431 matches
-
ar fi dorit o soră / Când acolo, un computer, august 2006", (Călătorie, p. 12); "copiii străzii din Buffalo Grove" pescuind păstrăvi din râul Racine și noaptea dormind sub pod, spălați de apele răului cu observația concluzivă: "Numai păstrăvii mai se zbenguiau / lovindu-le mâinile amorțite / De căutări prin toate cotloanele / Refuzate de locuitorii din Buffalo Grove", (Căutări silnice, p. 15); Mac Gregory, pustnic, "scârbit sau izolat de lume", "și-a asumat rolul de paria", trăiește lângă un arțar, iar iarna "coboară
Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
când a luat contact cu noi. (Nu degeaba era doctor în filozofie la Heidelberg, după cum aveam să aflăm peste câtva timp.) Eram în recreația mare și cum era frig nu ieșisem afară în curte deși eram câtămai cârlanii și ne zbenguiam în clasă. Nu e nevoie să spun cum, căci dacă am fi fost singurii care să fi rămas în clasă, de mult ne-am fi pomenit cu Pițurcă sau cu directorul peste noi. Deodată și-a făcut apariția un bătrânel
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
mare. Ea asigură igiena ideală firelor de păr țepoase. Pătarea acestor fire de păr poate duce la contactul direct al pielii cu apa, ceea ce poate cauza hipotermia. Deși vidrele de mare sunt animale preponderent diurne, cercetătorii au observat uneori indivizi zbenguindu-se în nopțile cu lună plină, iar pe timpurile distrugerii în masă, ele cădeau câteodată noaptea în plasă. Cu toate acestea, activitatea nocturnă a vidrei de mare este un fenomen rar întâlnit. Specialiștii au descoperit, pe parcursul unor cercetări amănunțite, deosebiri
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
sub apă până la aprox. 40 sec, dar dacă-i este foame sau simte un pericol, poate sta și 5-8 minute. Poate înota atât pe spate, cât și pe burtă. Ziua, vidrele de mare înoată foarte activ, se scufundă regulat, se zbenguiesc în apă. Deși peștele nu este principala hrană a vidrelor de mare, acestea îl vânează des, mai ales în timpul verii. Totuși, modul de vânătoare al vidrelor de mare se deosebește mult de cel al vidrelor obișnuite, ultimele fiind mai adaptate
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
rude la Teiuș, în Blaj doar munceau și stăteau pe unde apucau. Aveau toți mâinile înnegrite, munciseră la nuci. „Să nu credeți că suntem nespălați, domnu’, asta e de la muncă, de la nuci”, s-a grăbit tatăl să precizeze. Copiii se zbenguiau, cum fac toți copiii, dar conductoarea s-a grăbit să le zică să plece. A părut surprinsă că oamenii aveau bilet. Mi-a zis atunci mie „haideți, domnu’, să stați civilizat.” A părut și mai surprinsă când i-am zis
Cartierul București-Ploiești-Cluj și retur () [Corola-website/Science/296003_a_297332]
-
roz care are un marcaj de culoare roz deschis în formă de romb pe cap, purtând o funda roșie mare pe cap. Ea este unul dintre cele patru personajele primare. Are personalitatea unei tinere fete, deoarece îi place să se zbenguie prin flori, să dea petreceri cu ceai cu prietenii, să patineze, având o personalitate timidă și dulce. Numele ei vine de la obiceiul de a chicoti de multe ori. Este un personaj foarte afectuos și este adesea văzută îmbrățișând și sărutând
Happy Tree Friends () [Corola-website/Science/311395_a_312724]
-
spada aia, nici să-i spui povești despre strămoșii lui. * * * în anul următor, în casă se produse o mare schimbare: Yaemon se îmbolnăvi și muri. Privind chipul fără viață al tatălui său, Hiyoshi nu plânse. La funeralii, țopăi și se zbengui jucăuș. În toamna celui de-al optulea an al lui Hiyoshi, la ei acasă veniră din nou numeroși vizitatori. Petrecură noaptea făcând turte de orez, bând sake și cântând. Unul dintre neamuri îi spuse lui Hiyoshi: — Mirele va deveni noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
orice activitate și se aliniară pe câteva rânduri în fața colibei, așteptându-l pe Nobunaga să încalece. — E vremea să mă înapoiez la castel. Nobunaga înotase mai bine de o oră, făcuse plajă pe malul râului, apoi sărise iarăși în apă, zbenguindu-se ca un spiriduș de râu. În sfârșit, spuse: — Să ne întoarcem. Și porni cu pas sprinten spre coliba improvizată. Își scoase legătura albă pe care o purta pe șolduri când se scălda, se șterse și se îmbrăcă cu hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
