentiment. Parcă zbârnâie ceva într-o cutiuță. Monotonă, fără profunzime, parcă te hipnotiza. Cei din Aum o consideră o muzică nemaipomenită. Mi-au dat și mie să ascult. Mi se pare că muzica este foarte apropiată de psihologia umană, tocmai din această cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fie-un templu-arab? Prin scorburi de părete văd un călugăr slab Ca umbra... Cine oare să fie? Ce mister! O arfă de aramă cu strunele de fier El ține-n mîna-i slabă și coarde ruginite De degetele-uscate cutremură trezite; El zbârnâie pe dânsa un cântec dezolat, El cheamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat Și-acum el stă în lună pe[-o] piatră risipită, Pare c-așteaptă-n aer pe umbra[-i] zugrăvită Și glasul lui în noapte răsună dureros Și ochiul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rău. Vrea să mă vadă plecată. Sunt falită și bolnavă și te încurc, sunt amețită și n-am mai dormit ca lumea de șase săptămâni. Mă face să mă simt invizibilă, un virus, un nimic. Mă dezintegrez, Danny. Plutesc și zbârnâi. Parc-aș avea tot timpul niște păianjeni mici pe piele. Sunt varză. Sunt dezgustătoare. Pur și simplu nu e cazul, nu poți, n-ai nici o... El îi puse mâna pe umăr ca s-o calmeze. Nu spuse „Știu“, ci încuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
coboară de nicăieri. Scot un sunet preistoric, prea tare și prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un sunet pe care și-l aduce aminte de dinainte de a-l auzi. El și femeia se ghemuiesc la pământ. Șira spinării îi zbârnâie de frig. Un al doilea firicel plutește în aerul încremenit. Apoi încă unul. Fibrele de păsări se prind și se îmbină- o țesătură destrămată care se țese la loc. Din toate punctele cardinale apar fire, iar cerul purpuriu e săgetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deseori apa. Atunci, toți se apucau să ciocănească în țevi. Cu cât locuiai mai sus, cu atât ciocăneai mai tare. Uneori, când știam dinainte, umpleam toate vasele din casă cu apă. Alteori presiunea nu ajungea până la etajele de sus. Atunci zbârnâiau telefoanele, eu mă duceam la etajul cinci, să fac duș, iar mama la șase, ca să ia o oală de apă pentru supă. Mama spunea că tata n-ar trebui să înghită așa ceva, ar trebui să telefoneze la uzina de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
amândoi, iar Virica se-ntunecă tot mai mult și se face urâtă și se gheboșează, iar Bitancu Îi spune tot proasto și urâto, și, când n-o mai poate suferi, se pune pe tren și pleacă În lume. La Sibiu, zbârnâie soneria de la ușă Îndelung. „Mutăr ist niht țuhaus”. „Îi moșu’, mă copile, Îi moșu mă, Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă copile” și Hanț nu-i acasă. Bitancu, gâfâind, bolborosește Încet: „Îi moșu, mă, Hanț, Îi moșu’, mă copile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spre Budapesta ... De ce nu cade odată și aeronava asta prezidențială... Povestea cu supraviețuitorul unei catastrofe rămas singur pe lume: O planetă moartă cu un singur cetățean. Hotărârea să se sinucidă. Se aruncă de la etaj. În timp ce cade, undeva Într-o cameră zbârnâie un telefon, apoi se zdrobește cumplit de caldarâm. Vară, anotimp, ce o fi fost. TU, În cimitirul Pantelimon II din București. Aduci apă de la fântână pentru mormântul tatălui tău. Te oprești printre cruci. Pe una din ele scrie: „A primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Și, în afară de asta, pe trotuarul din fața blocului se vedeau în acel moment nu una, ci câteva zeci de posibile Arm trecând cu pas zvelt încoace și-ncolo... Un bărbat și o femeie Pe neașteptate, soneria de la intrare se porni să zbârnâie cu glas ascuțit. Luat prin surprindere Bart, care încă se mai uita în jos, spre agitația pietonală din stradă, își simți inima tresăltându-i cu putere în piept, ca pe vremea sesiunilor de examene semestriale de la universitate. Cu toate că își dăduse