puse pe Mosuke, șeful pajilor, să facă ordine. Mosuke, la rândul său, răcni spre pajii din companie: — Liniște! O armată înaintează cu demnitate! Când Hideyoshi întrebă ce se întâmplase, Hikoemon păru jenat: — De când le-am permis pajilor să călărească, se zbenguiesc în rânduri ca și cum ar fi la un picnic. Fac multă gălăgie și glumesc între ei, astfel că nici chiar Mosuke nu mai e în stare să-i potolească. Poate ar fi mai bine ca pajii să meargă pe jos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
el. Unul dintre preoți le repetă elevilor întrebarea lui Nobunaga. Nobunaga înțelese repede: profesorii nu fuseseră în clasă până atunci, iar elevii profitaseră în mod vădit de lipsa lor pentru a cânta la instrumente muzicale, a tăifăsui și a se zbengui încântați. — Ieronim a fost, spuse preotul. Toți elevii se întoarseră spre un băiat care stătea printre ei. Nobunaga le urmări direcția privirilor și ochii i se opriră asupra unui adolescent de paisprezece, cincisprezece ani. — Da. Uitați-l. Ieronim a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cumpărasem de la un chioșc Luceafărul literar, curios să văd și eu ce publica Ion Micu. Începui să-l răsfoiesc ridicând din când în când privirea neliniștit spre fetiță când n-o zăream de îndată în droaia de copii care se zbenguiau printre copaci. Revista condusă de Ion Micu, în afara unor traduceri din lirica germană semnate de marele poet și filozof și de note polemice al căror sens îmi scăpa fiindcă autorii și cărțile la care se refereau îmi erau necunoscuți, era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine, după ce luasem masa împreună la restaurantul care se numea înainte "High-Life" (Hailaiful unde se dusese și Vintilă odată să-și vadă amicul cu o formidabilă tipesă, care avea apoi să-și lase urmele tălpilor pe peretele garajului unde se zbenguise apoi și el cu ea) și Nineta mă urmă firesc, ca și când invitația mea nici nu trebuia făcută, se înțelegea de la sine că o să încheiem seara la unul din noi." Frumoasă odaie, zise intrând, dar fără să se uite la mobilă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
La ele e simplu, trântorul nu face miere, e clar, la noi, hm! încearcă să afli... Și pe urmă să-ți spun drept, ar fi cam trist să fim ca albinele!" "De ce?" Păi gîndește-te! Sânt niște sclave! Alte gâze se zbenguiesc, se înmulțesc singure, la albine numai regina are acest drept..." "Așa le-a făcut pe ele natura! filozofă bunicul. Du-te mai bine și adu niște pahare să bem sticla aia aici..." "S-o chem și pe bunica?" "Cheam-o! zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
șampanie care cutreieră sala amețite, căutând ieșirea. Care ieșire, am uitat să spun, nu este. Dar să fie ăsta un inconvenient? Să vă oprească acest amănunt mărunt și imposibil de silabisit să vă distrați? Nici gând! Nici gând! M-aș zbengui și eu cu voi, dar zău, genunchii mi-s zdrobiți de anii grei pe care i-am uitat demult, îi simt doar vara-n sângele pufos... Dar voi dansați, că sunteți tineri, în puteri, frumoși, ca noi, haideți, dansați, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
opt comori“ ale căror frunze atârnau suficient de mari Încât un copil să se poată Înveli cu ele. Iar pe drum erau suficienți copii neastâmpărați care să aibă oricând nevoie de un lințoliu. Trei băieți cam de cinci-șase ani se zbenguiau deasupra grămezilor de fân Înalte de trei metri, aflate În remorcile unor minitractoare, cu părinții stând În fața caselor, aparent lipsiți de orice fel de griji. Prietenilor mei din autocar Însă li se părea că cei mici erau pe cale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ni s-a spus: în Sasca Nouă, lângă șoseaua mare, pe tăpșanul din fața prăvăliei unde, la sărbători, se făceau horele satului. Și-am stat, și-am așteptat, așa, ca la vreo două ceasuri bune. Și-n vreme ce fetele se zbenguiau și nu prea știau ce-avea să însemne în viața lor ultima lor întâlnire cu omul care le era tată, eu și Mitică, frate-meu, ne pârpâleam ca pe plită și tot priveam spre Gura Humorului, în depărtare, pe șoseaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