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pentru pisici, și vru să-l abordeze pe un cunoscut analist economic, aflat într-un grup învecinat, cu o geantă agățată nonșalant de umăr și cu fruntea transpirată, în legătură cu o problemă care-l frământa, dar tocmai atunci își auzi telefonul zbârnâind în buzunarul de la piept și se văzu nevoit să iasă în hol ca să poată vorbi în voie. Era Camelia care, cu vocea ei molatică și suavă, îi dădea de veste că i se făcuse un dor nespus de el și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fals, de la aspirină până la chibritul pe care, dacă vrei să-l aprinzi, trebuie să-l încerci direct pe-al treilea. O anarhie și o falsitate în totul atât de perfectă n-a fost niciodată pe meleagurile noastre. Un telefon care zbârnâie mă sperie, pentru că mă gândesc la faptul că i-a venit în cap unuia să se spele pe cap cu creierii mei. Mi-e greu de orice discuție banală, toată lumea noastră a devenit banală: la o petrecere unul cântă e
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fie mai moale la genunchi. Îngenunchea și se apleca, lipindu-și urechea de grătar, cu fruntea aproape atingându-i podeaua. ― E doar un șarlatan, spuse ea. Ia banii tuturor. Totuși rămase locului. Într-o clipă, sistemul de Încălzire avea să zbârnâie de la ultimele revelații. Ce se Întâmpla cu Desdemona? Se lăsa oare influențată de vocea fără trup a lui Fard? Ea, care fusese Întotdeauna receptivă la o voce adâncă, de preot? Sau pur și simplu, după zece ani petrecuți În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în fulgerătoare detente crăcite cu patos, executau un balet modern, de-o grație complicată, îmbinând forța delicată cu imprevizibilul bombat al clipei... în timpul unei partide arbitrului de scaun i s-a făcut, pur și simplu, rău... îl depășiseră! Gălăgioase, jucătoarele zbârnâiau în continuare, pătrunse de competiție... Le durea pe ele fix în cur de chinurile arbitrului! În pauze majoretele își ițeau picioarele zvelte zăpăcind publicul... și eu ce naiba mai doream? Cafeaua nu-mi mai crea starea aceea de voioșie, de fericire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
mâncărimile de felul ăsta e că niciodată nu se mulțumesc să rămână într-un singur loc. De exemplu, de câteva rânduri încoace, am din ce în ce mai acut sentimentul că drăcia aia (acum e ca un fel de bâzâit) a început să alunece zbârnâind pe gât (s-a oprit puțin și s-a făcut nod), pentru ca, exact în momentul în care scriu, să se fi proțăpit din nou zdravăn și ca lumea (de data asta fumegând) fix în coșul pieptului. Trebuie să mă înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mâncare, iar când mă gândesc la sărmana doamnă Wilt... — încearcă să nu te gândești la ea, zise directorul-adjunct, dar dr. Cox clătină din cap. — încearcă tu să nu te gândești la ea când o nenorocită de mașină de forat imensă zbârnâie cât e ziua de lungă lângă fereastra biroului tău. — Dacă tot vorbim despre șocuri, zise dr. Board, eu tot nu pricep cum se face că șoferul de pe tirbușonul ăla mecanic a reușit să scape de electrocutare atunci când ne-au tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la pantofi. Atât și are. — Of, căcat! zise Flint. în ordine, o să vin la secție. Se dădu jos din pat și începu să se îmbrace. în celula lui, Wilt fixa cu privirea tavanul. După atâtea ore de interogatoriu, mintea lui zbârnâia și acum de întrebări. „Cum ai omorât-o? Unde ai pus-o? Ce-ai făcut cu arma crimei?” întrebări fără sens, reluate iar și iar, în speranța că până la urmă or să-l facă să cedeze. Dar Wilt nu cedase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lustruit mișuna și ea de o viața larvară. Ca un gest de suprem curaj, închideam ușa și puneam cârligul de sârmă. Stăteam în picioare, pândind. Raze galbene de lumină pătrundeau printre scândurile ușii, ivind din penumbră sutele de muște care zbârnâiau rapid în spațiul acela de iad. Dacă intra înăuntru și o viespe, bâzâitul devenea cu adevărat insuportabil, senzația de pericol era supremă. La cea rnai mică mișcare pe care-o observam la inamicii mei, mă pierdeam cu firea și începeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
disperare, că tocmai această presimțire a rușinii mă lipsește de ultima posibilitate de a trezi în mine animalul care ar putea-o înlătura. În ultima secundă, când, ca într-o prăpastie adâncă, ne-am prăbușit amândoi pe patul care a zbârnâit vulgar din toate arcurile, am găsit ieșirea și, ca la teatru, am început să gâfâi tare și să gem, încercând să-mi desfac gulerul de stofă. - Sonia, mi-e rău. Apă! 9 Moscova, septembrie, 1916 Dragul și scumpul mei Vadim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trece cu timpul așa cum trec bolile din pruncie. Viața operei și viața cealalată, aceea de la bere, se întâlnesc ca să se despartă. Prin urmare cel mai bine, adaugă amicul meu cel dezinteresat, este să tăcem așa cum am mai tăcut când ne zbârnâia la urechi Europa Liberă. A revenit vremea să gândim într-un fel și să scriem altfel: dacă zici ceva de Sadoveanu și de Călinescu se supără unii, dacă zici ceva de Eliade, de Rebreanu, de Cioran se supără alții. Așadar
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
televiziunea națională prezintă intens performanțele caragialești: 5' (cinci minute, oameni buni!) pentru altă Mărime actuală Încă. Și ce se prezintă: niște măști care transmit 5 minute nume proprii caragialiene, fără comentariu, fără nimic. Când la asemenea "aniversară" ar trebui să zbârnâie emisiunile despre și cu opera lui Caragiale. Nu vă plictisiți, domnilor, de cei Mari, pentru că "simplul cetățean" Îi dorește, vrea să-i reînvie măcar pentru o clipă, ca să se poată reîncărca cu energia emanată de ei pentru a putea merge
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
sub o perdea grea. El se zbate acolo aproape neîntrerupt, făcând inutile eforturi de zbor. Spațiul e prea mic, zborul e oprit din pornire, amputat de o mișcare în care nu poate evolua. Fluturele nu poate face altceva decât să zbârnâie, mereu și mereu. Cu scurte pauze. Întreaga lui viață se găsește acum redusă la acest act prizonier, de zbor torturat în neștire: el face doar eforturi să zboare, fără să poată face nimic. Îți și zici: mai bine ar sta
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Dar el, fluturele, nu știe nimic de raționamentul pe care omul îl face în locul lui. El își continuă agonia și chinul: e ca și cum fluturele ar exista numai atât cât să știe că nu poate exista! Fluturele este efemer; dacă stă zbârnâind, prins în capcana unei perdele grele timp de o noapte întreagă, înseamnă că își petrece așa o parte însemnată a vieții sale. Dacă încercăm să transpunem la om o asemenea situație, lucrul e de neconceput. Omul gândește, mult sau puțin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un necontenit efort de a te menține în viață cu prețul vieții, într-o zbatere care o distruge și epuizează. Omul imaginează în gând că poate să fie în locul fluturelui și că se află prins sub o perdea, obligat să zbârnâie cu ultimele lui forțe - pentru că fluturele nu poate decât să zbârnâie: să tremure în acest zbor sufocat, în care nu zbori decât ca să simți că ești împiedicat să zbori. Omul se concepe în această situație și respinge din capul locului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
vieții, într-o zbatere care o distruge și epuizează. Omul imaginează în gând că poate să fie în locul fluturelui și că se află prins sub o perdea, obligat să zbârnâie cu ultimele lui forțe - pentru că fluturele nu poate decât să zbârnâie: să tremure în acest zbor sufocat, în care nu zbori decât ca să simți că ești împiedicat să zbori. Omul se concepe în această situație și respinge din capul locului gândul că așa ceva s-ar putea întâmpla și cu el. Și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Asta e o cheie suedeză! exclamă. Deschide portiera și contactul unui Volvo sport care vă așteaptă afară, băieți! Santiago traduse În engleză pentru Lester și Lester acceleră cu piciorul, sub masă, și o porni fără o direcție precisă, cu un zbîrnîit de fericire automobilistică. — Mulțumesc, Juan Lucas! exclamă Santiago, Încîntat, dar În clipa aceea Julius observă că privirea lui devia spre fereastră și o lua Într-o parte, de parcă ar fi căutat În noapte, pe terenul de polo, un automobil sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]