exact „talentele”, care trebuie dezvoltate până la stingere dacă e nevoie, incluzând în efort chiar nebunia (care nu face rău nimănui!), dar exersând disciplina ca pe o datorie sacră. Pentru a „păcăli” spiritul meu vagabond, plin de dorința de a se „zbengui” peste tot și a nu sta pe loc decât puțin, am inventat ca supliment, alături de alte „strategii”, mersul ambulatoriu prin cameră în timp ce scriu în gând, apoi repede pe hârtie. Și asta e atât de plăcut, pentru că textele scrise așa au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Levantul, pe care l-am citit cu pasiune, jubilând de frumusețea limbii înviate, o limbă care inspiră și farmecă mult. Copiii vecinilor de deasupra apartamentului meu (pe care i-am răsfățat când au fost mici) îmi fac viața amară acum, zbenguindu-se ca pe câmp, exact când eu mă concentrez pentru scris. Tavanul tremură, amenințând să cadă peste mine. Nimic de făcut. Decât să-mi iau tălpășița la Centrul de Presă, unde existăvorbărie în toate limbile posibile, dar cel puțin „tavanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Pisica, Miki; Cocoșul, Moțatul; Puișorii de găină. Tabloul I La margine de codru, casa bunicilor. În curte, trei pui în jurul cocoșului. Puii „recită” sau cântă: Puiul I: Suntem trei frățiori./ Puiul II: Cântăm și ne veselim./ Puiul III: Ciugulim, ne zbenguim./ Puiul I: Piuim întreaga vară. Puiul II: Nu știm când vremea trece./ Puiul III: Creștem într-o zi cât zece. Toți puii: Și-apoi să te uiți la noi/Vom fi toți cocoși vioi! Cocoșul (bate din aripi) : Trei cocoși
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
început, am să afirm mai departe - dacă poți afirma și striga în același timp - că, fie că purta sau nu în cap ideea sinuciderii, pentru mine a fost unica persoană cu care m-am însoțit vreodată, cu care m-am zbenguit vreodată și care, în mintea mea, se conforma imaginii clasice a unui mukta, adică a unui om uimitor de luminat, un cunoscător al dumnezeirii. În orice caz, caracterul său se pretează la o densitate narativă fără de margini, și nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
obraznic, și ochi negri frumoși, cu reflexe albăstrui, ca o mătase în culori șanjante. Își schimba expresiile: putea fi când doctoral, când amuzat, sardonic, uneori frivol, trântindu-se pe spate în atitudini de total abandon; pentru ca dintr-odată să se zbenguie nebunatic, exprimând prin întreaga-i făptură concentrată cea mai pură dintre bucuriile pure. Când Adam se sătură să conducă Rollsul, o zbughi pe pajiște, spre Papuc, care era, firește, încuiat, așa încât se mulțumi să se uite pe geam. Fusese el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
azi și prin alte părți, și-a făcut drum luptându-se cu prejudecăți și înțelegeri greșite. Adam jinduia să-l facă și pe Zet să înoate aici și s-ar fi bucurat să vadă un cățeluș care aleargă și se zbenguie pe pământ, devenind un cățel înotător. (Adam și Rufus se scăldaseră în Bazinul Pruncilor pe când erau aproape cât Zet.) Majoritatea proprietarilor de câini împărtășeau instinctiv aceeași dorință, care era discutată în articolul lui Sefton. În schimb, mamele din Ennistone nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se lăsa încântat de orice și de oricine. — Casa noastră! exclamă Tom. Propria noastră casă. Ah, ce bine! În viața lui nu fusese proprietarul unui spațiu domestic atât de vast. Începu să exploreze camerele, deschizând ușile, uitându-se prin dulapuri, zbenguindu-se pe scări în sus și-n jos. Emma aruncă o privire în salon, apoi descoperi biroul lui Greg și începu să se uite la cărți. Descoperi cu plăcere o serie de opere istorice (Greg studiase istoria la York). Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca doi șoricei într-o casă de păpuși. Niciodată, până atunci, nu avuseseră o casă a lor. Efectul, asupra amândorora, era extraordinar, întrecuse speranțele lor, deși așteptaseră cu mare nerăbdare și agitație să-și vadă noua reședință. Râdeau și se zbenguiau prin casă ca două nebune. Erau îmbătate de bucurie, deși n-ar fi putut defini, coerent, ce le plăcea și ce le amuza în asemenea măsură. Poate că sărmanul, neglijatul, greșit înțelesul Papuc păstrase în el o doză de vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
jucărie. Cum poate un animal atât de caraghios să știe că e câine? Pune-l jos, stă direct pe brânză. Gabriel îl așeză pe Zet pe podea, unde începu pe dată să se frece de picioarele ei și să se zbenguie, mișcându-și voluptuos fundulețul negru cu alb, de parcă s-ar fi pregătit pentru un salt, îl ridică iar și-l așeză pe genunchi, unde Zet se instală comod, privindu-l pe Brian cu o insolență amuzată, foarte personală. — Am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]